Gospodaria româneasca se deosebeste de aceasta forma de viata ce caracterizeaza popoarele vecine sau conlocuitoare, fie ca este vorba de slavi, de maghiari, de turci sau de tatari, si anume: la români, în momentul casatoriei, fiecare pereche îsi construieste casa si primeste o parte din prop 717i88h rietatea parintilor unde îsi creste copii. Pe masura ce acestia cresc, îi însoara si-i instaleaza aparte, cu exceptia celui mai mic copil, care ramâne cu parintii pentru a-i îngriji în anii batrânetii.
Un alt aspect al vietii sociale taranesti se leaga de gradul lor de evolutie; astfel, daca viata tribala supravietuieste printre albanezi, printre slavi si rar printre greci, ea este inexistenta la români. Tribul si fratria le sunt notiuni necunoscute, forma cea mai arhaica fiind cea a "tarii", cum este tara Vrancei, în care supravietuieste doar amintirea unui trecut tribal îndepartat si a unei origini comune dintr-un stramos eponim; o organizatie politica si economica a întregii tari a Vrancei arata vitalitatea unei forme de viata taraneasca libera, care de data aceasta se apropie mai mult de regiunile occidentale decât de cele balcanice tribale. Aceasta situatie nu este rezultatul vreunei influente, ci al evolutiei mai rapide sau mai lente a diferitelor regiuni europene.
Legaturile cu orientul turcesc sau cu occidentul austriac n-au ramas fara urme. În Transilvania gasim elemente gotice care se afirma la bisericile de lemn românesti al caror turn este un element gotic tipic. Construit chiar pe biserica, se deosebeste de turnul populatiilor vecine (maghiare, slovace, polone) la care turnul sta alaturi. Decorurile florale ale renasterii traverseaza în etape succesive categoriile sociale ale rasaritului european; în casele taranesti românesti, ca si saxone sau polone spre pilda, ele devin un fenomen de masa în secolul al XIX-lea mai ales. Curentul baroc nu a fost nici el ignorat în lumea taraneasca; îl putem vedea nu numai la bisericile sau cladirile din orase, ci frecvent la casele, acareturile, portile din unele regiuni transilvanene, mai ales în cele apropiate de satele si orasele sasesti.
Daca observam influentele venite din orient, le gasim în costumul boieresc, mai putin în cel taranesc; culele (case-turn fortificate) si casele românesti cu foisor, folosite de toate paturile sociale, ne îndreapta spre peninsula balcanica si spre regiunile orientului mijlociu. Numele însusi de "cula" leaga regiunile românesti de regiunile Asiei Mici si le distinge de cele ale Greciei, unde domina numele "pirgos".
|
