DIDO SI ÆNEAS

DIDO SI ÆNEAS

Scena 1.

Oracolul: Eu arme cant.. cant pe barbatii de pe plaiurile Troiei. cant pe cel ce si-a urmat soarta pana in tinuturile Cartaginei pentru a-si indeplini menirea. Laud pe cel mistuit de furia zeilor pe uscat si in adancurile marii din pricina neimpacatei manii a aprigei Iunona.. El, Aeneas. cel ce a luptat cu marile si furiile, cel ce a semanat ura in randul zeilor. Prin el au renascut pamanturile din fata Italiei ce strajuiau carul si armele Iunonei. Vestita Cartagina.

Corul : Aici, se spune, ca-i era Iunonei mai drag ca-n orice alta tara.

Si de pe-atunci se straduia zeita sa puna aici domnia lumii.

Didona, regina tanara, sleita de puteri si doliu

Plange in cetatea ridicata de propria-i mana-nsingurata.

Oracolul : Se va naste din sange troian o semintie ce va darama cetatea tiriana si din el, candva, o sa rasara popor trufas in lupta.Domn peste lumea-ntreaga !

Corul : In luciul marii va privi Didona, imparateasa noastra

Cristal de picaturi aurii vegheaza-n cer si-n ochii ei zeita prea frumoasa.

Scena 2.

Parul iti mangaie umerii iar ochii iti lumineaza intregul chip, regina mea.

Didona: Degeaba imi lumineaza chipul frumusetea.

Ana: Regina . dar ochii iti sunt de aur . si din piele-ti adulmec nectarul. Iar.

Didona: (o opreste brusc) Inceteaza !

Ana : Didona. Ceva iti intuneca privirea.. spune-mi !

Spune-mi ce iti face sufletul sa planga . Pe cine vezi in zare? Cine iti ineaca stralucirea ochilor? Cine iti ucide gandurile ? Cine, Didona, cine?

Didona: Sufletul imi plange dupa Siheu! Ceva imi spune ca nu Nu Siheu e mort. Trebuie sa ma obisnuiesc cu asta

Ana: Asa este. Linisteste-te

Didona: Mi s-a aratat azi-noapte.

Dido: Ce nelegiuire!.. Totul conspira pentru a-mi alunga remuscarile si pentru eliberarea inimii mele.

Aeneas Sa izgonim aceste amintiri triste. Splendida seara! Vino, drago Dido, respira aerul acestei mangaietoare brize. Doar pacea si vraja ne inconjoara, noaptea isi raspandeste valul si marea adormita sopteste in somnul ei cele mai dulci armonii.

(Dido este intinsa in bratele lui Eneas. Aceasta il mangaie, el raspunzandu-i la fel de tandru. In acest timp, femeile cartagineze ii urmaresc cu privirea

Scena 9

Ilia: Spune-mi, Neris, ce te sperie?

Neris: Regina noastra Didona isi uita preocuparile care odata ii erau atat de dragi. Isi petrece timpul numai cu oaspetele troian. Constructiile si lucrul s-au oprit. Lunga sedere a troienilor in Cartagina ma ingrijoreaza si pe popor de asemenea.

Filira: Oare nu va dati seama ca ea il iubeste pe acest razboinic mandru si ca el ii impartaseste dragostea?

Penthesilea: Cum?

Aedonia: Ce nenorocire te temi ca va degenera din pasiunea lor?

Antheea: Poate avea regina noastra un sot mai valoros de atat sau Cartagina un rege mai darnic?

Penthesilea: Dar soarta nemiloasa il cheama pe Aeneas in Italia.

Neris O voce ii spune sa plece, o alta sa stea

Antheea: Dragostea este mai puternica decat oricare dintre zei.

Filira: Cu ce nefericiri mai ameninti Cartagina, viitor intunecat?

Ilia: Frica ta e in zadar. Cartagina e triumfatoare. Fermecatoarea noastra regina este indragostita de un erou cuceritor, o ghirlanda de flori ii incercuieste, iar in curand se vor uni.

Aedonia: Acesta este ghinionul care ni se prevesteste.

(Dido si Aeneas se dezmiarda. Incetul cu incetul se cufunda in somn)

Oracolul : Aceasta a fost intaia zi a mortii si ziua-ntai a multelor amaruri! Ei nu-i mai pasa nici de cuviinta si nici de gura lumii! Nici nu-i mai sta de-acu-nainte gandul la o iubire intr-ascuns, maritisul fiind cuvantul ce-i acoperea pacatul! Si iata-ndata merge vestea prin marile orase ale Libiei nu-i pacoste mai mare decat vestea. putina la-nceput si tematoare, ea pan'la cer ajunge !

Scena 10

(Aeneas doarme tinand-o in brate pe Dido. La un moment dat intra Junona, ce se apleaca la urechea lui Aeneas)

Juno: Aeneas! Aeneas! Urmareste-ma cu ochii mintii si-asculta-ma cu vocea constiintei tale.

Zeii furiosi nu vor mai accepta sederea ta aici. Nu mai pierde timp in deliciile dragostei. Intemeiaza Roma pentru a readuce la viata Troia. Aeneas! Trezeste-te! Trezeste-te!

Aeneas: Poruncile iti vor fi indeplinite. In zori vom ridica ancora. Dar cum voi putea s-o linistesc pe regina mea? De abia resemnata in fata dragostei, din bratele ei va trebui sa ma desprind. Cum va putea suporta un destin atat de crud? Iubita o noapte, abandonata urmatoarea. A voastra sa fie vina, o zei! Caci eu ma supun vointei voastre, dar mi-ar fi fost mai usor sa mor!

(Incearca sa o mangaie, insa ezita si pleaca)

Scena 11

Athamas: Ce viata frumoasa ducem aici.

Penteu Aici, din cel putin o casa putem obtine vin bun si un vanat proaspat.

Filas: Deja stiu sa-i vorbesc in feniciana cartaginezei mele.

Narbal: A mea intelege troiana, face ce i se spune si nu protesteaza.

Filas: A ta intelege troiana?

Narbal: Intelege si face ce i se spune si nu protesteaza. Femeile de aici stiu cu siguranta in ce fel sa se uite la un strain

Isor: Si merita sa ne lepadam de toate aceste comforturi pentru o calatorie lunga?

Acaniu: Mdaplacerile furtunii

Filas: Infometarea

Athamas: Setea

Tereus: Iadul pe pamant!

Isor: Toata plictiseala de pe mare.

Penteu: Blestemata fie toata nebunia lor.

Tereus: Toate astea pentru Italia.

Narbal: A venit vremea sa gustam din roadele muncii noastre dupa ce ne-am rupt spinarile ca sa le crestem.

Filas: Da insa va trebui sa o luam iar de la capat.

Tereus: Destinul nostru ne obliga sa ne supunem.

Isor: Liniste. Vine Aeneas.

Aeneas: Ridicati-va troieni. Vantul este bun, marea ne asteapta. Plecam!

Ilioneu: Prieteni, voi auziti ce a spus Aeneas? Raspanditi peste tot vestea plecarii.

Aeneas: Trebuie sa parasim portul pana in zorii zilei. (aparte) Imi voi duce indatorirea la bun sfarsit, zei mareti. (catre marinari) Grabiti-va prieteni, nu pierdeti nici o clipa. Ridicati ancora. A venit timpul. Spre mare, Italia ne asteapta!

Isor: Sa mergem, trebuie sa ridicam ancora.

Filas: Nici timpul si nici mareea nu ne vor intarzia.

Ascaniu: Beti si luati-va repede ramas bun de la nimfele voastre de pe tarm.

Tereus: Sa punem capat plansului lor cu juraminte de reintoarcere.

Athamas: Dar fara intentia de a le revedea vreodata (ies)

Scena 12

Aeneas: (singur)Ma gandesc numai la Didona. Dar trebuie sa plec, asa trebuie sa fie. N-am sa uit niciodata frumosul ei chip. Cum oare voi suporta toate suspinele si durerea din ochii ei cand va veni timpul sa-mi iau ramas bun? Inseamna sa lupt chiar impotriva mea si impotriva ta, Dido. Sa-ti cer sa ma ierti in timp ce eu iti frang inima. Cum sa fac asta? Daca eu parasesc Cartagina fara sa te mai vad o data, fie ca viata mea sa se sfarseasca intr-un naufragiu. Sa plec fara s-o mai vad vreodata? Ce lasitate! Ar inseamna sa calc in picioare toate sfintele legi ale ospitalitatii. Nu, nu, iubita regina, nobil suflet ce l-am rascolit. Adio, suflet nobil. Dido, iti cer iertare, plec! Soarta ma asteapta nerabdatoare. Te parasesc pentru a muri ca un erou.

Scena 13

(intra Didona)

Dido: Ti-am urmat pasii. De ce au strans oamenii tai flota? De ce stau pe malul marii? Asteapta pe cineva? (Aeneas tace) Acum vad, si nu-mi vine sa cred. Te pregatesti sa fugi?

Iubita Dido, iarta-ma acum in cea mai adanca mahnire a mea.

Dido (continuand sa priveasca flota) Pleci? Asa? Fara nici o remuscare? Credeai, miselule, ca-mi vei ascunde asa nelegiuire? Ca vei pleca din tara mea pe furis? Fugi de mine? Arunci deoparte sceptrul si imi frangi sufletul pentru a pleca in Italia.

A trecut prea mult timp de cand am primit ordinul zeilor.

Dido: Pleaca! Asculti vocile neinduratoarei soarte fara a o auzi pe a mea. Asta e curata lasitate! Si la suspinele durerii mele nesfarsire ramai surd. Pleci? Nu! Nu a fost Venus cea care ti-a dat viata, ci un animal salbatic te-a hranit in padure.

Aeneas Regina, tu ai fost cea care a reusit sa-mi umple sufletul de dragoste si asta l-a subordonat legilor ce fac o iubire sa fie nemuritoare. Iar aceasta flacara va fi vie in inima mea pana la sfarsitul zilelor.

Dido: Taci! Nimic nu te poate opri! Nici moartea care pluteste deasupra mea, nici rusinea mea, nici dragostea mea, nici mariajul nostru ce inca n-a-nceput.

De azi inainte numele meu va fi sters din cartea de onoare. Dar primesc in schimb o bolnavicioasa promisiune de a-mi fi credincios.

Aeneas Te iubesc, Dido! Iarta-ma! Doar porunca divina mi-ar putea aduce o asemeanea victorie cruda.

Dido: Pleci?

Aeneas Da, supus zeilor, plec si te iubesc!

Dido: Nu lasa suspinele mele sa te tina in loc, monstru al credintei! Du-te atunci! Pleaca! Pleaca! Te blestem pe tine si pe zeii tai! Sper ca-ti vei primi rasplata-n largul marii! Atunci, pe stanci pustii, pe Dido o vei chema pe nume. de departe, cu ochii aprinsi de flacari, te voi urma. si cand moartea rece imi va lua din trup suflarea vietii, umbra mea va fi mereu alaturi de tine.

(Aeneas pleaca, intra Ana)

Scena 14

Sa aducem ofrande zeitatilor intunericului din regatul mortilor. Lasa-ma singura Ana si indeplineste-mi porunca. (Ana ezita) Eu sunt regina si eu dau ordine. (Ana iese)

Scena 15

Dido: Adio, dar, iubire. Nisip tu esti si eu sunt marea ce te surpa. Tu nu vei reveni, n-ai drum de-ntors. De la-nceput un dus ti-a fost tot drumul, dar din Cartagina, in orice clipa a vietii tale tu vei vedea doar fumul rugului ce-mprastie iubirea. Veniti la mine acum, zei ai infernului, Olimpul este de neinduplecat. Ajutati-ma sa-mi umplu inima de o nesfarsita ura pentru cel ce odata l-am iubit. Sa cer ajutor de la preotii lui Pluton pentru a usura aceasta durere. Voi muri! Ma voi acoperi de propria mea durere. Si voi muri nerazbunata. Dar trebuie sa mor. Da, trebuie sa tremure cand va vedea de departe fumul rugului meu. Aeneas! Sufletul meu te urmeaza, inlantuit de iubire. Inrobit, el va cobori spre noaptea nemuritoare.Venus, inapoiaza-mi-l pe fiul tau. Ruga inutila a unui suflet indurerat Promisa mortii, Dido isi mai asteapta doar moartea acum Adio oras mandru ce ai inflorit asa de repede Iubita mea sora, care m-ai urmat, fara temei, adio! Adio, poporul meu si tarm binecuvantat ce m-ai intampinat in vremuri de demult. Adio frumos cer african, stele ce v-am admirat in nopti de infinit extaz. N-am sa va mai vad Viata mea s-a sfarsit. Simt cum inima-mi este inconjurata din nou de calm Imaginea mea va trai de-a lungul anilor, poporul meu isi va implini destinul eroic. Intr-o zi, pe pamantul african, o glorioasa razbunare va rasari din cenusa mea. Aud cum numele lui victorios rasuna pretutindeni. Hannibal! Sufletul meu se umple de fala. Gata cu amintirile dureroase! Este momentul perfect pentru a cobori in lumea de dincolo. Aeneas! Aeneas! (se sinucide. Se aprinde rugul)