Dramaturgia Americana in raport cu eterogenitatea Public - Publicuri
Acum, sa nu intelegem ca toate spectacolele americane sunt facute pentru un public unic, la un singur nivel intelectual, numai cu piese 'usoare'.
Exista Madison Square Garden, spectacole pentru Broadway, pentru Off - Broadway si pentru Off-off Broadway si fiecare dintre ele isi respecta stilistica proprie, publicul pe care si l-a format si dramaturgii preferati, insemnanand atat cei americani cat si europeni si chiar est-europeni
Spun doar ca in lumea civilizata capitalista, exista o grija aparte, o grija amestecata chiar cu spaima, pentru pastrarea 'Clientului' In cazul Tearului American, exista aceasta grija pentru pastrarea 'Publicului' sau.
Spre exemplu, in cazul teatrelor cu specific de music-hall, nu se vor monta spectacole de analiza psihologica, intrucat publicul s-ar putea sa fie descumpanit.
In Teatrele de copii, nu se vor face incercari de piese, care sa frizeze lumea moderna cu tinerii americani destrabalati, din licee, caci parintii s-ar putea sa se simta ofensati si sa-si schimbe optiunea.
In tarile civilizate, atunci cand pui semnul '12& 616i86g quot;, '15', '16', '18' sau '21', inseamna ca doar publicul care are minimum acea varsta, poate veni in locurile respective. Nu exista 'erori', in aceasta privinta, caci aceste erori ar putea declansa procese infioratoare, in care cei implicati sa-si piarda tot si sa ramana chiar pe drumuri
Protectia consumatorului, este un principiu care functioneaza perfect dincolo de Ocean
Conform aceluiasi principiu de 'protectie', nu se modifica stilul de punere in scena al fiecarei sali de teatru in parte.
Nu pot spune ca numai dincolo de Ocean se intampla aceste delimitari.
Si la noi in tara exista Teatrul Tandarica-teatru de papusi, in special, pentru copii, Teatrul Creanga - teatru, in special, pentru copii si adolescenti, teatrul de Comedie in special, pentru piese relaxante realizate dupa dramaturgi nationali si universali, Teatrul National, in special, pentru piese istorice si pentru piese de repertoriu si Teatrul de Estrada, in special pentru spectacole reconfortante de music-hall
Doar ca acum cativa ani la Teatrul Tandarica, spectacolul 'PASARILE' era un superb spectacol de marionete usor filozofic, realizat mai ales pentru tineri si adulti. Teatrul Creanga a avut in repertoriu si 'FURTUNA' lui SHAKESPEARE, care isi cam depasea varsta fireasca a publicului audient; Teatrul de Comedie a avut o punere in scena dupa 'LYSSISTRATA', Teatrul National are acum pe scena 'CHICAGO' music-hall de renume, in timp ce piese istorice renumite, ale dramaturgilor romani si straini sunt puse si la Teatrul Odeon si la Teatrul Bulandra si la Teatrul Nottara si chiar si la Teatrul MIC
Pare mai degraba o incercare de a demonstra ca orice teatru din Bucuresti are o larga disponibilitate dramaturgica, are un colectiv de actori extrem de aplicat din punct de vedere al paletei interpretative si isi poate permite sa abordeze orice gama apartinand dramaturgiei nationale si universale.
Evident, acesta nu este un lucru rau Nu din punctul de vedere al capacitatilor artistice ale unui Teatru National Romanesc extrem de bine dezvoltat. Dar Poate deveni destul de confuz pentru public, cu atat mai mult pentru un public ce nu mai are timp sa se dedice vizionarilor cu regularitate a spectacolelor de teatru, caci are mult prea mult de lucru pentru a-si asigura traiul zilnic
Si atunci incepem sa realizam ca publicul nu mai stie ce anume piesa sa vada la Teatrul National, ce anume sa vada la Teatrul de Comedie si ce anume sa vada la Teatrul de Estrada si atunci sa nu ne miram ca un film subcultural romanesc, dar care are o poveste clara de comedie, este in stare sa atinga cifra record de audienta
Asa cum publicul trebuie educat si teatrul trebuieste educat sa-i dea publicului un program clar, pe termen mediu si lung, in asa fel incat sa-si-l atraga
In Statele Unite, in Anglia, in Franta, specificitatea Teatrelor deja s-a format si se pastreaza cu mare atentie, tocmai pentru ca este nevoie de aceasta constanta si continuitate pentru a se creea o punte intre SCENA si PUBLIC
Teatrul American Contemporan are ca specific, tipuri diverse de spectacole pentru toate diversitatile de public si de aceea are succes de casa si de aceea poate supravietui, sau poate spera intr-o supravietuire prin autonomie, ci nu numai prin capatarea sprijinului financiar de la stat sau prin sistemul Mecenatului
Legatura dintre Teatru, Televiziune si Cinema in configuratia artistica nationala Americana.si in creearea conceptului de PUBLIC - PUBLICURI.
Anumite tipuri de legatura intre Teatru, Televiziune si Cinema deja le-am vazut si le-am discutat. Tipul de legatura artistic, managerial si de educare a publicului.
Pentru acest moment ne vom axa asupra tipului de legatura ce se formeaza intre'produs artistic' si 'public'
Practic in ce masura, relatia dintre aceste trei fenomene artistice si public, realizeaza in America formarea, sau deformarea Publicului mare in mai multe Publicuri.
In perioada de inceput a Hollywood-ului, filmele se realizau dupa concepte mai putin restrictive. Evident, se pastrra un anume principiu pe care teatrul, fratele mai mare al filmului, il formase deja: acela de a face spectacole pentru public, pentru a incerca sa iesi in profit. Dar cum sa faci asta, cat sa faci, ce anume ai de facut pentru a forma 'reteta' de succes, asta nu era inca atat de bine cunoscut, ca in prezent.
Inca puteai spune ca exista o anume libertate de creatie, o anume libertate in a-ti alege subiectul, regizorul, actorii si in modul in care doresti sa povestesti acel subiect
Pe masura ce stiinta de a face filme pe placul publicului a avansat, a avansat si principiul de marketing al cererii si al ofertei. Asadar aparand noi obiective in industria filmului, au aparut si noi restrictii.
Un mare salt, o mare schimbare, a aparut pe la mijlocul secolului trecut, cand producatorii de filme din Vest - Los Angeles, au avut o serie de intalniri cu Producatorii de reclame din Est - New York.
In acel moment au aparut un schimb de experiente dintre cele doua entitati, ce practica aceeasi meserie, din puncte diferite de vedere. Si atunci a fost momentul in care Producatorii de reclame au inteles ca este mult mai bine decat sa foloseasca reclamele animate, cum faceau pana atunci, sa foloseasca actori de cinema iar Producatorii de filme au descoperit un nou concept acela al PUBLICULUI TINTA - TARGET
Odata descoperit acest concept, pus in aplicare, a adus marilor studiouri un mod de lucru mai exact, mai eficient - asadar o plus valoare - dar a insemnat, in alt fel o moarte lenta, dar sigura, a tot ceea ce mai putea fi artistic
Restrictionarea productiei de filme pentru fiecare public in parte a fost urmatorul pas. Din acel moment, practic, s-au pus bazele studiourilor cinematografice moderne, in conceptul celor care exista astazi. Atunci au aparut restrictionarile de varsta, de sex, de concepte religioase, au aparut impartirea extrem de clara a tipurilor de filme asa cum exista si astazi: drame psihologice, filme politiste, filme de actiune, filme de raznboi, comedii, music-hall-uri, filme pentru copii si thriller-uri. In mare, fata de acestea filmele de acum sunt variatiuni pe aceleasi teme.
In scurt timp, aceste delimitari exacte, ce aduceau bani din incasari cat mai exact hotarate de producator de dinainte de a porni proiectul, au fost preluate si de catre teatru. Si aici au inceput sa fie calculati banii ce puteau reveni, nu numai din vanzarea biletelor, ci si din vanzarea floricelelor de porumb si a racoritoarelor luate din foaierul salii de spectacol. Totul a inceput sa existe intr-o maniera extrem de mercantila, daca doriti, dar extrem de profitabila.
De atunci a inceput practic, impartirea Publicului mare, in Publicuri. De atunci a inceput orientarea exacta asupra publicului Target si incercarea de a eficientiza la maximujm orice act artistic.
Nu trebuie sa ne afecteze mai mult decat este cazul, aceasta impartire pe care teatrul american, a realizat-o deja de cateva decenii si inca se perfectioneaza. Putem observa ca acest tip de a imparti publicul pe categorii de varsta, de religie, de preferinte, de sex precum si de a imparti tipurile de spectacole pe genuri istorice, drama, melodrama, comedie, comedie bulevardiera, piese romantice, spectacole experimentale, music-hall, etc, nu face rau, ci este doar ca o organizare in plus, in lupta extrem de stransa pe care teatrul trebuie sa o duca pentru a supravietui.
Cred ca teatrul nu trebuie sa se lupte cu cinematograful si cu televiziunea Cred ca ar trebui sa profite de pe urma lor, de avantajele si dezavantajele lor, cat si de calitatile proprii, de netagaduit si de neinlocuit, ale spectacolului - mereu pe viu - pe care il poate oferi teatrul seara de seara.
Evident PUBLICUL, pe langa impartirile despre care am discutat, se imparte si in Public de Film, de Televiziune si de Teatru Iar intre aceste publicuri, publicul de televiziune este format din oamenii care vin acasa, se aseaza in fata televizorului si privesc mai mult sau mai putin atenti la filme si reclame, cel de film care se duce in sali imense, confortabile si mananca floricele si beau racoritoare in timpul vizionarii si. cel de teatru, care este cel mai interesant, caci este cel care isi infrange, cel mai mult, comoditatea, pentru a veni la spectacol si pentru a viziona, pe viu, un fapt de viata. Acesta este publicul cel mai dificil, cel mai exigent dintr-un anumit punct de vedere, dar si cel care trebuie pretuit, pare-se, cel mai mult
|
