Educarea publicului, un concept nerealist, sau un concept aplicat deja subliminal, un concept asupra caruia trebuie sa pastram tacerea.?!?
De fiecare data cand deschid discutia despre educarea publicului, am o vaga senzatie ca aceasta ar fi perceputa ca pe o tehnica de manipulare, ce-si are imediat trimiterea inspre o epoca trecuta din perioada istorica a Romaniei. Si ma simt ca si cum as fi imediat impresurat de aparatorii libertatii absolute din statele dezvoltate din vest.
Dar, incepand sa privim mai adanc, dincolo de libertatea frumos asezata spre "vanzare", ca pe un produs de marketing, careia I se face "promotie" de mii de ani incoace, nu pot sa nu observ, ca ceea ce noi denumeam "tehnici de manipulare in masa" in perioada comunismului European, sunt duse spre perfectiune in toata lumea civilizata.
Educarea publicului exista si este asiduu practicata, indiferent daca noi 343b18d ne dam sau nu ne dam seama. Educarea publicului inseamna totul, de la unghiul din care "trebuie" privit un eveniment istoric si pana la cea mai vulgara dintre manipulari, aceea de a face publicul sa-ti cumpere un anume produs de pe piata si nu altul.
Rafinamentul la care societatea civilizata a ajuns in acest moment, este acela de a manipula modul de gandire al unei societati intregi, in numele LIBERTATII DE OPINIE: 'Ai libertatea sa alegi Alege ce este cel mai bunProdusul 'X'. La cate produse nu am auzit cu totii, aceeasi formula?!
Este aproape incredibil, dar semnele certe ne atesta acest fapt, intr-un mod de netagaduit.
Ce altceva este, decat un imens joc, sa declansezi un razboi intreg, pentru a schimba opinia publica asupra integritatii si fortei unui presedinte?!?.
Ce altceva este sa dai programe de televiziune unei societati, care stie sa munceasca bine, decat ducerea la extrem a principiului antic roman de a da plebei "Paine si Circ" ?!?.
Am putea sa dezvoltam o tema sociala, deschizand acest subiect. Dar as dori doar sa analizam varianta artistica a civilizarii publicului, a "manevrarii" lui, in marginile permise de actul artistic, sau sa analizam acte de manipulare a publicului, inspre a-l "educa"sa accepte si sa ceara acte culturale pseudo artistice.
Modalitatea de a crea pentru public este de mult folosita in teatru, evident. Principiul de a prelua informatii de la personaje reale, binecunoscute, pentru ca publicul sa stie imediat la cine se face referire, a existat dintotdeauna, de la primele forme artistice. Este firesc
Dar nu cred ca un artist isi gandeste realmente: ' Opera mea va fi exact numai pentru acest public, intre aceste limite' Nu
Ca artist iti poti spune: 'S-ar putea ca lucrarea mea sa fie acceptata de catre publicul tanar, dar s-ar putea ca si adultii sa o placa, ca pe-o amintire a trecutului si atunci s-ar putea si bunicii sa o priveasca cu un soi de tandrete 'S-AR PUTEA' Acest termen de maleabilitate, introduce o libertate de opinie, libertate de a accepta sau nu, un sa-i zicem, extrem de vulgar -'obiect de consum artistic'
In momentul de fata, prin studii sociologice de specialitate, marja de eroare asupra publicului tinta, a ajuns sa fie infricosator de mica. Spun asta, pentru ca ajungem sa fim robotizati, clasati, introdusi in computere si ajungem sa ne pierdem identitatea umana si devenim doar obiecte de studiu pentru analisti sociali. Adica atunci cand merg sa urmaresc filmul 'Transporter 2', sunt introdus in gama de public tanar doritor de experimente socante care sa-i creasca adrenalina. Merg sa vad 'Spiderman 2' si sunt introdus in grupul tinta al parintilor care merg cu copii la cinema, sau in cel al nostalgicilor care au vazut cealalta varianta si vor sa isi reaminteasca de acea perioada a vietii lor. Merg sa vad 'American Beauty' si sunt clasat ca fiind un public destul de sofisticat, ori cel care vizioneaza filmele premiate cu Oscar
Si am senzatia ca dupa ce eu am fost si am vazut acel film, sunt introdus intr-o baza de date, iar urmatorul film ce se va face, in acelasi gen, ma va lua si pe mine in calcul, ca virtual spectator in publicul tinta respectiv
'Oul de Sarpe' al lui Bergman, incepe sa-si demonstreze perenitatea. Toti oamenii intr-un experiment media urias, incepe sa sune infricosator, dar foarte aproape de real.
Ba mai mult, chiar cei care nu merg la cinema, tot sunt calculati, in acel procentaj de oameni care stau acasa si privesc doar televizorul si atunci se introduc intr-o alta baza de calcul, ori acel si mai mic procentaj - pe cale de disparitie - de oameni care stau si citesc acasa. Si evident ca acestia sunt cei mai periculosi
Asadar, modalitatea de lucru in media, in acest moment, prin studiile sociologice, psihologice, de marketing si publicitate, ajung la asemenea performante, incat devin analize complexe ale unei societati moderne ce pot fi luate in seama nu numai de specialisti media, dar si de specialisti analisti ai fenomenelor socio-umane ale secolului XXI.
Industria cinematografica si-a luat rolul extrem de serios si-l pune in aplicare cu mijloacele moderne ale secolului nostru, caci aceste studii sunt cele care pot aduce bani, ori pot aduce falimente
Dar, sa nu ne facem iluzii ca numai in cinematografie, televiziune si reclame se intampla astfel Orice lansare pe piata a unui produs se face dupa un studiu asemanator Orice poate aduce consumatori, asadar profit, este studiat ca atare
Asadar si Teatrul
Intelegem acum, ca pentru o astfel de societate, atat de dezvoltata in analizarea efectelor media asupra publicului, manipularea acestui public nu numai ca este posibila, dar a devenit chiar fireasca si o conditie de existenta.
Experimentul binecunoscut al inlocuirii celei de-a 24 fotograme cu o imagine de reclama pentru o bautura racoritoare, a facut ca la iesirea din sala sa creasca vanzarile acelei bauturi cu peste 50%. Cum putem crede ca nu se poate profita la o scara mai larga in privinta altor principii sociale, ce s-ar dori sa fie 'implementate' populatiei de catre liderii politici?!?
Asadar educarea publicului, un concept aplicat intr-o anumita perioada pe scara larga, intr-un mod recunoscut in blocul socialist, nu este o inventie a estului. Diferenta consta doar in aceea ca aceasta 'manipulare', din Est, a fost recunoscuta si blamata, in timp ce aceea din prezent, din lumea civilizata, este considerata dreptul de oferta al pietii si de 'libera' alegere a 'cumparatorului' adica a publicului. Manipularea din Est era exclusiv ideologica, in timp ce aceasta din prezent, din tarile dezvoltate, poate lua orice forma de la cea economica, culturala, ideologica, etc.
In privinta educarii publicului de teatru, termenul de 'educare', poate parea prea academic, prea programat, dar nu avem cum altfel sa-i spunem. Insa orice denumire i-am da, el este o certitudine.
In momentul in care apare un prim spectacol in care apare un actor nud pe scena, inseamna ca in cel de-al doilea, aparitia are mai mari sanse de a fi asimilate. In momentul in care apare primul spectacol despre homosexuali, inseamna ca cel de-al doilea nu va mai face la fel de mare valva, iar cel de-al treilea va fi doar 'inca un spectacol despre homosexuali'.
Este doar un mod de 'educatie'.
Si mai stim ceva Stim si de ce nu se doresc spectacole care sa educe in spiritul citirii textelor, sau a impingerii spectatorului inspre opere de certa valoare: pentru ca in momentul in care stii prea multe, s-ar putea sa-ti doresti sa nu te mai lasi 'manipulat', ori manevrat si s-ar putea sa ridici probleme.
Si abea atunci s-ar putea sa te apropii de termenul de 'Libertate absoluta'
|
