|
Flashul ne da
posibilitatea ca pe linga iluminarea in conditii de lumina slaba, sa il
folosim ca o lumina suplimentara in timpul zilei. De multe ori avem ocazia sa
fotografiem subiecte in contre-jour [contra lumina, cu soarele in spate], si
in majoritatea cazurilor subiectele apar pe film prea intunecate ca sa putem
obtine detalii in subiect.
O metoda folosita deobicei pentru a "lumina" subiectul in aceste
cazuri, este supraexpunerea, sau expunerea pentru portiunile din umbra, ceea
ce inevitabil duce la o supraexpunere in fundal, unde lumina este cu cel
putin 1-2 trepte de expunere mai mare. Flashul poate sa elimine aceasta
supraexpunere, rezultand o imagine balansata atit in fundal cat si in
subiect.
Principiul de 13213x2316n baza care trebuie inteles este ca expunerea cu flash pentru
compensare este de fapt o dubla expunere simultana. O expunere este corecta
pentru lumina ambienta, a doua expunere fiind data de lumina flashului. Daca
expunerea pentru ambient este data de relatia viteza de obturare + diafragma,
expunerea data de flash este controlata de puterea flashului, durata luminii
data de flash, daca este cu autoexpunere ori manual, si in final de distanta
fata de subiect ori de deschiderea de diafragma folosita. Viteza de obturare
nu are influenta asupra acestui mod de iluminare, atita timp cit este cea
indicata pentru sincronizarea cu flashul.
Atentie trebuie acordata mai ales in natura, deoarece puterea declarata a
flashului este mult mai mica decit intr-un studio ori un spatiu inchis.
Numerele directoare [puterea] ale flashului sunt mai mult indicatoare
specifice date de fabricanti, si nu exista o standardizare in acest sens. Pe
linga acest aspect, majoritatea flashurilor destinate amatorilor sunt
supralicitate la capitolul putere, in mod obisnuit, numarul ghid asociat
fiind cu cel putin 1/2-1 trepte de expunere supraapreciat.
In spatiu deschis, neexistind obiecte care sa reflecte lumina flashului
inspre subiect, puterea acestuia trebuie mai departe reconsiderata negativ. O
formula matematica nu exista, si de aceea fiecare utilizator trebuie sa
testeze flashul din dotare in aceste conditii.
Multe dintre aparatele moderne si flashurile avansate au posibilitati de
calcul automat a luminii de umplere data de flash, dar pentru a avea control
deplin asupra imaginii finale, o combinatie de flash TTL [masurare a luminii
data de flash direct de pe suprafata filmului] si un aparat cu masurare
interioara, vor da imagini optime.
Iata un exemplu numeric de folosire a luminii de umplere cu flash [expunere
manuala]:
1. determina expunerea pentru lumina ambienta: presupunem ca ne gasim in aer
liber, soare, peisaj, cu un subiect asezat cu spatele la soare. Lumina
ambienta de da o expunere corecta de 1/250 la F16.
2. determina cata lumina este necesara pentru a
obtine un balans de iluminare intre fata subiectului si fundal: o lumina prea
puternica de flash va da o supraexpunere a subiectului fata de fundal si o
imagine artificiala; o lumina prea slaba de umplere, nu va fi suficienta
pentru a obtine detalii in figura.
3. viteza de declansare a obturatorului trebuie sa
fie egala sau mai mica decit cea de sincronizare a flashului [in acest caz
X=1/250, ori X=1/60, etc.].
4. calculul pentru lumina de flash: presupunand ca
subiectul se afla la o distanta de 2m, folosind nr. ghid
al flashului [NG=32 de ex.] si diafragma necesara pentru fundal [F16],
rezulta ca distanta de 2m este optima pentru o iluminare corecta a
subiectului cu lumina de flash. Dar, nu uitati de faptul ca NG este mai mic
in spatiu liber! Aici, cum spuneam mai sus, nu exista o formula de calcul,
dar se poate pleca in testari de la o compensare de +1, +2 diafragme.
5. compensind aceasta scadere de randament a luminii
de flash, rezulta ca diafragma necesara pentru a obtine o expunere normala pe
subiect creste la F8-F11. Daca nu dorim sa supraexpunem fundalul, va trebui
sa corectam corespunzator viteza de obturare, in acest caz la 1/1000. Dar in
acest caz, flashul nu se va mai sincroniza corect cu aparatul! Ce facem???
6. o solutie ar fi sa montam flashul mai aproape de
subiect pentru a mentine expunerea corecta pentru fundal si viteza de
sincronizare pentru flash, ceea ce presupune un mod de conectie la aparat
pentru sincronizare. Greu de realizat in natura si fara dispozitive ori cablu
suplimentar si probabil un suport separat pentru flash.
7. solutia cea mai simpla este insa sa nu facem
modificari de acest gen: o lumina de flash corecta pe subiect, la randamentul
maxim posibil, va rezulta intr-o imagine totusi artificiala, lumina de flash
fiind prea evidenta in spatiul ambient. De obicei se prefera ca subiectul sa
fie subexpus cu 1/2-1 trepte de expunere fata de fundal, deci pentru ca
fundalul si lumina de flash sa fie balansate, ajustam expunerea la 1/250 si
F11. Aceasta combinatie va rezulta intr-o subexpunere de <1 diafragma
pentru lumina de flash, si o supraexpunere de 1 diafragma pentru fundal, ceea
ce se poate mari pe hirtie fara a da mari probleme. Daca se doreste o
expunere mai exacta, se poate jongla cuplul viteza - diafragma ori distanta
flash - subiect.
In final, aceasta tehnica de expunere va da imagini mult mai detaliate in
umbre decat s-ar putea obtine folosind supraexpunerea ori diversele
automatisme de expunere. Cu putina experimentare, fiecare poate sa o foloseasca
odata stiind randamentul flashului din dotare in spatiu deschis.
 Ara Ghemigian
|
