Giovanni Boccaccio 1313-l375

G iov an n i Boccaccio

1313-l375

Opera lui Boccaccio cuprinde literatura medievala si clasica, , proza si poezie, in latina si italiana, in stilul popular si „exclusivist'. El a reinviat romanul pastoral, a incercat sa modernizeze proza, a stabilit ottava specifica drept stanza epica in italiana si apoi, mai tarziu, a reinnoit epistola clasica si ecloga in latina, a scris biografii, a revigorat studiul limbii grecesti si a inceput exegeza oficiala a lui Dante Apogeul experientei literare a lui Boccaccio il reprezinta Decameronul, piatra de temelie a intregii sale creatii, in el, autorul propune naratiunea de dragul naratiunii si, pledand pentru divertisment si ameliorare, adopta un punct de vedere teluric. Decameronul lui Boccaccio este o comedie umana - „epica luminoasa si prin excelenta umana'-care sta alaturi de Divina Comedie a lui Dante.

Judith Powers Serafmi-Sauli, Giovanni Boccaccio

Desi Boccaccio a acceptat sa fie plasat de catre PETRARCA [10] pe locul al treilea printre scriitorii italieni din secolul al XlV-lea, dupa DANTE [9] si el insusi, aceasta onoare nu este in nici un caz un premiu de consolare. Boccaccio, parintele prozei italiene si maestrul artei narative, a exercitat o puternica influenta asupra literaturii occidentale. La fel ca si Dante si Petrarca, Boccaccio s-a situat la cumpana dintre epoca moderna si cea medievala, care a fost inaugurata de Renastere. Realismul din Decameronul, capodopera sa, a contribuit la redefinirea radicala a formei si continutului literar,

Boccaccio a fost fiul nelegitim al lui bancher si comerciant florentin, membru al clasei de mijloc in ascensiune, care i-a creat conditiile necesare pentru a-si practica arta laica. La varsta de paisprezece ani, 1-a insotit pe tatal sau la Neapole si si-a inceput pregatirea comerciala cu intentia de a_; deveni succesorul acestuia in afaceri. A luat contact cu lumea culturii si a invataturii la curtea regelui Robert cel intelept, experienta care 1-a j determinat sa imbratiseze cariera de literat, in 1340, Boccaccio s-a intors' la Florenta unde a trait cel mai tumultuos deceniu din secolul al XlV-lea, un deceniu care a inclus foametea din 1346 si ciuma din 1348, ceea ce a redus la jumatate populatia de 100 000 de oameni a Florentei. Eforturile artistice timpurii ale lui Boccaccio ni-l infatiseaza adaptand formele medievale de curte si invatatura clasica pe care o dobandise la Neapole sub influenta poeziei toscane la lumea comerciala a clasei de mijloc din Florenta in mijlocul careia traia.

Scrierile timpurii ale lui Boccaccio vadesc eruditia si talentul lui imitativ, dar prezinta si sclipiri de originalitate si de finete psihologica. Si-a exersat mana in aproape toate genurile care ii erau accesibile, inclusiv romanul, genul pastoral, alegoria si si-a manifestat din plin originalitatea in nuvela Elegia di Madonna Fiametta. Acest prim roman psihologic din literatura moderna, dupa cum avea sa fie considerat ulterior, ilustra o poveste de dragoste adulterina intre o nobila napolitana si un negustor din Florenta, relatata pentru prima oara la persoana intai, din perspectiva femeii parasite, in pofida acestei inovatii, nimic din ceea ce a scris Boccaccio mai inainte nu a prefigurat ruptura radicala cu forma literara traditionala si originalitatea care marcheaza Decameronul, capodopera sa, terminata in 1353.

Cele o suta de povestiri care compun Decameronul nu sunt creatii originale, ci prelucrari din tezaurul medieval de legende, fabule, glume, insa inovatia majora o constituie calitatile de povestitor si abordarea speciala a temelor, in Decameron autorul incearca sa ridice genul modest al nuvelei la un nivel de arta care sa rivalizeze cu creatiile epice. El isi atinge scopul reunind o mare varietate de povestiri, personaje si situatii in cadrul narativ alcatuit de cei zece tineri care fug de molima si de dezastrul social provocat de ciuma la Florenta si se adapostesc intr-un conac de tara. Acolo se amuza povestind tot soiul de intamplari, pe diverse teme, timp de zece zile. Fiecare povestire este plasata intr-un context mai larg de asocieri si contraste, ceea ce ii permite lui Boccaccio sa extinda sfera povestirilor individuale pentru a ilustra o varietate de teme si preocupari. Rezultatul este un compendiu narativ care oscileaza intre comic si tragic, intre gravi­tate si sentimentalism. Plin de dezinvoltura, Boccaccio pare sa dramatizeze toate aspectele societatii contemporane si atitudinile umane pe care le reflecta, aceasta, de la venalitate la virtutea imposibila a celei mai vestite creatii a sa, rabdatoarea Griselda.

Ceea ce frapeaza in succesiunea de povestiri ale lui Boccaccio este caracterul lor prin excelenta lumesc. Dragostea in toate manifestarile ei nu este considerata condamnabila atunci cand nu conduce la o forma superioara de iubire, aceea pentru Dumnezeu, ca in cazul lui Dante, ci o conditie umana ale carei vicisitudini sunt imposibil de combatut si deosebit de placuta vederii. Soarta isi are rolul sau in intriga din povestiri, dar in viziunea lui Boccaccio aceasta nu este un element divin, ci un amestec complex intre firea omeneasca si fortele obscure ale naturii. Personajele insele isi creeaza propriile dileme pe baza perceptiilor lui Boccaccio in materie de motivatie comportamentala si psihologica. Decameronul a fost numit pe drept cuvant o proza mercantila pentru ca situatiile si personajele lui isi au originea in universal cotidian al societatii contemporane. Renuntand la preocuparea medievala pentru divin si ideal, Boccaccio reorienteaza literatura spre real. in locul invatamintelor, el ilustreaza capacitatea literaturii de a incanta, impunand un nou standard scopului.

Comentand marea realizare reprezentata de Decameronul, criticul literar din secolul al XlX-lea Francesco DeSanctis a numit-o „nu o revolutie, ci o catastrofa'. Boccaccio a transformat forma literara prin afirmarea literaturii beletristice ca instrument indreptat spre societate si spre sine. inaintea lui Boccaccio, proza italiana nu era foarte sofisticata si nu putea rivaliza cu poezia sub aspectul realizarii literare, dar Boccaccio a folosit un nou limbaj literar, precum si un subiect nou care avea sa-si exercite in continuare influenta, pe masura ce evul mediu a cedat locul epocii moderne. Chaucer este primul nume care ne vine in minte pentru a ilustra puterea exemplului lui Boccaccio, dar aproape toti scriitorii care au urmat dupa Boccaccio au fost influentati de scrierile lui, fie direct, fie absorbind schimbarile culturale la realizarea carora a contribuit si el.

Dupa Decameron, Boccaccio a abandonat literatura si comedia populara pentru a se consacra activitatii stiintifice. Marele parinte al prozei italiene a renuntat la italiana in favoarea latinei, precum si la indeletnicirile sale anterioare socotindu-le nedemne de aspiratiile sale literare, in pofida opiniei sale negative referitoare la realizarile din Decameron, acesta si nu scrierile ulterioare i-a asigurat lui Boccaccio un loc de frunte printre cei mai originali scriitori ai lumii.