Facultatea de Arte Plastice Decorative si Design
Program Masterat Arte Vizuale
Definitii
EXPRESIE
Exprimare, constructie concisa care exprima de obicei în mod figu 13513q1620n rat o idee.
Îmbinare de cuvinte, constructie sintactica cu ajutorul careia se exprima o comunicare, ceea ce doresti sa spui; exprimare.
Înfatisare care reflecta starea sufleteasca a omului; reflectarea starii interioare a cuiva (în privire, figura).
Grup de numere, litere etc. legate între ele prin simboluri de operatii matematice (adunare, înmultire etc.).
Forma. (A dat ~ gândurilor sale.)
Înfatisare a fetei, reflectând o stare sufleteasca. Fizionomie, masca. (Actorul avea o ~ admirabila.)
Manifestare a sentimentelor, ideilor etc. prin intermediul cuvintelor, gesturilor, culorilor, liniilor, sunetelor.
Expresie artistica= andamblul formelor prin care trairile de orice fel, intelectuale, morale, emotionale, sunt transpuse în sisteme de semne artistice specifice: cuvinte, gesturi, linii, culori, sunete. Expresivitatea artistica este inerenta însusi actului de creatie artistica, indiferent de epoca, stilul sau genul carora le apartine lucrarea. Expresivitatea artistica este o modalitate a limbajului în general si nu trebuie confundata cu notiunea de expresivitate, care cuprinde si conotatii creative.
EXPRESIVITÁTE
Calitatea, capacitatea de a fi expresiv; exprimare vie, clara, plastica.
Elocventa,
plasticitate, pregnanta, sugestivitate. (Verva
satirica de mare ~.)
Ggrad de manifestare fenotipica a unui caracter, a unei însusiri
controlate de o gena. (< fr. expressivité
Expresivitate. Caracteristica a operei de arta
care se refera la modul viu, clar elocvent, sugestiv in care sunt puse in
evidenta "informatiile" de natura plastica, emotionala si ideatica,
semnificatia lor, "mesajul" creatorului. In principiu, expresivitatea este
implicita si indispensabila oricarei opere de arta; exista totusi stiluri,
curente si artisti in operele carora expresivitatea dobandeste un caracter
programatic, urmarind accentuarea in intensitate a limbajului de forme, dar in
paralel, si a experientei interioare care constituie substanta de viata a
operei. Expresivitatea programatica este
caracteristica artei barocului, artei romantice, expresionismului de toate
felurile si artei sec Xx, in general
TENSIÚNE
Stare a ceea ce este întins; încordare
Situatie încordata; zbucium sufletesc, nervozitate, dramatism
Forta interioara care ia nastere într-un corp supus unor forte exterioare.
Diferenta de potential între doua puncte ale unui câmp electric.
Presiunea vaporilor produsi de un lichid într-un spatiu închis.
Tensiune arteriala = presiune cu care circula sângele în artere, echivalenta cu presiunea pe care sângele o exercita asupra peretilor arteriali; presiune mai mare decât cea normala, constituind o stare patologica. Tensiune oculara = tensiune a arterelor oculare.
Intensitate
Efort intelectual.
Efort al muschilor, al coardelor vocale în timpul emisiunii unui sunet; (p. ext.) prima faza a articularii unui sunet.
Contrast
COMPOZÍŢIE
Totalitatea elementelor care alcatuiesc o unitate; structura, compunere, alcatuire. Opera, bucata, compunere artistica, în special muzicala. Studiul regulilor de compunere a unei bucati muzicale; totalitatea cunostintelor muzicale care permite compozitorului sa se exprime într-o forma artistica.
Felul în care sunt dispuse elementele imaginii într-un tablou, astfel încât se se echilibreze între ele. Gen de pictura, de sculptura, de desen reprezentând personaje în actiune.
Joc al unui actor care interpreteaza un rol bazându-se în primul rând pe trasaturile distinctive ale personajului respectiv.
Exercitiu scolar constând în dezvoltarea în scris a unei teme cu caracter literar date de profesor; compunere.
Aliaj de cositor cu care se captuseste suprafata unei piese metalice care freaca alta suprafata metalica, cu scopul de a micsora frecarea.
Compozitie: Modalitatea specifica de structurare a elementelor unei opere de arta astfel încât sa formeze un ansamblu omogen, echilibrat, indestructibil, capabil sa transmita privitorului ideea si emotia artistului. Compozitia include preocupari pentru selectia, proportionalitatea, distribuirea si corelarea elementelor, dar nu se reduce la o simpla însumare a acestora, ci vizeaza crearea unei unitati coerente, în care s-a produs o schimbare calitativa. Într-o asemenea totalitate, diversele parti constitutive îsi pastreaza identitatea, dar nu mai ramân disparate, ci par reunite printr-o forta interna; ca atare, a elimina un element oarecare dintr-o compozitie înseamna a o dezechilibra pâna la dislocare. Ca principiu ordonator, la baza unei compozitii - figurative sau nonfigurative - sta aproape întotdeauna contrastul. A realiza o compozitie picturala înseamna a structura pe o suprafata data - cu ajutorul punctului, liniei, formei, valorii si culorii - o unitate plastica indivizibila. Identitatea dintre subiect si tablou este într-o mare masura aparenta, chiar în operele cele mai descriptive. Elementele naturale sunt selectate, prelucrate si metamorfozate în elemente plastice - adica în mijloace specifice de exprimare, în "semne plastice", în conventii proprii ale limbajului pictural -, având valoare compozitionala doar în masura în care au suferit aceasta metamofoza. Distributia lor pe suprafata de lucru se face printr-unul din sistemele compozitionale pentru care opteaza pictorul (potrivit temperamentului sau si temei propuse). Asfel caracterul static sau dinamic, liniile de forta. Tensiunile, centrele de interes, cromatica, ritmul, materia picturala, ca si oricare mijloc de expresie plastica sunt subordonate structurii compozitionale de baza, singura în stare sa le reuneasca într-un tot omogen.. O lucrare de arta care înfatiseaza personaje reunite printr-o "actiune" comuna. În acest sens compozitia poate fi istorica, mitologica, religioasa, de gen.
SÚNET
Vibratie a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrata de ureche. Sunet asociat = semnal de frecventa audio care însoteste imaginea de televiziune. Sunet complex = sunet compus din mai multe sunete pure. Sunet reverberat = sunet care persista dupa ce o sursa sonora înceteaza sa emita, prelungind sunetul initial un timp finit. Sunet vobulat = sunet a carui frecventa variaza periodic în jurul unei valori medii, folosit în masuratori electroacustice
Vibratie muzicala.
Anuntare, vestire unui eveniment); semnal.
Rasunet; ecou.
Vâlva, galagie.
Element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulatie. Element al vorbirii orale omenesti.
IMÁGINE
Reflectare de tip senzorial a unui obiect în mintea omeneasca sub forma unor senzatii, perceptii sau reprezentari; reprezentare vizuala sau auditiva; obiect perceput prin simturi.
Reproducere a unui obiect obtinuta cu ajutorul unui sistem optic; reprezentare plastica a înfatisarii unei fiinte, a unui lucru, a unei scene din viata, a unui tablou din natura etc., obtinuta prin desen, pictura, sculptura etc.
Reflectare artistica a realitatii prin sunete, cuvinte, culori etc., în muzica, în literatura, în arte plastice etc.
Înfatisare, reprezentare, viziune, vedenie, oglinda. (~ obiectelor; ~ unor vremuri apuse.)
Chip, reflectare, figura, simbol. (O ~ reprezentând întelepciunea.), spectru, aspect.
Reprezentare a unui obiect obtinuta din reunirea razelor luminioase emanate de la un corp si reflectate de altul.
Locul în care se întâlnesc razele de lumina izvorâte dintr-un punct sau prelungirile acestor raze dupa ce au fost reflectate pe oglinzi ori refractate în lentile, prisme etc. o ~ de televiziune = imagine optica a scenei transmisa prin televiziune, asa cum apare ea pe ecranul televizorului.
TEXT
Succesiune de propozitii sau de cuvinte, care constituie o comunicare (scrisa), construita conform regulilor unei limbi; cuprinsul unei opere literare sau stiintifice, al unui discurs, al unei legi etc.
Fragment, parte dintr-o scriere.
Cuvintele unei compozitii muzicale.
Litera de tipar cu un
corp de 20 de puncte tipografice.
glasuire, izvod,
scriptura. (Un ~ inedit.)
Lucrare.
Cuvinte (pl.). (Melodie fara ~.)
Ansamblul cuvintelor continute într-un document, o publicatie, o tiparitura sau alt lucru scris.
Scriere originala autentica, considerata în opozitie cu notele, comentariile etc. ♦ Fragment dintr-o scriere.
ENÚN
Propozitie care exprima un sens; forma lingvistica de exprimare a unei judecati.
Formulare a datelor unei probleme cu indicarea celor ce trebuie aflate.
Formula. (Un ~ matematic.)
Formulare a unei idei, a unui înteles
ENUN A spune, a formula, a exprima, a expune
DISCÚRS
Expunere facuta în fata unei adunari; cuvântare.
Tratare în scris a unui subiect de natura stiintifica sau literara
Alocutiune, cuvânt, cuvântare, (englezism) speech, (pop.) vorba, vorbire, (înv.) voroava, (fam. si ir.) logos. (În ~ul sau a aratat ca ...)
Discurs funebru = oratie funebra, (înv.) propovedanie.
Expresie verbala a gândirii; cuvântare.
Disertatie, tratare a unui subiect de natura stiintifica sau literara; expozeu, tratat.
AFIRMÁŢIE
Declaratie, sustinere a unei pareri (exprimta cu tarie). Vorbe care exprima o afirmare.
Cuvânt, declaratie, marturisire, relatare, spusa, vorba, zisa, (livr.) asertiune, propozitie, (astazi rar) parola, (înv.) voroava, (fig.) gura. (Nu te lua dupa ~ lui.)
INTEROGÁŢIE
Interogatie retorica = procedeu retoric constând în adresarea unor întrebari, nu pentru a obtine raspuns, ci pentru a comunica o idee, o atitudine.
Figura de stil constând în a pune o întrebare unui interlocutor determinat, fara a astepta însa un raspuns
INTERFERÉNT
Întâlnire, încrucisare, combinare a doua sau mai multe fenomene, întâmplari, fapte etc.
Fenomen de suprapunere si de compunere a efectelor a doua (sau a mai multor) miscari vibratorii provenite din surse diferite; intensificare (sau slabire reciproca) a intensitatii undelor prin suprapunerea lor.
INTERDISCIPLINÁR
Care apartine mai multor discipline, care stabileste relatii între ele.
(Despre domenii ale stiintei) Care este fundamentat pe transferul de concepte si metodologii între doua sau mai multe discipline.
TRANSDISCIPLINAR
Trans - Element prim de compunere savanta cu semnificatia "dincolo (de)", "peste".
Dincolo de stiinta
LIMBÁJ
Facultate, capacitate de exprimare si de comunicare a ideilor, sentimentelor si dorintelor, specifica oamenilor, prin mijlocirea limbii; vorbire. ~ natural sistem lexical organizat dupa anumite legi gramaticale si având o structura fonetica specifica care functioneaza prin traditie ca mijloc de comunicare. ~ artificial sistem de semne care functioneaza pe baza unei conventii.
(Inform.) Sistem de caractere si simboluri folosit în programare.
Limbaj artistic = modalitate de comunicare specifica artei. Mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor prin culoare, sunete muzicale etc.
Orice mijloc de exprimare a ideilor, a sentimentelor.
Limba unei comunitati umane istoriceste constituita.
VIZUÁL
Care se refera la simtul vazului, care apartine vederii; de vedere.
Tip vizual = persoana cu o deosebita acuitate a perceptiilor obtinute prin vaz.
Memorie vizuala = memorie care retine cu precadere imaginile vazute.
Raza (sau linie) vizuala = linie dreapta imaginara care uneste ochiul observatorului cu obiectul observat.
Câmp vizual = portiune de spatiu pe care o poate cuprinde cineva o data cu privirea.
Bibliografie:
-Dictionar de arta, Editura Meridiane, Bucuresti 1995
Adrese internet:
- https://www.google.ro/search?hl=ro&q=dex&meta=
|
