James Joyce
1882-1941
Joyce a radicalizat literatura in asemenea masura incat ea nu-si va mai reveni niciodata. A reconstruit naratiunea, atat pe cea interna, cat si pe cea externa; ne-a schimbat conceptia despre] constientul din timpul zilei si subconstientul din timpul noptii. Ne-a obligat sa reconsideram limbajul ca produs si stimulent al imagisticii subconstientului. Acestea nu au fost pentru el experimente sau inovatii; nu se considera un experimentator. Au reprezentat mai degraba solutii pentru problemele intelectuale si literare pe care si le-a pus.
Richard Ellmann, „James Joyce in interiorul si in afara artei', dini
Cei patru scriitori din Dublin}
|
|
James Joyce este la fel de important pentru intelegerea literaturii beletristice moderne ca T. S. ELIOT [82] si W. B. YEATS [67] pentru poezia moderna si Pablo Picasso pentru arta moderna. Opera lui nu este altceva decat o uriasa explozie artistica in urma careia continuam sa scotocim printre daramaturi si sa ne ocupam de resturi. Si acum mai invatam cum sa-l citim, iar romancierii iau tot timpul lectii de la el, caci nu exageram decat in mica masura daca impartim istoria romanului in doua perioade: inainte si dupa Joyce. Unii autori, disperati ca nu pot sa-l depaseasca, au afirmat ca Joyce a dus romanul pana acolo unde se sfarseste drumul, asa cum a facut SHAKESPEARE [16] cu drama. Altii i-au reprosat lui Joyce ca a impins literatura de fictiune dincolo de punctul de rupere si ceea ce a urmat dupa el este un haos de intelesuri pe care multi il considera drept principala mostenire lasata de Joyce.
Operele complete ale lui Joyce nu sunt foarte numeroase: doua culegeri de poezii, o piesa de teatru, un volum de nuvele si trei romane. Desi nu este foarte inovativ sau proeminent ca poet sau dramaturg, realizarile lui in domeniul literaturii beletristice au revolutionat esenta literaturii. Autorii din Dublin au stabilit tiparul si tehnica nuvelei moderne. Cu Portretul artistului in tinerete, Joyce a continuat traditia solida a romanului educativ si evolutiv si l-a reimaginat intr-o maniera cu totul noua, ceea ce face ca alte abordari ale acestei teme sa para searbede si rutiniere. Cu Ulise, Joyce
a creat o epica moderna din cenusiul unei singure zi din viata Dublinului cu ajutorul unui Ulise modern, Leopold Bloom, un evreu incornorat. In Trezire'a lui Finnegan, roman modelat de logica visului si de distrugerea barierelor timpului si ale spatiului, Joyce a dezvoltat un limbaj literar cu totul nou pentru a scrie o istorie universala inspirata din viata unui proprietar de carciuma, Humphrey Chimpden Earwicker. Fiecare etapa din evolutia artistica a lui Joyce a sfidat afirmatiile anterioare si a perfectionat noile tehnici de surprindere a constientului si a complexitatii experientei umane. Dupa parerea mea, dintre romancierii lumii, numai TOLSTOI [53] si DICKENS [42] au modelat o lume imaginativa mai bogata.
Nascut la 2 februarie 1882, Joyce a fost cel mai mare din cei zece frati ai sai. Parintii lui, care faceau parte din patura superioara a clasei de mijloc, au decazut ajungand in randurile nobilimii sarace si in ultima instanta au mai coborat o treapta pe scara ierarhiei sociale in anii tineretii lui Joyce. intre 1882 si 1902, cand Joyce a plecat pentru prima data din Irlanda, a locuit la paisprezece adrese diferite, fiecare reprezentand un pas mai jos pe scala respectabilitatii. Tatal lui Joyce este prezentat ca Simon, in catalogul lui Stephan Dedalus din Portret: „Student la medicina, vaslas, tenor, actor amator, politician zgomotos, mic proprietar, ceva intr-o distilerie, perceptor de impozite, falit si in prezent adulator al propriului trecut'. Din punctul de vedere al lui Joyce, fortele care s-au opus cresterii si dezvoltarii lui artistice au fost o succesiune de tati: tatal propriu, patria, Irlanda, Dumnezeu tatal, reprezentat de Biserica Catolica, in arta sa, Joyce se va confrunta cu fiecare din ei si va incerca sa-i domine.
La varsta de sase ani si jumatate, Joyce a fost trimis la un internat iezuit, Clongowes Wood, fiind cel mai mic elev din scoala. Experientele lui din acea perioada se reflecta in Portret, acolo unde ochelarii lui Stephen Dedalus sunt sparti si el este ulterior batut, adica „pedepsit' pentru ca nu si-a facut temele. Incidentul se baza pe un fapt real. Exista diferente vizibile intre tanarul Joyce si reflectarea lui literara. Porecla lui Joyce la scoala era „Jim insoritul'. Excela la sport si nu avea nimic comun cu acel Stephen Dedalus izolat si mohorat, fiind simpatizat de colegi si dornic de distractii, in momentul in care stramtorarea financiara a tatalui lui l-a obligat sa se retraga de la Clongowes, si-a continuat studiile la o scoala iezuita din Dublin. Asa cum remarca Joyce mai tarziu, „vorbesti despre mine ca despre un catolic. Acum, pentru mai multa precizie si pentru a-ti corecta parerea despre mine, trebuie sa ma consideri iezuit'. La fel ca si Stephen a parcurs acelasi ciclu de devotiune religioasa, urmat de un declin al credintei si de orientarea spre arta.
Ca student la Colegiul Universitatii din Dublin, Joyce a studiat limbi straine si a dobandit o reputatie literara cand, ca tinar sustinator al lui IBSEN [52], a publicat o recenzie a pieselor lui intr-o revista engleza. In 1902, Joyce a plecat din Irlanda cu intentia de a deveni medic, dar decizia
lui de a studia medicina la Paris s-a dovedit lipsita de pragmatism. S-a intors cateva luni mai tarziu din cauza mortii mamei sale si a ramas la Dublin pana in 1904, perioada in care a dat lectii un timp si a inceput sa scrie un roman autobiografic, Stephen Eroul, concomitent cu o serie de nuvele destinate revistei fermierilor irlandezi. Prima lui intilnire cu o camerista nascuta in Galway, Nora Barnacle, din 16 iunie 1904 avea sa fie imortalizata pentru totdeauna ca „Ziua infloririi', ziua pe parcursul careia se desfasoara intreaga actiune din Ulise. Cei doi au parasit Dublinul impreuna in octombrie 1904, pentru a incepe o viata in exil departe de Irlanda, despre care Joyce nu a contenit nici o clipa sa scrie. Au trait la Trieste, Roma, Paris si Ziirich, intretinandu-se din lectiile ocazionale pe care le dadea Joyce, din castigurile rare pentru ceea ce scria si sprijinit de diversi patroni. Cuplul a avut doi copii si in cele din urma si-a legalizat legatura in 1931.
Joyce si-a inceput cariera scriind poezie. Concomitent cu aceasta a colectionat ceea ce obisnuia sa numeasca siluete, schite scurte in proza reprezentand scene, conversatii sau incidente din viata Dublinului. Din acestea, Joyce si-a dezvoltat tehnica literara a revelatiei magilor. A laicizat apoteoza lui Hristos fata de Magi intr-o brusca „revelatie a esentei lucrului' in care „sufletul celui mai comun obiect pare sa radieze'.
Asadar, transformarea este functia-cheie a revelatiei, in viziunea lui Joyce artistul fiind „un preot al imaginatiei eterne, care transforma painea zilnica a experientei in trupul radiant al vietii vesnice'. Tehnica revelatiei, care sta la baza artei lui Joyce, ni-l infatiseaza preocupat de problema centrala a romancierului secolului al XX-lea, exprimata in alegerea intre realism si simbolism. Pe de o parte, romanul descoperea un teritoriu nou al realitatii, rareori explorat de literatura beletristica anterioara; pe de alta parte, scriitorii cautau o cale de a patrunde in realitate pentru a-i exprima adevarurile esentiale in tipare simbolice. Joyce este exponentul ambelor tendinte. Nici un realist nu a redat mai exhaustiv si necrutator aspectele curente ale vietii obisnuite; nici un simbolist nu a tesut o retea mai subtila si mai complicata de semnificatii.
in situatiile fericite, povestirile si romanele lui Joyce actioneaza simultan asupra ambelor niveluri, culminand cu extraordinara realizare care este Ulise si care incearca nici mai mult, nici mai putin decat sa reconstruiasca o zi din viata Dublinului, sub care se afla un strat de mituri si simboluri imprumutate de la HOMER [1]. Leopold Bloom este un Ulise modern sau oricare alt om, definit prin ceea ce are el obisnuit, al carui fiu spiritual este romanticul si introvertitul Stephen Dedalus. Romanul reuneste experienta lor intr-un ansamblu epic maret. Experienta este fragmentara si imperceptibila, surprinsa in fluxul constiintei personajelor lui Joyce, in care datele senzoriale sunt procesate pentru a da nastere unor tipare de semnificatii modelate intotdeauna in functie de prezent, dar invizibile, jalonand viziunea romancierului.
Publicat in ziua in care Joyce implinea patruzeci de ani, in 1922, Ulise a provocat o furtuna de controverse ce insoteau practic toate lucrarile scrise de el. Interzisa in Anglia si in America timp de peste zece ani fiind considerata obscena, cartea s-a raspandit sub forma exemplarelor de contrabanda tiparite in Franta. Joyce si-a dedicat tot restul vietii realizarii cartii „de noapte', Trezirea lui Finnegan, ca o completare a cartii „de zi', Ulise. Cu logica sa onirica si prin folosirea unor cuvinte preluate din nenumarate limbi, Trezirea lui Finnegan este o lucrare chiar si mai experimentala decat inovatiile indraznete ale lui Joyce din perioadele anterioare si, pentru a detecta considerabilele ei virtuti in materie de comedie si creativitate lingvistica, este nevoie de mult mai multa sarguinta decat sunt de regula dispusi cititorii sa depuna. Pana la sfirsit, in pofida celor doua razboaie mondiale, a caderilor psihice ale fiicei sale si a vederii care l-a lasat, Joyce a continuat sa redefineasca forma si tehnica literaturii beletristice si limbajul literar, contribuind astfel la imbogatirea experientei moderne.
|
