"LA STRADA" - REGIA : FEDERICO FELLINI

reprezentatiile de circ si vodevilurile din oraselul sau . De asemenea , educatia 444j95e la o scoala catolica i-a influentat profund munca de mai tarziu . Dupa slujbe ca reporter si artist specializat in caricaturi , Fellini si-a inceput cariera de film ca scriitor de glume pentru actorul Aldo Fabrizi . In 1943 , Fellini s-a casatorit cu actrita Giulietta Masina , care a aparut si in cateva dintre filmele sale . Fellini a considerat-o muza lui , cea care a avut cea mai mare influenta asupra muncii sale .

Succesul international a lui Fellini a venit odata cu filmul " La Strada " in 1954 . Unul dintre cele mai memorabile si emotionante filme din istoria cinematografiei , este povestea unei inocente , o tanara simpla - Gelsomina ( interpretata de Giulietta Masina ) care este vanduta de catre familie unui brutal artist de circ ambulant . Deoarece Fellini a introdus in film scene suprarealiste , a fost acuzat de violarea preceptelor neorealismului . " La Strada " , fara indoiala prima capodopera a lui Fellini , este o poetica si expresiva parabola a doua suflete improbabile ce calatoresc spre salvare . Impactul filmului este sustinut de memorabila muzica a lui Nino Rota ce marcheaza inceputul unei colaborari ce se va finaliza odata cu moartea lui Rota in 1979 .

Revenind la filmul " La Strada " sa prezentam cateva elemente ce au dat culoare si lumina povestii , asigurandu-i astfel nemurirea in sufletul publicului .

Ceea ce ne atrage atentia inca de la generic este muzica de circ pe fundalul careia se prezinta distributia . Acest gen de muzica va juca un rol foarte important pe parcursul filmului , alternand cu muzica suava de vioara si cu muzica de balet , dand astfel ritm firului povestirii . Marcel Martin spunea ca " Ritmul este cea mai subtila , cea mai apreciata, cea mai esentiala calitate a unui film . Prin ritm se determina frumusetea acestuia ".

Fellini lucreaza foarte mult cu Nino Rota la coloana sonora a filmului pentru a fi sigur ca impactul auditiv al muzicii va fi unul memorabil . Nu doar prin muzica se asigura ritmicitatea peliculei , ci si prin jocul actorilor si sistemul de lumini folosit . Toate aceste elemente trebuie astfel impletite pentru a vibra odata cu ritmul spectatorilor . Publicul este prins in mrejele elementelor vizuale si auditive si nu mai are nici o scapare . Alternativ, ritmul nevizual joaca un rol foarte important pentru ciclicitatea lucrarii . Dramatismul interior al personajelor are menirea de a impresiona si de a capta atentia posibililor neinteresati de povestea istorisita . Pentru film ritmul este aproape invizibil dar fara sa ne dam seama suntem parte din viata si trairile eroilor .

Cand a ales actorii pentru a alcatui distributia filmului , Fellini era convins ca cei doi protagonisti principali vor avea forta de a convinge spectatorii prin jocul lor actoricesc . Figura calda , senina si expresiva , Giulietta Masina realizeaza intruchiparea perfecta a inocentei Gelsomina , ce nu vrea sa accepte transformari importante ale caracterului . Ramane pana la sfarsit aceeasi tanara ce traieste in lumea ei interioara plina de iluzii dar care la un moment dat este cutremurata de violenta vietii , careia de altfel , nu-i poate rezista prea mult timp . Pentru a se dezvolta si creste armonios ca si caracter , ar fi avut nevoie de linistea si siguranta mediului. De cealalta parte , Zampano ( Anthony Quinn ) este prizonierul unui stereotip masculin . Puternic si tacut , viril si dominator , el poate rupe lanturi cu muschii pieptului si poate sa-si impuna dorintele femeilor . Totusi , aceste " virtuti " il osandesc la incapacitatea de a comunica sau chiar de a nu putea sa-si inteleaga sentimentele . Personajul Zampano a fost comparat cu un caine - vrea sa-si exprime dragostea fata de stapan prin cuvinte , dar prin natura , sentimentele sale sunt aratate doar prin latraturi . Zampano este intruparea stereotipului social a tanarului ce exprima - barbatii nu plang , barbatii sunt puternici , barabatii mai degraba actioneaza decat sa vorbeasca . Aici se reflecta experienta efectiva a lui Fellini asupra studiului universului masculin - unul pe care l-a impartit si cu care s-a luptat in fiecare zi .

Pentru a contura si mai bine caracterul personajelor principale , Fellini a apelat la un al treilea , " Nebunul ", interpretat de Richard Basehart . Astfel scenariul elaborat , personajele s-ar fi putut foarte bine prezenta si doar prin imagini . Insa nu ar fi fost de ajuns , caci dialogul este si el parte decisiva a solutionarii povestirii . Este foarte important ce se aude si nu numai ce se vede. Avand in vedere ca Fellini a contribuit la scrierea scenariului , pentru realizarea filmului a fost mult mai usor lucrul la decupajul regizoral si lucrul cu actorii . Dialogul este scurt si percutant ceea ce actioneaza ca un piston asupra memoriei si perceptiei spectatorului.

Inca de la primul lui film " Luminile varieteului " , Fellini a fost atras de lumea spectacolelor unde un rol important il joaca imaginile exprimate prin lumina . Lumina, nu doar ca suport tehnic pentru derularea cadrelor ci si lumina interioara , ochi ce stralucesc de emotie , admiratie si incantare . De exemplu in secventa plecarii Gelsominei de acasa , mama ei ii spune : " Zampano e bun . Te duce in lume , canti , dansezi . " , in acest timp fata sta cu ochii atintiti in pamant . Fata este convinsa si negativismul ei se transforma in entuziasm . Isi da seama ca poate fi folositoare dar totodata patrunde si intr-o lume noua , a circului ambulant: " Ma duc sa muncesc . Ma invata o meserie si trimit bani acasa. E artist .si eu sunt artista. Dansez , cant . " Scena despartirii de familie este acaparata de prim-planul Gelsominei care plange dar totusi este multumita. Asteapta o viata mai buna pentru ea si familia ei .

Jocul actorilor este sincronizat pana in cele mai mici detalii cu derularea povestii . Mimica si gestica Giuliettei Masina nu fac altceva decat sa dea culoare si fantezie peliculei alb-negru . Nu cred ca regizorul ar fi putut gasi o alta cale mai buna de a exprima trairile sufletesti ale Gelsominei . Supararea , teama de singuratate , bucuria , admiratia sunt perfect redate prin jocul ochilor fetei . In contrast Zampano este chipul barbatului dur ce nu lasa sentimentele sa-i invadeze exteriorul . O considera o dovada de slabiciune . Doar singuratatea il poate determina sa-si imprime pe chip semnele disperarii si temerii .

Muzica de circ , alerta , mentine ideea de comic ajutand jocul actorilor. Veselia e intrerupta sistematic de melodia cantata la vioara sau trompeta , ce devine lait motivul filmului . Este melodia ce reprezinta sufletul curat si inocent al tinerei Gelsomina ce pleaca de acasa sa cunoasca lumea , descopera ce inseamna iubirea dar inima ei nu poate rezista luptei cu insasi viata . Este o melodie trista , limpede ce exprima dorinta de liniste si nevoia de protectie .

Momentele de singuratate si teama de a nu fi parasita sunt ilustrate prin zgomotul clopotului unei biserici . Clopotul marcheaza trezirea fetei dintr-un somn prelung si revenirea in prezentul faptelor .

Fellini se foloseste de tot ceea ce inseamna mijloace regizorale pentru a da veridicitate actiunii . Combinari de plan-apropiat cu prim-plan pentru a reliefa trairile actorilor , filmari dintr-un unghi plonjat (reprezentatia " Nebunului " pe sarma , luminile circului ) sau de jos (picioarele Gelsominei ce se misca intr-un ritm vioi , semn al lipsei de griji ) pentru a da vibratie povestii , multiple combinari de miscari de aparat , panoramice sus-jos , transfocari inainte - inapoi , traveling stanga-dreapta, ajuta regizorul la crearea ritmului necesar actiunii .

Filmul este o imagine a vietii vazuta prin ochii Gelsominei . Daca la inceput era un suflet singuratic si temator , spre final se transforma intr-un suflet dornic de a darui iubire : " Altadata , speram sa ma intorc acasa , dar acum nu-mi mai pasa . Acum casa mea este cu tine. " Zampano nu reactioneaza decat prin ras caci nu vrea sa-si pateze imaginea de " hoinar ce nu vorbea niciodata " .

Aceasta imagine de duritate se spulbera spre final . Afla ca Gelsomina a murit . De aici inainte chipul lui Zampano capata reflectii de teama si disperare . Ultimul cadru al filmului ne prezinta dovada schimarii definitive ce a avut loc in sufletul personajului . De la plan-apropiat , prim-plan si trecand la plan-mediu ne este prezentat portretul unui barbat infrant . Coboara privirea , ridica ochii spre cer , priveste in jur , semn al disperarii , plange " N-am nevoie de nimeni . Eu . vreau sa fiu singur . Singur . " ( cu voce scazuta ) , strange in palme nisipul ce se prelinge printre degete . Barbatul Zampano se dovedeste a fi in cele din urma doar un simplu om . A existat o fata simpla care l-a invatat ce este totusi cu adevarat important in viata .

" La Strada " , oglinda a vietii artistilor ambulanti , a pregatit publicul pentru lectiile metaforice de viata ilustrate prin pelicula lui Fellini.

La ceremonia de decernare a premiilor Academiei Americane de Film, din martie 1993 , Fellini a primit un Oscar pentru intreaga sa activitate din lumea filmului . Acest premiu l-a dedicat sotiei sale Giulietta Masina , muza si sprijinul sau permanent . Premiul a fost un gest de apreciere fata de cel care a devenit o comoara nationala a Italiei si o piesa de rezistenta in lumea cinematografiei .