Miguel de Cervantes Saavedra
1547-1616
Pentru a-l incununa cu un calificativ ales chiar de el, vom
spune ca Cervantes continua sa fie un romancier exemplar. Este
un truism, evident, cand afirmam ca el a servit drept exemplu
pentru toti romancierii care au urmat. Paradoxul este ca, prin
ilustrarea efectelor fanteziei asupra mintii, a indicat calea pe care
trebuie s-o urmeze literatura pentru a obtine efectul adevarului.
Harry Levin, „Exemplul lui Cervantes', in Contextele criticii
Probabil ca nici un mit modern nu a fost atat de persistent ca cel creat de Cervantes in Don Quijote. in cartea sa, Cervantes a sintetizat genul epic si dramatic intr-o forma noua care a devenit romanul modern, iar personajele pe care le-a modelat, impreuna cu obsesiile lor, au patruns in cel mai profund nivel al culturii noastre. Cei care nu l-au citit niciodata pe Cervantes il recunosc imediat pe vizionarul absurd care este Don Quijote si pe pragmaticul lui insotitor, Sancho Panza, atmosfera romanului fiind sugerata, corect sau nu, de termeni si expresii de tipul „quijotesc', „lupta cu morile de vant' si „a visa imposibilul'.
Din punct de vedere artistic, traditia si evolutia romanului, precum si accentul pus pe psihologia umana si satira sociala, problema identitatii umane si interactiunea artistului cu realul si imaginarul ar putea deriva direct din Cervantes. Istoricul literar francez din secolul al XlX-lea, Sainte-Beuve, considera capodoperele lui Cervantes drept „Biblia Umanitatii', iar criticul din secolul al XX-lea, Lionel Trilling, observa ca „orice proza de fictiune este o variatiune pe tema lui Don Quijote'. Don Quijote a starnit senzatie, dar si critici in randul publicului si forta lui s-a mentinut nealterata si dupa aproape patru sute de ani.
Viata lui Cervantes ilustreaza amestecul de aventura si realitate sumbra care i-a modelat capodopera. S-a nascut in Alcala de Henares, nu departe de Madrid, in timpul domniei lui Carol Quintul si la inceputul epocii de aur din istoria Spaniei. Tatal lui era un farmacist si medic saracit, astfel ca primii ani din viata ai lui Cervantes au fost marcati de nenumarate
mutari dintr-un loc in altul, la Valladolid, Cordoba, Sevilla si Madrid, aceasta fiind singura scapare de urmarirea creditorilor. Cervantes a urmat scoala elementara din Cordoba si colegiul iezuit de la Sevilla, unde, asa cum povestea el mai tarziu, „am dus o viata de student, dar fara foame si raie'. Cititor pasionat, Cervantes era deopotriva interesat si de teatru. Cand familia s-a mutat la Madrid, in 1566, probabil ca Cervantes si-a continuat studiile acolo, dar nu se stie prea mult despre activitatile lui dinaintea plecarii in Italia, in 1569. S-au facut speculatii, bazate in parte pe propria marturisire a lui Cervantes cu privire la o „nesabuinta a tineretii' si pe unele inregistrari de la tribunal, potrivit carora a fost implicat intr-un duel si a fugit din Spania ca sa scape de sentinta regala, care ar fi insemnat pierderea mainii drepte si zece ani de exil.
Cervantes a trait in exil vreme de doisprezece ani si si-a pierdut mana stanga, slujind mai intai la Roma in suita cardinalului Acquaviva, apoi ca soldat in armata spaniola din Sfanta Liga, care si-a disputat cu turcii controlul asupra Mediteranei. in 1571, Cervantes a fost grav ranit in timpul luptei pe mare de la Lepanto si si-a pierdut mana stanga, in urmatorii patru ani a participat la alte campanii militare, iar in 1575, pe cand se intorcea in Spania, a fost prins de pirati si a petrecut cinci ani in captivitate ca sclav in Algiers. A initiat patru tentative nereusite de revolta a sclavilor crestini pana cand in cele din urma a fost rascumparat in 1580. intors in Spania la varsta de treizeci si trei de ani, partial infirm si fara nici un fel de perspectiva, Cervantes si-a petrecut urmatorii douazeci si cinci de ani luptindu-se cu disperare sa-si castige existenta. Scrisul era una din modalitati, si Cervantes a abordat genurile populare in acea vreme -povestirea pastorala si drama, dar nu a avut mare succes cu nici unul din ele. Si-a gasit un post de ofiter de intendenta, cumparand provizii pentru Armada, care se pregatea sa invadeze Anglia, si a lucrat concomitent ca agent fiscal. A avut o fiica rezultata dintr-o legatura amoroasa cu o actrita care l-a parasit, apoi s-a casatorit cu Catalina de Salazary Palacios in 1584, asumandu-si raspunderea de a intretine o familie numeroasa, alcatuita din mama lui, doua surori, fiica sa si soacra ramasa vaduva. A fost trimis de mai multe ori la inchisoare pentru nereguli in contabilitate si, potrivit traditiei, in timp ce se afla la inchisoarea din Sevilla a inceput sa lucreze la Don Quijote a carui prima parte a aparut in 1605, iar continuarea in 1615, cu putin timp inainte de moartea sa. Printr-una din cele mai remarcabile coincidente din istoria literaturii, Cervantes si-a publicat povestea cavalerului nebun in acelasi an in care se juca pentru prima data piesa lui SHAKESPEARE [16] despre regele nebun, Regele Lear. Ambii scriitori au murit in aceeasi zi, 23 aprilie 1616, desi intre calendarul englez si cel spaniol era o diferenta de zece zile.
Lucrarea lui Cervantes Ingeniosul gentleman Don Quijote de la Mancha avea initial un scop mult mai modest - prezentarea intr-o maniera comica a povestirilor cavaleresti -, dar autorului nu putea fi incorsetat intr-o carte cu o tematica atat de restransa. Dat fiind caracterul nesistematic al lucrarii, romanul a fost considerat un fel de miracol literar, o prezentare accidentala, spontana a unui personaj arhetipal si a unei glume la mai multe niveluri ale unei capodopere, intr-un anume sens, creatia lui Cervantes a scapat de sub controlul lui si intentiile autorului ca si dovezile faptice reprezentate de ceea ce a scris au fost adesea ignorate pentru a se urmari temele care corespundeau preocuparilor cititorilor.
Ca toate capodoperele, romanul a servit drept oglinda fiecarei generatii care s-a aplecat asupra ei. Cand a aparut pentru prima data, romanul aventurilor picaresti ale nebunului Quijote, care confunda lumea visurilor cavaleresti cu viata banala, a iscat in primul rand hohote uriase de ras datorita mistificarii realitatii si umorului ce decurgea de aici. in atat de rationalul secol al XVIII-lea, Don Quijote a fost privit ca un roman inchinat ratiunii in care refuzul nebunesc al lui Don Quijote de a accepta lucrurile asa cum sunt in realitate si de a se adapta la normele societatii provoaca pedepsirea lui in repetate randuri si in mod justificat, in secolul al XlX-lea, Don Quijote n-a mai fost vazut ca un roman esentialmente comic, ci ca un roman filozofic, dedicat descoperirii identitatii umane in lupta dintre afirmarea eului si societate. Patosul romanului derivat din insistenta cu care Don Quijote punea pe primul plan propriile iluzii, in ciuda victoriei inevitabile a lumii inguste si restrictive a faptelor, se pare ca a fost punctul forte al lui Cervantes. Comedia lui era suficient de ampla pentru a include si opusul sau in tragedie si „visul imposibil' al lui Don Quijote starneste deopotriva plansul si rasul.
in pofida schimbarilor de interpretare survenite de-a lungul anilor, capodopera lui Cervantes nu este nici un accident, nici o contradictie. Pornind de la dezideratul sau principal de a reintroduce valorile cavalerismului in viata obisnuita, contemporana, Cervantes a descoperit un filon bogat de comedie si patos pe care geniul lui l-a exploatat din plin. Urmarind romanul in desfasurarea lui si nu extragand doar anumite pasaje, constatam ca temele si personajele lui Cervantes devin tot mai complexe si ambigue. Daca Don Quijote ar fi trebuit sa fie numai un personaj comic, ce rost avea sa confere iluziilor sale o asemenea noblete de spirit si sa dea o aura de eroism insistentei sale in legatura cu aceasta? Daca romanul se incheie cu izbanda ratiunii si faptelor impotriva fanteziei si idealismului, de ce pare lumea atat de micsorata in urma acestei victorii? Punandu-l pe Don Quijote cel idealist alaturi de Sancho Panza, cu spiritul lui prin excelenta pragmatic, Cervantes nu uneste pur si simplu doua personaje opuse, ci demonstreaza ca fiecare are cate ceva din elementele celuilalt. La sfarsitul romanului, Don Quijote se situeaza ferm de partea realitatii, in timp ce Sancho insista sa urmareasca idealul. Maretia lui Cervantes in Don Quijote consta in prezentarea unei lupte corecte intre aparenta si realitate, ale carei implicatii merg pana in inima procesului de creatie si a naturii umane, ce a dominat dintotdeauna romanul.
|
