Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




Mihai Octavian Ioana - poem, MOARTEA UNUI OM

arta cultura


Mihai Octavian Ioana






POEM


Sunt atāt de singur īncāt te imaginez

īntr-o rochie simpla deasupra oceanului

Īndeajuns de visatoare ca sa nu mai fie nevoie sa vezi. 21521k106v


Tu vei sta dreapta īntre multele raze

pāna cānd n-o sa mai fie zi

si te vei lasa o data cu īntunericul pe case.


O, satele acelea de pescari

se vor trezi īn zori ca dupa o ploaie de vara

si vor aduna de sub stresini privirile ochilor tai

albastri si mari.


Ce daruri! Sunt semnele dinaintea furtunii!

vor spune si vor pleca plini de fericire īn larg

Tārānd dupa barci nisetrii ucisi si morunii.


Sunt singur si ma gāndesc la camera ta

la luminile pe care le-ai stins de curānd īncāt

īntunericul

Īti mai pastreaza forma sau macar o farāma din ea.




MOARTEA UNUI OM




El trece prin oras ridicānd

Deasupra capului bastonul alb.

Drumul sau este acelasi īn fiecare zi.

De la turnul de apa la brutaria din colt

posta si internatul de fete.


O vreme s-a crezut ca ar aduce noroc.

Fetele īl īntāmpinau dimineata

temāndu-se de matematica, de chimie.

Pāna-ntr-o zi cānd din teza uneia

a cazut o fituica.

(Zadarnic īl asteptase īn zori

sa-l sarute si sa se īndeparteze

cu pumnii strānsi).


Atunci au īnceput sa-l evite pe rānd.

Marii si micii.

Dupa nenorocul lor:

mai mare, mai mic.

si nu-l mai priveste nimeni

cānd ridica bastonul

si neputinta lui

opreste din miscare masinile.



La marginea orasului īncepe pustiul.

Fara sa fie oprit de cineva

orbul trece bariera si talpile sale īncep

sa simta fierbinteala nisipului.



Strazile sunt aceleasi, parca;

fetele lor gurese,

oamenii veseli.

Ei nu stiu

ca pe lānga singura oaza din desert

orbul trece semet īnainte

cu bastonul alb deasupra capului

semnalizānd, semnalizānd, semnalizānd.



VĀNAT



Toamna, pe peroanele garilor

īn imediata apropiere

a venirilor si plecarilor celor fericiti,

printre colete si carucioare de marfa,

gramezi fioroase de moarte-animale.


Lupii, mistretii, caprioarele, rāsii,

informe cadavre zvārlite din tren pe ciment

Cu ochii adānci si holbati de surprizele mortii,

Copite si gheare si coarne arata.


si dupa sāngele ranilor,

dupa pielea si parul arse de pulbere

auzi printre toate anunturile si forfota garii

comenzile scurte, latratul si fuga prin spini a ogarilor

vezi firul de sānge din animalul ucis

prelingāndu-se dintre coltii albi si luciosi si-ascutiti,

vezi pānda cu ochiul atent, haituiala,

zbaterea īn frunzis a salbaticiunii

care va muri cu ochii spre cer.

si strada pe care-o urmezi ti se pare

padurea zdrelita de gloantele trase.

Privirea ti-ntorci īnapoi, īnainte,

auzi prin multime comenzile iuti si ogarii

tāsnesc din tramvaie si-ti musca privirea

si sus, la etaj, cea care soarbe cu lacomie fereastra

Nu face-altceva decāt pune

imaginea ta mica si trecatoare

īntr-un dispozitiv rudimentar de ochire

despre care nu voi mai vorbi.




SENTIMENT PE O SABIE



Fiecare obiect va fi o ureche enorma

atenta la vorbele mele necugetate

Trenul prin iad va fi personal si va opri

īn toate statiile incendiate.


Voi coborī la drumul de tara

si-au sa se-agate de mine demoni si cāini,

Aspidele harnice, vipere, harpii,

dar voi īnainta zile lungi, saptamāni.


Drumul se va īngusta cānd m-apropii

ca un podet, o sina de cale ferata

Tot mai greu voi pasi, echilibrul

se va subtia si el dintrodata.


Apoi am sa calc direct pe tais

pāna cānd ma voi īnjumatati

Tu īti vei īntoarce spre mine fata si-n sufletul meu

luna pentru a doua oara se va īnjosi.


Iar cānd vei īntinde māinile voi uita

drumul prin foc, muscaturile, taietura

Banuind īn spatele ochilor tai

un tipat ascuns care-si cauta gura.




ĪN LIVADA CU MERI

pentru Simona U.


Poemul īncepe o singura data īn viata.

Dupa aceea o curgere blānda

īmpodobeste tarmurile

cu nisip aurit.


Copilul cānta īn livada cu meri.

Nimic nu-i tulbura jocul

numai pofticioase silabe

īi scrijelesc nerabdatoare pieptul:


"Aceasta e tara visata,

īn ea voi īngropa inima mea

la radacina copacului īnalt.

Va creste o floare si n-o voi iubi."


Poemul īncepe o singura data īn viata.

Tot ce urmeaza

e scrierea lui.



DUPĂ-AMIAZĂ ADOLOESCENTINĂ


Acest spatiu enorm, aceasta odaie

Va adormi cuvānt cu cuvānt pāna la fraza

Acum cānd parasit īti īncerci puterile

Ascunzāndu-te prin fiecare obiect din casa.


Locuiesti īn mobile, īn vase

Īn lemnul usii sau īn coperti

Mobila fiind iubesti mobila

Te afunzi īntre file si astepti.


Deodata īncepe sa curga tacerea

Peretii pleznesc īn crevase

Pe solul cuvintelor, ametitor

Ramān dāre fierbinti si lucioase.


si toata ruptura cu care ghetarul

Umple dupa-amiaza ta adolescentina

Seamana a īnjuratura cāt timp o turma de porci

Continua sa se desfete-n lumina.




Document Info


Accesari: 2647
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )