ALTE DOCUMENTE
|
|||||||
Mihai Octavian Ioana
POEM
Sunt atāt de singur īncāt te imaginez
īntr-o rochie simpla deasupra oceanului
Īndeajuns de visatoare ca sa nu mai fie nevoie sa vezi. 21521k106v
Tu vei sta dreapta īntre multele raze
pāna cānd n-o sa mai fie zi
si te vei lasa o data cu īntunericul pe case.
O, satele acelea de pescari
se vor trezi īn zori ca dupa o ploaie de vara
si vor aduna de sub stresini privirile ochilor tai
albastri si mari.
Ce daruri! Sunt semnele dinaintea furtunii!
vor spune si vor pleca plini de fericire īn larg
Tārānd dupa barci nisetrii ucisi si morunii.
Sunt singur si ma gāndesc la camera ta
la luminile pe care le-ai stins de curānd īncāt
īntunericul
Īti mai pastreaza forma sau macar o farāma din ea.
MOARTEA UNUI OM
El trece prin oras ridicānd
Deasupra capului bastonul alb.
Drumul sau este acelasi īn fiecare zi.
De la turnul de apa la brutaria din colt
posta si internatul de fete.
O vreme s-a crezut ca ar aduce noroc.
Fetele īl īntāmpinau dimineata
temāndu-se de matematica, de chimie.
Pāna-ntr-o zi cānd din teza uneia
a cazut o fituica.
(Zadarnic īl asteptase īn zori
sa-l sarute si sa se īndeparteze
cu pumnii strānsi).
Atunci au īnceput sa-l evite pe rānd.
Marii si micii.
Dupa nenorocul lor:
mai mare, mai mic.
si nu-l mai priveste nimeni
cānd ridica bastonul
si neputinta lui
opreste din miscare masinile.
La marginea orasului īncepe pustiul.
Fara sa fie oprit de cineva
orbul trece bariera si talpile sale īncep
sa simta fierbinteala nisipului.
Strazile sunt aceleasi, parca;
fetele lor gurese,
oamenii veseli.
Ei nu stiu
ca pe lānga singura oaza din desert
orbul trece semet īnainte
cu bastonul alb deasupra capului
semnalizānd, semnalizānd, semnalizānd.
VĀNAT
Toamna, pe peroanele garilor
īn imediata apropiere
a venirilor si plecarilor celor fericiti,
printre colete si carucioare de marfa,
gramezi fioroase de moarte-animale.
Lupii, mistretii, caprioarele, rāsii,
informe cadavre zvārlite din tren pe ciment
Cu ochii adānci si holbati de surprizele mortii,
Copite si gheare si coarne arata.
si dupa sāngele ranilor,
dupa pielea si parul arse de pulbere
auzi printre toate anunturile si forfota garii
comenzile scurte, latratul si fuga prin spini a ogarilor
vezi firul de sānge din animalul ucis
prelingāndu-se dintre coltii albi si luciosi si-ascutiti,
vezi pānda cu ochiul atent, haituiala,
zbaterea īn frunzis a salbaticiunii
care va muri cu ochii spre cer.
si strada pe care-o urmezi ti se pare
padurea zdrelita de gloantele trase.
Privirea ti-ntorci īnapoi, īnainte,
auzi prin multime comenzile iuti si ogarii
tāsnesc din tramvaie si-ti musca privirea
si sus, la etaj, cea care soarbe cu lacomie fereastra
Nu face-altceva decāt pune
imaginea ta mica si trecatoare
īntr-un dispozitiv rudimentar de ochire
despre care nu voi mai vorbi.
SENTIMENT PE O SABIE
Fiecare obiect va fi o ureche enorma
atenta la vorbele mele necugetate
Trenul prin iad va fi personal si va opri
īn toate statiile incendiate.
Voi coborī la drumul de tara
si-au sa se-agate de mine demoni si cāini,
Aspidele harnice, vipere, harpii,
dar voi īnainta zile lungi, saptamāni.
Drumul se va īngusta cānd m-apropii
ca un podet, o sina de cale ferata
Tot mai greu voi pasi, echilibrul
se va subtia si el dintrodata.
Apoi am sa calc direct pe tais
pāna cānd ma voi īnjumatati
Tu īti vei īntoarce spre mine fata si-n sufletul meu
luna pentru a doua oara se va īnjosi.
Iar cānd vei īntinde māinile voi uita
drumul prin foc, muscaturile, taietura
Banuind īn spatele ochilor tai
un tipat ascuns care-si cauta gura.
ĪN LIVADA CU MERI
pentru Simona U.
Poemul īncepe o singura data īn viata.
Dupa aceea o curgere blānda
īmpodobeste tarmurile
cu nisip aurit.
Copilul cānta īn livada cu meri.
Nimic nu-i tulbura jocul
numai pofticioase silabe
īi scrijelesc nerabdatoare pieptul:
"Aceasta e tara visata,
īn ea voi īngropa inima mea
la radacina copacului īnalt.
Va creste o floare si n-o voi iubi."
Poemul īncepe o singura data īn viata.
Tot ce urmeaza
e scrierea lui.
DUPĂ-AMIAZĂ ADOLOESCENTINĂ
Acest spatiu enorm, aceasta odaie
Va adormi cuvānt cu cuvānt pāna la fraza
Acum cānd parasit īti īncerci puterile
Ascunzāndu-te prin fiecare obiect din casa.
Locuiesti īn mobile, īn vase
Īn lemnul usii sau īn coperti
Mobila fiind iubesti mobila
Te afunzi īntre file si astepti.
Deodata īncepe sa curga tacerea
Peretii pleznesc īn crevase
Pe solul cuvintelor, ametitor
Ramān dāre fierbinti si lucioase.
si toata ruptura cu care ghetarul
Umple dupa-amiaza ta adolescentina
Seamana a īnjuratura cāt timp o turma de porci
Continua sa se desfete-n lumina.
|
