Rafael Sanzio - Portretul unei personalitati renascentiste

-Rafael Sanzio

Leonardo, Michelangelo, Rafael, Titian, Bramante ... sunt nume pe care istoria artei le-a consacrat ca adevarate culmi ale geniului uman. Incadrati marii miscari spirituale a Renasterii italiene, alaturi de poeti si ganditori ilustrii ca Mchiavelli, Pico della Mirandola, Marsilio Ficino s.a cu care formeaza familia de umanisti ai sec. XV- XVI, au dat expresie celor mai inalte idealuri ale vremii lor.

Unul dintre acestia a fost Rafael Sanzio ( Raffaello di Santi ) care s-a nascut in 1483 la 6 aprilie in orasul Urbino din Italia centrala.

Tatal sau Givanni di Santi, era un pictor nu prea inzestrat dar cu toate acestea a intuit talentul fiului sau Rafael si a vrut ca macar fiul sau sa rea 353j95d lizeze ceea ce lui nu i-a fost dat decat cu jumatati de masura; astfel putem realiza de unde Rafael a mostenit iubirea pentru pictura.

Dupa o copilarie zbuciumata tanarul Rafael a parasit orasul natal pentru a se indrepta spre Perugia in 1499 fiind primit ca si ajutor, si ca invatacel de catre marele pictor al acelor vremuri,Perugino.

Dupa un timp de ucenicie in slujba lui Perugino, timp in care nu a reusit sa isi ajunga maestrul,lucrurile s-au schimbat radical si Rafael a trecut un adevarat examen de maturitate pictand Logodna Fecioarei, aceasta pictura marcand insemnele marelui sau stil dand dovada de simplitate si echilibru.

Ceea ce mai putea sa mai prezinte interes pentru el era acum Florenta-mare centru cultural la acea vreme- unde sosea in 1504 fiind atras de faima nedisputata a orasului.Aici unul dintre seniorii florentini iubitor de arta,Angelo Doni, ii comanda portretul sau si al sotiei sale, Maddalena Doni si astfel ne putem mindri astazi cu un renumit cuplu. Seriozitatea cu care abordeaza acest gen, portretul, dovedeste inca o data capacitatea sa in depasirea dificultatilor de tot felul.

Daca in Logodna Fecioarei Rafael rezuma intr-o sinteza superioara tot ceea ce artistii cucerisera mai de pret, in Punerea in mormint, el arata cat de fertile au fost invataturile florentinilor si cat de receptiv era spiritul sau facut parca sa filtreze intreaga experienta a inaintasilor, retinind ca pe un precipitat valoros doar sensurile majore menite sa poarte mai departe spre alte culmi arta picturii italienesti.

Tablourile lui Rafael trezesc cultul formelor frumoase, unele portrete ale sale fiind intru totul opere de analiza psihologica proprii epocilor de intens realism fiind de o simplitate remarcabila (exemplu: Sf. Ecaterina, Doamna cu licornul, Cardinalul, Baldassare Castiglione, Eliberarea Sf. Petru din temnita, Madonna Sixtina, Incendiul din Borgo

La scurta vreme dupa sosirea sa la Roma, Rafael incepe lucrarile de decorare a camerelor din Vatica. Aici ia nastere una din cele mai importante creatii ale sale, Scoala ateniana. La cererea personala a papei,abordeaza temele: adevarul, bunatatea si frumusetea. In scena infatisand Parnasul, Rafael identifica Frumusetea cu muzica si poezia, Bunatatea este exprimata de virtutile fundamentale, iar Adevarul, legat de notiunea ratiunii, este reprezentat de grupul filozofilor din Atena antica.

Scoala din Atena este o alegorie a filozofiei. In centrul tabloului apare Platon, tinand intr-o mana dialogul 'Timaios' iar cu cealalta mana aratand spre cer, lumea ideilor desavarsite, alaturi de el Aristotel tine in mana stanga 'Etica', iar cu dreapta arata spre pamant. Aceste gesturi pot fi interpretate drept contrare: idealismul primului este opusul doctrinei filozofice a naturii pe care o afirma celalalt. Tavanul cu casete al cladirii aminteste de noua Basilica Sfantul Petru pe care Bramante tocmai o construieste.

Spontaneitatea, dezinvoltura, factura larga, culorile luminoase si in general baia de lumina ce invaluie formele robuste, in sfarsit optimismul ce se degaja din dinamica acestor forme totul confera picturilor in care sunt reprezentate un nr mare de personaje un caracter de modernitate facand din Rafael un deschizator de drumuri.

Rafael a pictat numeroase compozitii in care apare figura Fecioarei Maria in diferite ipostaze. In 1507, cand mai era inca la Florenta, picteaza Madona cu sticlete, restaurata mai tarziu de Rodolfo Ghirlandaio. In tabloul Madonna dell'Impannata, Fecioara Maria si Pruncul Iisus sunt inconjurati de Sfanta Elisabeta, Sfanta Ecaterina si Sfantul Ioan Botezatorul.Gratie culorilor calde, opera respira bucurie si calm, luminata de zambetul senin al pruncului.

Madonna di Foligno (1510) si Madonna Sixtina (1513) arata bogatia culorilor, eleganta figurilor si indrazneala in inventia compozitiei, caracteristica perioadei romane a lui Rafael.

Madonna della Sedia este una dintre cele mai renumite picturi ale lui Rafael. Formatul circular confera tabloului un aer deosebit de familiar, rotunjimea figurilor creeaza senzatia de leganare. Foarte omenesti sunt gestul matern, plin de dragoste al Mariei si miscarea micului Iisus, precum si imbratisarea lor, care subliniaza esenta intima a scenei. Lucrarea este imbogatita de efecte cromatice din tonuri calde, vii, pline de lumina. Rafael pune culorile aproape senzual, creand acea stralucire care umple tabloul de seninatate linistitoare.

Schimbarea la fata a fost ultima lui pictura una deosebita fata de celelate aici pictorul renuntid la simplitate si creind o opera extrem de complexa caracterizata prin tumultul miscarilor, agitatia, contrastele puternuce de umbra si lumina intr-un cuvant expresivitate fortata.Pictura a ramas neterminata Rafael decedand dar in final elevii sai cei mai apropiati Giulio Romano si Gianfrancesco Penni terminand-o.