Relatia dintre Dramaturg si Public in optiunea tematita a dramaturgiei. Binomul Dramaturg - Public in spectacologie.
Cine este hotarator pentru alegerea subiectului, pentru nivelul de calitate al dramaturgiei pentru fixarea profunzimii in operele artistice?!? DRAMATURGUL sau PUBLICUL "TINTA"?!?
Evident dramaturgul, am spune noi cu mana pe inima, fara sa ne gandim ca am gresi cu ceva. Dar daca am pune un semn de intrebare la capatul acestei optiuni?!?Abea atunci am fi, cat de cat mai aproape de realitate.
Dramaturgul era hotarator in aceasta actiune, intr-o perioada europeana a teatrului. Evident, chiar si atunci el se gandea la publicul pentru care scria, pentru a-l face sa fie atras de subiect, de personaje, de poveste, de punctul culminant si de deznodamantul subiectului abordat. Stia, bineinteles, cam ce-l poate emotiona pe acel public, cam ce-l poate infricosa, cam ce-l poate captiva, din punct de vedere romantic
Dar in aceste momente, in zilele noastre, cat din creatia dramaturgului mai poate fi sub directa lui coordonare si cat mai este sub atentia Producatorului. Cat este pura inspiratie si cat este impunere din partea omului de afaceri, care doreste sa scoata, evident, profit din incasarile spectacolului sau. Iar acest om de afacere este asistat de catre specialistii sociologi, psihologi, analisti, despre care am vorbit mai devreme.
Asadar intelegem ca tipul de creatie pura, nu mai exista. Nu mai poate exista Nu mai exista nici macar creatie 'calculata', daca-i putem spune asa. Exista din ce in ce mai mult, o obligatie 'culturala' facuta sub semnul obligatiei de a reusi financiar.
Intr-un anume fel, pare firesc sa incerci sa scoti pe piata un produs vandabil, care sa multumesca cumparatorul.
Intr-un anume fel
Din alte puncte de vedere, acest 'cumparator' poate fi educat, prin acelasi tip de campanii ce se folosesc in publicitate. Daca in publicitate se reuseste introducerea unui nou tip de produs pe piata, pe un nivel unde mai exista alte produse de acelasi gen, printr-o modalitate de reclama agresiva, care sa faca produsul vandabil, intr-un timp indeajuns de scurt, atunci evident ca se poate aplica si cu orice 'alt produs', piesa de teatru, film, regizor, actor, circar, scriitor Orice poate fi vandut bine si poate aduce profituri mari.
Asadar daca am dori sa educam publicul pentru a-l face sa fie captivat de un nou tip de teatru, in principiu, s-ar putea rezolva. Dar nu va ganditi ca cineva nu vrea asta pentru ca incurajeaza incultura, nici ca n-ar vrea din motive de rautate personala
Pur si simplu, pana in aceasta clipa nu a aparut, inca, o noua modalitate de a face teatru, care sa fie o 'reteta' sigura pentru un procentaj mare de public si care sa fie mai buna, decat cea anterioara, din punct de vedere economic.
Pana in acea clipa, cand acest nou mod de a face teatru se va inventa, evident ca dorinta noastra este de se a creea spectacole de succes, care sa aiba si calitate literara. Aceasta ar fi si dorinta dramaturgilor, a scenaristilor si a regizorilor, dar
Sunt foarte multe cazuri in care regizori de succes de pe Broadway s-au plans de sistemul restrictiv de a monta o piesa, sistem impus de producator. Sunt foarte multi care, desi au realizat piese cu succes la public, au declarat ulterior ca ceea ce se vede in spectacol, este doar o parte din ceea ce a dorit el sa spuna. Din acest fapt intelegem ca schema de scriere dramaturgica, pe care o admiram in capitolul trecut, a blocat, in aceste cazuri, creativitatea dramaturgului, in favoarea publicului care, iata, vine la spectacol si - ADUCE BANI
DRAMATURGUL are doar 'libertatea', de a scrie cu talent, in functie de ceea ce ii este cerut de catre cel care il plateste
Asadar libertatea de creatie are de suferit, creearea unui nou public pare imposibila, caci cel care fixeaza datele spectacolului este PRODUCATORUL.
Iar PRODUCATORUL are un singur si unic tel imediat: acela de a multumi, cat se poate de mult - PUBLICUL TINTA Pentru a-si recupera BANII.
|
