Robert Musii
1880-1942
in ultima analiza, Razboi si pace, in cautarea timpului
pierdut,
Ulise si Muntele vrajit raman niste
declaratii despre viata. Omul
fara
calitati este mai mult decat atat. Reprezinta un sistem de
gandire mai curand
deschis decat inchis, o cautare la marginea
imposibilului a unor noi
directii de dezvoltare morala. Chestiunea
morala de baza este cum sa
traim; aceasta intrebare se afla in
centrul lucrarii. Conceptia autorului
despre romanul sau ca punte
construita in spatiu are o conotatie morala; idealul de la
capatul
celalalt al puntii este viata corecta. Nici o alta
opera literara nu
merge mai departe in dezvaluirea
dilemei vietii in civilizatia
occidentala a secolului al XX-lea. Nici un
alt roman nu-i
constientizeaza pe cititori mai mult cu privire la aceste conflicte morale din interiorul fiintei lor.
Burton Pike, Robert Musii: An Introduction to His Work
Dintre toti adevaratii titani ai romanului modern, Robert Musii este cel mai putin citit si apreciat. Musii a murit in anonimat la mijlocul celui de-al doilea razboi mondial, nereusind, spre deosebire de rivalul sau, THOMAS MANN [71], sa-si asigure sprijin pentru receptarea cartilor lui in America si lasandu-si neterminata mareata opera Omul fara calitati. Totalizand aproximativ 1600 de pagini, romanul a fost numit „exemplul suprem de roman de idei din literatura occidentala' si „un compendiu de incertitudine contemporana'. Formidabil prin lungimea si complexitatea sa, Omul fara calitati reprezinta o piatra de hotar la fel de importanta in conceptia si gandirea artistica contemporana ca si Ulise, in cautarea timpului pierdut si Muntele vrajit, ceea ce ne indreptateste sa-l comparam pe Musii cu cei mai mari artisti literari.
Robert Musii s-a nascut in Austria, intr-o familie cu o traditie de succese profesionale in armata, serviciu public si stiinta, pe care a urmat-o si Musii pana cand a inselat asteptarile familiei lui pentru a se dedica scrisului. Tatal lui era inginer intr-o fabrica de masini si a devenit in cele din urma seful catedrei de inginerie mecanica de la Universitatea Tehnica din Briinn. Spre deosebire de firea impetuoasa si emotionala a mamei
sale, tatal lui era retras si inhibat. La sapte ani dupa casatorie, mama lui s-a indragostit de un profesor care s-a mutat la domiciliul sotilor Musii in anul in care s-a nascut Robert si a devenit un membru permanent al familiei pe parcursul urmatorilor patruzeci de ani. Exclus din acest triunghi neortodox, Musii s-a dovedit a fi un copil revoltat pe care parintii l-au trimis departe de casa in 1892, la varsta de doisprezece ani, pentru a se pregati in vederea unei cariere militare, in 1894, Musii s-a inscris la academia militara superioara din Mahrisch-Weisskirchen, aceeasi scoala pe care o frecventase mai inainte poetul Rainer Maria Rilke. Mizeria generala si decaderea morala a cadetilor, care erau tratati mai mult ca niste detinuti de drept comun, l-au marcat profund pe Musii care avea sa numeasca scoala „anusul diavolului'. Experienta i s-a intiparit in memorie ca o amintire amara, pe care a exorcizat-o in primul sau roman, Tinarul Toless.
inainte de absolvirea scolii, Musii a renuntat la cariera militara pentru a se pregati ca inginer la Universitatea din Briinn, intre 1898-1901. Dupa ce si-a obtinut diploma, a facut un stagiu militar obligatoriu de un an si a lucrat la un laborator de inginerie din Stuttgart. Pentru a-si alunga plictiseala a inceput sa scrie Tinarul Toless, romanul unui adolescent sensibil care incearca sa se impace cu sine si cu societatea, in 1903, la varsta de douazeci si trei de ani, Musii s-a razgandit din nou, a renuntat la inginerie si a inceput sa studieze filozofia, psihologia si matematica la Universitatea din Berlin, unde a ramas timp de cinci ani. Desi se gandea serios sa imbratiseze cariera de profesor de filozofie, succesul pe care l-a avut cu Tinarul Torless l-a determinat sa opteze pentru scris.
in 1911, Musii a publicat doua schite in volumul Unions si s-a casatorit cu Martha Marcovaldi, care avea sa devina sprijinul sau de nadejde in organizarea detaliilor vietii de zi cu zi pe care el o ignora pentru a se putea concentra asupra scrisului, in timpul primului razboi mondial, Musii a slujit in armata austriaca atat pe front, cat si ca editor al unui ziar militar. Din 1918 pana in 1922, Musii a ocupat posturi militare ca ofiter de legatura si corespondent de presa pe langa Ministerul Afacerilor Externe al Austriei si consilier stiintific al Ministerului de Razboi. Dupa 1922 si-a castigat existenta ca scriitor liber profesionist, autor de eseuri, critica literara, articole de ziar si de reviste si a scos o a doua culegere de schite, Trei femei (1924) si doua piese de teatru, Vizionarii si Vinzenz si prietena unor barbati importanti. Din acest moment si pana la moartea sa, Musii s-a dedicat in mod exclusiv celui de-al doilea si ultim roman al sau, Omul fara calitati, sprijinit intr-o oarecare masura de societatile Musii din Berlin si Viena, infiintate pentru a-l sustine in activitatea sa literara.
Dupa venirea nazistilor la putere in Germania, Musii s-a mutat la Viena, unde a ramas pana in 1938, cand Germania a anexat Austria. Exilat in Elvetia, Musii a pierdut legatura cu editorul evreu si, o data cu aceasta,
si drepturile de autor suplimentare de pe urma lucrarilor sale, precum si sprijinul material din Germania si Austria. Apelurile repetate la ajutorul diverselor organizatii caritabile l-au impiedicat sa-si termine marele roman. La 15 aprilie 1942, dupa o dimineata pe care si-a petrecut-o la masa de scris, Musii a suferit o hemoragie cerebrala care i-a curmat viata. La inmormantarea lui nu au participat decat o mana de oameni, intr-o scrisoare din 1940, el spunea: „M-am distantat intotdeauna de calea principala a succesului. Nu sunt genul de autor care le spune cititorilor sai ceea ce doresc sa auda, pentru ca acest lucru le este oricum cunoscut. Atitudinea si munca mea au mai degraba o tenta de severitate, si cititorii mei vin treptat spre mine, nu eu spre ei'. Autoaprecierea lui Musii s-a dovedit a fi profetica. Desi nu s-a bucurat de succes nici la public, nici in randul criticilor contemporani, reputatia lui ca unul dintre cei mai mari artisti literari ai secolului a crescut treptat si continuu, iar capodopera lui, Omul fara calitati, a fost recunoscuta ca una din pietrele de temelie ale constiintei moderne.
Panorama enciclopedica a Austriei antebelice, Omul fara calitati este situat in timp in lunile premergatoare evenimentelor din august 1914. Protagonistul romanului si constiinta centrala este Ulrich, un veteran inteligent cu trei cariere - armata, inginerie si matematica - care la varsta de treizeci si doi de ani se retrage din viata publica pentru a-si reevalua existenta. Cautarea raspunsului la intrebarea cum ar trebui omul sa-si traiasca viata devine o calatorie spre interior si spre exterior catre constiinta de sine si satira sociala ce dezvaluie caracterul inadecvat al traditiei si conventiilor, cauza dezastrului- care avea sa vina. Romanul inlocuieste actiunea dramatica cu sondajul interior si dezvaluirea sentimentelor traite de personajele obligate sa se impace cu lumea lor. Fragmentate si limitate, personajele lui Musii sunt neintegrate social si lipsite de unitatea pe care cartea ca ansamblu se straduieste s-o asigure in ampla sa critica la adresa vietii. Ulrich cauta solutii pentru dilema sa si a societatii si aceasta cautare se orienteaza tot mai clar catre misticism si spre posibila desavarsire prin dragoste a rupturii finale dintre eu si lume. Romanul se intrerupe in acest punct, dar ii sugereaza cititorului ca evenimentele istorice vor triumfa in final, anuland o eventuala solutie utopica. Soarta lui Ulrich depaseste in mod fundamental posibilitatea lui de control si in romanul sau Musii a identificat, cu aceeasi forta ca oricare alt romancier dinaintea lui, terenul de testare a identitatii moderne.
|
