Romantismul - Scoliile muzicale nationale
Romantismul a aparut in cultura la cumpana secolelor XVIII - XIX, dar manifestandu-se doar in sec. al XIX-lea, ca o reactie impotriva clasicismului prea rigid, spun romanticii care au 525g68f uramt acestui curent. Acesta va cuprinde intreaga Europa, modificand formele si genurile de expresie artistica, si tot odata ducand la aparitia Scolilor muzicale nationale.
Acest curent a scos la iveala zbuciumul sufletului omenesc si drama omenirii aflata in impas moral, economic si social, nascandu-se o noua estetica, in care emotia primeaza asupra ratiunii.
Temele predilecte ale romantismului sunt trecutul istoric, dragostea, legendele, fanteziile romantice si puternice influente din folclor, studiat in toate genurile, cantece, jocuri, balade. De aici, adica din folclor, au pornit si Scolile muzicale nationale, deoarece constiinta nationala inseamna mai intai respect si recunostinta fata de inaintasi, apoi raspunderea si grija urmasilor.
Romantici precum Franz Liszt, care era maghiar, inspiranduse din folclorul propriei tari, a pus bazele Scolii nationale maghiare, iar impreuna cu Wagner pun bazele Scolii nationale germane. Chopin intemeiaza Scoala nationala polona, iar Mihail Ivanovici Glinka si Alexander Sergheevici Dargomijski infinteaza in prima etapa Scoala nationala rusa, iar in a doua etapa va fi preluata de asa numitul "Grupul celor cinci" (Modest Musorgski, Mili Balakirev, Cesar Kui, Nikolai Rimski-Korsakov si Alexandr Porfirievici Borodin).
Scoala nationala rusa a avut doua etape in care s-a dezvlotat si a crescut frumos sub indrumarea exceptionala a intemeietorilor ei. Fiecare din ei au avut lucrari semnificative care au dus la dezvoltarea ei, cea mai importanta dintre ele fiind "Ivan Susaini" a lui Glinka, apoi opera "Rusalka" a lui Daragomijski.
Ei au deschis drumul "Grupului celor cinci", care au uramat dupa ei, lasand in urma o bogata creatie, noi inventii si fantezii, acestea de altfel stand la baza romantismului.
|
