Sculptura bizantina
În arta clasica, ornamentul sculptat facea parte integranta din arhitectura. În arta bizantina el are un caracter auxiliar, intervine ca un element de umplutura, o "masc 919t198j a" care acopera zidurile construite în general din materiale de rând. Cele mai vechi sculpturi bizantine sunt cele în care se observa ca arta crestina a Rasaritului începe sa renunte la câteva dintre caracteristicile sale romane si sa se reprezinte ca o descendenta a artei grecesti. Acest stil se face simtit înca de la începutul secolului al V-lea, în lucrari precum reliefurile din fildes ale împaratesei Galla Placidia si împaratul Valentinian, si se termina în timpul lui Iustinian, la mijlocul secolului al VI-lea, care marcheaza începutul unui declin rapid.
Lucrarile orientale din aceasta perioada demonstreaza o superioritate neta asupra sculpturii occidentale, printr-un spor de rafinament, printr-un caracter mai elevat, prin puritatea formelor si perfectiunea tehnicii. Din pacate, distrugerea celei mai mari parti a acestora, ca urmare a miscarii iconoclaste, obliga la caracterizarea acestui stil prin piesele sculpturale mici, care au fost salvate prin comert sau transportate de cuceritori în Occident, acolo unde s-au pastrat si conservat. Cele mai importante dintre acestea sunt sculpturi în fildes, laice si religioase (diptice, vase sacre, coperti de carti sfinte, tronuri episcopale etc). Reprezentativ pentru sculptura în fildes este tronul lui Maximian, episcop de Ravenna, din secolul al VI-lea. Noul stil de sculptura decorativa, care a înflorit în acea vreme în Rasarit si s-a raspândit în cea mai mare parte a Italiei, este bine ilustrat de capitelurile si amvoanele de la Ravenna si Venetia.
In ceea ce priveste temele sculpturii ornamentale, se poate vorbi de trei categorii: frunza de acant, împrumutata de la arta elenistica si care are în arta bizantina doua înfatisari - una în care acantul este înca mladios, alta în care el se arata spinos si dur. Pe lânga motivul acantului si altele, luate din regnul vegetal, apar temele geometrice, frecvente în Orient. Temele ce formeaza o a treia categorie sunt inspirate dupa cele care se teseau în stofele pretioase, din matase si fire de aur, tot în Orient. Astfel, apar o serie de obiecte împrumutate din regnul animal, grupari de fiinte reale sau fantastice.
Tronul lui Maximian
|
