Sculptura bizantina
Īn arta clasica, ornamentul sculptat facea parte integranta din arhitectura. Īn arta bizantina el are un caracter auxiliar, intervine ca un element de umplutura, o "masc 919t198j a" care acopera zidurile construite īn general din materiale de rānd. Cele mai vechi sculpturi bizantine sunt cele īn care se observa ca arta crestina a Rasaritului īncepe sa renunte la cāteva dintre caracteristicile sale romane si sa se reprezinte ca o descendenta a artei grecesti. Acest stil se face simtit īnca de la īnceputul secolului al V-lea, īn lucrari precum reliefurile din fildes ale īmparatesei Galla Placidia si īmparatul Valentinian, si se termina īn timpul lui Iustinian, la mijlocul secolului al VI-lea, care marcheaza īnceputul unui declin rapid.
Lucrarile orientale din aceasta perioada demonstreaza o superioritate neta asupra sculpturii occidentale, printr-un spor de rafinament, printr-un caracter mai elevat, prin puritatea formelor si perfectiunea tehnicii. Din pacate, distrugerea celei mai mari parti a acestora, ca urmare a miscarii iconoclaste, obliga la caracterizarea acestui stil prin piesele sculpturale mici, care au fost salvate prin comert sau transportate de cuceritori īn Occident, acolo unde s-au pastrat si conservat. Cele mai importante dintre acestea sunt sculpturi īn fildes, laice si religioase (diptice, vase sacre, coperti de carti sfinte, tronuri episcopale etc). Reprezentativ pentru sculptura īn fildes este tronul lui Maximian, episcop de Ravenna, din secolul al VI-lea. Noul stil de sculptura decorativa, care a īnflorit īn acea vreme īn Rasarit si s-a raspāndit īn cea mai mare parte a Italiei, este bine ilustrat de capitelurile si amvoanele de la Ravenna si Venetia.
In ceea ce priveste temele sculpturii ornamentale, se poate vorbi de trei categorii: frunza de acant, īmprumutata de la arta elenistica si care are īn arta bizantina doua īnfatisari - una īn care acantul este īnca mladios, alta īn care el se arata spinos si dur. Pe lānga motivul acantului si altele, luate din regnul vegetal, apar temele geometrice, frecvente īn Orient. Temele ce formeaza o a treia categorie sunt inspirate dupa cele care se teseau īn stofele pretioase, din matase si fire de aur, tot īn Orient. Astfel, apar o serie de obiecte īmprumutate din regnul animal, grupari de fiinte reale sau fantastice.
Tronul lui Maximian
|
