Facultatea de Arte Plastice Decorative si Design
Program Masterat Arte Vizuale
Sincretismul tehnicilor artistice contemporane
Influenta tehnologiei asupra artei care îi este contemporana se exercita în limitele pe care aceasta le circumscrie între real si imaginar.
Putem afirma ca America ofera artistilor plastici o libertate toatala de gândire si exprimare. Infuzia de valori din domeniul artei ori stiintei care au emigrat din Europa de teama celui de-al doi-lea Razboi Mondial, a dus la formarea unor vaste centre culturale. Aici, artistii plastici europeni au avut ocazia sa exprime prin creatia lor ceea ce pe continentul natal le era interzis. Mai mult, artisti originari si de pe alte meridiane si-au putut etala produsele artistice într-un mediu lipsit de constrângeri. Mai mult decât atât, apetitul americanilor pentru nou le deschidea artistilor calea catre recunoastere.
În acest context al sincretismului artistic contemporan evidentierea creatiei unor artisti contemporani este binevenita, secolul XX rezervându-ne zeci, daca nu sute de nume valoroase în acest context artistic.
Rudolf Stingel
Rudolf Stingel s-a nascut în 1956 la Merano, Italia. S-a stabilit la New York unde îsi desfasoara activitatea, dar are o resedinta si în Bolzano, Italia.
Renumitul artist de origine italiana, Rudolf Stingel si-a dedicat opera explorarii psihicului uman în contact fizic cu opera de arta. Îsi propune abordarea unor notiuni autentice si de context într-o maniera unica. Artistul urmareste disjunctia dintre real si imaginar speculând impactul pe care îl va avea opera de arta asupra receptorului. El experimenteaza o varietate de spatii si subiecte cu scopul de a fi nonfigurativ. El apeleaza la o forma de sincretism între pictura pe pânza si arta conceptuala.
În cadrul temelor sale favorite se distinge ironizarea diverselor curente artistice cum ar fi spre exemplu foto-realismul. În acelasi timp el protesteaza împotriva utilizarii defectuase a spatiului expozitional. O alta ironie la adresa conceptului "oricine poate fi artist", a fost publicarea unei mici carti (1989) în care demonstra faptul ca pictura realizata cu un mixer si o arma cu aer comprimat nu are nimic de a face cu emotiile ori talentul artistic.
Stingel este deosebit de apreciat pentru abordarile sale critice si riguroase în domeniul picturii. Un minimalist convins, adept al conceptualismului si al performance-ului, Stingel utilizeaza o gama larga de materiale neconventionale cum ar fi textile, cauciuc si polistireni, evocând constant intentia de a produce un mediu artistic înclinat spre puritate. La una din expozitiile sale, într-un articol din The New York Times yiaristul scria: "Vreme de 20 de ani opera lui[Rudolf Stingel] a sedus ochiul, demonstrând mai presus de toate, ce constituie pictura, ce reprezinta ea si mai ales de cine este conceputa." Artistul a avut un deosebit succes cu o instalatie formata din panouri de aluminiu pe care le filma, si în care privitorii erau invitati sa le zgârie. Trecerea sa de la abstractionismul monocrom pe care îl aborda în lucrarile sale timpurii din anul 1987, la autoportretele supradimensionate din 2006, încarcate de melancolie în care abordeaza subiecte figurative si reproducerea fotografica. Stingel se vrea a fi multivalent si ambitios, insistând pe constanta radicalitate în ceea ce priveste pictura, în toate formele ei. Scopul sau este acela de a-l câstiga de partea sa pe privitor implicându-l în actul artistic.
Un alt exemplu extras din opera sa îl reprezinta o serie de picturi de aur tapet. O compozitie formata din repetarea sistematica a unui modul, un model reprodus mecanic, aparent identic, formând un ansamblu omogen. Dupa o examinare mai atenta a întregului se pot observa erorile de executie, erori care fac dovada unei creatii umane care individualiteaza prin imperfectiunile sale fiecare model, desi fac parte dintr-un tot unitar. Practic, lucrarea e o reprezentare a modelului biologic, desi autorul apeleaza la decoratiuni banale.
Diversitatea materialelor de care Stingel se foloseste în opera sa vrea sa inspire receptorului conceptul "arte povera". De fapt, el doreste o demistificare a artistului, prezentându-l în timpul activitatii creatoare. Auriul modelelor e un semn al decadentei, însa Stingel urmareste o perturbare a modernismului monocrom si o readucerea în atentia publicului a artei decorative. Scopul autorului este acela de a identifica propriul spatiu locativ cu cel expozitional, iar în ceea ce-l priveste stabilirea ierarhiei dintre opera de arta si context.
În 2006, Stingel a fost selectat pentru Bienala Whitney de la Muzeul de Arta din New York.
Keith Edmier
Keith Edmier este un sculptor de origine americana. American sculptor. Edmier se situeaza la intersectia dintre motivatia personala si interesul publicului. El creaza calea prin care receptorul apeleaza la fondul comun de memorie si informatii istorice. A colaborat si cu Hollywood-ul folosindu-si imaginatia în crearea efectelor speciale.
În prima faza lucrarile sale interpreteaza cpilaria si inocenta din perspectiva unui adult.Apelând la tehnica re-colectionarii ca principala metoda de expresie, el re-printeaza fotografii pe care le-a imortalizat în vremea propriei copilarii: "Strutul din Brookesfield Zoo", Dimineata Sf. Valentin", "Târgul renascentist-Regele Richard"- toate din perioada 1976-1993. Fotografiile au o tenta unitara ca imagine, si o oarecare opacitate, ca si cum în cazul fiecareia dintre ele fotograful a tinut în mod accidental degetul pe lentila. Aceasta utilizare frustranta a unor imagini rebut demonstreaza interesul autorului pentru propria biografie pe care o vrea ascunsa, necunoscuta publicului larg. Conform acestei conceptii, în 1996, aduce un omagiu cascadorului Evel Knievel. Monument dedicat spiritului adolescentin pentru care eroii sunt reali, niste modele demne de urmat catre care tinzi, "barbatii adevarati". La un moment dat al evolutiei sale artistice Edmire a intercalat personalitati istorice cu propriul trecut. Ca exemplu, "Jill Peters"(1997) este o sculptura de marmura care îmbina maniera clasica a executiei si cultura pop. Lucrarea evoca o iubire din propria adolescenta, peste care se suprapune imaginea vedetei de cinema a anilor '70, Farah Fawcett. Alt exemplu este lucrarea "Beverly Edmier-1967" (1998) care denota o si mai mare apropiere de propriile trairi. Statuia o reprezinta pe mama sa iar materialul folosit este o rasina transparenta. Personajul este învetmântat într-un costum de dama roz, marca Chanel si prezinta o sarcina în stadiu terminal. Transparenta statuii ne permite sa observam fatul, imaginea artistului înca nenascut. Costumul Chanel este similar celui purtat de Jackie Kennedy, sotia presedintelui asasinat, în ziua tragediei. Referindu-se la simbolurile culturale americane si la narcisism, Edmire întruneste în arta farâme de istorie spre a fi judecate de publicul privitor. În acelsi timp el expune eceste figuri în ipostaze personalizate cu care receptorul se poate identifica, urmarind trairea subiectiva.
Atractia lui Edmier pentru formele naturale si interesul sau pentru fiinta umana se regasesc în uriasii nuferi Victoria Regia înmuguriti (1998), simboluri ale masculinului si femininului, pentru realizarea carora autorul a folosit rasina de poliester, silicon de cauciuc, acrilice, poliuretanice si otel.
Pentru a putea crea lucrarea intitulata "Cycas revoluae bulbil", Keith Edmier apeleaza la ajutorul Graphicstudio's (un studio specializat în efecte speciale pentru filme) si la specialistii din cadrul universitatii de geologie. Cu ajutorul acestora a reusit sa readuca în stare lichida o roca vulcanica (bazalt) si sa îi dea forma dorita. Floarea a fost modalata din rasina si pictata manual si atasata suportului de lava.
Edmire a gândit acest proiect vreme de câtiva ani. Ideea manipularii lavei topite i-a venit în Hawaii unde a studiat efectul pe care îl are întâlnirea lavei cu o planta vie. a observat ca datorita umezelii lava pastra imprimat negativul plantei dupa racire sau macar o urma a acesteia.
Cycadele sunt forme de viata vegetale care au supravietuit în aceeasi forma milioane de ani. Un fapt neobitnuit e modul lor de reproducere alternativ. Desi sunt de ambele sexe, plantele se pot reproduce prin generarea unor lastari de acelasi sex.
Adeseori, sculpturile lui Edmire fac aluzie la sexualitate- fie ea feminina ori masculina- fiind o simbolizare a renasterii, a reânoirii.
Daniel Edwards
Daniel Edwards are ca scop demascarea grotescului ce defineste fascinatia americanilor pentru celebritati, obsesia societatii de a viola cele mai ascunse taine ale starurilor. Artistul ironizeaza dorinta oamenilor de a citi mereu câte o stire oricât de triviala în legatura cu o persoana ce apare la televizor.
Edwards a ridiculizat un mare numar de "V.I.P-uri" printre care Oprah Winfrey, Britney Spears, Paris Hilton, Hilary Clinton ori Printul Harry.
Artistul da dovada de o fina ironie în lucrarea sa "Monumentul ProViata- nasterea lui Sean Preston" în care o reprezinta pe Britney Spears nascând asemeni unei walkirii pe o blana de urs, desi se stie faptul ca artista a suferit o operatie de cezariana.
În cazul lui Paris Hilton sculptorul apeleaza la o alta perspectiva, total opusa nasterii. Vedeta este prezentata în coma alcoolica, tinând într-o mâna un telefon, iar în cealalta un pahar golit. Lânga ea se afla reprezentat catelul ei chiwawa, Clopotel, singura fiinta care îi este ce adevarat apropiata. În varianta finala, lucrarea intitulata "Autopsia lui Paris Hilton" va avea abdomenul decupat si umplut cu polimer reprezentând intestinele victimei. sculptura se vrea a fi un mesaj împotriva abuzului de alcool si a exemplului negativ pe care îl reprezinta teribilismul acestor "staruri" denaturate. Coronita ce se afla pe capul divei îi subliniaza statutul de "printesa" capitalista. Dar poate fi si o paralela la moartea printesei Diana care a murit din cauza unui sofer beat.
Micul chiwawa poate fi si o trimitere la ogarul zeitei Artemis/Diana, ocrotitoarea castitatii si vânatorii- desigur un simbol al valorii invers-proportionale.
Un alt exemplu este statuia care îl înfatiseaza pe printul Henry.Sculptura în marime naturala îl prezinta pe Harry întins pe spate, tinând într-o mâna un medalion cu chipul mamei sale, având banuti pe pleoape, capul sprijinit pe o biblie si un vultur plesuv la picioarele încaltate cu cizme de razboi.
Urechile îi lipsesc- o referire la o amenintare unui lider al militiei irachiene conform careia, în cazul în care îl prinde pe acolo o sa i-l trimita înapoi bunicii sale, Regina Elizabeta a II-a, fara urechi.
Turnate în bronz, "urechile lui Harry" sunt vândute la licitatie pe site-ul E-Bay.
Conform acestei amenintari statuia a fost intitulata "Monument memorial al razboiului din Iraq- Moartea printului Herry, martirul din Maysan". Trebuie mentionat ca ironia nu îi este adresata printului Harry, ci Casei Regale Britanice care si-a impus vointa împotriva deciziei tânarului.
"Spiritul printul Harry trebuie sa fi murit în ziua în care i s-a spus ca nu se va putea înrola. Cam la asta se refera monumentul."
Pe un alt plan se situeaza lucrea numita "Primul caca a lui Suri Cruise- august 18 2006", o mica stateta de bronz reprezentând excrementele unui copil. Stralucitoare, acestea se afla pe un suport de lemn lacuit, cu o placuta aurita pe care scrie data. Suri Cruise este fiica actorilor Tom Cruise si Katie Holmes. Desigur, lucrarea se doreste o critica la adresa mass-media care bombardeaza publicul cu stiri intime si insignifiante ridicându-le la statutul de "Breaking-News" numai pentru ca sunt implicate persoane foarte importante în viziunea publicului. Protestul împotriva presei care se hraneste din astfel de subiecte sordide si încurajeaza receptorii sa fie interesati de ceea ce li se prezinta este evident.
Un astfel de personaj mentinut în atentia publicului în mod artificial este si Oprah Winfrey care nu a scapat nici ea de ironia muscatoare a artistului. Edwards ne prezinta imaginea unui sarcofag figurativ de aur. Capacul o reprezinta pe Oprah asemeni unei regine egiptene. Totusi sensul poate fi interpretat si în alt mod. Privitorul nu poate vedea mâinile modelului si privit de distanta, forma sarcofagului aminteste de Venus din Willendorf. Coafura circulara lasa impresia unui cap supradimensionat, lipsa mâinilor si picioarele unite cu o forma fusiforma ne trimite în mod clar la artefactul magdalenian.
Lucrarea se numeste "Sarcofagul lui Oprah". Nu e greu sa ne imaginam câteva scenarii care sa explice motivatiile acestei sculpturi. Se poate referi la declinul vedetei, ori poate la stralucirea cu care se prezinta în public. Nu ar fi exclus ca lucrarea sa se refere chiar la statutul de "zeita" a televiziunii- faraonii erau considerati zei coborâti pe pamânt.
Ar fi exagerat sa îl consideram misogin, desi lucrarile sale se refera îndeosebi la figuri feminine din show-biz. Are victime si în lumea politica, e adevarat, tot femei.
"Bustul prezidentia al lui Hilary Rodhman Clinton- Prima femeie presedinte a Statelot Unite ale Americii" o înfatiseaza pe fost prima doamna a S.U.A. Denumirea are doua sensuri. Într-adevar, este un bust, autorul desavârsind numai capul, umerii si pieptul personajului care însa e reprezentat cu sutien. Nu e greu de observat "bustul" doamnei Clinton. Totusi sensul sculpturii este faptul ca artistul e un sustinator al ideii de femeie presedinte, un concept fara sanse de izbânda în S.U.A.
Se poate considera ca acesti artisti americani fac dovada libertatii americane. E bine de stiut faptul ca arta are un refugiu în care sa poata germina si rodi la reala ei valoare. Am ales acesti trei artisti din acelasi motiv desi sunt extrem de diferiti. Fiecare din ei demonstreaza un lucru extrem de iportant. Rudolf Stingel a încercat sa distruga gaunosul concept conform caruia "oricine poate face arta". Keith Edmier a demonstrat prin munca sa faptul ca arta figurativa poate înca sa prezinte concepte abstracte, subtile si totusi sensibile. Iar Daniel Edwards duce o lupta neobosita împotriva prostului gust, miturilor false si ideilor preconcepute. Fiecare dintre ei si-a asumat o misiune plina de responsabilitate. Ar fi un lucru bun ca exemplul lor sa fie urmat de cât mai multi artisti contemporani.
https://www.sadiecoles.com/index.php/site/category/rudolf_stingel/
https://www.askart.com/askart/s/rudolf_stingel/rudolf_stingel.aspx
https://www.ira.usf.edu/GS/artists/edmier_keith/edmier.html
https://www.culturekiosque.com/art/news/paris_hilton_autopsy_pictures.html
https://en.wikipedia.org/wiki/Daniel_Edwards
https://www.caplakesting.com/danedwards/clinton.htm
https://www.smh.com.au/news/arts/dead-prince-harry-sculpture-on-show/2007/10/12/1191696131660.html
|
