Teatrul American intre clasicitatea traditiei si puritatea efervescentei innoitoare intre finalul sec XVII si inceputul Sec XIX
Inainte de sec XVII nu exista marturii ale formelor de spectacol din Statele Unite ale Americii. Dar sigur, fara a mentiona acum tipurile de forme de spectacol ritual, practicate de indienii indigeni ai tinuturilor americane, putem crede ca au avut spectacole europene, venite in turneu prin asezarile noilor pionieri ai Lumii Noi, chiar daca acestea nu au fost mentionate oficial. Stim ca fie nu au fost marcante, fie nu aparuse inca necesitatea faptului de a fi mentionate in presa, dar existau ca fenomen social - artistic, chiar daca erau piese cu subiecte imprumutate din realitatile vechiului continent.
Se pare, insa, ca prima pies 232e46c a scrisa in America, de catre un American, a fost "GUSTAVUS VASA", al carei autor a fost Benjamin Coleman, pentru un spectacol pregatit de catre studentii de la Harvard, prezentat colegilor lor de la Cambridge. Aceasta se intampla in sec. XVII - anul 1690.adica in acelasi secol in care Shakespeare lansase in Europa opera sa nemuritoare.
Primele spectacole organizate ale teatrului American, au fost mentionate, insa dupa unele surse, abea cincizeci de ani mai tarziu, putin dupa prima jumatate a secolului XVIII, mai exact, in 1752, cand o trupa de actori londonezi - THE HALAMS - a prezentat in Williamsburg spectacolul dupa piesa "Negutatorul din Venetia" al lui William Shakespeare.
Conform unor alte scrieri, insa, primele spectacole organizate in America, cu trupe de actori profesionisti, ar fi avut loc pe coasta de est, chiar in primele decenii ale secolului XVIII, mai exact in 1716.
Surse scrise atesta deasemenea spectacole sustinute de trupe cu actori profesionisti in New York in 1732, in Charleston in 1736, ba chiar vorbesc despre unul dintre primii mari actori americani - Thomas Kean - care in 1750 juca in New York, "RICHARD III" impreuna cu trupa lui.
Desi sursele sunt contradictorii, in ceea ce priveste exactitatea primelor reprezentatii teatrale pe teritoriul American, putem simti in aceste note, ceva din spiritul poporului ce tocmai se forma Lupta pentru a deveni "Primus inter pares", chiar in deficitul realitatii istorice, uneori, cat si spiritul de reclama, spiritul comercial, ce va da semnul fundamental al creatiei dramatice americane
Parca simti in aceste note contradictorii strigatele copiilor care vindeau ziare la inceputul secolului trecut
" Prima piesa britanica pe teritoriul Statelor Unite"
"Prima Piesa Istorica pe teritoriul Statelor Unite"
"Prima Piesa Shakespeariana pe teritoriul Statelor Unite"
"Prima Piesa britanica pe coasta de Vest De Est In Nordul indepartat, In Sudul calduros Etc"
Dar indiferent de semnul instabilitatii unei societati in formare, se simte, in spatele acestor anunturi, si ale acestor informatii, seva, forta latenta, vigurozitatea unui popor aspru, de oameni construiti din materiale dure, care au o perceptie naiva si frusta, asupra lumii inconjuratoare. Oameni care stiu sa munceasca pe rupte, daca vor sa faca un lucru bun, care stiu sa-si recladeasca, incontinuu, societatea de care au nevoie, si o fac cu mainile lor - si ajutati de providenta, ci nu asteptand de la Providenta sa faca totul, iar ei sa ramana intr-o expectativa mioritico - balcanico - orientala.
Insa, lipsa culturii fundamentale, se simte in fata unui popor in formare. Nivelele culturale erau extrem de amestecate, in functie de emigrantii care soseau, iar de cele mai multe ori, oamenii abea stiau sa scrie si aveau un clar primitivism, uneori avand haloul unui bun simt nativ, dar alteori, fiind de-a dreptul hilar. Pe Pamantul Fagaduintei, abea acum incepea - "TOTUL"
Aceasta nota de naivitate, de infantilitate, chiar, va fi des intalnita in anumite forme artistice ale vietii teatrale americane, dar ele nu sunt criticabile Datorita capacitatii lor de a cauta mereu noul, mereu cea mai, cel mai, prima etc, au descoperit intr-un timp istoric, relativ scurt, ceea ce pentru alte zone culturale a durat sute de ani
Revenind la cultura dramatica Americana, putem spune despre primele forme ale artei dramatice ca nu au aparut in Sud, adica in zona unde cultura teatrala avea un teren propice pentru dezvoltare.
Oricum sudul Americii a fost mult mai incurajator pentru fenomenul dramatic, datorita colonistilor britanici si a obisnuintei lor de a frecventa teatrul asa precum traiau in tara lor de bastina. Ei aveau aceasta cultura a teatrului si au incurajat aparitia spectacolelor, ca pe un divertisment cunoscut.
In Nord, insa, marea majoritate a populatiei respingea ideea de spectacol, de trupa de teatru si de actori, considerand toate acestea ca unelte ale necuratului, care nu trebuiesc primite cu drag in sanul comunitatii. Era asadar principiul societatii medievale europene, conservat in comunitatea tinerilor colonisti americani.
Acesta a fost motivul pentru care, in acea perioada a inceputului de secol XVIII au fost date o multime de legi restrictive in privinta teatrelor si a trupelor de actori care doreau sa aiba spectacole in orasele ocupate de colonisti.
Anecdotic, putem spune ca un primar dintr-o astfel de comunitate, se zice ca ar fi dorit sa interzica existenta cortinei in spectacolele de teatru, pe motiv ca semnificatia ei dovedeste ca actul teatral ascunde ceva iar el doreste o totala transparenta in districtul pe care-l conduce
Intr-un fel, este lesne de inteles ca cei care au plecat inspre America, nu faceau parte, in nici un caz din patura sociala bogata, asadar cu acces spre cultura, spre lectura, ci erau o patura sociala marginita din acest punct de vedere, erau oameni care isi parasisera tinuturile europene, pentru a descoperi o viata mai buna dincolo de ocean.
Psihologia lor era, in acest moment, aceea a unor cuceritori pauperi ai unui pamant al nimanui, care isi apara familia si comunitatea conform unor legi pe care ei insisi le pot impune. Asadar, in acest moment, cu o duritate de-a dreptul salbatica si cu o ingustime a orizontului cultural, demna de haz, ei isi faceau legea comunitatii, in care "depravarea" adusa de teatru, asadar de o forma directa de cultura, de deschidere a mintii inspre alte orizonturi, devenea periculoasa pentru intreaga comunitate.
Cu toate acestea, fenomenul teatral se dezvolta, pentru cercuri restranse de iubitori ai genului, care puteau accepta teatrul ca pe o forma de cultura, chiar mai mult, ca pe un rafinament European interzis.
Publicul American, insa, nu numai ca "importa" trupe de teatru continentale cu spectacole realizate de aceste trupe in Europa, dar au inceput sa fie interesati sa creeze propriile lor piese de teatru, sa aiba propriile relizari in acest domeniu.
Este limpede ca Teatrul American nu avea cum sa nu fie influentat de Cultura Europeana. Nu avea cum sa apara din neant si sa-si inceapa o dezvoltare embrionara fara a fi fost fertilizat inainte vreme. Ceea ce insa a reusit si reuseste sa realizeze in continuare Teatrul American, este sa-si pastreze nealterata prospetimea, inovatia si deschiderea catre subiecte de spectacol, ce provin din insasi viata sociala extrem de vivace a acestui popor tanar.
Aceasta relatie cu publicul, face ca Teatrul American sa fie mult mai aproape de sensul teatrului ca act artistic de educatie sociala, asa cum a fost el format in antichitatea greaca, decat cum a ajuns, in aceste momente, Teatrul European.
Dupa secole de cautari in domeniu, Teatrul American a ajuns sa fie un contrabalans cultural important in fata clasicitatii Teatrului European.
Ca sa ne apropiem de perioada contemporaneitatii Teatrului American, asadar de subiectul tezei, vom urmari evolutia acestuia, inspre perioada sa ultima, incepand de la sfarsitul secolului XIX si pana pe la mijlocul secolului XX.
|
