Teatrul American - 1990
Arthur Miller, Suzan Lori - Parks, Eric Bogosian, Kushner, Neil LaBute sunt o parte din promotorii lumii teatrale americane ale acestui deceniu, unii continuaind sa lucreze, altii luind avant in aceasta perioada. Dar 818i82i toti au la baza aceleasi principii: Logosul - Literatura dramatica, trebuie sa aiba o posibila sustinere in Public, pentru ca aceasta scriere dramatica sa-si poata gasi expunerea sa in forma teatrala pe o scena de teatru. Aceasta interconditionare dintre cele trei componente ale triadei teatrale, despre care vom mai vorbi de-a lungul lucrarii, sunt cele, care, in fond, o fac sa functioneze coerent.
Revenind in domeniul artei dramatice, spun ca Teatrul European si-a pierdut acum legatura cu publicul si ca ajuns doar la cautari formale. Este practic momentul despre care Cehov vorbea in "Pescarusul". Treplev este personajul tanarului care cauta sa distruga "formele" vechi, inainte de avea fondul cu care sa umple "formele" noi.
Ori, nu "forma" este primordiala in actul artistic. Ci fondul, seva, motivatia profunda care te face, sau nu, sa transformi problemele tale in problemele personajelor tale, sa transformi viata sociala in care traiesti, sa o ridici la o alta semnificatie si sa o aduci publicului inapoi, pentru ca tu, creator, doresti sa transmiti un mesaj uman. Daca se pierde acest sens, putem avea de-a face cu orice. dar nu cu Teatru. Putem sa-I dam orice denumire dar nu.TEATRU. Pentru ca Teatrul are prin constructia sa, obligativitatea vitala de a comunica si de a pastra vie aceasta relatie cu spectatorii sai.
Indiferent de nivelul cultural al publicului, aceasta transmitere trebuie sa existe. Aceasta este legea fundamentala.
Diferenta stilistica intre mesajul folcloric, mesajul grobian, grotesc, fantastic, realist si asa mai departe, se face dupa ce este acceptata aceasta prima lege. Legatura stransa cu publicul, este o conditie de respiratie regulata, pentru acest organism complex, denumit "Teatru".
|
