VERSIUNI ALE MODELULUI CULTURAL EUROPEAN
Exista un model cultural european? Întrebarea capata sens daca ne îndepartam de harta unei Europe mereu în schimbare, si privim spre alte orizonturi culturale. În acest sens, o asemenea întrebare îsi dezvaluie rostul comparatist. Printr-un sir de diferente care sunt de domeniul evidentei, locuitorii Europei si traditia lor culturala se deosebesc de alte locuri si alte comunitati. Prin aceasta putem întelege oare ca exista de asemenea o structura ca 16516j93q re se onglobeze într-o forma inteligibia respectivele diferente? Istoria ne aduce dovezile necesare prin care putem vedea ca în mai multe zone ale Europei a a existat, în timpuri diferite o constiinta a diferentei, chiar mai mult o statuare a superioritatii acestei diferente, care a transformat constiinta modelului cultural european într-un fel de limes ce despartea pe cei ce se considerau în interiorul culturii, de cei care erau priviti drept barbari. Daca luam în considerarea formarea unui model cultural continental, nu ne referim în primul rând la coordonatele lui geografice. Ele conteaza desigur din perspectiva descrierii uni spatiu, ca point d'appui pentru descrierea unor experiente culturale care s-au petrecut în diacronia formelor culturale. De asemenea trebuie spus ca în definirea diferentei culturale, spatiul în care este realizata productia culturala a contat ca factor de distribuitie, clasificare, recunoastere. (Frobenius, Blaga). Pentru întelesul culturii, spatiul este o componenta majora, care directioneaza sensul actiunii umane. Dar în acelasi timp acesta nu este unicul factor. Daca exista un model cultural european, acesta trebuie sa apara distinct prin formele sale de organizare, si una dintre acestea care ni se pare semnificativa este în cazul Europei, relatia dintre dimensinea locala si cea continentala. Europa a început sa existe prin constiinta unei unitati culturale trans-locale, fie prin intermediul unor imperii, fie prin cel al unor frontiere confesionale, ambele forme fiind institutii de marca ale unei culturi europene. Relatia dintre local si supra local, dintre centru si provincie, dintre urbanitate si ruralitate au creat forme consistente prin care modelul cultural european se distinge de celelalte modele într-o unitate de timp sincrona. O asemenea relatie, subsumabila celei dintre unu si multiplu, arata ca modelul cultural european a fost condus spre extensiune, si ca a dezvoltat practici în consecinta. Cultura Europei a fost condusa spre asertarea unor conduite culturale care s-au dovedit performante, preluând controlul asupra altora, impunându-se printr-un mod cultural care a impus constrangerile culturale europene asupra altora, ceea ce a însemnat ca aceste constrângeri erau deja formate, verificate în interior, apte pentru a fi exportate. Pentru a reliefa existenta acestei onduite culturale care diferentiaza modelul european de alte modele, pornim desigur de la praxis-ul cultural. Se observa astfel importanta data în cultura europeana ratiunii, si fara sa aprofundam în acest loc termenul, trebuie sa aratam ca pornind de la vechiul ratio, ideea unei masurari, evaluari, comparari obiective a structurat conduita modelului cultural european. Masurarea deschide calea spre aprecierea lumii înconjuratoare ca obiect, ceea ce duce pe de o parte la dorinta unei obiectivari, dar de asemenea la realitatea unei reificari. O a doua trasatura care nu poate fi omisa este aceea conform careia modelul cultural european se defineste prin experimentalismul sau, prin despartirea de natura, pe care asa cum o vedea Spinoza de pilda se desparte în natura naturans si natura naturata. Rationalizarile si reductiile culturale au structurat modelul cultural european spre o unitate, dezirabil organica, dintre teorie si practica, spre gasirea unui sens integrator al omului în univers. În acelasi timp, se poate spune ca modelul cultural european a fost influentat de practicile sale religioase, economice, militare, administrative care s-au dovedit a fi puse în slujba unei actiuni. Constituirea unei comprehensiuni originare a individului în modelul cultural european, a format în aceasta cultura un sens al actiunii pentru împlinirea unor conditii plenare a existentei. În acelasi timp modelul cultural european s-a distins prin provocarea unor serii de rupturi culturale, prin care inovatia culturala s-a obiectivat într-o anumita contextualitate. Aceste rupturi s-au manifestat în formele violente ale unor revolutii care caracterizeaza mai cu seama cultura moderna a societatii capitaliste europene ( Braudel). O dsitinctie urmatoare care se poate opera în cadrul modelului cultural este cea privind relatia dintre vizibil si invizibil, dintre esoteric si exoteric. Prin aceasta relatie ne referim la procesul de secularizare care a avut, are loc, în mod evident credem mai rapid si mai vizibil în cultura europena decât în celelalte culturi. Prin aceasta dorim sa înfatisam fptul ca modelul cultural european, presupune o conduita pramatica, prin care ceea ce nu este cunoscut sa apara în forme inteligibile, masurabile de experienta omului, cat mai aproape de dimensiunea cotidiana a acestuia. Prin aceasta observam ca modelul culturii europeene s-a preocupat de o definire a nevoilor omului ca entitate singulara, care trebuie sa-si asigure prin reproducerea lumii sale continuitatea.
|
