Zeami Motokiyo
1363-1443
in centrul pieselor lui Zeami se afla natura esentiala a experientei individuale; scopul esteticii lor este exfolierea lirica a identitatii.
Thomas Blenham Hare, Zeami's Style: The Noh Plays of Zeami
Motokiyo
Zeami Motokiyo este unul dintre fondatorii si principalii codificatori ai dramei Noh, teatrul clasic japonez, cel mai vechi teatru profesionist cu caracter permanent din intreaga lume. in calitatea sa de cel mai mare dramaturg, critic de arta si actor, Zeami imbina, la standarde occidentale, personalitatea lui SHAKESPEARE [16], Aristotel si Edmund Kean in istoria teatrului clasic japonez. Datorita caracterului traditional al teatrului japonez, piesele lui Zeami au reprezentat si reprezinta o parte, esentiala a repertoriului care a fost jucat in permanenta, inca de la crearea lui cu peste sapte sute de ani in urma, in maniera definita de tratatele lui Zeami, chiar de catre actorii care descind din fondatorii teatrului Noh. in Occident, drama Noh a exercitat o puternica influenta, mai ales in teatrul modern, asupra lucrarilor lui W. B. YEATS [67] si asupra poeziei lui Ezra Pound. Teoriile lui Zeami cu privire la spectacolul si arta Noh au contribuit la modelarea unei alternative a realismului in arta literara prin cautarea modalitatilor de redare cu maximum de intensitate a elementelor universale, purificate prin economie de mijloace si prin perfectiune tehnica.
Originea teatrului Noh prezinta multe similitudini cu vechiul teatru grec. Ambele au luat nastere din ritualuri religioase; ambele au imbinat muzica cu dansul, incluzand si un cor, ambele au evoluat apoi cu roluri individuale, jucate de actori barbati purtand masti. Totusi, in timp ce teatrul grec si cel occidental s-au apropiat tot mai mult de reprezentarea realista, drama Noh si-a pastrat forma puternic stilizata si ritualizata, in cautarea asa-numitului yugen, termen complex care denota frumusete, mister si profunzime - literal, un obiect ascuns vederii - pe care Noh incearca sa-l scoata la iveala. La fel ca si Zen, a carui filozofie face parte in mare masura din Noh, estetica dramei deriva din ideea fundamentala ca realitatea exterioara este o iluzie si ca adevarul intrinsec poate fi descoperit prin
Oamenii vor fi generosi cu laudele, iar tu ai putea sa crezi ca esti un actor desavarsit. Acest lucru e foarte periculos Realizarile tale la
vremea respectiva nu ating adevarata excelenta artistica. Ele se bazeaza pe tineretea ta si pe noutatea pe care o vede spectatorul in tine. Oricine are ochiul mai format isi va da seama de aceasta Aproape toti oamenii se entuziasmeaza de aceasta realizare efemera si nu-si mai dau seama cand a disparut Gandeste-te mult si cu grija la aceasta. Daca esti constient de nivelul tau din acest stadiu, realizarea ta va dura toata viata. Dar daca te supraaprecieri, chiar si nivelul pe care l-ai atins candva va disparea. Gandeste-te cu multa atentie la asta.
in absenta altor surse, Fushikaden si tratatele ulterioare ale lui Zeami ofera o informatie posibila cu privire la propria lui dezvoltare ca actor si dramaturg si evolutia gandirii lui despre arta. Totodata, ele ne dezvaluie un profesionist desavarsit ale carui principii morale si religioase modeleaza tehnica rafinata a teatrului Noh.
O data cu moartea lui Yoshimitsu, survenita in 1408, pozitia lui Zeami a cunoscut un declin lent, caci fiii lui Yoshimitsu au retras treptat privilegiile pe care le dobandisera Zeami si trupa sa. in 1432, Motomasa, fiul cel mai mare al lui Zeami, care a ajuns la conducerea trupei, a murit pe neasteptate. S-a presupus ca ar fi fost asasinat din ordinul shogunului Yoshinori, care il exilase si pe Zeami pe insula Sado din Marea Japoniei in 1434.
Motivul exact al exilului lui Zeami nu a fost niciodata dezvaluit in intregime. S-a avansat ideea ca moartea lui Motomasa si exilul lui Zeami s-ar fi putut datora fie unei dispute artistice cu shogunul, fie supozitiei ca tatal si fiul erau spioni si complotau sa-l inlature de la putere pe shogun. Traditia sustine totusi ca, inainte de moartea lui, survenita in 1443, Zeami a fost iertat, permitandu-i-se sa se intoarca in tara.
Pe parcursul indelungatei sale cariere de actor si teoretician al teatrului Noh, Zeami a scris treizeci-patruzeci de piese de teatru (cele mai cunoscute sunt Curba ideala si Doamna A) care au devenit piese clasice ale dramei Noh si reprezinta o parte considerabila a repertoriului de aproximativ 250 de piese care inca se mai joaca si in prezent, intr-o forma de arta traditionala si conventionala ca cea a teatrului japonez Noh, este oarecum nepotrivit sa se sublinieze contributia unui singur individ la o arta atat de colectiva, in cadrul constrangerilor pe care le-a formulat si perfectionat Zeami se simt clar o voce si o viziune particulare. O trasatura distinctiva a operei lui Zeami, in comparatie cu alte piese din repertoriul clasic, o constituie unitatea lui formala de efecte dramatice; o alta rezida in explorarea aprofundata a sentimentelor emotionale si a preocuparilor umaniste. Piesele lui Zeami ilustreaza complexitatea identitatii umane si adancimile psihicului uman.
Noh continua sa fie o importanta forma de arta in Japonia si o fereastra deschisa spre lume, permitandu-le occidentalilor sa cunoasca gandirea si cultura japoneza. Zeami ocupa cu loc de frunte in drama Noh in primul rand datorita faptului ca a stabilit standardele prin care este judecata arta.
|
