ALTE DOCUMENTE
|
|||
ETIOPATOGENIA LUCRARILOR DE PICTURA
Lucrarile de pictura sunt dpdv material compozitii si montaje de mare complexitate ca urmare si etiopatologia lucrarilor are o fenomenologie complexa. Din acest punct de vedere intelegerea etiopatologiei lucrarilor de pictura trebuie sa fie corelata cu :
Stratigrafia picturii
Tehnici de pictare
Genuri de pictura
Categorie de obiecte pictate
STRUCTURA STRATIGRAFICA A PICTURII
Toate operele pictate , indiferent de tehnica , materiale, stiluri, artisti au de regula aceeasi structura stratigrafica in care se include:
Suportul
Grundul
Stratul pictural
Vernis-ul
Aceasta structura stratigrafica formata din materiale si straturi cu proprietati fizice si chimice diferite are de la inceput o predispozitie la clivare(clivaj= despartirea a doua straturi perfect suprapuse), la cojire , la fisurare si la macinare.
Cauzele acestor predispozitii sunt determinate in special de indicii de dilatare si hidratare termica sau higroscopica inegale ale straturilor structurale. In unele situatii pot aparea si fenomene de interactiune chimica intre substantele componente (Ex: pigmentul Verdigri- nu se mai foloseste dar chimic este acetatului bazic de cupru de un verde foarte frumos care se prepara in Evul mediu prin tinerea obiectelor vechi de cupru in bai de otet rezultand un precipitat de culoare verde care dupa uscare devenea o pulbere verde folosita in pictura; substanta are efecte corozive asupra substratului astfel incat cu timpul acesta sufera o arsura chimica grava. Un alt exemplu de incompatibilitate intre pigmenti este cerneala ferogalica preparata si folosita incepand din secolul 4 d.Hr. si pana azi. Acesta s-a folosit la scriere si la trasarea liniilor de contur ale unor imagini pictate , mai ales in schitele de pictura si lucrarile de miniatura. Ea este dpdv chimic galatanat de fier ; daca nu e corect preparata are efecte corozive provocand arderea chimica totala a suportului astfel incat se ajunge la perforarea materialului. In alte cazuri interactiunea dintre materialele de stratificare poate conduce la un transfer de substante dintr-un strat in altul. De ex: la pictura murala are loc un transfer de saruri minerale solubile in mod special de bicarbonat de calciu dinspre substart inspre stra .Cristalizarea si recristalizarea acestor saruri conduce la strapungerea stratului pictural iar migrarea bicarbonatului de calciu ( Ca(HCO3)2) din stratul suport conduce la macinarea mortarului.
In afara de degradarile determinate de degradarea stratigrafica exista si degradari specifice care se manifesta la nivelul fiecaruia dintre straturile esentiale ale picturii.
ETIOPATOGENIA SUPORTULUI
De-a lungul istoriei suportul pictural s-a produs din materiale foarte diferite. O sistematizare pe criterii materiale ale suportului imparte aceste categorii in urmatoarele grupuri:
Suporturi dermice naturale- pergamentul , pielea tabacita;
Pergamentul a fost pictat mai ales ca document distinct sau sub forma de codex.
Pielea tabacita poate fi colorata prin prelucrare cromatica ( fie ca este o coperta , fie ca e asa-numita piele de cordoba era folosita ca tapet in mobilarea peretiilor si spatiilor de lux sau in mobilier pentru inobilarea mobilierului).
Aceste suporturi dermice se cojesc foarte usor datorita gradului diferit al modificarii dimensionale la hidratare, deshidratare si rascoacere.
Suporturi dure taiate , cioplite si fasonate-lemnul, piatra, fildesul, cornul
Inregistreaza toate degradarile specifice materialelor nepictate dar degradandu-se compromit lucrarea de pictura. In secolul al 18-lea fildesul era taiat in rondele si se picta pe el.
Suporturile dure topite si turnate-metalul, sticla
Metalul era pictat mai rar de obicei era emailat.
Sticla este un material care a fost pictat. Icoanele pe sticla a constituit vreme indelungata o indeletnicire a ardelenilor.
Sticla ca suport influenteaza degradarea picturii datorita slabei aderente a stratului cromatic.De regula , se cojeste si se ruleaza dar cel mai mare risc este spargerea.
Suporturi dure hidratate si recristalizate-varul, ipsosul
Varul (CaCO3) care se ia din natura ( calcar sau piatra de var) este bagat la copt la 800oC. CaCO3 800C CaO (var nestins)+ H2O Ca(OH)2 (pasta de var) - H2O CaCO3 . In acest traseu suportul dur a fost hidratat si apoi prin deshidratare recristalizat. Dpdv etiopatogen varul este sensibil la apa deoarece se poate transforma in Ca(HCO3)2 care e solubil.
Ipsosul este un sulfat de calciu care poate suferi procese de transformare fizice si chimice cu degradarea straturilor de pictura.
Suporturi fibroase macinate, incleiate si turnate- hartia, cartonul
Se fac din fibre celulozice naturale care se macina si se amesteca cu clei, se toarna in coli.
Suporturi fibroase, filate, tesute si apretate-panza, textilele; panza cu fir de in sau bumbac; fire groase; tasatura batuta si apretare groasa pentru a i se conferi proprietati de folosire in pictura.
Sensibilitatile etiopatogene ale panzei tin si de sensibilitatile fibrei cat si de cele ale apretului.
Panzele trebuie sa fie fixate pe sasiuri cu ajutorul cuielor care creeaza alte sensibilitati. Riscurile aparitiei mucegaiului pe suport la tablourile montate pe pereti aparand efectul de camera umeda.
ETIOPATOGENIA GRUNDULUI
Exista de obicei un strat distinct din materiale inerte numite si substante de umplutura amestecate cu un liant potrivit. Se afla intre suport si stratul pictural. Rolul grundului este de a asigura o suprafata de pictura la netezimea , consistenta si porozitatea dorite astfel incat o lucrare de pictura sa poata fi realizata in conditii de finete corespunzatoare.
Un grund bun trebuie sa mai aiba insa doua proprietati : o buna priza la supor si o buan priza la stratul pictural.
Procesele etiopatogene care isi au un inceput in stratul de grund isi au originea naturala in dozarea incorecta a liantului.
Grundul poate fi uneori prea putin absorbant, excesiv de absorbant, rigid, prea elastic, supraincleiat sau insuficient de incleiat. Exista si situatii in care grundul poate si si instabil dpdv chimic sau s afie incompatibil cu soprtul sau stratul pictural.
ETIOPATOGENIA STRATULUI PICTURAL
De regula exista un multistrat deoarece este foarmat din mai multe culori aplicate in mai multe etape si in mai multe tuse. In startul pictural intra coloranti, pigmenti si lianti.
Colorantii pot suferi fenomene de decolorare sau de virare a culorii ca de exemplu rezinatul de cupru folosit in pictura italiana si flamanda pentru a obtine verdele crud. El e sensibil la lumina si vireaza spre brun. Acesta virare numindu-se "discoloring", pentru decolorarea "fading".
Liantul este factorul radical in degradarea picturilor deoarece prin diversele sale transformari fizico-mecanice conduce la fenomenul de craclura. Craclura este un aspect macroscopic dar continua si la nivelul microscopic.
Stratul de protectie (vernisul)
Este un lac lucios, dur care asigura protectia stratului pictural.
Degradarile sale pot avea loc in stare proaspata(prafuirea) cat si uscata(dupa uscare vernisul se acopera de impuritati grase care atrag si praful=afumare). In functie de calitatea lui pot aparea fenomene de cojire si fisurare. Si verni-ul participa la craclura.
|
