ANALIZATORII ANALIZATORUL VIZUAL

ANALIZATORII ANALIZATORUL VIZUAL

Analizatorul vizual se compune din:

sistemul de receptie care permite formarea imaginilor pe straturile sensibile;
ale retinei, retina fiind portiunea exteriorizata a sistemului nervos, derivata embrio-
logic din tubul neural primitiv (deci de origine ectodermala);

segmentul intermediar format din neuroni care conduc influxul nervos
elaborat în retina pâna la centrul de perceptie corticala;

centrii corticali ai vederii situati de o parte si de alta a scizurii calcarine,
din lobul occipital unde se elaboreaza senzatia vizuala. ^:

,;;_i:_i:_i;v ANAtOMIE ';

Ochiul este format din globul ocular, partea fundamentala a aparatului vederii,! si organele anexe ale globului. Globul ocular are forma neregulata sferica cuj diiimctnil anteroposterior 25 mm, iar diametrul transversal 23 mm. Prezinta: >!

doi poli, unul anterior si altul posterior, situati la extremitatile axului antero-,
poHlcrioi cure este totodata axul anatomic al globului. Axul anatomic este identic'
cu nxul optic ce trece prin centrul mediilor refringente. Axul vizual uneste centrul
piipilfi ni fovcca centralis. El se încruciseaza cu axul optic la nivelul cristalinului;

ccuiUorul este circulara situata la jumatatea distantei dintre cei doi poli»" poipnuliculnrA pe axul ochiului;

meridianele, axele circulare ce trec prin cei doi poli. >

GLOBUL OCULAR

Globul ocupa partea bazala a orbitei, depasind spre anterior marginile cavitati i C i lobul este alcatuit din perete si continut. Peretele are trei tunici concentric (fig. 14.1):

tunica externa, fibroasa, de protectie - corneea anterior si sclera posterio^r

tunica medie musculovasculara-uveea formata de iris, corp ciliar si coroidri

tunica interna, nervoasa - retina.

Continutul globului este reprezentat de mediile transparente ale ochiului:
t - cristalinul, asezat în spatele irisului, ,. '_Kll,

- umoarea apoasa ce ocupa spatiul dintre cornee si cristalin, , j ,

- corpul vitros situat în spatele cristalinului pâna la retina.      .,

Tunica externa

Sclera sau sclerotica, segment de sfera ce acopera 4/5 posterioare ale globului, alba sidefie, formata din tesut fibros dens, rezistenta, mentine forma si protejeaza globul. Poate fi considerata echivalentul durei mater. Pe ea se insera muschii oculari.

Corneea - segment de sfera în partea anterioara a ochiului, perfect trans­parenta, avasculara, bine inervata de fibrele amielinice ale nervilor ciliari, cu grosime ce scade de la periferie spre centrul corneei. Are rolul unei lentile convexe de 40 dioptrii. , Zona de tranzitie între cornee si sclera, de 2 mm, se numeste limbul sclero-corneean. La vârstnici, corneea spre limb prezinta un cerc de culoare gri albicios - arc senil sau gerontoxon.

Tunica mijlocie

Uyeea, asimilata piei mater, este tunica vasculara, nutritiva a ochiului. Prin coroida formeaza camera obscura si calda pentru retina, iar prin corpul ciliar si iris are sub dependenta presiunea lichidelor intrâoculare si intervine în acomodare.

Irisul este partea anterioara a uveei, situat înapoia corneei si înaintea cristalinului, delimitând camera anterioara, fiste de forma circulara cu un orificiu central numit pupila, fiind asemanator unei diafragme de aparat fotografic ce dozeaza cahtitatea^!!de lumina ce patrunde'în ochi. Fata anterioara, cu coloratie diferita de la individ la individ functie'de cantitatea de pigrne'nt,jprezinta proeminente radiâre citi depresiuni între ele ce constituie relieful irisului, în structura irisul are muschi netezi circulari (muschiul sfiricter pupilar inervat de nervul III) si radiari [miischiul dilatator pupilar inervat de fibrele simpatice din ganglionul cervical superior). Micsorarea pupilei se numeste mioza, iar marirea ei - midriaza.

Corpul ciliar se întinde de la radacina irisului pâna la "ora serrata" pe o
iistanta de 6 mm. Pe sectiune are forma triunghiulara cu baza la iris. Este format
lin' 70-80 procente ciliare si ghemuri vasculare ce produc umoarea apoasa, si
fiiischiul cîliaf, muschiul acomodatiei, cu fibre musculare netede circulare si radiâre.
' '. Goroida se întinde de la polul posterior la "ora serrata", este bogat vasculari-
'.ata si intens pigmentata.

Tunica interna

Retina prezinta trei parti: optica (2/3 posterioare), ciliara si indiana ce tapeteazâ la interior corpul ciliar si irisul. Ultimele doua nu au functie vizuala, constituind retina oarba.

Retina optica are raporturi posterior cu coroida, iar anterior cu corpul vitros. Retina este transparenta, culoarea rosie portocalie a fundului de' ochi fiind data de coroida subiacenta, în partea posterioara, vizibil la examenul fundului de ochi, retina prezinta macula Iutea (pata galbena) cu o depresiune centrala -foveea centralis - si papilâ'nervului optic.

Foveea centralis, având numai conuri, este zona vederii clare diurne. Papila, situata nazal de macula, este^ona prin care fibrele nervului optic ies din retina; nu are functie receptoare, numita si pata. oarba.

Structura hjstologica a retinei permite receptionarea excitatiilor luminoase si transmiterea lor. Are 10 straturi:

l. stratul pigmentar - cel mai extern spre coroida, este format din .celule pig­
mentare ce contin pigment numit melanina si care trimit prelungiri citoplasmaticc
în jurul conurilor si bastonaselor; "-. . jqv

' 2. stratul conurilor si bastonaselor; m-

membrana limitanta externa; ..>'."

stratul granular extern - al corpurilor celulelor cu conuri si basionase;

stratul plexiform extern - este stratul sinapselor între celulele fotoreceptbare
si celulele bipolare (protoneuronul caii vizuale);

stratul granular intern - al neuronilor bipolari, pfdtoneuronii caii vizuale
ale caror prelungiri periferice dendritice se arborizeaza si se pun în relatie cu celulele
cu conuri si bastonase, iar prelungirile centrale axonice fac sinapsa cu corpul celule­
lor multipolare;

stratul plexiform intern - stratul sinapselor protoneuronilor cu deutoneuronii;

stratul ganglionar - al neuronilor multipolari (deutoneuronii caii vizuale),
sunt neuroni senzitivi centrali ai caror axoni formeaza fibrele nervului optic;

stratul fibrelor optice - format de axonii celulelor multipolare care se
aduna din toata retina în papila pentru a forma nervul optic;

membrana limitanta interna - în raport cu corpul vitros.

Celulele fotoreceptoare au forma alungita; fiecare are un corp mic cu citoplasma si nucleu si o prelungire externa în forma de bastonas sau de con.

Celula cu bastonas are.50-^60 |i. Bastonasul are un segment extern si altul intern. Segmentul extern are un filament axial (cil) iar înjur o teax:a lipoproteica ce contine rodopsina (purpura retiniana) si pare a fi formata din discuri suprapuse. La om, celulele cu bastonase sunt de 4^-5 ori mai numeroase decât celulele cu conuri; numarul lor scade spre macula, disparând total în fovee. .La animalele nocturne (bufnite, lilieci) pe toata retina sunt numai celule cu bastonase. Se admite ca bastonasul este adaptat pentru vederea la lumina slaba (scotopica).

Celula cu conuri are aceeasi structura generala ca si bastonasul, dar segmentul extern contine ca substanta fotosensibila iodopsina. Conurile sunt adaptate pentru perceperea formelor si culorilor, vederea diurna la lumina puternica (fbtopica). Cele mai multe conuri sunt în macula si fovee. serpii au pe toata retina numai conuri.

'

ilulele cu con din foveea centralis fac sinapsa cu un singur neuron bipolar care sinapsasc,iw);singura celula ganglionara. în alte regiuni ale retinei se produce eata, astfel, fie ca mai multe celule cu bastonas fac sinapsa cu un fie ca o celula bipolara primeste atât conuri cât si bastonase. La ^mai; multe celule bipolare fac sinapsa cu o celula ganglionara. ^tguctura; retinei se mai gasesc celule-de asociatie (orizontale si amacrine) ijinerei{celule;nevroglice si celule Mtiller). edii transparente si refringente

.istalinul. -, lentila biconvexa asezata în spatele pupilei, incolor, perfect rent pe directia luminii ca un bloc de cristal, dar care dupa 30-40 ani ia o .;rl| galbena ca tenta de chihlimbar, putând sa se opacifieze la batrâni (cataracta). stgjCqnstituit dintr-o capsula (cristaloida) si fibre cristaliniene de forma unor benzi ;tji^re ce se fixeaza în centrul lentilei (nucleu).

~". Cristalinul este mentinut în echilibru de un sistem de fibre elastice care se sera pe regiunea ecuatoriala a cristalinului si partea posterioara a corpului ciliiu zonulâ lui Zinn sau ligamentul suspensor al cristalinului.

Umoarea apoasa -lichid transparent cu compozitie chimica similarii cu LCR, secretata"de procesele ciliare în camera posterioara, trece apoi prin pupili în camera anterioara si este eliminata prin unghiul iridocornccan în canidul Schlemni sj apoi în sistemul venos al ochiului. Eliminarea defectoasâ sau hipcrsccrc|lM de umoareapoasa da hipertensiune intraoculara (glaucom).

Umoarea vitroasa (corpul vitros) - este un gel omogen, transparent, c<>ii|lmil în membrana hialoida. Vitrosul este traversat de la papila Ia polul posterior ni cristalinului de canalul hialoidian (Cloquet) prin care, în viata intrauterina, trece artera hialoidiana ce vascularizeaza cristalinul si care dispare înainte de nustcre.

ANEXELE GLOBULUI OCULAR

.' ^: Asigura motilitatea si protectia ochiului.

Anexele de miscare sunt reprezentate de muschii extrinseci ai globului

ocular-4 muschi drepti, 2 muschi oblici si muschiul ridicator al pleoapei superioare.

Muschii drepti - superior, inferior, medial si lateral - au originea pe un inel

tendinos Zinn situat la vârful orbitei, de unde diverg si se insera pe globul ocular. Ei

descriu în spatele globului un con muscular al carui ax este reprezentat de nervul

optic'si care este ocupat de masa grasoasa si elemente vasculo-nervoase ale ochiului.

! '^'Muschiul oblic superior - are originea pe inelul tendinos Zinn si, dupa ce

îsi schimba directia în unghiul superomedial al orbitei, se insera pe glob posterior

si superior de ecuator,

". Muschiul oblic inferior - are originea pe planseul orbitei, iar insertia pe glob, posterior si inferior de ecuator.

Inervatia este data de nervul oculornotor pentru muschii drept superior, medial, inferior si oblic inferior, de nervul trohlear pentru muschiul oblic superior si de , nervukabducens pentru muschiul drept lateral.         i

. "::, > Actiunea .izolata sau combinata a> acestor -:muschi face posibila miscarea globului în toate directiile.

Anexele de protectie

Pleoapele - sunt formatiuni cutaneo-musculo-membranoase, mobile,.care închid înainte orbita si protejeaza partea anterioara a globului, circumscriind între marginile lor libere fanta palpebrala, limitate lateralei medial de cantusurile sau unghiul ilc palpebrale extern si intern. Marginea libera prezinta doua portiuni: uiia inlcrnft unde se gaseste papila lacrimala în vârful careia este punctul lacrimal, si «Ha exteniA ei^cili sau gene care au glande sebacee (Zeiss), sudoripare (Moli) si (tlniulc lui sule sebacee Meibomius.

( 'on/iini'livti este o membrana mucoasa, subtire si transparenta, care acopera fntft posii'iuwrft a pleoapelor (conjunctiva palpebrala superioara si inferioara) si i'ntn antcrium A n sdeiri piin.1 la periferia corneei (conjunctiva bulbara). Cele doua pArti se iruiu'sc l;i nivelul fundurilor de sac superior si inferior, în unghiul intern suni doui\ dependinte ale conjunctivei: pliul semilunar (vestigiul celei de-a treia pleoupA) si i'iiruncula lacrimala.

Ai>(initiil lacrimal asigura producerea lacrimilor, raspândirea lor pe suprafata corncoumjuiictivala pentru a mentine luciul si transparenta, precum si drenajul lacrimilor spre cavitatea nazala. Este alcatuit din aparatul de secretat (glanda lacrimala principala asezata în unghiul superolateral al orbitei si glandele accesorii) si aparatul excretor (punctele si canaliculele lacrimale din marginile libere ale pleoapelor, sacul lacrimal din loja sacului si canalul nazolacrimal care.se deschide în meatul nazal inferior).

. . ,

l                           FIZIOLOGIE _{vr 11B}

Procesul vederii are trei etape:

l . Formarea imaginii optice prin dioptrul ocular si focalizarea pe celulele foto-reccptoare ale retinei;

Tiansduccrca fotochimico-electrica (transforma lumina în influx chimic
ti acesta la rândul sau în influx electric);

Procesarea neuronala a informatiei în retina, transmiterea ei prin caifode
conduce n' si prelucrarea în segmentul central.

('unctional, ochiul poate fi redus la un sistem optic format din medii trans? " patente si reli iii^enle si o /ona fotosensibila.

Sistemul optic ocular sau dioptrul ocular este convergent. Razele luminpas«
provenite de la un obiect strabat dioptrul ocular, sunt refractate, iarimaginea p:
retin;'» este reulâ, rasturnata si mai mica decâttobiectul. r,

Practic ra/cle luminoase în ochi sufera o tripla refractie la interfetele aer -corncc, umoare apoasa - fata anterioara a cristalinului^ fata posterioara a.cristali nului - vitros.

Sistemul optic are un ax optic (de la centrul corneei pâna la polul posterior)
un ax vizual (uneste macula cu obiectul fixat), un focar principal situat înapojs
cristalinului, distanta focala principala (care la om este 17 mm) si o capacitai
dioptrica (de refractie) în repaus de 60 dioptrii (45 pentru comee si IS'penmi
cristalin). w

Ochiul este caracterizat printr-un echilibru între partea de convergenta a sistemului de lentile în repaus si lungimea axului anteroposterior. Este ochiul normal sauiemetrop la care imaginea se formeaza pe retina. -,;<; , :.-,

^Discordanta d,intre refractie-si lungimea ochiului ss>are la ochii ametropi.
Ametropiils sunt;. '. .

a, sferice: - miopia (imaginea se formeaza înaintea retinei deoarece ochiul este
prea lung; ,se .corecteaza cu lentile concave);

- hipermetropia (ochiul este mai scurt, imaginea se formeaza înapoia retinei; se corecteaza cu lentile convexe);

b. asferice - astigmatismul în care curbura corneei si uneori a cristalinului
nu sunt uniforme pe diferite meridiane, razele luminoase nu mai sunt focalizate pe
retina într-un singur punct; se corecteaza cu lentile cilindrice care egalizeaza refractia
în toate meridianele.

ACOMODAŢI A

Pentru asigurarea unei vederi clare a obiectelor situate la diferite distante de i, intervine acomodatia. Ea se realizeaza prin cresterea capacitatii de refractie . \ cristalinului în repaus ocularcristalinul apare turtit deoarece este tinut sub tensiune de ligamentul suspensor. Când privirea se îndreapta spre un obiect din apropiere, se contracta musculatura ciliara circulara cu relaxarea ligamentului si marirea curburii cristalinului, mai ales a fetei anterioare. Concomitent cu aceasta apar si alte modificari, si anume: modificarea axelor oculare prin fenomenul de convergenta produs de muschii extrinseci astfel încât imaginea obiectului sa cada pe macula; micsorarea pupilei pentru a lasa sa intre în ochi razele luminoase paralele ce vin de la infinit (infinitul oftalmologie este peste 6 m),

Obiectele ce se gasesc la o distanta mai mare de 6 m se vad clar fara acomodare. Obiectele situate la 6 m sunt vazute clar fara acomodare si acesta reprezinta |,ttpunctum remotum.

Obiectele situate între 6 m si ochi sunt vazute clar numai datorita acomodarii. ! ^vDar capacitatea cristalinului de a-si mari curbura este limitata si de aceea un obiect adus prea aproape de ochi, desi acomodarea este maxima, nu poate fi vazut clar. Punctul cel mai apropiat de ochi, la care acomodarea este depasita, se numeste unctul proxim, care scade cu vârsta ca urmare a scaderii elasticitatii cristalinului ^aceasta stare este prezbiopia care se corecteaza cu lentile convexe +).

PROCESELE FOTOCHIMrCE DIN REtlN^f ^f)

în celulele fotbreceptoare, conuri si bastonase, care au pigrnenti fotosensibili Ibdopsina'si rodopsina, sub influenta luminii se produc modificari structurale phlmice ale acestora care declanseaza potentiale de actiune.

La om substantele fotosensibile sunt constituite dintr-6 'proteina-opsina, si lldehida vitaminei A-retineri.

Opsina teeralelor cu bastonas este scotopsina, iar cea a celulelor cu con este
fbtopsina. ' ...!<". ;

în celulele cu bastonas rodopsina¹ sau-purpura retiniana, sub actiunea luminii, se desface în scotopsina si retinen trecând printr-o serie de compusi intermediari labili. Aceste reactii sunt generatoare de activitate electrica - potentiale electrice.

Cantitatea de rodopsina 'din celulele cu bastonas depinde de intensitatea luminii. Retinenul fie este redus la vitamina A care resintetizeaza permanent retineri; fie se leaga de opsina, reconstituind rodopsina.

La om exista probabil trei tipuri de celule cu conuri care au trei pigmenti fotosensibili. Pigmentul â carui prezenta a fost demonstrata este iodopsina sensibila la culoarea rosie. Ceilalti pigmenti difera probabil prin structura opsinelor.

Atât trecerea de la lumina puternica la întuneric, cât si invers necesita un timp pentru adaptare - 20 minute pentru adaptarea la întuneric si 5 Secunde p'enthi adaptarea la lumina, timp ce este necesar pentru sinteza pigmentilor fotosensibili din retina. Carenta de vitamina A care intervine la sinteza pigmentilor fotosensibili duce la incapacitatea adaptarii vizuale la întuneric - hemeralopie nocturna (popular "orbul gainilor").

TRANSMITEREA STIMULULUI VIZUAL

Ca urmare a proiectarii unui fascicul luminos pe retina se produc modificari chimice în celulele fotosensibile care genereaza potentiale de actiune, impulsuri vizuale care sunt puternic concentrate (converg) spre celulele ganglionare.

Toate celulele ganglionare, în absenta stimulilor luminosi, au un ritm lent de descarcari nervoase; în prezenta luminii, unele celule intensifica frecventa descarcari­lor, altele sunt inhibate, altele descarca la aplicarea sau infectarea stimulului. Proiectarea luminii pe zona din jurul punctelor retiniene, al .caror ritm de descarcare a fost intensificat, este urmata de instalarea unei inhibitii, iar proiectarea luminii în jurul punctelor inhibate determina intensificarea descarcarilor (iradierea, con­centratia si inductia proceselor fundamentale ale structurilor nervoase).

în timpul iluminarii constante, numai într-o mica parte din fibrele optice se transmit potentiale de actiune, de aceea, daca se proiecteaza imaginea unui obiect pe aceeasi zona retiniana, dupa un interval de timp obiectul nu va mai fi vazut, în conditii fiziologice intervine nistagmusul fiziologic - miscari de lateralitate ale ochiului cu o frecventa de 60-90/s si durata de câteva secunde, care deplaseaza imaginea de pe un receptor pe altul.

Impulsurile vizuale de la celulele fotoreceptoare ajung la celulele bipolare (protoneuron) care face sinapsa cu celulele multipolare (deutoneuronul) ai caror axoni formeaza fibrele nervului optic care iese din glob prin pata oarba_;si ale carui fibre din retina nazala se încruciseaza cu cele contralatetale în craniu, în santul chiasmatic, anterior de saua turceascia.în care este hipofiza. De la chiasms pptica pleaca fracturile optice ce contin fibre din retina nazala, încrucisate, de partea opusa, si fibre din retina temporala de aceeasi parte. Fibrele tractului optic se termina

Receptori: Neuroni:         Neuronul 2: Neuronul 3: Proiectia corticala:

Celule cu con -> neuronul -> celula -> în corpul -> în lobul occipital, în jurul

tittastpnase      bipolar din ganglionara geniculat santului calcarin, ariile 17,

..>»!. ,-T _Stratur_6aj      ^;djnstratul'8 lateral

retinei

Fig.,14.2. Calea optica.

;)."!

îadoua arii în corpul geniculat lateral unde fac sinapsa si apoi prin radiatiile optice (tract geniculo-calcarin) se proiecteaza în cortexul vizual occipital (reflexul vizual primar), în aria pretectala si coliculii superiori pentru reflexele vizuale (reflexul fotomotor, reflexul fotomotor consensual).

Cortexul vizual situat de-a lungul scizurii calcarine este reprezentat de aria vizualaiprimara - aria 17¹- si de ariile de asociatie vizuala - aria 18 si 19 legate de orientarea vizuala, perceperea profunzimii etc. (fig. 14.2).

;T       CÂMPUL VIZUAL, VEDEREA BINOCULARĂ sI STEREOSCOPICA

.an Câmpul vizual sau vederea periferica, constituit din totalitatea punctelor din spatiu percepute de ochiul imobil (care priveste fix un punct), este legal de colultlc fotosensibile de la periferia retinei care au un rol important pentru oriciilurtâ In spatiu, determinarea formei, marimii si spatialitatii obiectelor.

Câmpurile vizuale ale celor doi ochi se suprapun în partile centrale, flecari ochi având propriu o semiluna de câmp vizual temporal, în partile centrale ale câmpurilor vizuale ale celor doi ochi se formeaza doua imagini retiniene diferite care se suprapun la nivel cortical si dau o singura imagine centrala. Punctele retiniene, pe'care trebuie sa cada imaginea unui obiect pentru a da o imagine unica centrala, se numesc puncte corespondente; în cazul în care punctele corespondente sunt decalate, se percep doua imagini (diplopie). Daca decalajul între punctele corespondente se produce la copiii pâna la 6 ani, nu se instaleaza diplopie deoarece una din imagini se suprima (neutralizare) si ochiul devine ambliop.

Pentru perceperea profunzimii si a vederii stereoscopice este importanta vederea binoculara (a ambilor ochi).

ANALIZATORII ACUSTIC sI VESTIBULAR

Analizatorii acustic si vestibular sunt formati din aparate de receptie, la nivelul urecjiii interne, din segmente de conducere si din arii corticale de proiectie.

, Aparatele de receptie, acustic si vestibular,,reprezinta segmentele periferice ale analizatorilor si fiecare se continua cu câte un nerv propriu, respectiv nervii acustic (cohlear) si vestibular.

,_r,Filogenetic, aparatul vestibular este mai vechi decât cel acustic, dar acesta djn/urma prezinta p_f dezvoltare si o perfectionare mai mare, astfel încât pentru el [ apar si urechea externa si interna.

URECHEA EXTERNA

. >»u>f j'.';..

Urechea externa este formata din doua parti: pavilionuj urechii si conductul auditiv extern.

Pavilionul urechii are forma de cornet si prezinta o serie de ridicaturi si depresiuni care îi dau forma specifica si caro ajuta la captarea undelor sonore si la conducerea acestora spre depresiunea ei centrala, numita concha, si apoi spre conductul auditiv cxtem. Pavilionul urechii are structura cartilaginoasa, cu exceptia pârtii inferioare, numita lobul urechii. Cele doua fete ale pavilionului sunt acoperite de tegument, care se continua apoi la nivelul conductului auditiv extern. Pe scheletul cartiluginos se prind muschii auriculari, involuati la om.

Conductul auditiv extern prezinta doua segmente: primul segment este cartiluginos si continua practic pavilionul urechii, iar al doilea segment este osos, sapat în stânca temporalului, la nivelul meatului acustic extern. Cele doua segmente sunt acoperite de tegument, care se continua de la nivelul pavilionului urechii, aceasta prezentând foliculi pilosi si glande sebacee' modificate, numite glande ceruminoase, care secreta cerumenul.

Conductul auditiv extern se îngusteaza progresiv pâna la nivelul membranei
timpanice. ..!<;

URECHEA MEDIE

Urechea medie sau cavitatea timpanului este o cavitate cuboidala sapata în stânca temporalului, ai carei pereti sunt:

- peretele superior - este despartit printr-o lamela osoasa subtire jde,fosa cerebrala mijlocie în care se gaseste lobul temporal al emisferei cerebrale;-

peretele inferior - este despartit de o lama osoasa de canalul jugular, ocupat do venii jugulara interna;

peretele anterior - comunica printr-un canal musculo-cartuaginos, numit tub* niulitivl (trompa lui Eustachio) cu faringele, având rol esential în egalizarea proilumi norului pe cele doua fete ale timpanului;

perctclr posterior - comunica cu mici cavitati pneumatice din mastoida temporalului (celule mastoidicnc);

peretele medial - pe gaseste la limita dintre urechea medie si urechea interna. Pe acest perete Ae gasesc doua deschideri, una superioara numita fereastra ovala si unu inferioara, fereastra rotunda, despartite printr-o proeminenta, numita promontoriu;

peretele lateral - este format de membrana rimpanica.

Membrana timpanica are forma unui con, cu deschidere larga, al carui Vârf,'

numit umbo, este orientat spre cavitatea timpanului, iar baza, circulara, care se

prinde pe un inel fibro-cartilaginos, aflat la limita dintre conductul auditiv extern"

si urechea medic. '

Membrana timpanului are o structura fibro-conjunctiva si este acoperita pe

fata externa de tegumentul conductului auditiv extern si pe fata'interna de rhUe'o

cavitatii timpanului.

Mucoasa cavitatii timpanului se continua anterior, prin tuba auditiva, cu mucoasa faringelui si posterior eu mucoasa celulelor mastoidiene (de aici, posibilitatea extinderii unui;pfoces inflamator faringian cu aparitia otitei sau mastoiditei).

Intre vârful timpanului (umbo) si fereastra ovala se întinde un lant de trei
oscioare, fixate la peretii cavitatii timpanului prin ligamente si muschi. Cele trei
oscioare, ciocanul, nicovala si scarita, sunt articulate astfel: mânerul ciocanului
apasa pe vârful timpanului,,iar talpa scaritei închide fereastra ovala, între ele
gasindu-se nicovala, în acest mod devine posibila transmiterea vibratiilor
timpanului,, prin lantul de oscioare, endolimfei din rampa vestibulara care începe
la nivelul ferestrei ovale.

_,:.;"'. URECHEA INTERNĂ

Urechea interna este adapostita într-un sistem de cavitati si canale sapate în stânca temporalului, cunoscute sub denumirea de labirint osos. Partile componente ale aparatelor acustic si vestibular formeaza labirintul membranos; între acesta si peretii osos'i ai labirintului osos se gaseste un lichid, perilimfa (fig. 14.3). ^, Labirintul osos este format din trei parti: vestibulul, canalele semicirculnre sîcohleea:

vestibulul - este cavitatea centrala a labirintului osos, care prc/.inta sase
petfeti. Pe peretele lateral se gaseste fereastra ovala, acoperita de talpa scaritei, si
fereastra rotunda, închisa de o membrana elastica;

canalele semicirculare, în numar de trei (superior, posterior si lateral) se
deschid pe peretii superior si posterior ai vestibulului si sunt orientate în toate cele
trei planuri ale spatiului. Fiecare canal semicircular prezinta câte o extremitate
dilatata, ampulara si câte o extremitate nedilatata, care se deschid separat în vestibul,
cu exceptia extremitatilor nedilatate ale canalelor superior si posterior care au
deschidere comuna; ' ".'

cohleea sau melcul osos - se prezinta sub forma unui canal care se rasuceste
deîdouawisi jumatate în jurul unui ax osos central, numit columela sau modiol.
Pe columela se prinde o lama spirala osoasa care se rasuceste în acelasi mod de

Fig. 14.3. Urechea medie si labirin­tul membranos.

/. conductul auditiv extern; 2. canal tubar; 3. melcul membranos; 4. saccuta; 5. canalicuhâ'endollmfatic; 6. utricitla; 7. canale semicirculare; 8 ciocanul; 9. nicovala; 10. scarifa.

20 - Anatomia si fiziologia omului - cd. 116

doua ori si jumatate în'jurul columelei si în centru canalului tosos al melcului, care îl împarte astfel în doua rampe: superioara - vestibulara .si inferioara timpanica. Cele doua rampe comunica printr-un spatiu ramas liber¹ între lama spii si vârful cohleei, numit helicotrema.

La baza lamei spirale osoase si pe tot traiectul ei, sapat în-'columela Se gases' un canal spiral osos care adaposteste ganglionul spiral Corti.

Labirintul membranos este format din litricula.'sacula, trei canale s circulare membranoase si canalul cohlear:

utricula si sacula sunt doua vezicule, una superioara (utricula) si urii
inferioara (sacula), asezate la nivelul vestibulului osos;

canalele semicirculare membranoase se gasesc în interiorul canalele:
semicirculare osoase si se deschid toate în utricula prin cinci deschideri, trei dilatat
(ampulele canalelor semicirculare membranoase) si doua nedilatate, ca urmare i
contopirii extremitatilor neampulare ale canalelor superior si posterior;

canalul cohlear (melcul membranos) se gaseste în ihteriorui'cohieei 'osoase
la delimitarea lui participând:

membrana bazilara - este o membrana elastica ce continua Iarna spirali
osoasa pâna la contactul cu peretele opus al cohleei;

membrana vestibulara se întinde între baza lamei spirale osoase si peretele,
osos al cohleei, putin deasupra insertiei membranei bazilare.

Prin prezenta acestor doua membrane^, canalul osos al cohleei .este comparti­mentat în trei spatii:

canalul cohlear - între membranele bazilara si vestibulara;

rampa vestibulara - deasupra membranei vestibulare;

rampa cohleara - inferior de membrana hazilara. ,

Rampa vestibulara începe la nivelul ferestrei ovale si se continua de la nivelul)
hclicotrcmei cu rampa cohleara, care ajunge la fereastra rotunda. Ambele rampe^
contin pcrilimfa. Canalul cohlear contine endolimfa (fîg. 14.4). _;

Receptorii vestibulari l        

Receptorii vestibulari se gasesc la nivelul utriculei,jsac:ulei si<a»pulelor «anale-* lor semicirculare membranoase. . î->.!,(.... j </fci i >'.:- :., f

Fig. 14.4. Structura cohleei. /. rampa vestibulara; 2. canal cohlear; 3. rampa timpanica; 4. membrana tectoria; 5. celule senzoriale; 6. lama spirala; 7. nerv cohlear; 8. ganglion cohlear; 9. membrana vestibulara; 10. membrana bazilara.

..«Urticula si sacula prezinta câte un epiteliu specializat care se numeste macula otolitica;.aceasta este formata din celule de sustinere si celule senzoriale, prevazute i la poiuLapical,eu cili inclusi într-o substanta gelatinoasa, care contine granule. calearoas&numite otolite. Polul bazai al celulelor senzoriale vine în contact cu den-dritele protoneuronilor din ganglionul vestibular_;Scarpa.

Ampulele canalelor semicirculare membranoase prezinta câte un epiteliu care proemina spre lumenul lor, care formeaza creasta ampulara; aceasta este formata din celule de sustinere si senzoriale. Celulele senzoriale prezinta la polul apical cili, cuprinsi într-o masa gelatinoasa, de forma unei cupole. La baza celulelor senzoriale ajung dendritele protoneuronilor din ganglionul vestibular Scarpa.

Receptorii acustici

Receptorii acustici se gasesc la nivelul organului Corti din canalul cohlear. Organul Corti este format din celule de sustinere Deiters si celule senzoriale, diferentiate, asezate pe doua siruri, unuHateral si altul medial, pe membrana baziala, astfel încât la baza cele doua siruri sunt îndepartate, ceea ce permite formarea unui tunel, iar spre vârf sa se sprijine unul pe altul. sirul medial este format dintr-un singur rând de celule, în timp ce sirul lateral este format din trei rânduri celulare, de la'baza pâna la vârful cohleei.

Polul apical al celulelor senzoriale prezinta cili, inclavati într-o membrana, care printr-o extremitate adera la lama spirala osoasa, iar prin cealalta pluteste liber în endolimfa, numita membrana tectoria.

La baza celulelor senzoriale ajung dendritele protoneuronilor din ganglionul spiral Corti.

Calea vestibulara

- protoneuronul - este reprezentat de neuronul bipolar din ganglionul
vestibular Scarpa. Dendrita lui ajunge la baza celulelor senzoriale de la nivelul
crestelor ampulare si maculelor otolitice. Axonul formeaza componenta vestibularl
a'nervului'acustico vestibular, care iese din stânca temporalului prin meatul acustic
intern si patrunde în trunchiul cerebral prin santul bulbopontin.

- deutoneuronul - se gaseste la nivelul nucleilor vestibulari din bulb.
Axonul lui se poate constitui în urmatoarele eferente ale nucleilor vestibulari:

^r ' ' - fibre vestibulo-spinale - spre maduva spinarii; '"  -fibre vestibulo-cerebeloase .- spre arhicerebel;

. "^"^!j - fibre vestibulo-nucleare - spre nucleii motori ai nervilor oculomotori (III, IV, VI);

" .'^: - eferente ascendente, spre neuronul III talarhic al carui axon se proiecteaza cortical'în girul temporal superior si lobul parietali

FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI VESTIBULAR

'Analizatorul vestibular intervine în mentinerea echilibrului corpului în conditii statice si de miscare. Prin receptorii specifici (mecanoreceptori), aparatul vestibu­lar primeste mereu informatii despre pozitia si miscarile capului:

-receptorii otolitici sunt formati dintr-o capsula care contine celule senzitive ciliate si o substanta'CU aspect de gel în care se gasesc granule de calciu numite otolite. De la baza celulelor senzitive pleaca fibre nervoase spre neuronul I al caii vestibulare.

Receptori (celule senzoriale din canalul lui Corti) -» neuron I (neuron bipolar din gg. spiral) -> neuron II (nuclei cohleari, ventral si dorsal) -» neuron III (în colicului inferior) - > neuron IV (neuronii corpului geniculat medial): -4 proiectia cortieala (girul temporal superior, girii temporali transversf,

câmpurile 41, 42, 43)'! . ; 4n;;. , >i

'.Kr-. Fig. 14.5. Calea cohleara.

Culca acustica (fig. 14.5)

l ) protoneuronul - este reprezentat de neuronul bipolar din ganglionul spiral ( 'oi ti, Axonul lui intra în alcatuirea nervului acustico-vestibular cu care ajunge în trunchiul cerebral.

dcutoncuronul - se gaseste în nucleii cohleari ventral si dorsal din puncte.
O parte din axonii lor se încruciseaza pe linia mediana, formând corpul trapezoid,
care se continua superior cu lemniscul lateral.

- neuronul III - în mod deosebit pentru acest analizator, se gaseste în
colicului cvadrigcmen inferior.

- neuronul IV - se gaseste în corpul geniculat medial. Axonul lui intra în
alcatuirea radiatiilor acustice, care se proiecteaza cortical.

- proiectia cortieala- are loc la nivelul ariilor 41, 42 si 22 din girul tempo­
ral superior si din profunzimea santului lateral Sylvius.

ANALIZATORUL OLFACTIV

vie- '

Simtul olfactiv este unul din simturile speciale ale omului si animalelor, având
totusi o importantii mai mica la om. în afara de perceperea mirosului, necesar_u
clcpislnni în metilii a substantelor odorante uneori nocive, sistemul olfactiv sta la
ba/n compui Umanului emotional. .,, _r\

Urtcplmii olfactivt se gasesc la nivelul mucoasei olfactive; Mucoasa
oH'netivfl r¹. ir loimaift <tintr-un cpitcliu simplu cu celule de sustinere si celule
H'ieplouir spruali/.ate, situat pe peretele superior al fosei nazale, corespunzator
înmoi ciuruite a etmoiilului si cornetului nazal superior. , j,^

Celulele senioriale sunt reprezentate de celule bipolare, chemoreceptoare, cure jonefl în in-clasi timp si rol de protoneuroni. Dendrita neuronului bipolar este^, scurlrt si se tei mina sub forma unei umflaturi denumita buton olfactiv, prevazuta cu cili olfactivi. Axonii celulelor se înmanuncheaza si formeaza 10-16 nervi olfactivi, cure truvcrsca/a orificiile¹ de pe lama ciuruita a etmoidului,; ajungând la nivelul hulliiilui olfactiv.

Mucoasa olfactiva este acoperita de un lichid vâscos secretat, de glandele
mucoasei olfactive, care detine, un^rol important în mecanismul olfactiei, în.:eb,
având loc initial dizolvarea substantelor odorante. , . -i

Dcutoneuronul caii olfactive este reprezentat de celula mitrala,
multipolara, din bulbul olfactiv. Bulbul olfactiv este asezat deasupra lamei ciuruite^ .
ctmoidului si pe fata inferioara a lobului frontal al emisferei cerebrale. El se epntinajj

Receptori (celule fuziforme, bipolare din mucoasa nazala) -> deutoneuron (celula mitrala din bulbul olfactiv) -»tract olfactiv -> giri olfactivi -»proiectia

(fiOrteScui olfactiv primar si secundar din girul hipocampic)

iiî rr?r^ii! , .

_;j'_f  i Fig. 14.6. Calea olfactiva.

posterior cu tractul olfactiv, format din axonii celulelor mitrale, care de la nivelul
trigonului olfactiv se împarte în doua strii. olfactive, mediala si laterala. Cele doua
strii olfactive, între care se delimiteaza spatiul perforat anterior, realizeaza apoi
proiectia corticala. .

3) Proiectia corticala se face la nivelul spatiului perforat anterior si la nivelul cortexului limbic (fig. 14.6):

Analizatorul Olfactiv nu prezinta neuron talamic.

ANALIZATORUL GUSTATIV

Simtul gustului permite aprecierea calitatilor organoleptice ale alimentelor, îndepartarea celor alterate sau caustice, precum si declansarea reflexelor secretorii digestive. Substantele sapide introduse în cavitatea bucala sunt dizolvate în saliva, care faciliteaza astfel contactul cu receptorii gustativi.

Receptorii gustativi sunt chemoreceptori reprezentati de mugurii gustativi;
acestia se gasesc în papilele fungiforme, caliciforme si foliate de pe fata dorsala a
corpului si radacinii limbii, în mai mica masura aceste papile mai pot fi întâlnite la
nivelul mucoaselor labiala, palatina, amigdaliana, faringiana si chiar epiglotica.

Un mugure gustativ are forma ovoidala si este'format din celule de sustinere si celule senzoriale. Celulele senzoriale, în numar de câte 5-20 pentru fiecare mugure gustativ, prezinta la polul apical câte un micrqvil care se exteriorizeaza prin porul mugurelui gustativ. La baza celulelor senzoriale ajung dendritele protoneuronilor.

Protoneuronul se gaseste la nivelul ganglionilor geniculat, de pe traiectul
nervului VII si senzitivi superiori de pe traiectul nn. IX si X. Fibrele nervului
facial preiau sensibilitatea gustativa de la 2/3 anterioare ale limbii, iar fibrelor
nervilor glosofaringian si vag preiau sensibilitatea gustativa din 1/3 posterioara a
limbii, mucoasei amigdaliene, faringiene si epiglotei. Axonii protoneuronilor ajung,
de-a lungul nervilor corespunzatori, în trunchiul cerebral.

' 3) Deutoneiiromil se gaseste în'pârtea superioara a nucleului tractului solitar, unde se organizeaza si formeaza nucleul gustativ. Axonii deutoneuronilor, dupa ce decuseaza pe linia mediana^ se alatura lemniscului median, cu care ajung la talamus.

Neuronul III se gaseste în nucleul ventral posteromedial talamic. Axonii
* lor se proiecteaza .cortical.

Proiectia corticala are loc în aria gustativa 43 din partea inferioara a f
girului postcentral.

_|1J: . ,

Vf .- - . «'Ttt''* f-*' ' . . '^: ! i i- */ -.*..* t ' ' '. ti"¹ ' (". f ..... y "

Analizatorul kinestezic intervine, prin informatiile pe care le transmite de la

nivelul proprioreceptorilor din muschi-, tendoane,' articulatii, ligamente, periost, în
analiza posturii corpului si a segmentelor acestuia, în repaus si în miscare, si în
controlul tonusului muscular. ' .

l ) Proprioreceptorii sunt reprezentati de:

corpusculi Vater-Pacini din periost si articulatii; '" ' ⁽: ;?<

corpusculii Golgi situati la jonctiunea dintre muschi si tendon;

fusul neuromuscular asezat printre fibrele musculare atriate.-

Fusul neuromuscular este format din 2-10 fibre musculare.Tnodifîcate, d.epii; i fibre intrafuzale, spre deosebire de restul fibrelor musculare striate, ,c,qnsider ...-. extrafuzale.

O fibra musculara intrafuzala este o celula alungita, fusiforma, care prezmi o parte centrala, necontractila, dar cu inervatie senzitiva bogata, si doua extremii contractile, inserate fie pe tendoanele musculare fie pe fibrele musculare s extrafuzale.

Fusul neuromuscular prezinta inervatie dubla, senzitiva si motorie:

inervatia senzitiva este asigurata de doua tipuri de fibre:

terminatii primare spiralate '- care ajung în zona centrala a fibrei i:
fuzale si prezinta viteza de conducere foarte mare;

terminatii secundare sau fibrele "îri buchet" care ajung superior si n
rior de precedentele si prezinta viteza de conducere mica.

Ambele tipuri de terminatii nervoase reprezinta dendritele neuronilor pseu unipolari din ganglionul spinal.

inervatia motorie este realizata de motoneuronul gamma din cornul antei
al maduvei spinarii. Axonul lui ajunge la extremitatile contractile ale fibrelor ini

Asezarea fibrelor musculare extrafuzale, paralel cu cele intrafuzale si fix
extremitatilor acestora face ca modificarile de lungime ale acestor doua catego.]
de fibre sa fie concomitente. Astfel: când un muschi striat.se relaxeaza, ceea ce₍
traduce prin întinderea lui, fibra musculara intrafuzala se întinde'si ea. Acest l
determina excitarea zonei centrale senzitive, care transmite apoi' informatia p'rrn
cele doua tipuri de terminatii, la maduva spinarii: ^: '

fibrele primare transmit-informatia motoneuronului alfa care va determi
contractia fibrelor musculare extrafuzale si deci scurtarea muschiului. Aceâi ;
scurtare întrerupe excitarea zonei. Centrale a fibrei intrafuzale;      "

fibrele secundare.transmit informatia motoneuronului gamma care inerve.<
extremitatile contractile ale fibrei 'intrafuzale. Contractiile extremitatilor contrai
determina din nou alungirea portiunii centrale a fibrei intrafuzale siliciul se re]
în acest mod este întretinuta starea de contractie permanenta a muschiului st:
tonusul muscular care îl face apt pentru orice solicitare.

2) Protoneuronul este reprezentat de neuronul pseudounipolar din ganglior spinal. Axonii protoneuronilor patrund în maduva unde au doua posibilitati:

calea proprioceptiva constienta - care realizeaza proiectia corticâla
se realizeaza analiza fina a informatiilor kinesteziceyceea ce permite cbhstienîti:
pozitiei corpului si a segmentelor acestuia;

Receptflri(corpftsculii Pacini, Golgi, Ruffini si terminatii nervoase libere) -» Neiirpn,I(în gg.ispinal) -> neuron n (nucleii gracil si cuneat) -» neuron Uf (talamus) -> proiectia corticala (aria somatosenzitiva primara si regiunea precentrala).

"'** " :....'.''!'.". _Fig j_{4 7} Caleasensibilitâtii kinestezice.

- calea proprioceptiva inconstienta - care realizeaza proiectia informatiilor
pi opnpceptiveja nivelul paleocerebelului, care contribuie astfel la controlul tonu­
sului musc,ula&si posturii (fig. 14.7).

ANALIZATORUL CUTANAT

Pielea reprezinta învelisul extern al corpului, având numeroase functii: de pjoteqtie, metabqlica, termica, secretorie, antitoxica si de mentinere a echilibrelor hidroelectrolitic si acido-bazic. Totodata .pielea reprezinta un imens câmp receptor, ca urmare a prezentei la nivelul ei a receptorilor tactili, termici si durcrosi,

Pielea este formata, de la suprafata spre profunzime, din trei straiuri:

- epidermul - este un epiteliu pluristratificat pavimentos, kcratint/at. I'nrtc»
lui profunda este germinativa, având rol în regenerarea continua a simturilor
superficiale care formeaza patura cornoasa, în patura profund;!, germinativa, este
depusa melanina, secretata de melanocitele din dcrm.

Epidermul nu prezinta vase sanguine, nutritia celulelor facându-se prin OSmozI,

- demnul - este format dintr-un tesut conjunctiv dens dispus în doua straturi
celulare:

stratul reticular, profund;

stratul papilar, sub epiderm; aceasta determina niste ridicaturi specifice,
denumite papile dermice, care la nivelul degetelor formeaza amprentele.

- hipodermul - este format dintr-un tesut conjunctiv lax în care celulele
conjunctive acumuleaza lipide, transformându-se în adipocite.

Pielea prezinta de asemenea anexe cornoase (unghiile si firul de par) si anexe glandulare (glandele sebacee si sudoripare).

Receptorii cutanati sau exteroceptorii simt împartiti în doua grupuri: terminatii nervoase libere si terminatii încapsulate:

terminatiile nervoase libere - sunt arborizatii dendritice ale neuronilor
senzitivi din ganglionul spinal întâlnite la nivelul epidermului si dermului: au rol în
receptia durerii;

terminatiile încapsulate - au aceeasi organizare structurala, si anume,
terminatii senzitive izolate în interiorul unei capsule conjunctive (corpuscul senzitiv).
Corpusculii senzitivi sunt:

corpusculii Vater-Pacini - receptioneaza excitatii de presiune si sunt asezati
în partea profunda a dermului;

corpusculii Meissner - receptioneaza excitatii de presiune si tactile si sunt
asezati în papilele dermice;

Receptori (terminatii nervoase libere) -» neuron fc$th gg. spfnal) 4» neuron II

(substanta cenusie medulara, lame VI, VII si VIII) -> neuron IE (în zona talamica

postcrioara, VPL si nuclei intralaminari) -» proiectia corticala'(aria somestezica

secundara pentru fibrele cu originea în zona talamica posterioara).

Fig. 14.8. Calea sensibilitatii termoalgice.

Keccptorl (terminatii nervoase libere, discuri Merkel si corpusculi Meissner) -»

neuron l (neuroni pscudounipolari din gg. spinal) -> neuron II (lamele VI, VII si

VHI) -»neuron III (VPL si nuclei intralaminari talamici) -> proiectia corticala

(gir postcentral, câmpurile 3, l, 2).

Mg. 14.9. Calea sensibilitatii tactile protopatice.

coipiisculii Krausc - receptioneaza excitatiile termice reci si sunt asezati
in pupilck' (k'imicc;

corpnsculii RufFmi - receptioneaza excitatiile termice calde si sunt asezati
in profun/.imeu dcrmului (fig. 14.8; fig. 14.9).