APARTUL GENITAL

APARTUL GENITAL

APAJtATUL GENITAL MASCULIN

Aparaml genital masculin este fonnat din gonadaniasculiiKi(k-siiriiliil),rft!l. spermatice, glandele anexe si glandele genitale externe. falca f.i-mlah. l.i kiiluii are un segment comun cu calea urinara.

TESTICULUL

Este gonada masculina cu rol în formarea gârnetilor .si m-itc|i,i de tfdohli'iuii iTesticulul are 20-30 grame, lungimea de 4 cm si grosimea de U-m la mhili l'slc un iGEgan pereche, de forma ovoidala, situat în bursele scrolakv in ink-noiul huiM-lni. 'Sunt separati printr-un sept median. Are 2 margini (anterioara¹ si poslciiimrn), ' extremitati (superioara si inferioara) si 2 fete (mediana si latcnilâ) l'c niariŢincii posterioara se gaseste epididimul, formatiune compusa din cap, corp si foad.l, d-^econtinua cu canalul deferent. Testiculul si epididimul sunt înveliti de seroasa

Structura testiculului. Sub seroasa, la exterior, testiculul prezinta lniiifa albuginee, o membrana fibroasa care la nivelul marginii posterioare se îngroasa .si formeaza mediastinul testiculului (fig. 11.1). Albugineea trimite în interior, de la nivelul mediastinului, septuri cu directie radiara ce delimiteaza lobuli testiculari în numar de 200-300. Fiecare lobul contine pâna la 3 tubi seminiferi contorti, în care are loc gametogeneza. La vârful libului, tubii contorti se unesc si formeaza tubii seminiferi drepti (20-30). în ei nu se mai produce spermatogeneza si reprezinta primul segment al caii spermatice. Tubii seminiferi drepti se deschid la nivelul jncdiastinului testicularîn reteaua testicu-lara, ce reprezinta al 2-lca segment al caii

spermatice. în lobul, tubii sunt îneonju- P_f |. j

rafi de tesut intcrstitial, în care se gasesc /. _sept testicular; 2. lobul testicular J. iuni<;i
celule I.FYDKi ce Secreta testosteron, albugineea,-4. duetul de/emil.

hormon cu rol în maturarea organelor genitale si aparitia caracterelor sexuale masculine. Vascularizatia testiculului provine din artera testiculara, ramura din aorta abdominala, care, la nivelul capului epididimar, se împarte într-o ramura anterioara si alta posterioara. Ramura posterioara se anastomozeaza cu artera duetului deferent, cu care formeaza o arcada arteriala (fig. 11.2). în bucla acesteia se anastomozeaza si artera cremasterica. Sângele venos este colectat de 2 plexuri venoase situate la nivelul (uniculului spermatic, unul anterior si altul posterior. Cele 2 plexuri se unesc si l'oimea/.a vena testiculara ce se varsa în vena cava inferioara (în partea dreapta) si în vena renala stânga. Limfa dreneaza în ganglionii lombari. Inervatia provine din plexul tcsticular.

CĂILE SPERMATICE (fig. 11.3)

încep de la tubn seminiferi drepti, care se deschid în reteaua testiculara. Din acestea pornesc duetele eferente ce se deschid în duetul epididimar. Duetul epididimar are o lungime de 6-7 metri si, prin pliere pe marginea posterioara a testiculului, formeaza epididimul. Coada epididimului se continua cu duetul deferent. Duetul deferent, situat între coada epididimului si prostata, are 3 parti: scrotal (în scrot), inghinal (canalul inghinal) si abdomino-pelvin. Segmentul abdomino-pelvin are o parte abdominala si una pelvina. în partea pelvina, duetul deferent se dilata si fonnea/a ampula duetului deferent. Ampula este încrucisata de ureter si are raporturi cu fundul vc/icii urinnrc, rect, ve/.iculele 17517c214r seminale. Duetul deferent se uneste cu r;in;tliil vr/inildor seminale si formeaza duetul ejaculator ce strabate prostata. Ari-stn st- deschide de o parte si de alta a coliculului seminal în uretra prostatica.

NJNICULUL SPERMATIC

Si- i'.Asi-sle intre epididim si inelul inghinal profund. El suspenda testiculul, l'.slc lomul din duetul deferent, artera testiculara, artera duetului deferent, artera ciemastenca, plexuri venoase, duete limfatice, nervi si ligamentul peritoneo-vaginal. I,;\ exterior este învelit de fascia spermatica interna si fascia cremasterica.

SCROTUL

Este un sac tegumentar situat la baza penisului, ce contine testiculele, în interior exista un sept median, ce delimiteaza 2 compartimente, câte unul pentru ficcate testicul.

PROSTATA ....". '

i ii Os-'..¹-!*,;</':. l;.i .

Este o glanda anexa; situata sub vezica urinara',¹ îti jurul primei parti a uretrei. Secretia glandei participa la formarea lichidului spermatic. Are culoarea cenusiu-roscata'si consistenta elastica. Dimensiunile ei sunt: 3 cm ver­tical, 4 cm'trarisversal si 2,5 cm sagital. Prostata are o fata anterioara si alta posterioara, 2 fete infero-laterale, o baza orientata superior si un vârf situat infe­rior. Poate fi palpata prin tact rectal, iar clinicienii o compara cu un "as de pica". Fata anterioara se gaseste în spatele simfizei pubiene, fata posterioara are un sant vertical si este abordabila prin tuseu rectal, fetele infero-laterale au raport cu muschii ridicatori anali, baza are raport cu vezica urinara, iar vârful se sprijina pe diafragma uro-genitala. în interiorul prostatei se gasesc 3 canale: uretra, utriculul prostatic (rest al canalului para-mezonefrotic) si duetele ejaculatoare. Prostata este învelita de fascia prostatei, peste care se gaseste partea superioara a muschiului sfincter extern al uretrei. Prostata este formata din 4 lobi: 2 laterali, uniti anterior de uretra prin istmul pros­tatei, un lob mijlociu si unul posterior.

Vascularizatie: este realizata prin ramuri din artera vezicala inferioara si Cea rectala medie. Sângele venos este colectat de plexul venos prostatic ce se varsfi în vena rusinoasa interna. Limfa este colectata de plexul periprostatic ce se varsa tn ganglionii iliaci.si sacrali. Inervatia: din plexul nervos prostatic situat pe partile laterale ale prostatei.

VEZICULA SEMINALĂ

Este un organ pereche, cu rol secretor si de rezerva. Secretia participa l;i formarea lichidului spermatic. Are forma conica si se gaseste în spatele vezicii 'urinare, deasupra prostatei. Anterior are raport cu vezica urinara, posterior cu rectul,

inferior cu prostata, iar medial cu ampulele duetelor deferente.-garful se continua cu canalul vezipulei ce se^uneste cu duetul deferent, formând duetul ejaculator. Vascularizatia pfiiVJne din artera vezicala inferioara si rectaja medie. Sângele venos este drenat în plexul-veziga^si prostatic. Limfaticele dreneaza în ganglionii iliaci interni si externi. InervatiS; din plexul hipogastric inferior.

GLANDELE BULBOURETRALE /,-.-

Sunt glande în grosimea muschiului transyers profund aLperineuJui, secretia contribuind la formarea lichidului spermatic. Se deschid în uretra spongioasa, în unghiul dintre bulbul penisului si uretra membranoasa; vascularizate din artera rusinoasa interna^Sjâpgele venos este colectat în plexul venos prostatic. Limfa dreneaza în ganglioniitffiaci interni. Inervatia provine din nervul rusinos]

Fig. 11.4.

/ vezica urinara; 2. prostata; 3. glande bulbo-uretrate' 4. bulbul penisului; 5. radacina penisului; 6. tunica albugineea; 7. trabeculele si cavernele corpului cavernos; 8. artera profunda a penisului; 9. glandui penisu­lui; 10. preput; 11. orificiul uretral extern; 12. corpul spongios.

PENISUL r .

Penisul este organul masculin cu functie dubla: genitala si urinara. Are o radacina situata în perineu si un corp mobil, liber. Radacina este compusa din 2 parti ale corpului cavernos si bulbul penisului ce apartine corpului spongios. Corpul are forma cilindrica si se termina prin gland. Glandui, cu forma conica, este acoperit de o plica cutaneo-mucoasa numita preput. între preput si gland se gaseste un frâu. La vârful glandului se gaseste orificiul extern al uretrei. Penisul este fixat de perineu prin ligamentul fundiform si ligamentul suspen-sor. Structural, penisul este format din 2 corpi erectili: corpul cavernos si corpul spongios (fig. 11.4). Corpul cavernos are 2 radacini fixate de ramurile ischiopubjene. Cele 2 radacini se unesc pe linia mediana si formeaza corpul cavernos de forma cilindrica. Pe fata inferioara se gaseste un sant în care se afla corpul spongios. Corpul cavernos este acoperit de o membrana fibroasa numita albuginee. Aceasta trimite septuri în interior, ce delimiteaza cavernele corpului. Corpul spongios este strabatut de uretra spongioasa si are o structura asemanatoare xorpului cavernos. El se compune din bulb (situat în perineu), partea intermediara si gland. Vascularizatia

perusului se realizeaza prin . ramuri d,in artera,,rusinoasa , interna; arterele profunde ale .penisului (ce se deschid prin,... artere, spiralate în cavernele ipgnisului), arterele dorsale _;ale penisului, artera uretrala si artera bulbului penisului. , Sistemul . venos este super­ficial si profund si se varsa -în venele rusinoase interne. Limfa este drenata în ganglionii inghinali si iliaci externi. Inervatia se face prin ramuri ale plexului lombar, nervul rusinos si din plexurile organelor din jur.

Fig. 11.5.

/. vezica urinara: 2. anus: 3. rect; 4. testicul in xrnii, 6. glandulpenisului; 7. corpulcavernox. fi. /inixliitii: V \ini/l;u pubianii.

_(>           URETRA MASCULINĂ

Are ca limite orificiul uretral al vezicii urinare si orilictil cMcin .îl iin-iici. situat la extremitatea libera a penisului (fig. 11.5). Strabate parlrii hi f momii n bazinului, perineul si penisul. Pe traiectul sau are 2 curburi: subpul>i;m si picjm bian. Uretra masculina prezinta trei portiuni: l) partea prostalicâ -sliiib.ih-pm.stiilii si prezinta în interior o creasta uretrala numita colicul seminal, 2) pârlea muiihiii noasa - strabate diafragma urogenitala si prezinta în interior mai umile plia, 3) partea spongioasa - strabate corpul spongios al penisului si prezinta în interior lacune-uretrale ce sunt mici depresiuni ce sunt delimitate de plici, înainte de deschidere, uretra are o dilatatie numita fosa naviculara. Cateterismul uretrei mas­culine: pentru stergerea curburilor se ridica penisul (se sterge prima curbura), si se tractioneaza moderat în jos (se sterge a 2-a curbura). Vascularizatia: ramurile arteriale provin din artera rectala medie, vezicala inferioara, artera bulbului penisu­lui, artera uretrala. Sângele venos este colectat de venele organelor din jur. Limfa dreneaza în ganglionii iliaci. Inervatia provine din nervul rusinos.

FUNCŢIILE APARATULUI GENITAL MASCULIN

FIZIOLOGIA TESTICULULUI EXOCRIN

Fiecare tub seminifer contort are la exterior o membrana bazala, îp interior celule de sustinere SERTOLI si celule ale liniei seminale ce sunt spermatogoniile A si B ce contin 46 de cromozomi. Spermatocitul primar cu 46 de

cromozomi, rezultat din diviziunea mitotica a spermatogoniilor se transforma în spcrmatocit secundar cu 23 de cromozomi printr-o diviziune reductionala. Spcrmatociiul sccundarHtece în,spermatidâ ce contine tot 23 de cromozomi, care, prin inatun/.are fara divi£iune,.;se transforma în spermie, celula sexuala masculina cu 23 de cromozomi: Evolutia gârnetilor de la spermatogonie la spermatida ivprr/inta clapa spcrmatogcnezei, iar trecerea spermatidei în spermie reprezinta clapa spcimiogcnezci. Sexul descendentilor este dat de cromozomul sexual X sau Y continui numai de spermie. Prin fecundatie se reface numarul de cromozomi (4(>). Celule sexuala feminina contine întotdeauna cromozomul sexual X. Sexul masculin este conferit de grupul cromozomial XY, iar sexul feminin de grupul cromo/.omial XX. Trecerea spermatogoniilor în spermii se desfasoara în 74 de zile si evolueaza astfel: spermatogonia A - 18 zile, spermatogonia B - 9 zile, spermatocitul primar - 23 zile, spermatocitul secundar - l zi, spermatida - 23 zile. Din fiecare spermatogonie rezulta prin diviziune 4 spermii. Spermia are lungimea de 50-60 de microni si este formata din cap, corp si coada. Capul este alungit si are dimensiunea de 4-5 microni. Cea mai mare parte a capului este ocupata de nucleu, iar aproximativ 3/4 este acoperit de acrosom (o vezicula cu enzime proteolitice, derivata din aparatul GOLG1). Colul este întins între centriolul proximal si cel distal. Coada are 3 parti: principala, intermediara si terminala. Partea principala în centrul flagelul, înconjurat de o teaca spiralata mitocondriala, iar în afara o teaca protoplasmatica. Partea intermediara are în centru flagelul, iar la exterior teaca protoplasmatica. Partea terminala este formata numai din flagel. Volumul de lichid seminal ejaculat o data este de 3 ml si contine aproximativ 100 milioane de spcnnalo/oi/i pe mililitru.

A( 'TIViTATEA ENDOCRINĂ A TESTICULULUI

i 'ciulele mtcrstitiale Leydig sunt locul de producere al hormonilor androgeni. l'niu ip;ilul hormon tcsticular este testosteronul. Testosteronul este sintetizat din i ulc'.înnl, având un produs intermediar D-5 pregnenolon, care este produsul din ruif m- siMleti/ca/a si hormonii corticosuprarenalieni siprogesteronul. Testosteronul <".ti- ii.iiislorniiil în ficat într-o serie de metabbliti care sunt biologic activi, cu efecte uiuli ngi'.nr, dur mult mai reduse. si corticosuprarenala produce un grup de hormoni iin(lini',cni (tlchidroepiandrosteron, adrenosteroni), cu activitate androgenicamica. l .ii liarlwtul matur, în 24 ore, se elibereaza în sânge 2-A mg testosteron, astfel ca valoaica leslostcronului în sânge este de 0,65 mg/100 ml sânge. si la femei exista o valoare de 0,03 mg,/100 ml sânge de testosteron, produs de glandele suprarenale. Melaboli/.area în ficat a hormonului produce, pe lânga androsteron activ, si produsi inactivi, 17-cctostcroizi, ce se elimina prin urina. Acesti compusi sunt dozabili în urina, dând informatii asupra activitatii hormonilor androgeni. La barbat, secretia de testosteron începe la pubertate si se mentine toata viata. Valorile maxime sunt atinse la 20 de ani, dupa care scad progresiv, între 45 si 60 de ani exista de asemenea o curba crescatoare a valorii testosteronului, premergatoare andropauzei.

"m/i

..i. Reglarea secretiei de'testosteron se face de catre factorul hipotalamic eliberator de/gonadotropina (L.R.F.). El actioneaza prin declansarea eliberarii de catre adenohipofiza a hormonului stimulator al celulelor interstitiale (I.C.S.H.). Hormonul'Stimulator folicular (F.S.H.) activeaza la barbat spermatogeneza. Androgenii, ajunsi în circulatie, inhiba secretia de gonadotropine. Pâna la pubertate hormonii gonadotropi nu sunt detectati în urina.

Actiunea fiziologica a androgenilor consta în stimularea cresterii si functionarii organelor genitale masculine interne si externe si mentinerea troficitatii epiteliului spermatogenetic. De asemenea actioneaza asupra dezvoltarii la pubertate si mentinerii caracterelor sexuale secundare. Ei au actiune metabolica stimulând anabolismul protidic si inhibând catabolismul.

FIZIOLOGIA CĂILOR SPERMATICE sl A GLANDELOR ANEXE

Este legata de maturarea spermatozoidului si producerea spermei Sprnimlo-zoizii maturati în canalele seminifere sunt lipsiti de motilitatc si inc;i|>;ibih de ;i fertiliza oul. Ei ajung în epididim unde, în curs de 18 orc, câstiga motililau-ii înlr-iiii proces de maturare. Depozitati în epididim, spermatozoizii îsi pastrea/â Ici iihink-.i pâna la 42 de zile.

Veziculele seminale care nu contin spermatozoizi secreta un lichid nutritiv si
p'ftitector pentru spermii (fructoza, acid ascorbic si acizi aminati) care reprezinta
60% din volumul lichidului seminal. Glandele prostatice secreta un lichid, care
reprezinta 20% din lichidul seminal, laptos, alcalin, continând acid citric, calciu,
fosfataza acida si plasmina. Sperma finala, care este ejaculata prin penisul în erectie,
îrivâgin, în cursul actului sexual, este un amestec de sperma epididimara, colectata
în portiunea distala a canalului deferent, cu lichidul veziculelor seminale si produsul
de secretie a glandelor prostatice, precum si cu produsul glandelor mucoase,
îndeosebi bulbouretrale. Energia neees'ara motilitatii spermatozoizilor este furnizata
de scindarea ana'erobica a fructozei, cu forrn'are'a de ATP din ADP. La unpH neutru,
îri sperma'ejaculata, spermiile supravietuiesc 24-48 ore, la4-°C supravietuiesc câteva
zile, iar la'.<- 79°C, pâna la 2 ani. '

MECANISMUL ERECŢIEI . ,

Sistemul nervos-vegetativ parasimpatic, prin nervii pelvici, determina rela­xarea musculaturii netede din peretii arteriolari, ce sunt ramuri ale arterei rusinoase interne. Ca o consecinta, creste afluxul sanguin în spatiile cavernoase din corpul apongiosî'si corpul cavernos penian, ce se dilata, si devin turgesccnte. Pun expansiunea tesutului erectil, venele periferice sunt comprimate de tunica albugincc, astfel real-izându-se= imposibilitatea reîntoarcerii venoase a sângelui din corpii eavernos'iJConcomitent; muschii bulbo-cavernosi si ischio-cavemosi, care învelesc radacina penisului, prin contractie, cresc turgescenta tesutului erectil. Sub stimularea

sexuala, din timpul actului sexual, prin stimulul vegetativ simpatic are loc contractia spastica si ritmica a duetului deferent; veziculelor seminale,, prostatei.si^aretrei, având ca efect final ejacularea spermei'Ea este însotita de contractia involuntara a musculaturii diafragmei urogenitale, pelvine si sfineteruluii «mal extern. Daca momentul ejacularii poatetfi;controlat voluntar; odata pornita, ejacularea numai poate fi controlata voluntar si nici oprita. Dupa ejaculare,'prin cresterea influentei simpatice, are'loc o contractie a musculaturii netede din peretii arteriolari, cu scaderea fluxului sanguin în tesutul erectil, ce duce'Iar reducerea: tensiunii si evacuarea sângelui din tesutul erectil. Functiile sexuale ale barbatului; încep la pubertate, apoi, între 55- 60 de ani, scad progresiv, fenomen numit andropauza. Scaderea secretiei de testosteron, la aceste vârste, se însoteste înttspecial de modificari de ordin psihic.

APARATUL GENITAL FEMININ

OVARUL ,_r-

Ovarul este gonada feminina, cu functie endocrina si de formare a gârnetilor.
El are forma de ovoid turtit lateral, cu lungimea de 3 cm, latimea de 2 cm si grosimea
de l cm. Greutatea ovarului este de 6-8 g. La menopauza se atrofiaza si.ajunge
pâna la 2 g (fig. 11.6). -i < ..

Pâna la pubertate are aspect neted. De la pubertate pâna la menopauzaprezinta proeminente si cicatrice. Proeminentele sunt date de foliculii de Graff. între proeminente exista cicatrice, care sunt locul unde s-au rupt foliculii maturi pentru a elibera ovulul. Dupa încetarea ciclului menstrual, aspectul redevine neted.

Ovarul are culoarea roz.

Ovarele se formeaza în regiunea lombara, de unde cpbpara în pelvis. Aici
se gasesc pe peretele lateral al bazinului, în cavitatea peritpneala pelvina. Locul
ocupat de ovar se numeste foseta ovariana, care se afla inferior de bifijrcatia arterei
iliace comune în artera iliaca interna si externa. Prin aria fosei ovariene trece
manunchiul vasculonervos obturator, ceea ce explica nevralgia nervului obturator
în inflamatii ale anexelor uterine.

Ovarul are o extremitate superioara sau tubara, o extremitate inferioara sau
uterina, o margine anterioara, o margine posterioara si doua fete: mediala si laterala.

Ovarul este mentinut în pozitie prin maicmulte formatiuni digamentare:

ligamentul lombo^ovarian, care se gaseste între fosa idiaca si polul supe­
rior al ovarului; . ^r

ligamentul tubo-ovarian: se gaseste între tuba uterina sipolul superior al
ovarului; i ? . .,.< ,

ligamentul utero-ovarian: între uter si poluHaferior al-ovarului; ,,

mezoovanul, reprezentat pe peritoneal te-formeaza ligamentul largi care
abordeaza marginea anterioara a ovarului. ..-. -i- i

Ca structura este format din corticala, la exterior, în care se gasesc fdli'cuH'bvarierii'în diferite stadii de dezvoltare, si medulara la interior, ce contine tesut conjunctiv, vase lim­fatice, nervi si celule similare celule-Idf Leydiiig din testicul.

Vascularizatia ovarului este asigurata de artera ovariana, ramura din aorta abdominala, si artera ute­rina, ramura din artera iliaca interna

Fiecare din aceste artere dau o ramura

" .

ovariana si o ramura tubulara.

Ramurile ovariene, prin anastomoza, fjorme_;aza arcada paraovariana. Sângele venos se îndreapta în doua' dijectii: prin vena ovariana se varsa în dreapta în vena cava inferioara, iar îq stânga în vena renala stânga si, prin vena uterina, în vena iliaca interna. Limfa djene,aza în ganglionii lombo-aqrtici, iliaci externi si interni.

Inervatia este dubla: din plexul lomboaortic, prin plexul ovarian si din plexul hipogastric, prin plexul uterin.

TUBELE UŢERINE

Tubele uterine sunt doua con­ducte musculare^ întinse între unghiul supero-lateral al uterului si ovar.'

Ele ocupa marginea superioara a ligamentului larg.'.''

Au o lungime de aproximativ 12 cm si prezinta patru'parti si doua orificii.
Cele patru portiuni sunt: infuncfibulara, la niveluf careia se gaseste orificiul
abdomino-pelvin al tubei prevazut cu 15-20 de franjuri numiti fimbrii, partea
ampulara, mai dilatata si cu traiect sinuos, partea istmica, cu calibru mai mic, si
partea intra-uterina, ce strabate peretele uterin si se deschide în cavitatea uterina
prin orificiul uterin al tubei.

Vascularizatia tubei provine din ramurile tubulare ale arterelor ovariana si
uterina, ce formeaza o arcada subtubara. Sângele venos se îndreapta spre vena
uterina si ovariana. Limfa dreneaza în ganglionii lombo-aortici..

Inervatia provine din plexul ovarian si cel uterin.

UTERUL

Uterul este un organ musculocavitar care adaposteste pjod.usul.de conceptie si intervine în cxpulzia fatului prin contractia musculaturii.

Uterul se gaseste situat în bazin, deasupra vaginului, anterior de rect si
posterior <lc vc/.ica urinara.

Kl arc aspect piriform, fiind format din corp, situat superior, istm si col,
situiil interior. In mod normal între axul corpului uterin si axul colului uterin se
lormeii/a un unghi, deschis anterior, de 130-150°, numit unghiul de anteflexie.
Hxista si variante anatomice de retroflexie, spre rect, sau lateroflexie. între axul
colului uterin si axul vaginului se gaseste un unghi deschis anterior de 90-110°,
numit unghiul de anteversic. Variantele anatomice sunt retroversie sau lateroversie.
La nulipare uterul arc o greutate de 50-60 g si 6-7 cm. La multipare are 70-90 g
si 8-9 cm.

Corpul uterin prezinta superior fundul uterului, acoperit de peritoneu si în
raport cu ansele intestinale: fata âSterioara este convexsa si are raporturi prin fundul
de sac peritoneal uterovezical cu fata posterioara a vezicii urinare. Fata posterioara
vine în raport, prin intermediul fundului de sac peritoneal rectouterin Douglas, cu
rectul. Marginile laterale ale corpului au raporturi cu vasele uterine si pe ele se
insera ligamentele largi (fig. 11.7; fig. 11.8). între ele si fundul uterului se afla
coarnele uterine, locul unde tubele uterine se implanteaza în uter.

Colul uterin are forma de butoias si prezinta insertia extremitatii superioare a vaginului. Aceasta insertie se face pe o linie oblica, descendenta, dinspre poste­rior spre anterior.

l

Fig. 11-7.

/. orificiul uterin extern: 2. ligamentul sacro-uterin; 3. ligamentul utero-ovarian; 4. liga­mentul rotund al uterului; 5. tub'a uterina: 6. fundul uterului; 7. istmul tubei uterine; 8. amputa tubei uterine; 9. infundibulul tubei uterine; 10. vasele ovariene; U. f alicul ovarian; 12. ovar; 13. ligamentul lat; 14. ligamentul utero-ovarian. ...

Fig. 11.8.

/. excavatia recto-ulerinaDouglas;

2. excavatia vezico-uterina; 3. fundul

uterului; 4. rect; 5. vezica urinara;

6. vagin; 7. simfiza pubiana.

Insertia vaginului subîmparte colul în doua parti: supravaginala si inlni-vaginala. Partea supravaginala are raporturi anterior cu vezica urinarii, postei n>i cu rectul, iar lateral cu artera urinara ce încruciseaza urctcrul la 2 cm lateral <U' fundul de sac lateral al vaginului. Partea intravaginala prezinta inferior onlîcml uterin extern prin care cavitatea uterina comunica cu vaginul.

Acest orificiu este circular la nulipare si sub forma unei fante transversale la multipare. La exterior uterul este acoperit, la nivelul corpului, de pcritoncu. La locul de trecere al peritoneului de pe rect pe fata posterioara a uterului se delimiteaza fundul de sac rectouterin Douglas, iar la trecerea peritoneului de pe fata anterioara a uterului pe vezica se formeaza fundul'de sac utero-vezical. în fundul de sac rectouterin se colecteaza lichidele ce ajung accidental în cavitatea peritoneala (sânge, puroi). Acest fund de sac poate fi palpat prin tuseu vaginal. Lateral de uter, peritoneul formeaza ligamentele largi ale uterului.

STRUCTURA. Sub peritoneu se gaseste musculatura uterului numita miometru. Aceasta musculatura este dispusa în trei straturi: superficial, mijlociu si profund. Straturile mijlociu si profund se gasesc de la nastere si stratul superficial apare la vârsta de 2 ani. Mucoasa uterina numita endometru este formata dintr-un epiteliu cilindric în care se gasesc numeroase glande. Ea se hipertrofiaza ciclic. In interiorul uterului se gaseste cavitatea uterina. Peretii cavitatii sunt în contact, ea fiind o cavitate virtuala; devine reala când se dezvolta produsul de conceptie.

Cavitatea uterina comunica superolateral cu trompele uterine, iar inferior cu cavitatea colului uterin ce se deschide în vagin.

Mijloacele de fixare ale uterului

ligamentul larg al uterului - este format din peritoneul laterouterin. El

pjfizinta o margine mediala spre uter prin care trec artera si vena uterina, o margine

Jaterala spre.peretele lateral al pelvisului, o margine superioara ce contine trompa

utejina, o baza situata inferior în care se gaseste uterul, o fata anterioara ridicata de

,j|igamentul rotund al uterului si o fata posterioara care se insera pe ovar.

14 - Anatomia si fi/ioloKi» omului    cil. 116

ligamentul rotund al uterului - pleaca din unghiul superolateral al uterului,
patrunde în canalul inghinal si se insera pe fata anterioara a simfizei pubiene.

diafragmspelvina - ca mijloc principal de sustinere a tuturor organelor pelvine.

«*t

;"^: i <."$?

Ypscularizatia uterului

Se realizeaza înprincipardin a. uterina dar si din a. ovariana si a. ligamentului
rotund. A. uterina, ramura din artera iliaca interna, strabate ligamentul larg si urca
pe marginea laterala â uterului spre unghiurile uterului, unde se împarte în a. ovariana
si a. tubara. Artera uterina-da farrîuri*colaterale pentru organele din jur si ramuri
pentru corpul si colul uterului. Ramurile corpului se împart în ramuri anterioare si
posterioare. Zona mediana a corpului este slab vascularizata, fiind accesibila
interventiilor chirurgicale.

Sângele venos este colectat de plexuri venoase uterine, situate lateral de
uter, ce se deschid, superior, în vena ovariana, iar inferior prin venele uterine, în
vena iliaca interna.

Limfaticele uterului

Limfa corpului uterin se varsa în ganglionii lombari, inghinali superficiali
si iliaci interni.

Limfa colului uterin se varsa în ganglionii iliaci si externi.

Inervatia uterului (simpatica si parasimpatica)

Se realizeaza din plexul utero-vaginal, ce provine la rândul lui din plexul
vegetativ hipogastric inferior. Calea senzitiva trece prin plexul utero-vaginal si
ajunge în segmentul medular T10-L2.

Calea motorie are originea pentru simpatic din coarnele laterale ale seg­
mentului T6-T11, iar pentru parasimpatic din segmentul medular S2-s4- .

în timpul nasterii, simpaticul determina contractia uterului si vasoconstrictie,
iar parasimpaticul relaxare uterina si vasodilatatie.

. i                                  * t

VAGINUL

Vaginul este un organ musculocavitar, situat între uter si vulva. Axul
vaginului formeaza cu axul uterului un unghi de 90-110°, deschis anterior.

Lungimea vaginului este de aproximativ 8 cm, iar diametrul de 3 cm.

Vaginul are o extremitate superioara ce se insera pe colul uterin, oblic,
dinspre anterior spre posterior. Aceasta insertie determina patru funduri de sac:
anterior, mai mic, posterior, mai mare si doua laterale', intermediare ca dimensiuni.
Fundul de sac posterior vine în raport cu fundul de sae peritoneal Douglas. Acest

.

raportperait-palparea si punctia rundului de sac Douglas prin vagin. Extremitatea inferioara a<vaginului se deschide la nivelul vestibulului vaginal între labiile mici, posterior de orificiul de deschidere uretral. La locul de deschidere se gaseste, la virgine;;; o membrana numita himen. Dupa prima nastere din himen ramân resturi ce se numesc carunculi himenali..

Vaginul mai are si un perete anterior si unul posterior. Peretele anterior are
raporturi cu vezica urinara si uretra, iar peretele posterior are raport cu rectul, prin
intermediul unui sept conjunctiv. Lateral, vaginul are raporturi, superior, cu tesutul
pelvisubperitoneal, iar inferior cu muschiul levator ani.

Vaginul strabate perineul, având lateral muschiul sfincter extern al uretrei.
Structura: la exterior se gaseste tunica adventice din tesut conjunctiv lax.

Sub ea se gaseste stratul muscular cu fibre longitudinale si circulare, iar la interior s'e'âfla tunica mucoasa. La nivelul tunicii mucoase, atât pe peretele anterior cât si pe peretele posterior se gasesc doua plici longitudinale, numite columna rugarum anterioara si posterioara. De o parte si de alta a columnelor se gasesc creste transvn sale numite rugae vaginale. Columna si o rugae anterioara sunt mai proeminente Vascularizatia vaginului.Arterele provin din ramuri ale arterelor vivu:o vaginale, cervico-vaginale, vezioala inferioara, rectala medie si vaginahi lungi) Sângele venos este colectat de un plex vaginal ce se varsa în iliaca internii

Inervatia vaginului provine din plexul hipogastric, prin plexul vaginul ee inerveaza mucoasa si musculara. Inervatia sen/.itiva se reali/.ca/.ii pun iniinin /vaginale din nervul rusinos.

' , Limfa este colectata prin ganglionii iliaci interni, externi, sacrali iji inc.liiiiiili profunzi.

VULVA

Vulva reprezinta organul genital extern feminin si este formata din doua
plici tegumentare numite labii mari si labii mici. între labiile mici se delimiteaza o
depresiune numita vestibul vaginal ce prezinta anterior orificiul de deschidere al
uterului, iar posterior orificiul de deschidere al vaginului. Lateral de orificiul uretrei
se gasesc deschiderile canalelor glandelor periuretrale, iar lateral de orificiul de
deschidere al vaginului se gasesc canalele glandelor Bartholin.

Labiile mari se unesc anterior la nivelul comisurii anterioare, situate sub muntele lui Venus, ce corespunde regiunii pubiene, iar posterior la nivelul comisurii posterioare situate în apropierea anusului. Ele au o fata laterala acoperite de fire de par si separate de coapsa prin santul genito-femural si o fata interna acoperita de tegument fara par. Labiile au o margine aderenta spre ramura ischiopubiana si o margine libera.

Labiile mici se gasesc situate înauntrul labiilor mari si sunt mai mici. Prezinta: o fata externa, separata de labiile mari prin santul interlabial; o fata interna ce delimiteaza vestibulul; o extremitate posterioara ce formeaza frâul si preputul clitorisului, o margine aderenta si una libera.

Vascularizatia vulvei. Ramurile arteriale provin din artera rusitioasa_extema si arterele labiale. Sângele venos se varsa în vena femurala, si vena rusinoasairrtema.

Limfu se varsa în ganglionii inghinali superficiali.

Inervatia senzitiva - prin ramuri din nervul ilioinghinal si genitofeftiural, din plexul lombar.

CLITORISUL _;; ^ ,_.-; . ^;

('liiorisul, alaturi de bulbii vestibulari, formeaza organele erectile feminine.

Clitorisul este format din doi corpi cavernosi ce se unesc pe linia mediana
si formca/a corpul clitorisului. Corpul este suspendat de simfiza prin ligamentul
suspcnsor al clitorisului. Corpul este învelit de preput, o plica formata din labiile mici.

Clitorisul se termina prin gland.

Vascularizatia arteriala are ca sursa artera profunda a clitorisului si dorsala a clitorisului. Sângele venos se varsa în vena rusinoasa.

Inervatia prin ramuri ale plexului hipogastnc.                      

BULBII VESTIBULARI

Bulbii vestibulari sunt doua organe erectile, situate lateral de orificiul vaginal. Sunt formate, ca si clitorisul, din tesut erectil similar corpilor cavernosi ai penisului.

Vasriilarizatia arteriala provine din ramuri ale arterei rusinoase interne. Sânucli¹ venos se varsa în vena rusinoasa interna.

l.im/ii (Irunca/ft în ganglionii inghinali superficiali si profunzi.

Itirrvfitia - se realizeaza prin ramuri ale plexului hipogastric.

GLANDELE ANEXE: GLANDELE VESTIBULARE '"

MARI-BARTHOLIN

(llandclc sunt în numar de doua, situate de o parte si de alta a deschiderii
vaginului, în partea postcrioara a bazei labiilor mari.

(i landele au secretie mucoasa iar canalul de erectie strabate labiile mici si
se deschide între vestibul si himen.

Foarte adesea aceste glande pot fi sediul unei inflamatii si, prin supra-
infectare, apare afectiunea numita bartholinita, ce necesita un tratament chirurgical.

Glandele parauretrale Skene se deschid de o parte si de alta a orificiului uretral,
extern. Ele sunt omoloage prostatei la barbat. si ele pot fi sediul unor infectii cil,
germeni patogeni.

FIZI0LOGIA⁽>©RGA!NELOR GENITALE FEMININE

,ewc" f FIZIOLOGIA OVARULUI

: * Ovarul are o dubla functie: endocrina si exocrina. Functia exocrina a ovarului se^aracterizeaza prin maturarea si eliberarea ciclica a unui ovul, dintr-un folicul, capabil de a fi fecundat.

* La nastere, ovarul contine între 1 00 000 si 400 000 de foliculi, dar majoritatea dispar pâna la pubertate prin atrezie foliculara, astfel ca la pubertate se mai gasesc 15 000 de foliculi. între pubertate si menopauza, în fiecare luna, un folicul matur elimina, prin ovulatie, un ovul. Ovulatia are loc în a 14-a zi de ciclu, socotita din prima zi de menstruatie, indiferent de lungimea duratei ciclului. Dezvoltarea ovulului începe din viata intrauterina, când din ovogonie se dezvolta ovocitul de ordinul I cu 46 de;cromozomi. Acest proces se blocheaza pâna la pubertate în etapa de ovocit de ordinul I, în stadiul de profazâ. La pubertate, sub actiunea hormonilor, procesul se continua cu metafaza, anafaza, telofaza, obtinându-sc prin divi/.iune ovocitul de ordinul II cu un globul polar. Ovocitul de ordinul II arc 23 de cromozomi. în a doua diviziune se obtine ovulul, cu 23 de cromozomi si un globul polar. Ovulul obtinut este pregatit pentru a fi fecundat. Fiecare ovul se gaseste într-un folicul. în ovar foliculii trec prin mai multe stadii, legate de dezvoltarea ovulului.

Prima etapa este de folicul primordial. El contine în centru ovocitul de ordinul I, înconjurat de un rând de celule foliculare turtite. Acest stadiu îl întâlnim pâna la pubertate. A doua etapa este de folicul primar si secundar, etapa întâlnita de la pubertate si pâna la menopauza, evolutia foliculilor fiind sub influenta hormonului F. S. H. în aceasta etapa, ovocitul este mai mare iar celulele foliculare tind sa devina cubice, iar ulterior se multiplica. Celulele foliculare din profunzime secreta în jurul ovocitului membrana pellucida. La periferia celulelor apare membrana SlaWianski. A treia etapa este de folicul matur. Caracteristic pentru aceasta etapa este 'cavitatea foliculara cu lichid. Acest lichid este secretat de celulele foliculare 'stib 'actiunea hormonului F.S.H. secretat de lobul anterior hipofizar. Celulele folicu-laFe-au si rol în secretia hormonilor estrogeni. Actiunile fiziologice ale estrogenilor se exercita asupra mucoasei uterine, prin proliferarea endometrului, alungirea glandelor si cresterea irigatiei 'uterine. De asemenea actioneaza prin proliferarea muschiului uterin si cresterea excitabilitatii la oxitocina. Glandele mamare, sub 'ffctrutiea estrogenilor se hipertrofiaza, actiune ce determina la pubertate aparitia da'raeterelbr sexuale secundare.

îri fiecare luna, un folicul matur sufera un proces de ovulatie si elimina un ovul matur împreuna cu lichidul folicular. Ovulul eliminat este captat de trompa. Teaca foliculara, ramasa în ovar dupa ovulatie, se transforma sub actiunea hormonului L.'HJ în corp 'galben, secretor de progesteron, hormon ce favorizeaza fix&rfe'â ou'lui în uter. în afara de aceasta actiune a progesteronului, el mai acfibneâza si asupra musculaturii uterine careia îi diminueaza excitabilitatea si

sensibilitatea la oxitocina, stimuleaza cresterea-si dezvoltarea glandelor mamare, stimuleaza respiratia si cresterea eliminarii urinare de Na⁺.

în cazul ovulului fecundat, corpul galben are o viata de aproximativ 4 luni,
timp în care secreta progesteron. Dupa 4 luni functia lui este preluata de placenta,
iar el se fibrozeaza devenind corp albicans.

în cazul când ovulul nu a fost fecundat, corpul galben are o viata de 9-10
zile, dupa care si el sufera un proces de fibrozare, devenind corp albicans. Functia
endocrina a ovarului se manifesta prin secretia a doua tipuri de hormoni: estrogeni
si progesteron.

Hormonii estrogeni sunt un complex de trei hormoni, secretati de teaca
foliculara: 17-|3-estradiol, estron si estriol. Ei sunt secretati în cantitatea de
200-500 (ig/zi, în momentul ovulatiei si circula legati în proportie de 2/3 de proteine.
Al doilea hormon ovarian este progesteronul, secretat de corpul galben. Acest
hormon este legat de existenta corpului: galben, în a doua jumatate a ciclului.

El este metabolizat în ficat si eliminat urinar ca glicuronat.
Reglarea secretiei hormonilor ovarieni este legata de'gonadotropii hipofizari:
L.H. siF.S.H.

FIZIOLOGIA UTERULUI. ., , ,_Jt., .

Modificarile mucoasei uterine încep din a 5-a zi a cicjului, dureaza 10 zile si poarta numele de faza proliferativa. în aceasta etapa endometrul creste repede în grosime, devine bogat vascularizat iar glandele din mucoasa cresc în lungime si se dilata. Dupa aparitia corpului galben, se instituie faza secretorie, ce dureaza 12 zile.

în aceasta etapa, glandele încep sa secrete activ, sub actiunea progeste-
ronului, favorizând implantarea ovulului fecundat. Daca ovulul nu a fost fecundat,
corpul galben se transforma în corp albicans.

Arterele spiralate din endometru se contracta si straturile superficiale ale
endometrului se distrug prin ischemie. Dupa aceasta etapa, arterele spiralate se rup,
prin necrozarea peretilor, si stratul superficial al endometrului se elimina cu instalarea
fluxului menstrual. Durata fluxului menstrual este de aproximativ 4-5 zile, dupa
care endometrul începe sa regenereze, începând un nou ciclu menstrual.

Durata unui ciclu menstrual este de 28 ,de zile. El poate fi.mai scurt, de 24 de
zile, sau mai lung, de 32 de zile.

Mucoasa colului uterin nu urmareste aceleasi modificari ca si mucoasa
corpului. Activitatea mucoasei colului se manifesta prin secretia de mucus, secretie
bazata pe glandele cervicale. Acest mucus, în perioada,de ovulatie, sub.actiunea
estrogenilor, devine fluid, permitând trecerea sperrnatozpizilor. .,

în etapa progesteronica acest mucus se-îngroasa si închide canalul cervical.

Rolul trompelor uterine se manifesta în,captarea st transpqrtul ovulului de
la ovar spre uter. în perioada ovulatiei, franjurile situate în jurul orificiului abdomi­
nal devin turgescente (umplute de sânge). Prin cresterea greutatii, datorita afluxului

sanguin, ele coboara pe ovar si capteaza mai usor ovulul eliminat prin ponta foliculara. Ovulul captat se îndreapta spre cavitatea uterina, drumul durând 3-4 zile. '^: * Deplasarea ovulului priti trompa este favorizata de miscarile peristaltice ale ifiusculaturii trompei si de¹ bataia cililor din mucoasa trompei, ce creeaza un flux spre cavitatea uterina. Ovulul se întâlneste cu sperma la unirea a 2/3 mediale cu 1/3 laterala a trompei uterine, unde are loc fecundatia. Prin inversarea miscarilor peristaltice si a bataii cililor, ovulul fecundat se poate implanta în trompa sau poate fi expulzat în cavitatea abdominala (sarcina extrauterina).

Mucoasa vaginala urmareste modificarile ciclice ale mucoasei uterine, fiind
sub actiunea hormonilor estrogeni si progesteron.

Mucoasa vaginala începe sa se îngroase, din ziua a 6-a a ciclului sub actiunea
estrogenilor si atinge grosimea maxima în a 14-a zi de ciclu. Dupa accaslâ data,
sub actiunea progesteronului, mucoasa începe sa se descuamczc, revenind In
structura, initiala în a 28-a zi a ciclului. Aceste etape hormonale ale mueonsui se
pot evidentia prin examenul citologic al frotiului vaginal (Papanicoluou). l ^c!xni nunul
arata pâna în a 9-a zi predominanta celulelor bazofile. Dupa aceasta ciupii, irlult'lr
acidofile (ale stratului superficial) încep sa creasca în propoitic, ajungând In <>(> /()"»
în frotiu în ziua a 14-a.

în etapa urmatoare, sub actiunea progesteronului, celulele ncidulilc imrp NA scada, ajungând în ziua a 28-a a ciclului In 10% din cdiilele liolinlm vnniiml Utilizarea examenului consta în indicatiile oferite asuprii nctivilatii liuiinoimlf ovariene.

Rolul vaginului este în copulatie, fiind locul unde penisul în ercc|ic dquuir sperma, în urma ejacularii, si de culoar de trecere al mobilului fctal în cursul imtlciu

Ciclul ovarian si secretia de hormoni sexuali feminini se gasesc sub nc|iiinca
axei hipotalamo-hipofizare. Au fost izolati din adenohipofizâ trei hormoni cu ncjiunc
asupra gonadelor: hormonul stimulator folicular (F.S.H.), hormonul luleini/.nnl
(L.H.) si hormonul luteotrop (L.T.H.).

La femeie, L.S.H. produce maturarea foliculului,. stimuleaza producerea
de hormoni estrogeni, iar L.H. produce ruperea foliculara si ovulatia si stimuleaza,
împreuna cu F.S.H., secretia de estrogeni si transformarea foliculului rupt în corp
galben. Maturarea foliculului este indusa de factorul eliberator de hormon folicular
stimulant (F.S.H. releasing factor) din hipotalamus. Secretia de F.S.H. în hipofiza
stimuleaza dezvoltarea foliculului si producerea de estrogeni, care maresc secretia
de L.H. în urma caruia foliculul se rupe si expulzeaza ovocitul. Dupa ovulatie, sub
influenta L.H., foliculul se transforma în corp galben, în aceasta etapa, hormonii
ovarieni exercita un efect de reglare negativa asupra hipotalamusului, ceea ce
produce scaderea secretiei de F.S.H. si L.H. si stimuleaza secretia de L.T.H. Dupa
8 zile de la ovulatie, corpul galben involueaza, ca urmare a scaderii F.S.H. si L.H.,
consecutiv scade si secretia de estrogeni si progesteron si apare menstra.

Nivelul scazut de hormoni initiaza prin stimularea pozitiva reînceperea ciclului.

Fecundatia ovulului are loc în 1/3 externa a trompei uterine. La acest nivel,
ovulul se întâlneste cu spermatozoizii ce se asaza în jurul lui. Din acestia, numai

unul patrunde în interiorul ovulului, utilizând enzimele litice din acrozom. In interiorul ovulului, nucleul spermatozoidului fuzioneaza cu nucleul ovulului, refacân-du-se numarul de cromozomi (46). «Ovulul traieste 72 de ore iar spermatozoidul 48 de orc, perioada fertila fiind de 120 ore. Deci fecundatia nu se poate produce înainte de a 9-a /i si dupa a 20-a zi a ciclului.

* Murilc etape ale vietii genitale feminine sunt: perioada prepubertara -esti- etapa Iara neti vitale hormonala gonadala, numita si perioada linistita. Ea dureaza pftiifi la vâsla de 10 ani. Pubertatea este etapa cuprinsa între lOsi 15 ani. In aceasta perioada începe activitatea hormonala gonadala, cu aparitia ciclului menstrual (menai'ha este primii menstruatie) si dezvoltarea caracterelor sexuale secundare (sâni, pilo/.itale, psihic). Etapa de plenitudine a activitatii sexuale este cuprinsa între 15 si 4K de ani. Se caracterizeaza prin cicluri menstruale stabile, caractere sexuale secundare desavârsite si începutul vietii sexuale, cu gravidia si maternitatea. Menopauza survine în jurul vârstei de 48 de ani este momentul încheierii ciclurilor ovarienc si se manifesta prin rarirea ciclurilor menstruale pâna la disparitie. Menslmatiilc devin reduse si neregulate si se însotesc de dezechilibre hipotalamice datorita gonadotropinelor crescute. Dezechilibrele se manifesta prin vasodilatatie cutanata intensa (senzatia de caldura), modificari psihice (hipersensibilitate, insomnii, plâns fara motiv) si somatice (hiperponderabilitate, osteoporoza).