APLICAŢII MEDICALE PRIVIND ANATOMIA sI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS
EXPLORĂRI CLINICA sI INFORMAŢIILE PE CARE LE OFERĂ
INFORMAŢII CARE SE POT OBŢINE PRIN EXAMENUL
FUNCŢIONAL AL NERVILOR CRANIENI " "' ;
.-t Cele 12 perechi de nervi cranieni asigura importa 21421m1218v nte functii senzitive, motorii
si vegetative ale extremitatii cefalice, precum si în activitatea senzoriala.
Nervul olfactiv (per. 1): Explorarea
functiei se face pentru fiecare nara în
parte. Anosmia (pierderea simtului olfactiv) apare în tumori de etaj
anterior,
meningite bâzâie, fracturi de etaj anterior de baza. Hipoosmia se
întâlneste frecvent
în diabet, adenoame hipofizare.
Nervul optic (per. II). Semiologia cailor optice
si a functiei vizuale cuprinde
examenul acuitatii vizuale, al câmpului vizual si al
fundului de ochi.
Diminuarea accentuata a acuitatii vizuale se numeste ambliopie, iar pierderea vederii se numeste cecitate sau amauroza. Scotoamele reprezinta pete oarbe care ;ipiir în câmpul vizual. Hemianopsiile se manifesta prin piererea unei jumatati de câmp vi/ual pentru fiecare ochi.
Nervii oculomotori (oculomotor comun per. III, patetic per. IV, oculomotor extern per. VI).
Patologia miscarilor izolate ale globilor oculari se manifesta prin strabism (po/i|ia asimetrica a globilor oculari) si diplopie (perceptia a doua imagini în privirea limoculaia).
Nvrvul trigemen (per. V). Examenul ramurii senzitive se face la nivelul fetei pentru toate modurile de sensibilitate, începând din vertex si exceptând unghiul extern ni mandibulei (inervate de ramuri C2-C3).
Functia motorie exploreaza motilitatea mandibulei.
hinctia reflexa se limiteaza la exploatarea reflexului cornean si maseterin.
Nervul facial (per. VII). Ramura motorie inerveaza muschii mimicii faciale,
iar explorarea se face în repaus si în dinamica; examenul sensibilitatii exploreaza
teritoriul corespunzator retro auricular. La acest nivel se cerceteaza si reflexele
nazo-palpcbral si optico-palpebral.
Examenul gustului exploreaza, în cele 2/3 anterioare ale limbii, gusturile dulce, acru, sarat.
Nervul acustico-vestibular
(per. VIII). Examenul clinic al
fuctiei auditive
se face prin metoda acumetriei
fonice si instrumentale.
Examenul functiei vestibulare deceleaza din anamneaza vertijul, tulburarile de echilibru, greata si varsaturile.
Obiectiv se cerceteaza nistagmusul (orizontul, vertical, girator), devierile la proba bratelor întinse, proba indicatiei, proba Romberg, mersul în stea si probe instrumentale.
Nervul glosofaringian (per. IX), nervul vag (per.
V), nervul spinal (per. XI).
Examinarea se
face concomitent, pentru ca împreuna ajuta la deglutitie
si
fonatie (în plus la per. IX se cerceteaza gustul amar în 1/3 posterioara a limbii; la ramura externa a perechii XI se examineaza motilitateâ muschilor Stemocleido-mastoidian si trapez).
- Nervul hipogîos (per. XII) inerveaza întreaga musculatura â limbii; în paraliziile unilaterale (rare), vârful limbii, în repaus, este deviat de partea sanatoasa, iar în protruzia limbii devierea este de partea bolnava (actiunea muschiului gcniogloi care actioneaza numai în protruzie).
EXPLORAREA MOTILITĂŢII
Miscarea voluntara, miscarea initiala la nivel cortical, fara necesitatea obligatorie a unui stimul exterior, are la baza un mecanism .complex.
Efectuarea miscarii necesita un element efector constituit din 2 motoneuroni. (motoneuronul central si motoneuronul periferic) si din organul efector propriu-zis, care este muschiul-striat. Activitatea.celor dpi neuroni este reglata, modulata prin mecanismul de controL,(feed-back)..
Examenul motilitatii, voluntare se adreseaza,, elementului efector în sens restrâns, urmând evidentierea^u^ei paralizii totale (plegii) sau partiale (pareze).
Reflexele reprezinta un raspuns motor, vasomotor sau secretar produs prin intermediul sistemului nervos la un stimul adecvat.
REFLEXELE OSTEOTENDINOASE
..'-Ji'sjrr», . -'..< .". . ...'..':>. .>.'
Explorarea clinica a reflexelor osteoteridinoase (ROT) se face prin percutarea
cii ciocanul de reflexe a tendohului unui muschi în aporpierea insertiei osoase a acestuia, ceea ce are ca rezultat întinderea muschiului.
în cursul examenului neurologic de rutina trebuie exa^ninate urmatoarele ROT, care prezinta valoare semiologica mafimportanta: '.. :-
-reflexul bicipital, tricipital, stilo-radial,
cubito-pronatorlanivelulmembrelor
superioare; "" ' ' . .'" ''*'"'.'
- reflexul rotulian, achilian la nivelurmembrelor inferioare,
Abolirea ROT este datorata întreruperii lezionate sau fiziologice
(soc nodu-
;lar al arcului reflex la diverse secvente ale acestuia). Diminuarea
ROT semnifica
''tot o alterare a arcului reflex (de cauze generale, daca diminuarea.este
bilaterala
sau de cauze locale, daca diminuarea este unilaterala), (
I;
126 - Anatomia fi fiziologia omului - cd 116
REFLEXELE CUTANEO-MUCOASE iv .
Reflexele superficiale sunt'acelea înecare1
raspunsul este determinat de
excitarea pielii (reflexe cutanate), a mucoaselor (reflexe mucoase), sau
dea'plicarea
unui excitant senzorial (reflexe senzoriale). -" J
Se examineaza de regula urmatoarele reflexe superficiale:
reflexul comean, fotomotor, nazo-palpebral,
cohleo-palpebral, velo-palâfl
si faringian;
reflexele cutanate abdominale (superior, mijlociu, inferior); ,
reflexul cutanat plantar;
reflexul cremasterian.
Diminuarea sau abolirea acestor reflexe traduce leziuni care. intercepteaza| diverse portiuni ale arcului reflex, sau leziuni ale fasciculului piramidal.
REFLEXELE DE POSTURA
Componenta tonica a arcului reflex miotatic.jexaminata în clinica, este reflexul de postura; aceasta componenta tonica intra -în joc, normal la întinderea pasiva, lenta, a muschiului striat sub influenta gravitatii.
Examenul clinic al acestor, reflexe se face prin apropierea.capetelor de insertie a unor muschi, dupa care segmentul apropiat este lasat sa revina liber la pozitia initiala.
Prin revenirea Ia pozitia initiala se realizeaza o întindere pasiva ainuschiului, care pune în actiune componenta tonica a reflexului miotatic. : '.'
în mod curent se examineaza reflexul de postura al muschiului gâfnbier anterior.
Reflexele de postura sufera modificari patologice, în sensul exagerarii lor, în leziunile extrapiramidale.
PROBELE DE COORDONARE
Coordonarea miscarilor este o conlucrare a unor elemente esentiale ce constau în: gradarea precisa a fortei si vitezei; pastrarea directiei; existenta 'unui moment precis de începere si de terminare a miscarii; existenta sinergiei între contractia diferitilor muschi care participa la executarea miscarii.
în ataxia cerebeloasa, se diferentiaza ataxia de statiune, ataxia îti,mers si ataxia membrelor.
Pentru examinarea corecta a.ataxiei cerebeloase,
este necesar ca bolnavul sa
nu prezinte un deficit motor important. s
^ ,
Mersul în ataxia cerebeloasa se face în zig-zag
(ebrios), cu;baz,a; de sustinere
largita, corpul are tendinta de a ramâne.în urma
(asinergie).
Hipermetria, care consta într-o amplitudine exagerata a miscarilor, se evidentiaza Ia proba indice-nas, proba prehensiunii, proba calcâi-genunchi.
-'.--" '**. .-..:* =A ...
Adiadocohinezia reprezinta diminuarea sau pierderea îndemânarii de a executa rapid miscari voluntare succesive (proba moristii, proba marionetelor etc.).
: i! Tremuratura cerebeloasa este specific de miscare, observându-se pe masura ce.se desfasoara o actiune.
EXPLORAREA SENSIBILITĂŢII
- Tulburarile de sensibilitate, explorate în examenul clinic neurologic, cuprind doua categorii principale de manifestari/subiective (spontane) si obiective (provocate).
Tulburarile subiective grupeaza diverse simptome de care se plânge bolnavul, fara sa fie provocate de excitanti; sunt alcatuite din parestezii si dureri. Caracterul acestor manifestari, topografia lor, modul de aparitie si de desfasurare constituie elemente importante, care confruntate cu examenul obiectiv ajuta mult în diagnostic.
Modificarile obiective sunt evidentiate prin aplicarea de diferiti excitanti.
Sensibilitatea superficiala (exteroceptiva) cuprinde excitatiile cu punct de plecare de la receptorii cutanati si mucoase, diferentiate în sensibilitate tactila, termica si dureroasa.
Sensibilitatea tactila se cerceteaza prin atingeri succesive ale tegumentelor cu un tampon de vata, pacientul comunicând perceptia fiecarui stimul. ' Sensibilitatea termica se examineaza cu 2 eprubete cu apa'calda si rece aplicate izolat si succesiv pe tegument.
Sensibilitatea dureroasa se examineaza cu ajutorul unui vârf de ac.
Sensibilitatea profunda (proprioceptiva) cuprinde excitatiile receptionate de la nivelul muschilor, tendoanelor, articulatiilor, periostului. Sensibilitatea mioartro-kinetica (kinestezica, simtul atitudinilor) exploreaza recunoasterea pozitiilor în spatiu ale degetelor, pacientul fiind cu ochii închisi.
Sensibilitatea vibratorie se examineaza cu un diapazon pus în vibratie si aplicat pe excrescentele osoase (maleola, rotula, creasta iliaca).
Se pot întâlni: diminuare pâna la abolirea tuturor formelor de sensibilitate, ca în sectiunile medulare, sau diminuarea/abolirea unei forme de sensibilitate cu pastrarea intacta a celorlalte, realizând disociatiile de sensibilitate (de tip siringo-mielie sau de tip tabetic).
MERSUL
Mersul se apreciaza urmarind pozitia ^corpului, miscarile de balans ale membrelor superioare, modul-în care se sprijina.pe membrele inferioare, baza de sustinere, amplitudinea pasului, pastrarea directiei.
Modificarile de mers sunt deseori caracteristice, primind diverse etichetari, care sugereaza diagnosticul de sindrom sau de boala, ca: mersul "cosit" în hemipareza cu.contractara piramidala, mersul "forfecat" în diplegia spastica infantila, mersul "talonat" în tabes, mersul "stepat", când paralizia predomina pe
musculatura antero-extema a gambei, ca în paralizia de sciatic popiteu extern, mersul "tirubant" din sindromul cerebelos, mersul leganat "de rata" al miopaticului; de asemenea este caracteristic mersul cu pasii mici, corpul usor aplecat în fata, fara miscari de balans ale membrelor superioare, din boala Parkinson.
ORTOSTAŢIUNEA
Ortostatiunea normala (echilibru static) necesita în primul rând ca bolnavul sa nu prezinte deficit motor sau tulburari de tonus muscular atât de importante, încât sa o poata perturba, în cazul în care tulburarea de statiune nu este datorata, unui deficit motor, se presupune existenta unei tulburari de reinformare (sensibilitate profunda, constienta, vestibulara, cerebeloasa). în conditiile când aceste functii sunt normale, statiunea poate sa fie tulburata în leziuni cerebrale (de obicei frontale cu astazoabazie) sau tulburari psihice.'
în sindromul vestibular, tulburarea de echilibru poate sa ,fie atât de mare, încât sa duca la caderea bolnavului, obisnuit de partea vestibulului lezat.
în leziunile cerebeloase se produc tulburari de statiune, cu cadere înainte (leziuni de vermis anterior) sau cadere pe spate (leziuni de vermis posterior), închiderea ochilor nu accentueaza tulburarile de echilibru datorate leziunilor cerebeloase.
în tulburarile de sensibilitate profunda, de cele mai multe ori Ortostatiunea este posibila, modificarile aparând evidente la închiderea ochilor.
EXPLORAREA FUNCŢIQNALĂ A LIMBAJULUI SCRIS sI VORBIT
Limbajul este functie superioara proprie omului. Tulburarea limbajului poarta numele de afazie si înseamna o pierdere a semnificatiei si.utilizarii semnelor conventionale de limbaj,.cu un deficit în organizarea conceptelor si în formularea limbolica a gândirii.
Cu totul schematic putem considera limbajul ca fiind un proces compus din-douft aspecte esentiale: receptia, adica limbajul senzorial si exprimarea sau limbajul expresiv.
In examinarea limbajului receptiv se analizeaza modul de executare a ordinelor simple si complexe date pacientului, recunoasterea obiectelor, culorilor, partilor corpului, examinarea cititului (lexia).
Examinarea limbajului expresiv cerceteaza în esenta vorbirea
spontana,
vorbirea repetata, limbajul automat, examinarea scrisului. .-n
în esenta sunt doua tipuri de afazie: afazia Wernicke = senzoriala sau receptiva*: si afazia Broca = motorie sau expresiva.
Tulburarile
de pronuntare a cuvintelor poarta denumirea de dizartriisi sunt
urmarea unei alterari a functiei
organelor care intervin în articularea consoanelor1»
si vocalelor, ca si în
fonatie. -tu
'
PSIHIC
Stalfe'a de eonstient| este rezultatul unui ansamblu de activitati ale sistemului nervos, care-i permite sa~dea o semnificatie $i deci sa si elaboreze raspunsuri adecvate la stimuli variati, extra- si intraceptivi.
Datele absolut necesare examenului psihic trebuie sa cuprinda aprecierea aspectului si a comportamentului, a starii de constienta (confuzie, delir, stupoare etc.), a activitatii (stâri maniacale, depresiune), existentei unor eventuale halucinatii, a afectivitatii si a "functiilor intelectuale" (memoria, judecata, inteligenta, constienta bolii etc.). 'T
EXPLORAREA PARACLINICĂ sI INFORMAŢIILE PE CARE LA OFERĂ
ELECTROENCEFALOGRAFIA
Electroencefalografia (EEG) reprezinta metoda care permite înregistrarea activitatii bioelectrice a neuronilor cerebrali, reflectând starea de functionalitate sau gradul de alterare (partial sau global) a encefalului.
Culegerea activitatii bioelectrice se face cu electrozi impolarizabili de argint, care se aplica la distante egale si în puncte simetrice, pe cutia craniana.
Traseul EEG normal este alcatuit dintr-o succesiune de unde variabile ca frecventa, amplitudine, forma si distributie topografica, parametri care definesc urmatoarele tipuri de unde:
unde alfa cu frecventa 8-12 c/s, amplitudine
aprox. 50 mV (la copii
amplitudinea poate fi mai mare).
Ritmul alfa este dominant în regiunile posterioare, bilateral, simetric, fiind un ritm de repaus, ce se blocheaza la stimuli luminosi auditivi, psihoscnzoriali,
unde beta cu frecventa 15-25. c/s si amplitudine 10-30 mV; este
un ritm
rapid si neregulat, întâlnit în regiunile motorii.
unda theta cu frecventa de 4-7 c/s
si amplitudine de 30-80 m V; cute im
ritm dominant între 2 si 7rani, procentul lui scazând cu
vârsta.
unde delta formate din oscilatii de 0,5-3 c/s
si amplitudine 200 300 iu V;
fiziologic se întâlnesc la sugar, iar la adult numai în stare de somn
proftind, In
restul circumstantelor de aparitie fiind considerate patologice.
în interpretarea EEG trebuie tinut seama de vârsta pacientului, starea de lonm sau veghe, influenta anumitor substante farmacodinamice, factori care produc modificari specifice în traseul EEG.
Activitatea EEG patologica se manifesta prin doua categorii de modlflcArl: l - anomalii izolate care apar la un numar restrâns de clcctro/i sub fonnfl de descarcari paroxistice si pot fi:
anomalii.de tip iritativ:
vârfuri, unda ascutita, vârf-unda, polivflrf«uwlfl;
. . anpmalii de tip lezional: unda
theta când depaseste 30% din trasou, unda
delta, silentiul electric.
2 - modificari globale care intereseaza amplitudinea si frecventa undej Metodele de activare se refera la hiperpnee, stimulare luminoasa intermitq
somnul spontan sau indus prin barbiturice, .activarea cu substante excitante. Trebuie retinut faptul ca EEG este lipsit de specificitate^indicând p sufer
cerebrala, fara a putea preciza natura procesului patologic.
EXAMENUL ELECTROMIOGRAFIC
Electromiograma (EEG) este o tehnica de explorare a unitatii motorii^'raa înregistrarea activitatii electrice spontane sau în timpul contractiei gradate, def nivelul muschilor.
Captarea acestor biocurenti se face cu ajutorul unor electrozi de suprafg (asemanatori cu cei folositi în electroencefalografie) saude prpfimzime (ace mc sau bipolare).
Activitatea spontana fiziologica care apare la insertia acului se caracterizea prin descarcari de scurta durata a potentialelor.
Spontan poate sa apara o activitate patologica:
potentiale de fibrilatie (bifazice,
durata 0,5-2 ms, amplitudine de 50-300 m\
persistente) caracteristice denervarii fibrei musculare;
tetania este caracterizata de o activitate
neuromusculara foarte specific?-
repetarea la acelasi interval (4-12 ms) de-dublete, triplete sau
multiplele i
potentiale musculare.
Activitatea EMG în timpul contractiei fiziologice se caracterizeaza printr-i i. traseu simplu (frecventa 4-6 c/s, durata 4-8 ms, amplitudine l mV) la început i contractiei. Pe masura ce contractia creste, apare o însumare a potentialelor, dupâi; la un traseu de interferenta (amplitudine de 2 m V si frecventa de 40-60 c/s).
în explorarea contractiei musculare gradate pot sa apara elemente patologic
în leziunea nervului periferic apare o scadere
în amplitudine a potentialei!
musculare individuale, cu o crestere a duratei peste l O ms; se pierde
interferenta la
contractia maxima.
în leziunea fibrei musculare apare o scadere a
duratei potentialelor musculare
sub 4 ms si o amplitudine de pâna Ia 500 mV, cu instalarea rapida
a interferentei,
înca de la începutul contractiei. '
Stimulodetectia este metoda prin care se poate masura viteza de conducere în fibrele motorii si senzitive ce se calculeaza prin stimularea în doua puncte ale nervului periferic.
Viteza de conducere normala este de peste 45 m/s; ea scade "mult în leziunile nervului periferic.
EXAMENUL RADIOLOGIC
RADIOGRAFII CRANIENE
-i)
Pentru studiul radiografie al craniului sunt necesare radiografii executate în incidentele standard (profil, fata si baza), fiind urmate, îniunctie de aspectul clinic, de incidente speciale si tomografii.
Imaginea radiologica cuprinde structuri apartinând atât calotti cât si bazei piului si masivului facial.
Cajjpta este bine evidentiata si poate fi urmarita din regiunea frontala pâna la ejnitatea posterioara a gaurii occipitale, urmarind constitutia compacta a tabliei prne si interne si structura spongioasa a diploiei.
Baza craniului ofera detalii apartinând etajului anterior si mijlociu, în spe-incidenta de profil, iar etajul posterior se evidentiaza mai bine în incidenta jitru baza de craniu (Hirtz).
Incidentele speciale utilizate mai frecvent sunt pentru conductul auditiv in-n, pentru canalele optice, pentru gaura rupta posterioara, pentru saua turceasca, Dtru fanta sfenoidala.
RADIOGRAFII ALE COLOANEI VERTEBRALE
Coloana vertebrala necesita din punct de vedere al acuratetei imaginilor o Svidualizare a pozitionarilor în raport cu caracteristicile anatomice ale fiecarei juni în parte.
în pozitia de fata se evidentiaza articulatiile uncovertebrale, discurile, corpul ebral, apofizele transverse, apofizele spinoase surprinse ortograd, pcdiculii Iprecis reprezentati.
în pozitia de profit se evidentiaza corpul vertebral, spatiile discale, articulatiile uci posterioare cu apofizele articulare superioare si inferioare, apofizele spinoase, diculii, spatiul paravertebral; în aceasta pozitie se poate aprecia diametrul antero-^ostenor al canalului spinal.
Pozitia de 3/4 evidentiaza în conditii optime gaurile de conjugare. Investigarea coloanei vertebrale si a continutului sau se poate face si prin intermediul substantelor de contrast (substante iodate, aer), evidentiind spatiul subarahnoidian medular si conturul medular.
PNEUMOENCEFALOGRAFIA
în pneumoencefalografie (PEG) se introduce aer în spatiul subarahnoidian lombar sau suboccipital, în cantitati mici, evacuând un volum aproximativ egal de LCR. Se fac radiografii în incidentele de profil, antero-posterioara si postero-anterioara, evidentiindu-se sistemul ventricular cu modificarile lui si indirect afirmarea unor procese patologice intracraniene. Unul din principiile care asigura realizarea contrastului este acela al ascensiunii gazelor la nivel superior lichidelor; directia de migrare ^ gazelor poate fi dirijata prin imprimarea unor pozitii diferite capului pacientului.
ARTERIOGRAFIA CEREBRALĂ
Arteriografia cerebrala se realizeaza prin injectarea de substante de contrast în artera carotida si/sau vertebrala, efectuându-se radiografii craniene fata, profil sau oblice si uneori radiografii cervicale pentru evidentierea sistemului
arterial la nivelul gâtului. Alteori se practica o cateterizare cu injectarea retrograda a arterei brahiale sau a arterei femurale. .
Indicatiile principale ale angiografiilor cerebrale sunt în diagnosticul malformatiilor vasculare cerebrale (anevrisme si angioame), diagnosticul tromboze-lor si stenozelor vaselor cerebrale, diagnosticul hematoamelor subdurale sau cpiduralc si în general în diagnosticul rumorilor.
SCINTIGRAFIA CEREBRALĂ
Explorarea sistemului nervos cu ajutorul radioizotopilor studiaza distributia, in sistemul nervos central, a unui trasor radiomarcat, administrat de obicei intravenos. Detectarea izotopica a leziunilor cerebrale se bazeaza pe doua elemente esentiale: hiperfixarea lezionala si alterarea barierei hematoencefalice.
în mod obisnuit se foloseste Tc"m care are o perioada de înjumatatire convenabila pentru o detectie satisfacatoare.
Se exploreaza dinamica trasorului radioactiv introdus în fluxul sanguin ce iriga creierul (gamma-angio-encefalografia), urmat de examenul static, care deceleaza zonele de hiper- sau hipocaptare.
TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA (CT)
Aceasta tehnica de investigatie are un aport deosebit în exploatarea atât a sistemului nervos central cât si a canalulm' rahidian si a maduvei spinarii. Se bazeaza pe coeficientul de absorbtie a razelor X al diverselor structuri nervoase, efectuân-du-se sectiunii succesive în plan orizontal.
în explorarea creierului, în special pentru procesele înlocuitoare de spatiu, este necesara repetarea examenului dupa injectarea intravenos a unei substante uuliilc de contrast. La fel explorarea canalului rahidian necesita si injectarea unei i-imliti1|i mici de substanta de contrast intrarahidian.
REZONANTA MAGNETICĂ NUCLEARĂ '
Imugcria prin rezonanta magnetica nucleara este o aplicatie medicala a fenomenului fizic de rezonanta magnetica nucleara (RMN).
Nofiunea fundamental diferita a RMN provine din faptul ca fiecare imagine este "compusa" plecând de la 3 parametri: densitatea protonilor si timpii de relaxare T, si T,
Imaginile sunt facute în 3 planuri: axial, frontal (coronar), sagital.
Investigatia este neinvaziva, de mare acuratete diagnostica si bogata în date anatomice si fiziologice.
Recomandarea acestui tip de examen trebuie doar sa nu piarda din vedere principiul fizic care-i sta la baza: plasarea pacientului într-un câmp magnetic
puternic,
care este excitat electromagnetic; deci pacientul nu trebuie sa fie
purtatoi nici unui obiect metalic în corp sau la el (valve
cardiace, pacemaker cardiac, tije si proteze metalice, clipuri chirurgicale
etc.).
EXAMENUL BIOCHIMIC AL MCHIDULUI CEFALORAHIDIAN
Lichidul cefalo-rahidian (LCR) este un produs de secretie al plexurilor coroide, luând probabil nastere si din capilarele piei mater. El este continut în doua compartimente, care comunica între -ele: central (ventriculi) si periferic (spatiul subarahnoidian).
Volumul LCR este de 100-150 ml; în mod
normal se formeaza 0,3 ml
LCR/min, astfel
LCR se schimba de 3-4 ori pe zi.
Aspectul normal este clar, incolor ca
apa; face putina spuma daca eite
agitat, o
cantitate crescuta de spuma aratând hiperproteinorahic.
Patologic, LCR poate fi hemoragie (în hemoragii ccrebro-mcningec), xantocrom (în hemoragii mai vechi sau prin cresterea cantitatii de proteine), opa-lescent sau tulbure (prin cresterea numarului de celule).
-Presiune - se masoara cu manometrul Claude si variaza în functie de pozitia bolnavului si cu nivelul punctiei.
în pozitie culcata adulti: 7-16 cm apa;
în pozitie sezânda adulti: O la cisterna mare si 30-45 cm apa lombar;
în pozitie culcata la copii: 5-10 cm
apa; ;
-/>H = 7^4-7,5;
-Densitate:
Examenul citologic se practica îh prima ora dupa
recoltare pentru a nu se
liza celulele; normal se gasesc 1-3 limfocite/mm3;
cresterea numarului de celule
se constata în meningite.
. - Compozitia biochimica:
proteine: determinarea
cantitativa se face în mod curent cu acid tricloracetic,
valorile fiind 15-r40 mg%;
determinarea calitativa detecteaza numai
cresterea de ansamblu a
globulinelor -
reactia Pandy, reactia Nonne-Appelt;
electroforeza simpla separa cele 5
componente, iar metodele imunologice
(imunoelectroforeza, imunodifuzie) au separat pâna la 40 de
fractiuni proteice.
Cresterea proteinorahiei (disociatia albumino-citologica) apare în poli-radiculonevrite, compresiuni medulare, tumori etc.
glucoza: normal este aproximativ jumatate din
valoarea glicemiei: 45-75 mg%.
Scaderea apare în unele meningite (purulente, TBC etc.).
cloruri: normal: 700-750 mg%. Scaderea apare în special în meningita TBC.
lipidele (concentratie 1/700 fata de
cele serice), enzime (peste 20 identificate),
metabolitii aminelor se determina foarte rar.
Examenul bacteriologic consta din examen pe
lama din sediment, coloratii
specifice, culturi. . ,
|
