Anatomia si fiziologia pancreasului
a cu secretie interna , alcatuita din grupuri de celule , respectiv insulele Langerhans , raspândite în tot organismul . Aceste insule contin patru tipuri de celule care produc diferiti hormoni. Celulele beta sunt cele mai numeroase si produc insulina ; celulele alfa produc glucagonul celulele D produc somatostatinul , iar celulele F sau PP produc polipeptidele pancreatice
Celulele insulare secreta si alte peptide biologic active, cum sunt decarboxilaza acidului glutamic (GAD) cu rol de autoantigen în declansarea procesului autoimun specific diabetului zaharat de tip II.
Drenajul venos din pancreas se realizeaza prin ficat, asa ca majoritatea hormonilor pancreatici influenteaza direct functionalitatea ficatului.
Glucoza serveste ca sursa primara de energie pentru unele tesuturi, inclusiv pentru tesutul nervos . La nivelul SNC, glucoza poate fi depozitata sub forma de glicogen numai pentru câteva minute, de aceea, trebuie mentinuta în circulatie sanguina în limite normale.
Daca concentratia sanguina de glucoza scade semnificativ, creste rapid secretia de glucagon ca si productia de epinefrine. Acest raspuns nu depinde numai de gradul de reducere a concentratie glucozei sanguine , ci si de ritmul de metabolizare a acestuia.
Epinefrina inhiba secretia de insulina si glicemie prin stimularea gluconeogenezei si a glicogenolizei.
Daca concentratia de glucoza sanguina este scazuta se secreta glucocorticoizi si hormoni de crestere, care determina la rândul lor cresterea concentratiei de glucoza si reducerea utilizarii ei periferice. Eliberarea de glucagon si epinefrina dureaza aproximativ 30 minute, iar eliberarea glucocorticoizilor si a hormonilor de crestere dureaza câteva ore. Aceste mecanisme sunt necesare pentru un aport constant de glucoza pentru creier.
Fiziologic vorbind, postprandial, dupa ce glucoza si alti nutrienti au fost absorbiti din tractusul gastrointestinal, eliberarea insulinei este stimulata de o concentratie crescuta de glucoza în sânge. În timpul acestei faze, insulina intensifica deplasarea glucozei catre celulele implicate în metabolismul energetic, cu formare de glicogen si grasimi, care au efect asupra cresterii concentratiei sanguine de glucoza.
Insulina este necesara, totusi, pentru ca glucoza sa intre în celulele alfa, pentru a inhiba secretia de glucagon . Acest fapt explica de ce concentratia sanguina a glucagonului este crescuta la animalele diabetice cu deficienta absoluta de insulina, în ciuda prezentei hiperglicemiei.
Insulinele secretate de pancreasul diverselor specii prezinta diferente determinate de prezenta sau absenta unor aminoacizi. Aceste diferente explica, posibilitatea formarii de anticorpi dupa administrarea îndelungata a insulinelor heteroloage.
Principala actiune a insulinei este cea hipoglicemianta, atât la animalele normale cât si la cele cu diabet. Insulina creste depozitele de glicogen din ficat, ca urmare a intensificarii glicogenogenezei.
În diabetul zaharat de tip II se presupune ca disfunctia celulelor beta este datorata polipeptidului amiloidic secretat în exces si care se depune intrainsular, simultan cu efectul sau toxic asupra produsului secretor celular beta.
În diabetul zaharat de tip I se întâlnesc modificari de tip degenerativ ale celulelor beta , alaturi de scaderea lor numerica. Fenomenul, denumit impropriu " insulita este caracteristic diabetului zaharat de tip I si consta într-un infiltrate de celule mononucleare la nivelul insulelor.
Insulita este considerata consecinta agresiunii imunologice îndreptata împotriva structurilor proprii( fenomen autoimun).
În diabetul zaharat I, de tip juvenil, autoagresiunea este îndreptata împotriva celulelor beta insulare. Alte argumente în favoarea faptului ca diabetul zaharat este un sindrom autoimun mediat prin limfocite T sunt prezenta altor anticorpi, asocierea cu genotipuri codificate în sistem HLA, asocierea cu alte maladii autoimune, ca si anomalii ale limfocitelor circulante.
Biosinteza insulinei are loc dupa un program codificat genetic, foarte riguros, având mai multe etape premergatoare, finalizate cu sinteza precursorului insulinei proinsulina.
Proinsulina are o actiune biologica mult mai slaba comparativ cu a insulinei . Ruperea moleculei de proinsulina are loc în interiorul celulelor beta si conduce la obtinerea unei molecule de insulina si a unei molecule de peptid C ; se poate spune ca nivelul circulant al peptidului C reflecta activitatea secretorie pancreatica. Secretia de insulina este stimulata în mod specific de concentratia glucozei sanguine.
Secretia de insulina mai poate fi stimulata de aminoacizi , glucagon, hormoni intestinali , medicatie hipoglicemianta orala , dar si prin sistemul nervos vegetativ .
La suprafata celulelor beta functioneaza un sistem de recunoastere a glucozei , reprezentat de receptori gluco sensibili . S-a constatat ca o crestere cu 10 mg/dl a glicemiei determina activarea sistemului.
Secretia de insulina are doi timpi:
primul timp , cu eliberare rapida a insulinei , durând 5-10 minute ;
al doilea timp secretor începe dupa 10 minute si dureaza atât cât actioneaza stimulul.
Molecula de insulina eliberata în circulatie , consta din doua lanturi polipeptidice - lantul A format din 20 aminoacizi si lantul B format din 31 aminoacizi- legati între ele prin punti disulfitice .
Odata eliberata în torentul circulator , insulina formeaza cu proteinele complexe circulante. Acestea o transporta si o elibereaza pe masura necesitatilor organismului .
Insulina actioneaza asupra organelor tinta (tesut hepatic , muscular ,gras) prin intermediul receptorilor insulinici. Acestia "recunosc" insulina , o "leaga" si o "transporta " în interiorul celulei , unde isi îndeplineste functiile .
3. Etiopatogeneza diabetului zaharat de la carnivore
a prin lezarea capilarelor si arteriolelor din tot corpul , dar mai sever exprimate sub forma retinopatiei si nefropatiei;
cuprinde:
cauzat de un deficit relativ de insulina produs prin scaderea capacitatii secretorii betainsulare si/sau prin insulinarezistenta;
Acest stadiu reflecta normalizarea glicemiei în urma terapiei;
Stadiul de scadere a tolerantei la glucoza (STG) sau glicemie bazala modificata (GBM) denota trecerea de la normoglicemie la hiperglicemie;
Stadiul de hiperglicemie sau diabetul propriu-zis care, indiferent de cauza se subdivizeaza în trei subtipuri, în functie de tratamentul cu insulina:
Subtipul cu necesitati de insulina pentru supravietuire, care corespunde vechiului tip insulinodependent;
Subtipul cu necesitati de insulina pentru control, care se întâlneste în tipul 2, în tipurile specifice si în diabetul gestational;
Subtipul fara necesar de insulina, care se întâlneste în tipul 2 si în anumite tipuri specifice.
Managementul clinic - Obiective si strategie generala
Managementul clinic este o componenta de baza a îngrijirii animalului diabetic, care trebuie sa contribuie la o buna calitate a vietii printr-o buna stare a sanatatii (18). Pentru realizarea acesteia trebuie îndeplinite urmatoarele obiective majore:
Echilibrul metabolic si controlul pe termen lung al glicemiei;
Prevenirea complicatiilor acute si cronice atât micro - cât si macrovasculare.
Obiectivele specifice sunt:
Eliminarea simptomelor;
Optimizarea parametrilor metabolici;
Atingerea si mentinerea unei greutati corporale rezonabile;
Optimizarea stilului de viata.
Optimizarea stilului de viata este o conditie esentiala si obligatorie, fara de care cele mai scumpe si mai costisitoare tratamente medicamentoase au o eficienta redusa.
Dintre acestea, dieta reprezinta o metoda terapeutica majora alaturi de medicatie. Istoria dietoterapiei în diabet a fost marcata de conceptul restrictiei sau eliminarii alimentelor cu continut de hidrati de carbon si înlocuirea acestora cu alte grupe alimentare ( carne, de exemplu) (12).
Principiile dietoterapiei sunt comune ambelor tipuri de diabet. Necesarul caloric se calculeaza tinând cont de vârsta, sex, greutate reala, activitate fizica, patologie asociata, factori de risc etc (22).
Un rol important pentru mentinerea glicemiei îl joaca efortul fizic. Acesta se va recomanda la toti pacientii cu diabet zaharat, în functie de vârsta, sex, greutate si serviciul îndeplinit (5).
În concluzie, dieta, activitatea fizica si tratamentul medicamentos reprezinta cele mai importante obiective ale managementului clinic.
|
