Anatomie
Anatomie functionala vol. 2 caiet alb pt. Laborator
Bazele structural functionale ale corpului omenesc, nivele de organizare, tipuri constitutionale
Cunoasterea structurii corpului omenesc sta la baza întelegerii capacitatii de miscare a omului, a comportamentului normal sau anormal al acestuia.
Corpul omenesc este alcatuit din macroelemente cu rol plastic, macroelemente cu rol catalitic din substantele anorganice care variaza cu vârsta si din substante organice cum sunt glucidele, practidele, enzimele, vitaminele, lipidele.
Diferentierea celulara si a tesuturilor are loc prin modificari morfologice si ontagenetice a celulelor care au luat nastere dintr-o celula ou în sensul specialitatii lor adaptive in vederea îndeplinirii unor functii in organism.
Organizarea organismului uman este astfel încât el apare ca un tot unitar morfologic si functional.
Dezvoltarea organismului se face cantitativ dar si calitativ.
Dezvoltarea fizica este însotita de dezvoltarea psihica.
Cresterea si dezvoltarea ca element de antropologie matrica are la baza factori interni neuroindocrini determinati genetic si alti factori externi care pot fi geoclimatici, alimentari, actiune motrica, fenomene de adaptare.
Cresterea si dezvoltarea sunt guvernate de legi
legea cresterii inegale si asimetrice a tesuturilor si organelor
între organele perechi exista o asimetrie functionala.
asimetria normala a organelor perechi si a trunchiului evolueaza progresiv cu vârsta. În sens invers cresterii dar în acelasi sens cu functia.
Dezvoltarea partilor organelor desi se realizeaza în ritm diferit ea are loc constant sub influenta si coordonarea sistemului nervos si a glandelor endocrine.
legea ritmului diferit de crestere si dezvoltare.
Ritmul dezvoltarii fiind uniform dar scade cu vârsta. Momentul modificarii ritmului ca si al intensitatii modificarii depinzând de ereditate dar si de conditiile mediului
legea
legea alternantei
legea maturatiei sexuale
care defineste totalitatea însusirilor morfologice functionale si psihice care caracterizeaza fiinta umana.
Tipul constitutional sau fenotipul cuprinde genotipul sau mostenirea ereditara si paratipul este ceea ce se dobândeste în functie de mediul.
Tipul somatic defineste aspectele morfologice si functionale.
3 tipuri caracteristici extreme
tipul endomorf extrem
tipul mezomorf extrem
tipul ectomorf extrem
are solduri largi si umeri îngusti, corpul este bogat în tesut adipos dispus în jurul bratelor si coapselor, gleznele si încheieturile subtiri.
umeri largi, solduri înguste, capul mare, brate si coapse puternice, putin tesut adipos.
solduri si umeri îngusti, fata subtiata, frunte înalta, torace si abdomen îngust, brate si picioare subtiri, prezinta putin tesut muscular si adipos.
Tipul motric defineste calitatile si deprinderile biomotrice ale unui subiect
Tipul neuropsihic care caracterizeaza actiunea psihomotrica care este în concordanta cu bioritmurile.
Organismul omenesc este un tot unitar morfologic si functional.
Celulele se asociaza si formeaza tesuturi; tesuturile sunt alcatuite din celule de acelasi fel asociate pentru a îndeplini aceeasi functie.
Ţesuturile alcatuiesc organe care sunt formatiuni anatomice bine determinate care sunt alcatuite din doua sau mai multe tesuturi în vederea îndeplinirii unei functii unitare.
Organele se asociaza sa alcatuiasca sisteme sau aparate.
Sistemele sunt asociatii unitare de organe care îndeplinesc aceeasi functie, au aceeasi origine embrionara dar la care predomina un anume tip de tesut.
Aparatele sunt asociatii unitare de organe care îndeplinesc aceeasi functie, NU au aceeasi origine embrionara si la care nu predomina un anume tip de tesut.
Atât sistemele cât si aparatele participa la îndeplinirea uneia din cele 3 functii principale ale corpului uman.
relatie ->cunoastere->***
nutritie ->digestiv, circulator, respirator
reproducere
Sistemul nervos - sistemul de integrare a vietii somatice, vegetative si endocrine.
Ea se realizeaza la diferite nivele: - nivel cortical care este sediul analizei, al sintezei, al memoriei si al actelor de constiinta.
Dar se face si controlul tuturor centrilor subcorticali.
Un reglaj se face si la nivel subcortical care controleaza majoritatea tuturor functiilor inconstiente.
Controleaza reflexe cardiovasculare prin centrii trunchiului cerebral, reflexe ***, reflexe digestive cu centrii în trunchiul cerebral, în nucleii amigdalieni si hipotalamus.
De asemenea sistemul limbic si hipotalamusul controleaza reflexe emotionale si sexuale.
Exista si un nivel medular care asigura controlul mersului automat, redresarea, sprijinul antigravitational ca si motilitatea gastro-intestinala.
Integrarea în mediu pe lânga rolul deosebit pe care îl are sistemul nervos se mai realizeaza pe cale umorala si cu participarea hormonilor si a mediatorilor chimici.
umoral = sânge si limfa
Sistemul nervos contine apa, substante minerale si organice, substante nespecifice mult ARN, nucleoproteine, glicogen putin.
Substante specifice: - lipide complexe
- cefalide
- cerebrazidele
- nucleoproteine specifice
- neurohormoni
- mediatorii chimici
Mecanismul functiilor de baza al sistemului nervos este actul reflex care reprezinta reactia de raspândire a centrilor nervosi la stimularea unui receptor.
Suportul material al actului reflex este arcul reflex care cuprinde urmatoarele segmente:
- receptori
- centrii nervosi
- cai de conducere
- aferentatia inversa
Receptorii structuri specializate care raspund la excitatii prin potentiale *** actiune, pot fi: - proprioceptori când ei se afla la nivelul aparatului locomotor
- interoreceptori se afla la nivelul viscerelor si a vaselor de sânge
- baroreceptori
- termoreceptori
- fotoreceptori
- chimioreceptori
- osmoreceptori
- algoreceptori in functie de natura excitantului
Receptorii pot fi reprezentati de terminatii ale unor neuroni senzitivi sau celule senzoriale sau corpusculi senzitivi sau organisme receptoare complexe.
celula senzitiva =
neuron
Centrii nervosi sunt centrii la care vin aferente convergente când prin mai multe fibre aferente vin informatii de la mai multe arii receptoare.
Divergent când o fibra aferenta descarca potentiale la mai multi neuroni centrali.
Centrii nervosi pot fi reflexi când participa la formarea unui arc reflex, la nivelul lor influxul nervos iradiaza efectul legilor lui Flüger (Phlüger)
Caile de conducere sunt aferente când propaga influxul nervos spre centru si eferente când comanda ajunge la efectori. Efectorii pot fi muschi sau glande.
Aferentatie inversa realizeaza controlul îndeplinirii comenzii prin circuite nervoase care stau la baza mecanismelor de Feed Back.
Substanta nervoasa este formata din substanta cenusie si alba.
Substanta cenusie o întâlnim în ganglionii nervosi, în zona centrala a encefalului ca si la periferia creerului mare si mic formând scoarta cerebrala si ***
intranevraxial (în maduva si encefal) avem centrii si nucleii nervosi. extranevraxial formeaza ganglioni.
Substanta alba este formata din prelungiri neuronale care intranevraxial formeaza nervi.
Reflexele pot fi neconditionate care se închid la toate nivelele nevraxului inclusiv cortical si conditionate doar cortical la om, prin legaturi temporare între centrii care participa la realizarea reflexului respectiv.
Reflexele pot fi contrare când se inhiba reciproc sau aliate când coopereaza, raspunsul reflex poate fi excitator sau inhibator la nivelul centrilor reflexi, excitatia iradiaza proportional cu intensitatea excitantului declansator.
Executarea unui centru induce în jurul lui inhibitie.
Neuronul - formeaza o unitate anatomica, genetica, functionala si trafica.
4 - 150 microni
forme variate stelata, sferica, piramidala, fusiforma.
Functional pot fi receptori, motori sau de asociatie.
În raport cu functia deservita pot fi somatici sau vegetativi.
În functie de nr. prelungirilor pot fi bipolari, multipolari, unipolari, pseudounipolari.
Structural unui neuron i se disting: - capul - pericariorul
- prelungiri
pericariorul - controleaza metabolismul neuronului în nevrax formeaza centrii nervosi
extranevraxiali formeaza ganglioni nervosi
Prezinta la exterior o membrana *** lipoproteica
În interior neuroplasma care cuprinde organite celulare generale cum sunt: mitocandriile, ribozomii, lizozomii, reticolul endoplasmic, incluziuni , ***
granule galben brun care sunt produse intermediare din ***, concentratia crescând cu vârsta.
Nu contin centru celular deci nu se divid.
Organite specifice *** sau Nissl care sunt omologi cu reticolul endoplasmic rugos. Acestia sunt prezenti în dendrite si pericarioni si niciodata în axon. La nivelul lor se sintetizeaza proteine specifice structurale - membrana neuronala si proteine de transport si enzime cu rol în sinteza mediatorilor chimici.
Alte componente specifice sunt neurofibrilele care sunt prezente în pericarian si în prelungiri. Sunt formate din microtuburi si microfilamente care au rol mecanic de sustinere dar au si un rol în transmiterea fluxului nervos.
Citoplasma contine un nucleu unic si cuprinde 1-2 nucleoni în celulele somatice sau mai multi în celulele negative.
Prelungirile sunt dendrite si axon.
Dendritele sunt multe, scurte, ramificate, asigurând o suprafata mare de captare a informatiilor pe care le conduce centripet.
Axonul este o prelungire unica, transmite informatii centrifug efector. Axonul prezinta colaterale care-I permit unei celule sa transmita informatii la mai multi efectori. Prezinta pâna la capete axolema si alte teci Schwann
Nevrogliile umplu spatiile dintre neuroni si prelungirile acestora; sunt nevroglii epiteliale care tapeteaza canalul ependimar.
Protoplasmatice care le întâlnim între pericarionul din substanta cenusie.
Nevroglia fibroasa se întâlneste în substanta alba.
Microglia în general în substanta cenusie.
Oligodendroglia se gaseste la nivelul tecii Swann, rolul nevrogliilor este de cicatrizare la nivelul substantelor nervoase distruse, de sustinere, trafic, fugacitoza, sinteza de ARN si Mielina.
|
