Arhitectura sistemului cognitiv uman

Arhitectura sistemului cognitiv uman

Arhitectura sistemului cognitiv denota un ansamblu de mecanisme stabile, subiacente comportamentului cognitive in diverse situatii. Arhitectura cognitive este formata din totalitatea mecanismelor, cognitiv impenetrabile, necesare si suficiente pentru realizarea unui comportament inteligent.

Cel mai bine articulate sunt arhitecturile simbolice, care pornesc de la ideea ca sistemul cognitiv uman este un sistem fizico-simbolic, iar arhitectura cognitiva urmeaza sa surprinda mecanismele de procesare a informatiei, impenetrabile cagnitiv, care guverneaza operarea cu simboluri si structuri simbolice. In acest context exista doar doua modele ce merita a fi schitate:

1. ACT * a lui J.R. Anderson
2. SOAR a lui Newell

Sistemele cognitive ACT* si SOAR

la baza modelului ACT* se afla sistemele mnezice si modul de accesare a acestora, sistemul preluand informatia codata simbolic si o stocheaza in memoria de lunga durata.

Exista doua tipuri de MLD, si anume: memoria declarativa (oragnizata sub form de retele semantice sau propozitionale) si memoria procedurala (organizata in sisteme de producere)

Memoria de lucru este partea activa a memoriei de lunga durata. Ea contine productii sau cunostiinte declarative din MLD, precum si structuri simbolice noi, create prin reguli de productie. Accesul la MLD din memoria de lucru se face pe baza regulilor de productie, care vectorizeaza activarea (arata ce cunostiinte trebuie activate la un moment dat din MLD, fiind date anumite conditii).

Tot pe baza regulilor de productie se construiesc noi proceduri rezolutive in memoria de lucru.

Activarea regulilor de producere din memoria procedurala este un proces de activare competitiva: din multimea de proceduri activate se desfasoara doar aceea care are valoarea de activare cea mai ridicata. Aceasta inseamna ca ea corespunde cel mai bine cunostiintelor si scopurilor pe care le are subiectul in memoria de lucru. Invatarea consta in modificarea si diversificarea (contextualizarea) regulilor de productie de care dispune subiectul.

spre deoasebire de ACT*, sistemul SOAR, costruit de Newell presupune exista unui singur tip de MLD, cunostiintele fiind organizate in sisteme de producere (meomoria declarativa este asimilata cu antecedentulu regulilor de productie).

Memoria de lucru contine o structura ierarhizata de scopuri, un set de preferinte pentru ceea ce trebuie dus la indeplinire la un moment dat si in ce ordine, continuturi perceptive si comenzi motorii.

Atunci cand subiectul trebuie sa rezolve o anumita sarcina, regulile de producere nu se activeaza secvential, selectandu-se doar cele cu valorile de activare mai ridicate- ca in modelul ACT*-ci se activeaza paralel. Selectia lor se face pe baza preferintelor si a structurii de scopuri pe care subiectul le are in memoria de lucru. Invatarea de realizeaza prin gruparea in chunksuri a procedurilor rezolutive eficiente. Comportamentul subiectului este vazut ca o deplasare in spatiul problemei, ghidata de structura de scopuri din memoria de lucru si de sistemele de producere din memorie.

Cele doua tipuri de arhitectura sunt similare sub mai multe aspecte:

1. presupun reprezentarea simbolica a stimulului
2. utilizeaza sistemele de producere ca modalitate de stocare si constructie de noi cunostiinte
3. memoria de lucru este vazuta ca o parte activata a memoriei de lunga durata.