Chimioterapicele se clasifica dupa mai multe criterii dintre care de importanta medicala sunt:
a/- actiunea bactericida sau bacteriostatica asupra microorganismelor
Un chimioterapic bacteriostatic, care opreste doar inmultirea bacteriilor, nu le va putea elimina din tesuturi fara interventia factorilor rezistentei naturale si dobandite.
In lipsa mecanismelor acestora nici chimioterapicele bactericide nu sunt eficient deoarece intr-o populatie bacteriana exista intotdeauna cateva tulpini cu rezistenta fenotipica, asa numitele tulpini persistente (persister) care apar in culturile in vitro cu o frecventa de 1/106 -1/108. Dupa intreruperea chimioterapiei aceste tulpini se vor inmulti si vor produce recidive.
b/- mecanismul de actiune
In functie de mecanismul de actiune, antibioticele antibacteriene se impart in antibiotice care:
- inhiba sinteza peretelui celular
- lezeaza membrana citoplasmatica
- blocheaza replicarea acidului dezoxiribonucleic
- interfera transcriptia
- inhiba sinteza proteinelor
- actioneaza prin inhibitie competitiva
c/- spectul de actiune
Spectru de actiune al unui chimioterapic antiinfectios este reprezentat de toate speciile bacteriene sensibile la acel chimioterapic.
Spectrul natural cuprinde toate speciile bacteriene sensibile un chimioterapic in momentul introducerii sale in terapie.
Spectrul actual al unui chimioterapic cuprinde tulpinile microbiene sensibile la un anumit antibiotic, la un moment dat, intr-o zona limitata si depinde in mare masura de antibioticele utilizate in zona respectiva. Spectrul actual este mai restrans decat cel natural, deoarece in timpul scurs de la introducerea chimioterapicului in practica are loc aparitia tulpinilor rezistente. Asa, de pilda, spectrul natural al penicilinei, stabilit in momentul introducerii in practica a acestui antibiotic, se extindea asupra S. aureus. Astazi, tulpinile de S. aureus sensibile la pencilina sunt o exceptie.
O chimioterapie antiinfectioasa poate fi eficienta numai daca in focarul infectios se realizeaza concentratii de antibiotic biologic active asupra germenilor patogeni.
Concentratia minima inhibitorie (CMI) a unui antibiotic pentru o anumita tulpina bacteriana este cea mai mica concentratie care inhiba complet multiplicarea tulpinii respective.
Concentratia minima bactericida (CMB) a unui antibiotic pentru o tulpina este concentratia minima care omoara tulpina. Cu cat CMI sau CMB sunt mai mici fata de nivelul seric maxim pe care il poate atinge un antibiotic, cu atat acesta este mai activ.
Majoritatea antibioticelor se administreza la intervale de timp fixe in functie de perioada de injumatatire a antibioticului. In unele cazuri, timpul de injumatatire este atat de scurt incat este necesara administrarea continua a antibioticului prin perfuzie.
Cu toate ca antibioticele au o actiune selectiva asupra microbilor, ele pot avea efecte secundare nefavorabile asupra macroorganismului uneori chiar si in doze terapeutice. Acestea sunt:
Peniciline de semisinteza rezistente la penicilinaza Ex. Oxacilina
Methicilina
Daca aparitia rezistentei la antibiotice este un fenomen genetic natural care nu poate fi impiedicat, selectia tulpinilor multirezistente, transformarea lor in populatii rezistente si raspandirea lor poate fi intarziata de medic. In acest scop, in tarile dezvoltate rezistenta tulpinilor bacteriene izolate este monitorizata pe plan local si national iar informatiile prelucrate sunt puse permanent la dispozitia personalului medical, astfel incat cei care prescriu antibioticele sa fie informati asupra rezistentei dobandite a germenilor din zona lor geografica si sa aibe posibilitatea alegerii corecte a agentilor antiinfetiosi terapeutici.
|
