COCI GRAMM NEGATIVI AEROBI
FAMILIA NEISSERIACEAE
Genul Neisseria |
Genul Eikenella |
Genul Kingella |
Genul Simonsiella |
Genul Alysiella |
CDC EF -4 |
M-5 |
M-6 |
GENUL NEISSERIA
In prezent se cunosc 16 specii de Neisserii dintre care 10 cu mai multe subspecii si biovaruri se regasesc la om, iar 6 specii la animale.
Categoria |
Specia |
Neisserii saprofite |
Neisseria sicca, Neisseria lactamica, Neisseria mucosa, Neisseria cinerea, Neisseria flava, Neisseria perflava, Neisseria subflava, Neisseria elongata. |
Neisserii patogene |
Neisseria gonorrhoeae, Neisseria meningitidis. |
Neisserii cu habitat animal, ocazional izolate la om |
Neisseria polysaccharea, Neisseria canis, Neisseria maccacae, Neisseria flavescens, Neisseria denitrificans, |
Cele mai multe specii de Neisserii sunt saprofite populand mucoasa oro-faringiana si nazo-faringiana la adult si copil, chiar mai multe specii o data. Durata colonizarii cu Neisserii saprofite se poate extinde la cateva luni; acestea determinand rareori infectii clinice manifeste cu localizari variate, in special la persoane imunocompromise.
In schimb, Neisseriile patogene sunt strict parazite pentru om, fiind implicate in patologia infectioasa, atacand mucoasele si determinand infectii acute cu tendinta invaziva pe tesuturi si ocazional sistemica.
Categoria |
Specia |
Determinarea clinica |
Neisserii saprofite |
Neisseria sicca, |
Endocardite, osteomielite, artrite, celulite, conjun 757h78h ctivite; |
Neisseria lactamica, |
Meningite, septicemii, osteomielite, artrite, celulite, conjun 757h78h ctivite; |
|
Neisseria mucosa, |
Endocardite, meninigite, osteomielite, artrite, celulite, conjun 757h78h ctivite; |
|
Neisseria cinerea, |
Endocardite, osteomielite, artrite, celulite, conjunctivite; |
|
Neisseria flava, |
Meningite, osteomielite, artrite, celulite, conjunctivite; |
|
Neisseria perflava, |
Osteomielite, artrite, celulite, conjun 757h78h ctivite; |
|
Neisseria subflava, |
Endocardite, meningite, septicemii, osteomielite, artrite, celulite, conjun 757h78h ctivite; |
|
Neisseria elongata. |
Osteomielite, artrite, celulite, conjun 757h78h ctivite. |
|
Neisserii patogene |
Neisseria gonorrhoeae, |
Infectii asimptomatice localizate uretral, rectal, faringian la barbat; endocervical, rectal, faringian la femei, vulvovaginal la fetite si conjunctival la nou nascut Femeile fac infectii gonococice mai frecvent decat barbatii. Infectie manifesta: (PID pelvic inflammatory disease): uretrita, epidimitta, prostatita, salpingita, metrita, pelviperitonita, abcese tuboovariene, sau DGI infectie gonococica diseminata): eruptii cutanate, artrite, tenosinovite, endocardita, meningita Panoftalmia - infectie conjunctivala care implica lacrimare si edem asociate cu o bogata secretie purulenta care incorect tratata evolueaza spre perforarea cu cicatricizare elterioara a corneei. . |
Neisseria meningitidis |
Purtatori sanatosi pe mucoasa cailor aeriene superioare Infectii manifeste Rinofaringite benigne Meningita meningococica Complicatii sindromul Waterhouse - Friedrichsen de coagulare disemninata intravasculara. Infectia menigococica consituie o problema pentru persoanele cu deficit de complement (componenetele C6 -C9). |
|
Neisserii cu habitat animal, ocazional izolate la om |
Neisseria polysaccharea, |
Patogenitatea lor la om inca nu este certa. |
Neisseria canis, |
||
Neisseria maccacae, |
||
Neisseria flavescens, |
||
Neisseria denitrificans |
NEISSERIA GONORRHOEAE
GONOCOCUL
1. Definitie |
Coci, reniformi, dispusi in diplo cu concavitatile fata in fata, incapsulati, Gramm negativi. |
2. Habitat |
Specific uman, localizat la nivelul mucoaselor genitale, urterale, faringiene, conjunctivale la persoane infectate, indiferent daca infectia este simptomatica sau nu. |
3. Morfologie |
Coci reniformi, cu diametrul de 0,6 - 1,0μm, frecvent dispusi in diplo, cu fetele alaturate, plane sau usor concave, asemanatoare boabelor de cafea. Sunt inconjurati de cate o structura capsulara comun, de natura polizaharidica care-i imparte in mai multe serogrupuri. Sunt germeni imobili si nesporulati. Gonococul se gaseste dispus intracelular (intr-un leucocit pot coexista 20- 30 de gonococi) in fazele acute ale bolii; in infectiile cronice situatia se inverseaza. |
4.Caractere de cultura |
Germene foarte pretentios, pentru cultivarea lui fiind necesare vitamine, proteine native, anumiti aminoacizi, etc. imbogatite cu antibiotice (vancomicina, lincomicina, colimicina). Este necesara o anumita umiditate pentru ca gonococul este foarte sensibil la uscaciune. Cultivarea se face pe agar - sange asociat cu mediul HYL (varianta a mediului Mueller -Hinton), in atmosfera inbogatita cu CO2 5% - 7%, pH 6 - 8 la o temperatura optima de 350 C. Gonococul produce pe mediu dupa 24 de ore, colonii de tip S sau de tip M, mici, nepigmentate, transparente sau opace, nehemolitice. Pe aceiasi placa se pot identifica pana la 5 tipuri de colonii (T1 - T5), ceea ce poate facilita identificarea gonococilor. Placa este considerata negativa in cazul in care nu se dezvolta colonii dupa 72 de ore de la insamantare |
5.Caractere biochimice |
Gonococul fermenteaza glucoza cu formare de acid, fara gaz dar nu si maltoza si este producator de citocromoxidaza. Recent s-au introdus in diferentierea speciilor de Neisserii si teste pe substraturi cromogene: ONPG (β - galactozidaza), GGT (γ - glutamiltransferaza) si HPAP (hidroxiprolin- aminopeptidaza). Gonococul nu produce ONPG si nici GGT dar scindeaza HPAP. |
6.Structura antigenica |
Remarcam heterogenitatea antigenica si capacitatea gonococilor de a-si modifica structurile de suprafata " in vitro" si probabil si "in vivo", eludand astfel mecanismele de aparare ale gazdei Ca structuri antigenice remarcam: - lipooligolizaharidul (LOZ - cu lant zaharidic scurt) denumit si endotoxina, eliberat numai dupa moartea germenilor, - pilii - structuri proteice cu rol in atasarea de celulele gazdei, protejeaza gonococul de activitatea fagocitara, - porinele: proteina I formeaza pori la suprafata celulei bacteriene, sunt diferite de la o tulpina la alta, find utile in serotiparea gonococilor; proteina II (OPA) este utila pentru aderarea germenului, - IgA1 proteaza, - capsula din polifosfat, - prezenta unor anumite plasmide implicate in rezistenta la antibioticele betalactaminice. |
7. Rezistenta in mediu, la agenti fizici , chimici si biologici |
Este un germene sensibil, putin rezistent in mediul exterior: la uscaciune, lumina solara, variatii de temperatura. In produsele patologice expuse uscarii raman in viata 2-5 ore. In schimb pe prosoape si buretii uzi raman viabili 1-2 zile. La 420 C caldura uscata sunt distrusi in cateva ore si la 550 C in maximum 5 minute. Sunt germeni stenotermi (rezista doar la variatii mici de temperatura) ca si meningococii. Sunt sensibili la majoritatea dezinfectantelor uzuale si a antisepticelor. Produc enzime autolitice. In prezent 90% dintre tulpinile de gonococ sunt rezistente la anumite antibiotice: penicilina, streptomicina, vancomicina, motiv pentru care pentru conducerea corecta a unui tratament eficient este necesara efectuarea antibiogramei. |
8.Caractere de patogenitate |
Se multiplica masiv la poarta de intrare. Invazivitatea in schimb este modesta, glandele anexe fiind implicate rar. Toxigeneza prin endotoxina se manifesta in cazul infectiilor cronice atunci cand toxina fixandu-se pe vasele locale produce inflamatii. |
.Raspunsul imun |
In infectia gonococica datorita variatiei antigenice, se ocolesc mecanismele imunitare ale gazdei si imunitatea postinfectioasa este inexistenta practic, ceea ce face posibil ca aceiasi persoana sa poata trece prin infectii repetate. Deci raspunsul imun umoral este modest, iar raspunsul imun celular apare doar in infectiile cronice |
10. Boala la om |
La barbat detemina uretrite, prostatite, epididimite cu un exudat purulent masiv. La femei determina uretrite, cervicite, anexite, metrite. Toate cazurile manifeste clinic debuteaza ca forme acute cu o simptomatologie subiectiva si obiectiva evidente (secretie abundenta verzuie la nivel genital) care tratata incomplet, incorect se poate croniciza devenind greu de depistat si de tratat. Complicatiile cele mai frecvente sunt: artritele, endocarditele, septicemiile. Localizarea extragenitala cea mai frecvent intalnita este blefaro-conjunctvita nou-nascutilor din mame care sufera de blenoragie si isi pot infecta fatul in timpul nasterii (intrapartum). Procesul inflamator se poate extinde determinand panoftalmia gonococica. Pentru prevenirea acestor infectii, in maternitati nou nascutilor li se aplica profilactic instilatii oculare cu nitrat de argint 1% sau proteinat de Ag. |
11. Epidemiologie |
Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav Calea si mecanismul de transmitere: direct pe cale sexuala prioritar mai rar de la mama la fat in timpul nasterii, rarisim indirect prin intermediul unor obiecte de uz personal recent contaminate. Receptivitatea este generala, depinde de comportamentul sexual al partenerilor. |
NEISSERIA MENINGITIDIS
MENINGOCOCUL
1. Definitie |
Sunt coci reniformi, asezati in diplo, incapsulati, nesporulati, imobili, Gramm negativi, dispusi intra sau extracelular. |
2. Habitat |
Germene specific uman. Izolat de la purtatori sanatosi de meningococ la care germenii se localizeaza pe tegumente dar in special in cavitatea bucala si nazala. La bolnavii de meningita menigococica, germenii se multiplica in lichidul cefalorahidian. |
3.Caractere morfologice |
Coci reniformi, dispusi in diplo, fetele adiacente nu sunt atat de plate ca la gonococ. Cate 2 germeni sunt inconjurati de o capsula cu o structura de polizaharid - polifosfat, mai ales la culturile tinere virulente. Sunt imobili, nesporulati. |
4. Caractere de cultura |
Sunt foarte pretentiosi, pentru cultivare utilizam mediul Müller Hinton, adaugandu-se antibiotice la care meninigocoul este rezistent. Creste in atmosfera de CO² 5-10% si la o temperatura de 350 C -370 C. Modern se utilizeaza in SUA: MTM (mediul Tayer Martin modificat), ML (mediul Martin Lewis), NYC, in Romania - mediul HYL. Meningococul germene stenoterm, adica rezista la variatii mici ale temperaturii, temperatura optima de dezvoltare fiind la 350 C. Coloniile de meningococ sunt de tip S: gri albe, transparente, cele incapsulate putand determina si colonii M pentru tipurile A si C. Pe mediu solid coloniile sunt nehemolitice, mici, cu marginile neregulate iar mediul lichid este tulburat in mod uniform de meningococi. |
5.Caractere biochimice |
Fermenteaza pe langa glucoza si maltoza. Reactia oxidazei este pozitiva. Recent s-au introdus in diferentierea speciilor de Neisserii si teste pe substraturi cromogene: ONPG (β - galactozidaza), GGT (γ - glutamiltransferaza) si HPAP (hidroxiprolin- aminopeptidaza). Meningococul are numai activitate GGT (γ - glutamiltransferazica). |
6. Rezistenta in mediu, la agenti fizici, chimici si biologici |
Sunt germeni foarte sensibili in mediul exterior; la temperatura camerei mor intr-o ora, chiar in produsele patologice. La 550 C sunt distrusi in 20 - 30 minut Nu suporta uscaciunea. Sensibil la antisepticele si dezinfectantele uzuale (alcoolul de 70 ˚ il distruge in 15 minute), la caldura umeda, radiatii u.v. Majoritatea meningococilor sunt sensibili la antibiotice: peniciline, ampicilina, tetraciclina, rifampicina, cefalosporine. |
7.Structura antigenica |
Contine antigene somatice si antigene solubile. a. Antigene somatice. - Antigenul capsular imunogen si protector, imparte meningococii in 12 grupe serologice dintre care cele mai importante sunt A,B,C,Y, si W-135 - Antigenul O care se afla in peretele bacteriei. b. Antigene solubile - lipooligolizaharidul (LOZ - cu lant zaharidic scurt) denumit si endotoxina, eliberat numai dupa moarea germenilor,permite impartirea meningococilor in 12 serotipiri. -pilii cu rol in aderarea germenului ce celula gazda, - porinele cu rol in aderenta la epitelii si fagocite Este de remarcat ca meningococul nu produce variatii antigenice. |
8. Caractere de patogenitate |
Sunt germeni patogeni cu virulenta scazuta. din infectiile meningococice sunt asimptomatice. Cea mai frecventa infectie este rinita cu caracter benign; rar infectia poate disemina pe cale hematogena determinand bacteriemii autolimitate (eruptii maculo- papuloase, artralgii, mialgii, miocardite; poate invada meningele, alterea bariera hematoencefalica si creste presiunea intracraniana. Activarea proceselor inflamatorii prin eliberarea de endotoxina poate conduce la aparitia unui sindrom de coagulare intravasculara diseminata cu prognostic infaust. |
9. Raspunsul imun |
Este de tip umoral. In general este slab si nesemnificativ pentru ca infectia ramane cantonata la poarta de intrare. Meningita meningococica induce un raspuns imun mai puternic, conferind protectie specifica de grup. |
10. Boala la om |
Se manifesta prin: - rinite meningococice benigne, - sinuzite benigne, - faringite benigne, - meningita cerebrospinala meningococica ( MCSE). De cele mai multe ori este vorba despre o infectie generalizata (meningococemie), meningita fiind doar urmarea unei localizari secundare. Sindromul WATERHOUSE-FRIDERICHSEN -socul endotoxinic , nerecunoscut si netratat corespunzator provoaca moartea in 3 zile de la debut. Se manifesta printr-o vasodilatatie generalizata si cresterea permeabilitatii peretilor vasculari, ajungandu-se chiar la o extravazare a hematiilor in tesuturi. Se insoteste de: - purpura fulminans, - coagulopatie de uzura, - soc si blocaj suprarenal |
11. Epidemiologie |
Infectia meningococica cunoscuta in zonele tropicale si temperate, nu i se poate preciza incidenta reala. Meningita meningococica afecteaza in special copiii mici (0-4 ani ) si adolescentii in perioadele interepidemice. Serogrupul B circula preferential in Europa de Vest, iar serogrupul A in Europa de Est. Sursa de infectie: exclusiv umana este reprezentata de bolnavi (cu rinofaringita sau meningita meningococica) si de purtatori sanatosi sau convalescenti. Cai si mecanisme de transmitere: calea aeriana prin picaturi Flügge mecanism direct; sau mai rar indirect prin obiecte recent contaminate. Receptivitatea este generala, conditionata de varsta, rezistenta naturala nespecifica si de starea de imunitate a organismului . Vaccinarea antimeningococica se poate practica cu caracter profilactic utilizand vaccinuri polizaharidice monovalente (grup A sau C), bivalente (AC) si tetravalente (ACWY). Pentru serogrupul B nu exista vaccin. Sezonalitatea este in sezonul rece si umed (iarna - inceput de primavara) in zonele temperate si in sezonul uscat (noiembrie -martie) la tropice. Factorii favorizanti: factorul climatic natural precum si factorii economico-social (evolueaza mai frecvent in colectivitati semiinchise de copii si adolescenti). |
|