Pana la jumatatea secolului al XIX-lea, pe teritoriul romanesc, dezvoltarea culturala a fost redusa datorita invaziilor si dominatiei otomane si a relatiilor feudale existente in epoca respectiva. Din aceste motive, Tarile romane au fost bantuite de numeroase epidemii (ciuma, holera, variola, etc.) de-a lungul secolelor. In literatura de specialitate nu sunt mentionate contributii romanesti semnificative in aceasta perioada istorica, doar incercari timide, empirice, de prevenire si combatere a raspandirii acestora.
Medicul Victor Babes (1854-1926), fondatorul microbiologiei romanesti, cu o formatie initiala de anatomo-patolog care, devenit ulterior microbiolog, a abordat cercetarea microbiologica dintr-o perspectiva noua, histo-patologica.
El a studiat relatiile dintre microorganisme si organismul gazda precum si asociatiile microbiene intuind posibilitatea folosirii antagonismului bacterian in tratamentul infectiilor. A descoperit 2 specii de protozoare (Babesiella bovis – 1888; Babesiella ovis - 1892), a realizat un procedeu de colorare vitala a bacteriilor, a studiat capsula bacteriana si a descris corpusculii metacromatici ai bacililor difterici, patognomonici pentru acesti germeni, numiti ulterior corpusculii Babes-Ernst. De asemenea, s-a ocupat de introducerea vaccinarii antirabice si a seroterapiei in Romania (antirabica si anti-difterica). Activitatea sa stiintifica s-a concretizat in peste 1000 de lucrari. A participat la infiintarea primului institut de cercetari medicale din Romania (1887) care astazi ii poarta numele si a primelor laboratoare de igiena si de bacteriologie.
Organizatorul scolii romanesti de microbiologie a fost remarcabilul om de stiinta Ion Cantacuzino (1863-1934). El a studiat tuberculoza, holera, scarlatina si a pus bazele medicinei preventive (prepararea de vaccinuri antiholerice, antitifoidice, anti-dizenterice si de ser antistreptococic).
Datorita lui Cantacuzino, Romania a fost a doua tara din lume, dupa Franta, care a introdus vaccinul B.C.G., pentru profilaxia tuberculozei, doar la 3 ani dupa ce a fost descoperit de catre Albert Calmette si Camille Gu rin. In 1921, profesorul Cantacuzino a fondat Institutul de Microbiologie din Bucuresti ce astazi ii poarta numele.
Microorganismele sunt raspandite peste tot unde viata este posibila datorita capacitatii lor crescute de adaptare la conditii de mediu diferite, se caracterizeaza printr-o mare diversitate si isi exercita influenta, in diferite moduri, asupra societatii omenesti.
Microbiologia (limba greaca: mikros = mic, bios = viata, logos = vorbire) reprezinta ramura biologiei care se ocupa cu studiul organismelor vii, capabile de multiplicare, prea mici pentru a putea fi vazute clar cu ochiul liber.
Aceste forme minuscule de viata, cu dimensiuni mai mici de 1 mm, sunt denumite prin termeni ca microb (limba greaca: mikros = mic, bios = viata), organism microscopic (limba greaca: mikros = mic, scopein = a vedea) sau microorganism.
Din aceasta categorie de organisme, vizibile prin microscopie optica sau electronica, fac parte bacteriile, virusurile, protozoarele, unele alge si fungi.
In secolul al XX-lea, microbiologia s-a dezvoltat progresiv ca disciplina independenta diferentiindu-se treptat de celelalte ramuri ale biologiei.
Obiectul microbiologiei este extrem de complex incluzand cunoasterea structurii intime, a morfologiei, compozitiei chimice, metabolismului si sensibilitatii germenilor la diversi agenti fizici, chimici si biologici, a relatiilor intre microorganisme si gazdele lor, a implicatiilor in patologia umana si animala, a mecanismelor de declansare a proceselor morbide, a raspunsului imun anti-microbian si cautarea unor mijloace profilactice si terapeutice cat mai eficiente.
Microbiologia reprezinta in zilele noastre una dintre cele mai largi si mai complexe stiinte biologice care include mai multe specialitati derivand din natura germenilor pe care este focalizata activitatea sau domeniul principal al societatii in care acestea au aplicatie iar scopurile acesteia sunt de cercetare fundamentala sau aplicative.
In functie de tipul microorganismelor studiate, s-au constituit mai multe ramuri ale microbiologiei. Principalele sunt bacteriologia, virusologia si micologia, la care, dupa unii autori, se adauga algologia si protozoologia.
Treptat, in cadrul microbiologiei s-au definit ramuri noi, din ce in ce mai specializate, cu domeniu tot mai restrans de cercetare, cum sunt:
morfologia microbiana – se refera la structura interna;
fiziologia microbiana – studiaza metabolismul, pana la nivel celular si molecular;
ecologia microbiana – se ocupa cu studierea relatiilor dintre microbi si mediu;
taxonomia microbiana – realizeaza clasificarea, nomen-clatura si identificarea germenilor;
genetica microbiana – studiaza functiile complexe ale materialului genetic;
biologia moleculara – are ca obiect analizarea reactiilor biochimice metabolice.
In ultimele decenii, importanta microbiologiei a crescut considerabil, printr-o mai larga utilizare in mai multe sfere de activitate, de la medicina umana si veterinara, industrie, agricultura pana la biologie cosmica. Acest lucru a fost posibil datorita descoperirilor remarcabile din genetica si biologie moleculara care au permis trecerea de la o simpla descriere a bacteriilor la studiul proceselor din celula bacteriana.
Aceste aspecte au condus la dezvoltarea biotehnologiei care permite utilizarea tehnicilor biochimice si microbiologice pentru rezolvarea unor probleme practice si obtinerea de produse necesare omului.
Microbiologia industriala are ca obiect utilizarea micro-organismelor pentru obtinerea unor cantitati foarte mari de antibiotice (streptomicina, eritromicina, tetracicline, rifampicina, polimixine, bacitracina, etc.), alimente (in special produse lactate ca iaurtul, smantana, branza), mediatori sau hormoni (insulina, S.T.H. = hormonul de crestere, steroizi, factorul de necroza tumorala, interferoni, interleukina 2, factorul VIII de coagulare, plasminogen, streptokinaza), vaccinuri mai eficiente, aminoacizi, vitamine, substante chimice rezultate din fermentatie (acid lactic, acid acetic, etanol, acetona), etc.
In acest context, rolul microbiologiei medicale (umana sau veterinara) este foarte important deoarece permite izolarea si identificarea germenilor patogeni din probele bolnavilor sau purtatorilor sanatosi precum si testarea comportamentului fata de diferite substante antimicrobiene a acestora in vederea unei antibioterapii tintite, elaborata pe baze stiintifice.
Microbiologia agriculturii se ocupa, in principal, cu studiul interrelatiilor intre microbi si culturile agricole (in scopul cresterii productivitatii), cresterea fertilitatii solului, combaterea insectelor si a bolilor infectioase ale plantelor. Tehnicile de inginerie genetica permit imbunatatirea calitativa a plantelor prin obtinerea unor noi proprietati (rezistenta la infectii bacteriene sau virale, insecticide sau ierbicide, modificarea continutului in ulei, aspect mai placut, actiune insecticida, etc.). Aceasta se realizeaza prin inserarea unor gene bacteriene.
Microbiologia sanitara are ca obiect controlul microbiologic al aerului, apei, alimentelor, solului, etc. si gaseste solutii de imbunatatire a calitatii mediului si combatere a efectelor poluarii, cu ajutorul microorganismelor.
Viitorul microbiologiei este luminos deoarece progresele remarcabile din domeniul recombinarii A.D.N. si ingineriei genetice vor asigura o dezvoltare rapida a acesteia, cu impact important asupra societatii umane.
|
