Cyanobacteriile (algele albastre-verzi)
Sunt organisme procariote care folosesc apa ca donator de electroni si in prezenta luminii produc oxigen. Mecanismul lor fotosintetic este identic cu cel al algelor eucariote.
Celulele prezi 737i89h nta un perete rigid, multistratificat, asemanator cu cel de la bacteriile Gram-negative. Peretele celular poate fi acoperit la exterior cu o teaca gelatinoasa sau fibroasa. Cele mai multe Cyanobacterii sunt mobile intr-un anumit stadiu de dezvoltare, avand o mobilitate de tip glisant, asemanandu-se cu bacteriile filamentoase glisante de tip Beggiatoa.
Pigmentii fotosintetizanti sunt reprezentati numai de clorofila 'a' si deficobiliproteine (alloficocyanina, ficocyanina si uneori ficoeritrina). In citoplasma se observa vacuole cu gaze ce au rol de flotatie.
Unele cyanobacterii sunt unicelulare, iar altele filamentoase, formand lanturi mai lungi.
Cyanobacteriile sunt strict fotoautotrofe si nu se pot dezvolta numai in prezenta substantelor organice, nu au nevoie de vitamine ca factori de crestere, iar ca sursa de azot folosesc azotatii, sarurile de amoniu, iar unele specii folosesc azotul molecular, fiind fixatoare de azot (Nostoc si Anabaena).
Sunt mult raspandite in sol, in apele dulci si ape sarate din mari si oceane. Sunt mai tolerante fata de conditiile extreme nefavorabile decat algele eucariote.
Ele constituie primele organisme ce populeaza rocile dezagregate, participand la procesul de solificare si favorizeaza dezvoltarea in masa lor mucilaginoasa a unor bacterii fixatoare de azot intre care Azotobacter si Clostridium.
Dintre cyanobacterii mai raspandite in natura sunt genurile Gloeocapsa si Chroococcus care sunt organisme unicelulare. Alte grupe sunt filamentoase ca, Oscillatoria si Lyngbia. Genurile Nostoc si Anabaena ce au capacitate de a fixa azotul molecular traiesc in solurile umede din orezarii, unde asigura N2 necesar plantelor.
|
