raspandite in toate partile sistemului nervos. Ei depasesc numarul celulelor nervoase propriu-zise in majoritatea partilor sistemului nervos, cu deosebire la animalele aflate pe treptele superioare ale filogenezei. Unele tipuri de celule gliale sunt cu totul deosebite, fiind denumite oligodendrocite si astrocite. Despre oligodendrocite se apreciaza ca sunt responsabile de procesul de mielinizare a axonilor SNC, ca sa asigure conducerea rapida a impulsului. Pe de alta parte, nevrogliile astrocite cu procesele lor protoplasmatice si fibrilare, inconjoara unitatile celulare nervoase de generare si conducere a impulsului, pentru ca prelungirilor capilare sa le asigure irigarea sanguina. Prin aceasta ele deservesc schimburile de material trofic dintre celula nervoasa si vasele sanguine.
Un fenomen neuronal considerat curios priveste activitatea pulsatorie a unor elemente gliale. Se presupune ca aceasta reprezinta un mecanism de transport local, cu rolul de a admite si de a selecta doar anumite substante din circuitul sanguin pompat spre celulele nervoase. In conditii normale nevrogliile pot multiplica masa sistemul nervos. Astfel, la traumatizarea creierului celulele gliale tind sa prolifereze extensiv, un proces numit glicoza. Se presupune ca celulele gliale participa in procesul de degenerare si regenerare neuronala si raspund unor cerinti functionale importante. De altfel acest proces de glicoza a fost inregistrat ca fiind deosebit de activ in tot timpul vietii individuale a celulei. Tinand cont ca zilnic in sistemul nervos central mor mii de celule, de regula importanta activitatii acestora se raporteaza la situatiile cand celulele neuronale ajung sa intre sub incidenta actiunii unor produsi chimici mai puternici, cum este actiunea alcoolului, ca si a altor droguri.
|
