DIVIZIUNEA CELULARĂ

Ciclul de viata al unei celule cuprinde doua parti: INTERFAZA sI DIVIZIUNEA CELULARĂ.

Interfaza este procesul care are loc înainte de fiecare diviziune si în care se realizeaza dublarea cantitatii de ADN, ARN si proteine. Ea are mai multe stadii, în care au loc sinteze complexe, procese de dublare a continutului celulei. La începutul interfazei are loc un proces special, replicarea semiconservativa (din limba latina: replicare=a repeta; semi=jumatate; conservatio=pastrare, mentinere) 555k109f a moleculei de ADN. Aceasta decurge în doua faze: cele doua catene ale moleculei de ADN se separa în urma ruperii puntilor de hidrogen (1) si fiecare catena are capacitatea de a-si forma o noua catena, complementara, astfel ca dintr-o molecula de ADN rezulta doua molecule de ADN identice (2).

Dupa replicarea ADN-ului au loc procese biochimice care duc la dublarea proteinelor cromozomiale, rezultând cromozomi-fii sau cromatide surori.

Diviziunea celulara este procesul biologic prin care se formeaza doua sau mai multe celule-fiice dintr-o celula-mama. Momentul declansarii diviziunilor este determinat de anumiti factori: temperatura, hrana, substante activatoare, starea de sanatate a celulelor.

Diviziunea amitotica (din limba greaca: a=lipsit; mitos=fir, filament, fus de diviziune) sau directa este întâlnita mai ales la procariote. Acest fel de diviziune se poate realiza în doua feluri, când celula-mama este împartita în doua parti egale printr-un perete, rezultând doua celule-fiice identice sau când celula-mama se alungeste, se gâtuie la mijloc, partea mijlocie a celulei se subtiaza pâna când se rupe, rezultând doua celule fiice.

Diviziunea cariochinetica (din limba greaca: karyon=nucleu; kynesis=miscare) sau indirecta este specifica eucariotelor. Dupa particularitatile de desfasurare si celulele care rezulta în urma diviziunii, se cunosc doua feluri de cariochineze: mitoza (din limba greaca: mitos=fir, cu fus de diviziune) pentru celulele somatice si meioza (din limba greaca: meion=mai putin, mai mic; ossis= conditie), prin care, în final, rezulta gametii.

Diviziunea mitotica, ecvationala sau homotipica este specifica celulelor somatice care intra în constitutia corpului organismelor. Diviziunea nucleului are loc în 4 faze: profaza, metafaza, anafaza si telofaza.

În Profaza au loc mai multe procese: dispar membrana nucleara si nucleonii; cromozomii se spiralizeaza, se îngroasa, se condenseaza; cromozomii condensati sunt structuri superordonate; cromozomii apar clivati (despicati) în doua cronatide surori unite prin centromer si apare fusul de diviziune. Din acest proces învatam ca în organismul nostru au loc mitoze în fiecare zi, atunci când se înlocuiesc celulele uzate sau cresc si se înnoiesc unele tesuturi noi. Acest lucru nu îl simtim, dar e sub controlul Creatorului nostru.

Metafaza este procesul în care cromozomii dicromatici se dispun în placa ecuatoriala, fiind spiralizati la maxim, si se prind prin centromer de fusul de diviziune. Acest mod unic prin care se desfasoara mitoza dovedeste din nou maiestria si originalitatea lui Dumnezeu.

Anafaza e o alta etapa a mitozei în care: cromozomii-fii (cromatide-surori) se desprind unii de alti, devin independenti (monocromatici) si migreaza spre polii celulei; la poli, cromozomii formaza doua grupe simetrice; mecanismul de atragere a cromozomilor nu este cunoscut. În aceasta etapa totul se desfasoara cu o precizie si rigoare deosebita, impusa de Creator si stiuta în totalitate numai de El.

În Telofaza se formeaza doi nuclei-fii, cromozomii se despiralizeaza treptat, se alungesc, revenindu-se la reteaua cromatica, se refac învelisul nuclear si nucleonii si dispare fusul de diviziune.

Factorii care influenteaza mitoza: caldura si unele substante chimice stimulatoare activeaza ritmul meiozei; lumina, radiatiile, frigul si unele substante chimice inhibatoare blocheaza sinteza de ADN.

Diviziunea meiotica consta în doua diviziuni succesive: meioza I heterotipica sau reductionala si meioza II homeotipica sau ecvationala

Meioza I are, la fel ca si la diviziunea mitotica, 4 etape.

Profaza I este foarte lunga, decurge în câteva zile si are loc în mai multe etape: cromozomii omologi bicromatici (cromatidele-surori) se aliniaza centromer cu centromer, acest fenomen se numeste sinaps. Urmeaza o spiralizare accentuata a cromozomilor,acum clivajul este evident, fiecare cromozom omolog fiind format din doua cromatide-surori; apare o tetrada cromozomiala (formata din perechile de cromozomi materni si paterni clivati). Tot acum are loc fenomenul de crossing-over (din limba engleza: cross=încrucisare; over=peste; schimb reciproc între segmente, între cromozomii omologi perechi).

Metafaza I este etapa în care cromozomii omologi (tetrada) se dispun în placa ecuatoriala, fiind prinsi de fusul de diviziune prin centromere. Numai un Creator perfect ca Dumnezeu a creat astfel de cromozomi care "stiu" sa se spiralizeze si sa se aseze pe placa metefizica. Urmeaza anafaza I în care se separa cromozomii întregi (bicromatici, paterni sau materni) si înainteaza spre poli. Ultima etapa e telofaza I, unde în jurul cromozomilor ajunsi la poli se formeaza noi anvelope nucleare, se contureaza cei doi nuclei-fii cu n crimozomi, fiecare fiind bicromatici. Tot în aceasta faza are loc fragmentarea citoplasmei, prin care se formeaza doua celule noi haploide n.

Dupa o scurta perioada de repaus, numita interchineza, în care nu are loc replicarea ADN, începe meioza II. si aceasta are tot 4 etape. Profaza meiozei II este de scurta durata. Cromozomii dicromatici sau cromatidele surori nu mai sufera o despicare (clivaj) longitudinala. În metafaza II cromozomii se aseaza în placa ecuatoriala, fiind prinsi de fusul de diviziune prin centromere. Urmeaza un alt proces, numit anafaza II. Aici din fiecare cromozom bicromatic înainteaza spre poli câte o cromatida-sora. Ultima etapa a meiozei II este telofaza II, unde în jurul cromatidelor sosite la poli se formeaza menbrane nucleare, respectiv nuclei noi haploizi. Apoi are loc fragmentarea citoplasmei, în urma careia rezulta patru celule haploide.

Concluzii

Ciclul biologic al organismelor cu sexualitate este marcat de doua fenomene importante: fecundatia, care dubleaza numarul de cromozomi, si diviziunea reductionala sau meioza, care îl reduce la jumatate. Cele doua procese împart ciclul vital al unui organism în doua faze (perioade sau generatii) distincte. Prima e faza haploida (haplofaza), care începe cu meioza si se încheie cu fecundatia, iar pentru ca reprezentantii ei produc organe si celule sexuale se mai numeste faza sexuata, notându-se cu 2n. A doua faza este faza diploida (diploza), ce se noteaza cu n si începe cu fecundatia si se încheie cu meioza si se mai numeste faza asexuata.

La plante se disting constant cele doua generatii: diplofaza, numita si spofit, si haplofaza, numita gametofit.

La animale, generatia haploida si cea diplofida pot fi mai mult sau mai putin diferentiate.

Scopul celor doua faze, haploida si diploida, este mentinerea constanta a numarului de cromozomi la om. Putem deduce din aceasta constatare intentia Creatorului de a mentine specia umana ca unitate bine finalizata.