ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
FAMILIA STREPTOCOCCACEAE
|
1. Taxonomie Initial clasificarea germenilor apartinand acestei familii s-a bazat pe caractere fenotipice si anume: - caracteristici ecologice, - rezistenta la factori fizici si chimici , - aspectul morfologic al colonilor, - tipul de hemoliza produs pe agar sange, - specificitatea serologica a substantelor specifice de grup si de tip, - reactii biochimice. In prezent, dupa mai multe remanieri, criteriile de taxonomie moleculara au primat in conturarea Familiei Streptococcaceae si anume: - analiza secventelor ARNr 16S, - hibridarea acizilor nucleici, - utilizarea anticorpilor monoclonali, - compozitia in lipide, - analiza electroforetica a enzimelor, etc. |
Familia Streptococcaceae cuprinde in prezent urmatoarele genuri:
|
Genul Streptococcus |
Genul Enterococcus |
Genul Lactococcus |
Genul Vagococcus |
Genul Abiotrophia |
|
Streptococii |
Streptococii enterici |
Streptococii prezenti in produsele lactate |
Streptococii mobili |
Streptococii simbiotici |
Si cocii Gramm pozitivi din alte genuri se inrudesc cu streptococii si anume:
|
Genul Aerococcus |
Genul Gemella |
Genul Globicatella |
Genul Helcococcus |
Genul Leuconostoc |
Genul Pediococcus |
|
- Larg raspanditi in natura, dar si pe tegumente. - Implicati in endocardite subacute |
- Coci prezenti in microbio- cenoza tractulului respirator si digestiv. - Implicati in endocardite subacute, abcese si meningite |
- Habitat insuficient precizat, rar izolati si de la om. - Implicati in meningite. |
- Habitat insuficient precizat, rar izolati si de la om |
- Ubicvitar pe vegetale,furaje, alimente dar si in tubul digestiv al omului. - Implicati in meningite, si bacteriemii neonatale. |
- Ubicvitar pe vegetale, furaje, alimente dar si in tubul digestiv al omului. |
GENUL STREPTOCOCCUS
|
1. Taxonomie Cuprinde in prezent 6 grupari de specii, conturate astfel in urma: - analizei comparative a secventelor ARNr 16S, - constatarii rezultatelor hibridarii acizilor nucleici, - analizei taxonomice numerice. |
|
2. . Clasificarea streptococilor Inca nu exista un sistem perfect ci doar perfectibil pentru clasificarea tuturor streptococilor. S-au utilizat de a lungul timpului: - apectul hemolizei pe mediul cu agar-sange; - specificitatea serologica a antigenelor de grup (Lancefield) si de tip; - rezistenta la actiunea factorilor fizici si chimici; - teste biochimice; - teste de genetica moleculara.. |
Cele mai importante specii de streptococi pentru patologia umana sunt urmatoarele:
|
GRUPUL |
SPECIA |
|
1. Grupul pyogenes |
- Str. pyogenes |
|
- Str. agalactiae, |
|
|
- Str. dysgalactiae, |
|
|
- Str. porcinus. |
|
|
2. Grupul anginosus |
- Str. anginosus, |
|
- Str. costellatus, |
|
|
- Str. intermedius. |
|
|
3. Grupul mitis |
- Str. mitis, |
|
- Str. oralis, |
|
|
- Str. gordonii, |
|
|
- Str. sanguis, |
|
|
- Str. parasanguis, |
|
|
- Str. crista, |
|
|
- Str. pneumoniae. |
|
|
4. Grupul salivarius |
- Str. salivarius, |
|
- Str. vestibularis, |
|
|
- Str. thermophillus |
|
|
5. Grupul bovis |
- Str. bovis |
|
6. Grupul mutans |
- Str. mutans, |
|
- Str. sobrinus |
|
|
- Str. cricetus, |
|
|
- Str. rattus. |
|
3. Habitat Germenii Genului Streptococcus se regasesc gazduiti la om si diverse animale (bovine, porcine, equine, canine, pasari, maimute, sobolani, etc) de unde pot polua diferite elemente ale mediului ambiant. Unele specii fac parte din flora indigena, a orofaringelui, tractului gastrointestinal si pielii fiind nepatogene, altele sunt patogene, determinand variate manifestari clinice imediate sau la distanta in timp. |
4. Manifestari clinice
|
GRUPUL |
SPECIA |
DETERMINARE CLINICA |
|
1. Grupul pyogenes |
- Str. pyogenes |
Portaj nasofaringian Infectii potential grave: tegumentare (impetigo, erizipel), tesuturi moi (celuluitafasceita necrozanta) respiratorii (angine, faringite), febra puerperala. Tulpinile eritrotoxigene determina: scarlatina sau sindromul de soc toxic; Complicatii supurative: prin diseminarea infectiei pe cale sanguina, limfatica sau prin contiguitate; Complicatii nonsupurative: febra reumatica, glomerulonefrita acuta, coree, eritem nodos. |
|
- Str. agalactiae |
Portaj: faringian, intestinal, vaginal; Noi nascuti: pneumonii, meningite; Adulti: infectii postpartum Imunodeficienti:infectii tegumentare, ale tesuturilor moi. |
|
|
- Str. dysgalactiae |
Nefrite |
|
|
- Str. porcinus |
Infectii ale aparatului urinar si genital |
|
|
2. Grupul anginosus |
Str. anginosus - Str. costellatus - Str. intermedius |
Fac parte din flora rezidenta la nivel orofaringian, intestinal, genital; Infectii purulente la nivelul: cavitatii bucale, faringelui, cailor respiratorii superioare, tractului digestiv, urinar, SNC, la nivelul tegumentelor, partilor moi, oaselor. |
|
3. Grupul mitis streptococi viridans |
- Str. mitis, - Str. oralis, - Str. gordonii, - Str. sanquis, -Str. parasanquis, - Str. crista, |
Flora rezidenta la nivelul cavitatii bucale si orofaringelui. Potential cariogenn. Endocardite subacute la pacientii cu valvulopatii sau cu tulburari ale dinamicii sanguine cardiace. Pneumonii si meningite -rar. Bacteriemii si septicemii la pacienti oncologici. |
|
- Str. pneumoniae |
Portaj orofaringian : 30%-70%; Frecvent implicat in: otite medii, sinuzite, meningite. Agentul etiologic al pneumoniei franca lobara si al reacutizarii bronsitelor cronice. La copii implicat in etiologia peritonitelor primare. |
|
|
4. Grupul salivarius |
- Str. salivarius, - Str. vestibularis |
Flora rezidenta la nivelul cavitatii bucale si orofaringelui. Accidental patogen, cu manifestari clinice asemenatoare Grupului mitis. |
|
5. Grupul bovis |
- Str. bovis |
Ocazional in colon. Implicati in endocardite subacute la pacienti cu suferinte intestinale (diverticulite, neo de colon). |
|
6. Grupul mutans |
- Str. mutans, - Str. sobrinus |
Flora rezidenta la nivelul cavitatii bucale. Implicate in formarea placii dentare si in cariogeneza. Rar implicate in endocardite subacute. |
STREPTOCOCCUS PYOGENES
|
1.Definitie Sunt coci sferici sau ovali, Gramm pozitivi, dispusi in lanturi (strepto = lant) sau perechi, nesporulati, imobili. Sunt saprofiti, patogeni sau saprofiti conditionat patogeni. Germeni pretentiosi nutritivi, aerobi si facultativ anaerobi, unii carboxifili. |
2. Habitat
Sunt larg raspanditi in natura, facand parte din flora normala a omului si animalelor.
3.Caractere morfologice
Au forma de coci, ovoizi sau sferici cu diametrul de l- 2 mm.
Ei sunt dispusi in diplo sau lanturi de lungimi variabile
conditionate de factorii de mediu.
Sunt imobili, nesporulati.
In peretele bacterian mureina se regaseste in cantitate mare, unele specii pot prezenta o capsula de natura polizaharidica care le confera o mare virulenta si impiedica fagocitoza.
4.Caractere de cultura
Streptococii sunt germeni mai pretentiosi decat stafilococii, necesitand pentru crestere medii mai complexe care sa contina proteine native (sange, ser, ascita), vitamine si factori de crestere. Streptococii piogeni sunt cei mai pretentiosi, streptococii viridans sunt mai putin pretentiosi iar enterococii cresc pe mediile uzuale.
Cresc de obicei pe medii lichide de bulion glucozat sau pe mediul solid de geloza- sange.
Pe medii cu bulion glucozat streptococii piogeni cresc in forma de flocoane care se depun pe pereti sub forma de fulgi si lasa un sediment pe fundul eprubetei.
Streptococii care detin capsula deci un grad ridicat de patogenitate determina o turbiditate omogena a mediului.
Pe medii cu sange dezvolta colonii mai mici decat ale stafilococului (0,5-2mm), incolore si determina o zona de hemoliza. Streptoocii piogeni determina pe geloza sange colonii de tip S iar cei care detin capsula - colonii de tip M.
In functie de elaborarea de hemolizine streptococii se impart in 4 categorii:
- streptococi alfa hemolitici, metabolizeaza incomplet hemoglobina dand o coloratie verzuie in jurul coloniilor - caracteristica pentru streptococii viridans, ei fiind saprofiti, contitionat patogeni.
- streptococii alfa prim hemolitici metabolizeaza complet hemoglobina, dar este o hemoliza in care mai exista hematii nehemolizate. In aceasta categorie intra serotipurile B si D ale streptococilor, fiind saprofite, conditionat patogene.
- streptococii betahemolitici care elaboreaza hemolizina beta, dau o hemoliza completa, intinsa, coloniile avand marginile clare. Din aceasta categorie fac parte streptococii de grup A (care sunt intotdeauna patogeni) dar si cei din grupurile B, C , F si G .
- streptococii gama sunt nehemolitici, nu elibereaza hemolizine. Din aceasta grupa fac parte streptococii de grup D si peptostreptococii.
5.Caractere biochimice
Au capacitatea de a elabora hemolizine (alfa, alfa prim, beta) sau streptococii gama nu elaboreaza hemolizine..
Elaboreaza enzime care permit degradarea zaharurilor cu producere de acid.
Sunt catalazo negativi si nu sunt sensibili fata de bila.
Sunt aerobi dar pot fi si microaerofili sau chiar facultativ anaerobi (enterococii), fiind implicati in infectiile mixte cu localizare pulmonara.
Streptococii de grup A sunt sensibili la bacitracina si la pirolidonil - beta naftilamida (testul PYR) ceea ce permite diferentierea lor.
6. Rezistenta in mediu, la agenti fizici, chimici si biologici
Sunt microorganisme relativ rezistente, putand supravietui cateva saptamani in secretiile faringiene uscate la temperatura camerei, pe tampoane de vata. In stare liofilizata isi pastreza viabilitatea ani de zile.
Sunt distrusi de razele solare, u.v., antiseptice si dezinfectante in concentratiile uzuale, precum si de caldura la 55 0 C, timp de 20 de minute. Sunt rezistenti fata de violetul de gentiana.
Streptococii de grup A sunt intotdeauna sensibili la peniciline (nefiind necesara antibiograma).
Streptococii de grup D isi castiga rapid rezistenta la antibiotice. Sunt rezistenti la concentratii mari de NaCl (6,5 g%), la actiunea bilei si a sarurilor biliare la fel ca si streptococii viridans.
7.Structura antigenica
Este deosebit de complexa, continand atat antigene somatice cat si antigene solubile.
- Antigenele somatice
a. antigenul capsular (se poate izola de la germeni foarte patogeni).
b. antigenul M se gaseste la suprafata peretelui bacterian, fiind unul din principalii factori de virulenta ai streptococilor de grup A. Este specific de tip, streptococii de grup A impartindu-se in 80 de tipuri - serovaruri (GRIFFITH).
c. proteina asociata proteinei M (MAP),
d. substanta T , proteina care permite impartirea in 28 de serovaruri a streptococilor piogeni,
e. proteina R care este un antigen de suprafata,
f. Carbohidratul C se gaseste in profunzimea peretelui. Are specificitate de grup. Pe baza acestei substante streptococii au fost impartiti de catre LANCEFIELD in l9 grupe, notate cu litere: A,B.U. Majoritatea streptococilor care sunt patogeni pentru om apartin grupului A.
Din aceasta clasificare lipsesc streptococii viridans care nu au substanta C.
Substanta C nu este factor de patogenitate, de aceea anticorpii anti C nu confera protectie.
- Antigene solubile
a. Exotoxina (eritrotoxina) sau toxina Dick are afinitate pentru piele determinand exantem, iar la nivelul mucoaselor enantem. Exista un singur tip de toxina eritrogena care este elaborata numai de streptococii lizogenizati, anticorpii antiexotoxina sunt protectori.. Exotoxina determina scarlatina.
b. Hialuronidaza scindeaza acidul hialuronic si favorizeaza invazia germenilor.
c. Fibrinolizinele sau streptokinazele au proprietati proteolitice; activand plasminogenul din plasma, il transforma in plasmina care este capabila sa digere fibrina. Streptokinaza administrata intravenos este utila in embolia pulmonara, tromboza arteriala si venoasa, in infarctul miocardi acut. Este deosebit de antigenica. Determinarea streptokinazelor are importanta pentru diagnosticul si prognosticul bolii.
d. Sreptodornaza (dezoxiribonucleaza) depolimerizeaza ADN. Dupa infectii streptoocice ale pielii in special apar anticorpi antiADN-eaza.
e. Streptolizinele se subimpart in:
- streptolizina O elaborata de grupele A,C,G de streptococi, oxigenabila, de natura proteica cu actiune hemolitica, leucolitica si cardiotoxica. Este puternic antigenica, declansand in organismului bolnavului elaborarea de antistreptolizine O (evidentiabila prin reactia ASLO). Deosebit de importante in diagnosticul precoce si tardiv al infectiei streptococice.
- streptolizina S este oxigenostabila, neantigenica, producand in anaerobioza hemoliza beta pe mediile cu sange.
8.Caractere de patogenitate
Patogenitatea streptococilor este determinata de capacitatea lor de virulenta, toxigeneza si de sensibilizare.
Caracterul de patogenitate prin multiplicare este dat de proteina M si capsula de acid hialuronic, determinand afectiuni la poarta de intrare.
Invazivitatea este determinata de enzimele litice care determina aparitia unor focare secundare propagate din aproape in aproape.
Aceste caractere de patogenitate pot da nastere la infectii acute, dintre care unele au un mare potential de cronicizare; pot da infectii de focar la poarta de intrare sau la distanta. Aceste infectii sunt intotdeauna purulente.
Toxigeneza este o proprietate pe care o regasim doar la streptococii de grup A, ei detin receptori pentru bacteriofagi, devenind lizogeni si elaborand exotoxine.
9. Raspunsul imun
Rezistenta impotriva infectiei streptococice are specificitate de tip. Imunitatea specifica dpinde da anticorpii anticapsulari si antideterminanti de suprafata. Cercetari recente au demonstrat existenta unei imunitati locale la nivelul mucoaselor.
Imunitatea fata de de infectia cu streptococi de grup A este legata de prezenta:
- anticorpilor specifici antiproteina M (se cunosc 80 de tipuri diferite) care asigura gazdei o protectie de luga durata - ani de zile;
- anticorpilor anti MAP care apar la titruri ridicate in complicatiile nesupurative, au o dinamica asemanatoare anticorpilor M;
- anticorpilor anticarbohidrat (anti CHO) cu semnificatie asemanatoare cu anticorpii antiMAP, reactionand incrucisat cu glicoproteinele din valvele cardiace umane;
- anticorpilor antiproteine din citoplasma celulei streptococului (proteina 40KD si proteina 50KD),
- anticorpilor antiantigenul citoplasmatic endostreptozin, antigenul cu rol in patogenia glomerulonefritei difuze acute;
- anticorpilor antistreptolizina O, a caror titru este orientativ in diagnosticul infectiilor poststreptocice.
Imunitatea dupa scarlatina este durabila pentruca exista un singur tip de toxina eritrogena.
In functie de poarta de intrare are loc o reactie inflamatorie difuza a tesutului care se poate extinde rapid.
Aceasta infectie primara poate fi urmata in anumite circumstante de o septicemie sau de atingerea altor tesuturi prin diseminare hematogena (febra puerperala, osteomielita hematogena).
- Erizipelul se dezvolta atunci cand porti de intrare sunt pielea sau mucoasele superficiale.
- Febra puerperala survine cand streptococii ajung in uter dupa nastere.
- Septicemia este provocata de infectarea cu streptococi fie postoperator, fie posttraumatic.
Infectii locale
Angina streptococica cea mai frecventa infectie. La copiii mici determina rinofaringite subacute cu pericol de penetrare in urechea medie, mastoida sau meninge. La adolescenti si adulti pot aparea rinofaringite acute, amigdalite pultacee, si daca agentii patogeni detin eritrotoxina - scarlatina.
Infectiile tractului respirator superior nu conduc de obicei la imbolnaviri pulmonare.
Pneumoniile determinate de streptococ complica cel mai ades unele infectii virale in antecedetele imediate, are evolutie rapid progresiva si severa .
Impetigo se dezvolta in special la copiii mici in urma unor infectii ale pielii in straturile superficiale.
Infectii ale pielii cu streptococi pot conduce la o asa numita nefrita poststreptococica si numai rareori la reumatism.
Endocardite bacteriene
Endocardita acuta infectioasa determinata de streptococii beta hemolitici, stafilococi sau bacteriile Gramm negativ ataca in cadrul unei bacteriemii aparatul valvular defect; netratata poate evolua infaust.
Endocardita subacuta bacteriana este determinata cel mai frecvent de streptococii viridans, putand evolua netratata spre deces.
Boli autoimune poststreptococice
Apare mai intai un mecanism de hipersensibilizare umoral de tip I sau III si numai dupa aceea hipersensibilizarea celulara de tip IV. Ulterior intervin mcanismele autoimune prin degradarea tesuturilor in focarul respectiv. Aceste boli sunt date in general de streptococii de grup A.
Streptococii determina boli prin hipersensibilizare deoarece pe tot parcursul copilariei trecem prin multiple infectii cu acest tip de germeni. La un moment dat una dintre infectii devine contactul sensibilizant iar urmatoarea va fi contactul declansant. Aparitia anticorpilor antistreptolizina O la valori foarte ridicate indica fenomene de sensibilizare.
Bolile autoimune postreptococice sunt:
- reumatismul articular,
- cardita reumatismala,
- eritemul nodos,
- glomerulonefita.
11. Epidemiologie
Incidenta maxima a infectiilor streptococice este in perioada scolarizarii primare (6-12 ani), copiii fiind sursa de infectie pentru restul familiei.
Sursa de infectie este reprezentata omul bolnav cu diverse forme de boala sau purtatorul de germeni .
Cai si mecanisme de transmitere: prin contact direct: bolnavul fiind mult mai periculos decat purtatorul, intrucat disemineaza prin picaturi, secretii, miini contaminate doza infectanta apreciata la 100 germeni. Infectiile transmise cutanat sunt favorizate de abraziuni, intepaturi prin manevre traumatice, inclusiv intepaturi determinate de insecte.
Streptococii vehiculati indirect prin lenjerie de pat si corp, inventar moale, sunt mai putin infectanti. Prin mecanism indirect streptococii pot fi diseminati si prin alimente contaminate: salate, oua, lapte, derivate contaminate.
Receptivitatea este generala.
Incidenta infectiilor streptococice nu coreleaza cu sexul cu exceptia celor de grup B sau cu factori genetici sau rasiali. Reumatismul insa la albi coreleaza cu fenotipul HLA DR 4 si la populatia neagra cu HLA DR 2. Profesia nu expune semnificativ. Persoanele imunodeficiente sunt expuse mai mult la bacteriemie.
Infectiile streptococice au sezonalitate de toamna - primavara, cele cu localizare cutanata fiind favorizate insa de timpul cald si umed.
Factorii naturali de mediu: umiditatea crescuta, temperatura scazuta din sezonul rece favorizeaza transmiterea prin aerosoli a streptococilor, catarul respirator si cresterea portajului
Factorii socio-economici precari, aglomeratia favorizeaza infectiile streptococice.
Infectiile streptococice se manifesta endemic, scarlatina determinata de streptococul ß hemolitic fiind insa considerata cu potential epidemic periculos. Epidemii localizate de angine streptococice se inregistreaza la copiii din crese, gradinite, scoli internate, asezaminte sociale, dar si la tinerii militari in cazarmi.
STREPTOCOCCUS VIRIDANS
Habitatul preferential este cavitatea bucala, dar se regasesc si in tractul gastrointestinal sau in cel genital la femei
Sunt considerati germeni saprofiti, conditionat patogeni.
Totusi prezenta lor se poate asocia cu endocardite bacteriene subacute in special la pacientii cu proteze valvulare.
Streptocii viridans au fost izolati si de la pacienti cu infectii in alte organe sau sisteme, rolul lor patogen crescand la pacientii neutropenici.
Sunt lipsiti de antigenul specific de grup (carbohidratul C) motiv pentru care nu sunt clasificabili Lancefield.
Ei se identifica prin caractere fiziologice. Reactiile sunt negative la majoritatea testelor pentru identificarea de gen.
Se constituie intr-un grup apreciabil de streptococi care determina hemoliza de tip alfa, dar pot fi si nehemolitici.
GENUL ENTEROCOCCUS
Principalele specii recunoscute de Kalina in 1970 la om ca facand parte din genul Enterococcus sunt Enterococcus faecalis si Enterococcus faecium.
In prezent pe baza caracterelor biochimice si a studiilor genetice sunt descrise 19 specii de enterococi.
|
1. Definitie |
Coci Gramm pozitivi, imobili (cu 2 exceptii), nesporulati catalazo - negativi, facultativ anaerobi. |
|
2. Habitat |
Fac parte din flora enterica, a tractului genito-urinar la om si animal. Polueaza intens mediul ambiant: sol, apa, alimente, insecte. |
|
3.Caractere morfologice |
Coci, cocbacili, dispusi fie izolat, fie perechi sau in lanturi scurte, imobili, nesporulati, Gramm pozitivi. |
|
4.Caractere de cultura |
Cresc bine pe orice agar baza suplimentat cu 5% sange de berbec, sau in mediu lichid: bulion cu 6,5 % Na Cl. Temperatura optima de cultivare 10˚ C 37˚ C. Sunt nonhemolitici si ocazional hemolitici, determinand hemoliza £. |
|
5.Caractere biochimice |
Hidrolizeaza esculina in prezenta bilei sau a sarurilor biliare, sunt PYR (pyroliodonyl arylamidaza) si LAP (leucin aminopeptidaza) pozitive, tolereaza Na Cl 6,5%. |
|
6.Rezistenta in mediu |
Rezistenti in conditii de mediu adverse. Rezistent la antibiotice si chimioterapice determina infectii profunde greu de tratat. |
|
7.Structura antigenica |
Contine un antigen specific de grup D. |
|
8.Patologie infectioasa |
Infectii urinare la pacientii cu uropatii obstructive. Infectii mixte pelvine. Infectii de plaga. Bacteriemii la imunodeprimati si la persoane varstnice indelung spitalizate. Endocardite bacteriene. Incert implicati in infectii ale sistemului nervos central sau in infectii ale aparatului respirator. Implicati frecvent in infectiile nozocomiale ocupand locul 2 dupa Escherichia coli in infectiile nozocomiale de tract urinar, si locul 3 dupa stafilococii coagulazo-pozitivi si stafilococii coagulazo-negativi in bacteriemiile de spital. |
STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE (PNEUMOCOCUL)
|
1. Definitie |
Coci Gramm pozitivi, alungiti, lanceolati, dispusi in general in diplo pe axul longitudinal. |
|
2. Habitat |
Nu se recunoaste unanim ca cele 80 de serotipuri de pneumococ ar face parte din flora normala a tractului respirator superior. Sunt frecvent localizati in cavitatea bucala, nazala, faringiana si laringiana. Se gasesc atit la purtatori sanatosi cat si la bolnavi. Nu circula liber in natura. |
|
3.Caractere morfologice |
Diplococi Gramm pozitivi, imobili, nesporulati, incapsulati. Majoritatea pneumococilor sunt saprofiti dar exista si pneumococi care detin o capsula de natura polizaharidica implicata in patogenitate si in rezistenta germenilor in mediul extern. Pneumococii sunt aerobi si facultativ anaerobi. |
|
4.Caractere de cultura |
Pneumococii sunt germeni pretentiosi crescand numai pe medii imbogatite (geloza sange). Creserea lor este favorizata intr-o atmosfera de 5% CO2 si la o temperatura de 370 C. Pe geloza sange pneumococii incapsulati determina colonii S iar ceilalti colonii M. Sunt germeni hemolitici, coloniile sunt mici, transparente, inconjurate de o zona de hemoliza de tip alfa prim, la fel ca si streptococii viridans. In mediul de cultura lichid tulbura omogen mediul. |
|
5.Caractere biochimice |
Glucoza se constitue in principala sursa de energie pentru pneumococi. Elibereaza enzime zaharolitice, proteolitice, lipolitice. Fermenteaza inulina, sunt sensibili la optochin ceea ce ii diferentiaza de streptococii viridans. Produc enzime autolitice. Autoliza este indusa si accelerata de bila, saruri biliare, acizi bilari consituindu-se intr-un test important de identificare a lor (testul bilolizei - Neufeld). Rezistent la testul bila- esculina. Testul CAMP si al cresterii satelite negativ. |
|
6.Rezistenta in mediu, la agenti fizici , chimici si biologici |
In mediul extern rezistenta lor este scazuta, fiind distrusi de razele solare si de dezinfectantele uzuale. In schimb pot supravietui cateva luni in sputa uscata, la intuneric. In timp microorganismele devin Gramm negative si au tendinta la autoliza care poate fi intensificata de agenti tensioactivi de suprafata. Actualmente este de semnalat aparitia pneumococilor rezistenti la peniciline (20-40%) sau chiar tulpini multirezistente la antibiotice. |
|
7.Structura antigenica |
Exista antigene somatice si antigene solubile. La nivelul peretelui se identifica un carbohidrat specific de grup caracteristic tuturor pneumococilor. Proteina M este un antigen caracteristic pentru fiecare tip de pneumococ. Antigenul K identificat in capsula polizaharidica protejeaza pneumoocul de fagocitoza, favorizand invazivitatea acestuia. Structura lui este specifica pentru fiecare seroip, identificandu-se pana in prezent 83 de serotipuri diferite. Criterii de identificare a pneumococilor sunt: reactia de umflare a capsulei utilizand anticorpi anticapsulari, reactia de coaglutinare sau latex aglutinare, inoculare la soareci. |
|
8. Caractere de patogenitate |
Este patogen prin multiplicare si invazivitate, caractere determinate de prezenta capsulei. Nu are capacitate de toxigeneza. Elaboreaza o hialuronidaza care-i favorizeaza invazivitatea in caile respiratorii inferioare. |
|
9. Raspunsul imun |
Imunitatea fata de infectia pneumococica are specificitate de tip, depinzand de anticorpii care apar impotriva antigenului capsular (antigenul K) cat si de functia fagocitelor. Este de scurta durata, oferind protectie o perioada de timp redusa. Vaccinarea antipneumococica induce formarea de anticorpi anticapsulari |
|
10.Patologie infectioasa |
Pneumococii pot determina clinic: - otite, sinuzite, - bronsite acute si cronice, - meningita - foarte grava, - endocardita - foarte grava, - peritonita, - pneumonia franca lobara. |
|
11.Epidemiologie |
Sursa de infectie: omul bolnav, purtatorul sanatos Aproximativ 40-70% dintre oameni sunt la un moment dat purtatori sanatosi de pneumococ ceea ce denota ca mucoasa respiratorie normala are un grad important de rezistenta naturala. Caile si mecanismele de transmitere: direct, aerogen prin picaturi, secretii, obiecte de uz pro priu contaminate. Receptivitastea este generala, extremele de varsta fiind cele mai expuse. Infectiile cu rhinovirusuri (guturaiul ) favorizeaza infectia pneumococica. Factorii care pot predispune organismul uman la infectia pneumococica sunt: - anomalii consitutionale sau dobandite ale tractului respirator, - intoxicatia cu alcool sau droguri, - malnutritia, debilitatea, - tulburari circulatorii si insuficienta cardiaca, - hiposplenismul, - anemia, - afectiuni renale, - imunodeficente de diferite cauze. Vaccinarea antipneumococica cu vaccinuri polizaharidice, ce contin 23 din serotipurile cele mai circulante nu se administreaza sub varsta de 2 ani. Acestea induc formarea de anticorpi anticapsulari. Factorii naturali de mediu: umiditatea crescuta, temperatura scazuta favorizeaza transmiterea aeriana a pneumococului si cresterea portajului. Factorii socio-economici precari, aglomeratia, slaba alimentatie, nivelul de igiena personala deficitar favorizeaza infectiile pneumococice. |
|
