GENUL PASTEURELLA

Specia

Gazde naturale

Implicatii clinice la om

Pasteurella multocida

Animale: bovidee, porcine, caprine, ovine, caini, pisici.

Pasari

Portaj nasofaringian.

Infectii de plaga muscata de animale bolnave.

Infectii pulmonare, meningite, soc septic, septicemii.

Pasteurella bettyae

Nu se pot preciza

Infectii materno-fetale: plagi chirurgicale, leziuni supurative ale degetelor si piciorului

Pasteurella aerogenes

Iepuri si cobai - ocazional

Infectii de plaga dupa muscatura de animal contaminat

Pasteurella pneumotropica

Soarec, caini, pisici

Infectii de plaga dupa muscatura de animal, endocardite, septicemii.

Pasteurella haemolytica

Ovine, caprine, bovine, galinacee

Rar infectii la om: pneumonii, septicemii.

Pasteurella ureae

(Actinobacillus ureae)

Comensal in caile respiratorii superioare la om

Ocazional determina infectii ale tractului respirator sau se izoleaza de la pacienti cu ozena.

1. Definitie

Cocobacili, mici, polimorfi, imobili, Gramm negativi, aerobi facultativ anaerobi, catalazo si oxidazo- pozitivi, reduc nitratii si nitritii, produc indol, patogeni in special pentru animale.

2. Habitat

Germenii se gasesc cantonati pe mucoasa tractului respirator superior si gastrointestinal la variate gazde animale salbatice si domestice precum si la pasari. Omul se infectraza accidental prin contactul cu animale infectate.

3.Caractere morfologice

Sunt germeni mici cu dimensiuni cuprinse intre 0,3mμ - 1 mμ/ 1mμ -2mμ, de forma cocbacilara sau cocoida, Gramm negativi, ce se pot colora frecvent bipolar.

Nu prezinta cili.

Unele tulpini sunt incapsulate.

Pot prezenta un polimorfism accentuat pretandu-se la erori de diagnostic cu germeni din genul Neisseria, Haemophilus,Yersinia, Bacillus, Enterobacteriaceae.

4. Caractere de cultura

Germeni pretentiosi nutritiv se pot cultiva pe agar-sange sau agar-socolat, necesitand un inocul bogat cantitativ din produsul patologic.

Germeni aerobi, facultativ anaerobi cresc la o temperatura optima de 37⁰ C

Pe geloza sange dezvolta colonii de tip S mici, rotunde, convexe, netede, stralucitoare, transparente, nehemolitice.

Pasteurella multocida dezvolta colonii cenusii-galbui si brunifica usor mediul inconjurator. Dupa 5 zile cresc, ajungand la un diametru de 6 mm,cu centrul opacificat, devenit granular, periferia coloniei cenusiu-galbuie, si cu inele concetrice sau striatii fine.

Germenii incapsulati prezinta colonii mucoase de tip M.

5.Caractere biochimice

Diferentierea speciilor se face pe baza caracterelor biochimice

Fermenteaza carbohidratii.

Produc oxidaza si catalaza.

6. Rezistenta in mediu, la agenti fizici, chimici si biologici

Sunt germeni putin rezistenti la conditiile mediului inconjurator.

Sunt sensibili la actiunea factorilor fizici si chimici; lumina solara ii omoara in 2-3 zile, iar caldura umeda de 56⁰C in 45 de minute.

Sunt sensibili la sublimat 0,1%, clorura de var 5%, etc. Unii coloranti ca albastrul de metilen, violetul de gentiana inhiba multiplicarea germenilor din acest gen.

Sensibili la actiunea antibioticelor, fiind necesara efectuarea antibiogramei.

7. Structura antigenica

Prezinta un antigen somatic O.

Tulpinile capsulate au fost impartie in 5 serotipuri in functie de caracterisiticile antigenului capsular (A,B,C,D,E). La tipul A capsula este formata in special din acid hialuronic.

8. Caractere de patogenitate

Este patogena prin multiplicare si invazivitate.

Capsula reprezinta cel mai important factor protector, inhiband fagocitarea germenilor si permitand invadarea organismului gazda. Germenii au capacitatea de a se multiplica in tesuturi atat extracelular cat si intracelular

9. Raspunsul imun

Se recunoaste o stare de imunitate postiinfectioasa, raspunsul imun fiind atat de tip umoral cat si de tip celular

10. Boala la om

a. Pasteurella multocida

- infectii locale: celulite, abcese, osteomielite aparute la om dupa muscaturi provocate de animale infectate (caine, pisica).

- infectii ale tractului respirator (pneumonii, abcese pulmonare),

- infectii sistemice (bacteriemii, meningitie, septicemii).

2. Pasteurella pneumotropica (P.p.) descrisa prima data in l950 de Jawetz, se izoleaza din infectiile cu caractere enzootic de la soarece, iepure, rozatoare diverse, carora le cauzeaza conjunctivite sau pneumonii. La om in urma unei muscaturi de caiine sau pisica determina infectii tegumentare, meningite sau chiar septicemii.

11.Epidemiologie

Sursa de infectie este de obicei animala, poarta de intrare fiind cutanata de regula o plaga sau o zgarietura, tabloul clinic fiind deosebit de variat.

Calea de transmitere directa o plaga provocata de regula prin muscatura de caine sau pisica sau prin intepatura accidentala (zgarietura). Sunt posibile si accidente de laborator.

Receptivitatea - generala.

Infectia la om are caracter sporadic.

Limitarea contactului cu animale domestice si salbatice prezinta cea mai sigura masura de control a infectiei cu Pasteurelle.

1.Definitie

Cocobacili foarte mici, Gramm negativi, imobili, oxidazo-negativi, catalazo-pozitivi slab, strict aerobi.

Necesita pentru cultivare cisteina sau cistina.

Ataca zaharurile oxidativ lent, nu produc gaz. Produc H2S.

2. Habitat

Francisella tularensis infecteaza animale salbatice (iepuri, sobolani, soareci, popandai, bizami, veverite) si domestice dar si pasarile. Se mai regaseste la unele insecte: capuse, tantari, muste de animale.

Francisella novicida izolata de la un sobolan moscat.

Francisella philomiragia izolata de la pacienti imunocompromisi care au avut contact cu apa oceanica.

3.Caractere morfologice

Prelevatele de la pacienti bolnavi colorate uzual raman negative, doar coloratia imunofluorescenta identifica Francisella tulrarensis. Cocobacili pleomorfi, foarte mici 0,7mμ - 1 mμ /0,2 mμ - 0,3 mμ, neciliati, nesporulati, rareori incapsulati. Sunt Gramm negativi, slab colorati, se coloreza de obicei bipolar.

Microscopul electronic evidentiaza si elemente mai mici de 0,1 microni care pot trece prin filtrele bacteriologice uzuale.

4. Caractere de cultura

Este deosebit de pretentios, crescand numai pe medii speciale (Francis, McCoy), in atmosfera de CO₂ 10%, la o temperatura de 37˚ C in conditii de aerobioza.

Cresc lent, dupa 24-48 ore de la cultivare colonii mici, punctiforme translucide (tip S). Dupa 4 zile diametrul lor creste la 2 mm capata o culoare cenusie, sunt colonii mucoide, usor emulsionabile. Se pot dezvolta si in 2-3 saptamani, daca culturile provin din prelevate paucibacilare.

In jurul coloniilor de Francisella tularensis pe mediile cu sange apare o arie de inverzire iar agarul cu sange chocolat este brunificat.

Se pot dezvolta in embrionul de gaina: pe membrana corioalantoidiana cauzand moartea embrionului .

5.Caractere biochimice

Francisella tularensis prezinta o activitate biochimica redusa.

Poate fermenta unii carbohidrati sau alcooli, fara producere de gaz. Este catalazo - pozitiv si oxidazo-negativi.

Caracterele biochimice nu au importanta practica in diagnosticul curent.

6. Rezistenta in mediu, la agenti fizici, chimici si biologici

Este un germene rezistent in conditii de mediu extern: 2-3 luni in apa, 35 de zile in gheata, 10-60 de zile in sol, 100 de zile in carnea congelata, 10 zile in paine, 8 zile in lapte, 45-100 de zile pe boabe de cereale.

Este distrus rapid de caldura.

Este sensibil la dezinfectante si la actiunea antibioticelor: streptomicina, tetracicline.

Sunt rezistente la peniciline.

7. Structura antigenica

Tulpinile de Francisella tularensis sunt omogene din punct de vedere antigenic.

Capsula contine lipopolizaharide si carbohidrati.

S-au extras si antigene de la nivelul peretelui celulei bacteriene.

Francisella tularensis detine si antigenul somatic O (LPZ) - endotoxina.

Exista unul sau mai multe antigene proteice inrudite cu antigenele aglutinante ale Genului Brucella.

8. Caractere de patogenitate

Factorii de patogenitate nu sunt foarte bine cunoscuti. Componentele de suprafata ale celulei (materialul extracelular, capsula) sunt implicate in patogenitate. Endotoxina pare sa aiba un rol similar in patogeneza ca cel al endotoxinei de la Salmonella typhi.

9. Raspunsul imun

Dupa infectie, raspunsul imun este durabil, putand persista toata viata, fiind mediat atat umoral cat si celular.

In cadrul raspunsului imun umoral, anticorpii aglutinanti apar dupa 10 zile de la debutul bolii cresc in perioada de stare a bolii si scad in convalescenta, ramanand la aceste valori ani de zile. Nu au efect protector.

Tendinta bolii la recaderi sau cronicizare care pot apare in conditiile unor titruri ridicate de anticorpi serici sau a raspunsului imun persistent se datoreaza posibilitatii de supravietuire intracelulara a germenilor.

Imunitatea celulara reprezinta posibilitatea principala de aparare fata de infectie.

Din ziua a 6-8-a de boala, bolnavii prezinta o sensibilizare alergica fata de antigenul tularemic (tularina).

10. Boala la om

Incubatia: 3-7 zile, cu extreme 21-24 de zile.

Boala poate imbraca clinic forme variate: ganglionara simpla, orofaringiana, oculoganglionara, pulmonara, abdominala, tifoidica (septicemica).

Alaturi de formele tipice sau grave de boala se citeaza si forme usoare si chiar infectii inaparente (asimptomatice).

Maladia evolueaza cu: cefalee, febra ridicata, adinamie, greata, varsaturi, ulceratii cu localizari diverse si adenopatie regionala voluminoasa (butonul tularemic).

In forma ulceroganglionara la locul de inoculare, germenii se multiplica si intr-o saptamana apare o inflamatie care evolueaza spre papula, apoi ulcereaza

Microorganismele disemineaza limfatic pana la ganglionii regionali care se hipertrofiaza si pot supura. Germenii se multiplica intracelular, urmeaza o bacteriemie tranzitorie cu formarea de focare in diferite organe parenchimetoase (plamani, ficat, splina) sub forma de noduli granulomatosi care se pot necroza sau cazeifica.

11.Epidemiologie

Tularemia - maladie cu focalitate naturala, se regaseste mai mult in tarile din emisfera nordica unde evolueaza sporadic sau in microfocare epidemice.

Infectiozitatea este foarte mare, putand aparea dupa penetrarea tegumentelor sau inhalarea unui numar de 50 de germeni.

Sursa de infectie este reprezentata de animale salbatice (vulpe, nevastuica, chitcanul, ariciul, cartita, porcul mistret, lupul) si domestice si peridomestice (oi, porci, vite cornute, cal, pisica, caine, iepuri, sobolani, soareci, harciogi, bizami, veverite) si de pasari (gaina, porumbelul, fazanul , cioara). In focare agentul patogen este prezent la insecte ectoparazite ( muste, capuse, tantari).

Transmiterea infectiei la om se poate face prin contact direct cu sangele, organele, urina, fecalele, pielea, blana, animalelor infectate mai frecvent posibila la vanatorii, agricultorii si bucatarii,

Pe cale indirecta: digestiva prin consumul de apa sau alimente contaminate cu dejectele animalelor infectate sau cu cadavrele lor, pe cale respiratorie prin inhalarea prafului containat, si prin infectii de laborator. Infectia tularemica se poate produce si prin intepatura artropodelor hematofage, cu contactul de artropode strivite, prin obiecte de uz comun contaminate, prin imbracamintea stropita cu sangele animalelor bolnave.

Receptivitatea este generala, dar boala poate avea un caracter profesional.

Pentru controlul acestei maladii se recomanda evitarea contaminarii sau consumarii de produse infectate, portul echipamentului de protectie, inclusiv cu manusui pentru persoanele la risc, exterminarea rozatoarelor si a insectelor hematofage vectoare.

Se poate practica la adulti un vaccin viu atenuat care nu confera o protectie totala, dar persoanele vaccinate fac o forma de boala mai usoara.

1. Definitie

Bacili mici, Gramm negativi, nesporulati, mobili, aerobi, catalazo pozitivi, oxidazo-negativi sau slab pozitivi, inactivi asupra carbohidratilor si nitratilor.

2. Habitat

Legionella pneumophilla se gaseste in produsele patologice ale bolnavilor, si raspandite in mediu extern in special in apa potabila sau in difertie medii umede.

In sursele si rezervoarele naturale si artificale de apa potabila cianobacteriile, flavobacteriile si algele verzi le furnizeaza hrana, iar protozoarele, ciliatele si amoebele devin gazde de amplificare pentru acesti germeni.

Au fost izolate din noroi, namol, apa de ploaie, dar niciodata din sol si din pulberi.

Legionelele produc cantitati mari de glicocalix (slime) care le permite acumularea si persistenta in tuburi si conducte de cauciuc chiar siliconate.

Suprafetele metalice din fier, zinc si aluminu le favorizeaza cresterea, otelul inoxidabil si cuprul le sunt mai putin favorabile pentru dezvoltare.

Supravietuiesc si 1 an de zile in apa distilata.

3.Caractere morfologice

Bacil mic de 0,3mμ - 0,5 mμ /1,5 mμ -5 mμ, cu capetele ascutite pleomorf, nesporulat, necapsulat, prezentand unul sau mai multi flageli polari sau subpolari, mobil. Este Gramm negativ. Se coloreaza greu. In culturile vechi pot lua aspecte filamentoase.

Coloratia imunofluorescenta directa a prelevatelor patologice din infectiile respiratorii pot orienta rapid decizia terapeutica.

4. Caractere de cultura

Nu creste pe mediile simple.

Se cultiva greu, , necesitand medii speciale cu L cisteina saruri de fier (mediul BCYE £ - Buffered Charcoal Yeast Extract £ - ketoglutarat) cu adaugarea de substante antimicrobiene - cefalosporine (vancomicina de preferinta).

Sunt germeni strict aerobi, cresterea lor este stimulata de un pH de 6,9 si o concentratie de 5 %CO_2,

Se dezvolta lent in 3-10 zile, colonii de tip S mici, convexe, gri-verzui,cu opalescenta patata, care le da aspectul fatetei de sticla taiata, cu pigmentatie si iridiscenta caracteristica.

5.Caractere biochimice

Testele biochimice au valoare relativa.

Majoritatea speciilor sunt slab oxidazo-pozitive, catalazo-pozitive si gelatinazo-pozitive.

Mobilitatea germenilor este dificil de detectat

Elaborarea de pigmenti, fluorescenta coloniilor, lichefierea gelatinei, hidroliza hipuratului se utilizeaza in diferentierea speciilor de Legionella.

Identificarea antigenica este considerata in prezent metoda cea mai eficienta pentru speciile de Legionella implicate in patologia umana.

6. Rezistenta in mediu, la agenti fizici, chimici si biologici

In mediul exterior prezinta o rezistenta marcata: un an in apa de robinet la 4 ⁰C sau in apa distilata; la un pH acid rezista 30 de minute.

La caldura: rezista pana la 56˚C, fiind distrus in 30 de minute la 58 ˚C.

Este sensibil la dezinfectante care elibereaza clor activ, si la antibiotice ca: rimfampicina si eritromicina.

7. Structura antigenica

Exista antigene comune genului dar si antigene specifice de specie si serogrup care sunt somatice (antigenul O, endotoxina) fiind implicate in patogenie.

S-a descris si o structura antigenica proteica (factorul de infectare a macrofagelor) care favorizeaza penetrarea si supravietuirea intracelulara a germenilor, avand proprietati asemanatoare elastazei produse de bacilul piocianic.

S-a constatat prezenta unor fractiuni antigenice comune cu alte specii bacteriene, mai ales Gramm negative ( Pseudomonas aeruginosa, Bordetella pertussis, Francisella tularensis, Bacteroides fragilis etc.).

8. Caractere de patogenitate

Legionella pneumophilla este patogena prin multiplicare si invazivitate, iar evolutia catre o forma de boala manifesta clinic depinde de interrelatiile dintre factorii ce tin de microorganism, conditiile mediului inconjurator si factori care tin de macroorganism.

Germenii sunt dispusi facultativ intracelular, cu tropism pentru monocite si macrofage. Legionellele patrund pe cale respiratorie pana la nivelul bronhiolelor terminale si alveolelor pulmonare, unde induc formarea unor focare fibriono-purulente, care la imunocompromisi determina aparitia unor abcese.

9. Raspunsul imun

Raspunsul imun este atat umoral cat si celular.

10. Boala la om

Legionela pneumophila serogrupurile 1 si 6 sunt cel mai frecvent implicate in patologia umana.

La om cauzeaza infectii sistemtatizate astfel: infectii inaparente, maladii nepneumonice (febra de Pontiac), pneumonia, boli inflamatorii extrapulmonare (infectii urinare si digestive, pericardite, abcese la nivelul punctiilor pentru hemodializa, infectii ale plagilor).

Pneumonia este cea mai frecventa forma de manifestare a infectiei care debuteaza de obicei brusc cu stare generala alterata, febra inalta, cefalee, mialgii, tuse seaca initial apoi productiva.

Letalitatea la cazurile netratate poate ajunge la 20 %.

Dupa vindecarea clinica pot persista infectii latente.

11. Epidemiologie

Cunostintele privind sursa de infectie sunt inca lacunare. Posibilitatea de infectare principala o constituie expunerea la o sursa de apa infectata (rezervoare de apa, piscine, fantani publice) mai ales cand se pot produce aerosoli.

Solutiile de continuitate, inclusiv plagile operatorii in contact cu apa infectata se pot transforma in poarta de intrare pentru Legionelle

Transmiterea este posibila mai direct pe cale arogena mai ales cand se pot produce si aerosoli prin instalatiile de conditionare a aerului, nebulizatoare, dusuri, ploaie. Si inghitirea de apa contaminata poate determina infectii ale tractului respirator inferior.

Nu a fost dovedita transmiterea interumana si in conditii de laborator.

Receptivitatea la infectie aerogena este mai mare si evolutia imbolnavirilor mai grava la imunocompromisi si la persoane peste varsta de 50 de ani .

Infectia se poate manifesta:izolat, sporadic, epidemic.

Se citeaza infectia nozocomiala cu Legionelle.

Prevenirea si controlul infectiei se poate realiza prin supravegherea existentei bacteriei in mediile acvatice (apa potabila, apa industriala, apa din conductele de incalzire, din turnurile de racire, etc.), in care caz se pune problema hiperclorinarii apei sau consumului ei dupa o fierbere prealabila si racire.

1.Definitie:

Bacili Gramm negativi nesporulati incurbati pana la helicoizi mobili, oxidazo-pozitivi, microaerofili pana la anaerobi, unele specii sunt capnofile, au metabolism respirator oxigeno si citocormo- dependent, nu fermenteaza zaharurile.

2. Habitat

Germenii se regasesc in tubul digestiv a numeroase mamifere (porcine, bovine, ovine, caini si pisici) si pasari de casa si salbatice, la care determina frecvent starea de purtator sanatos si mai rar boli manifeste (avorturi, enterite, septicemii).

3.Caractere morfologice

Bacili subtiri, usor incovoiati in forma literei S sau cu aspect helicoidal cu 2-6 spire, cu dimensiuni cuprinse intre 0,2 mμ- 0,9 mμ / 0,05 mμ - 5 mμ. Gramm negativi

Dispusi sub forma unor virgule amplasate separat, sau pereche (precum aripile unui pasari in zbor). Necapsulat. Nesporulat. Mobili cu flageli monotrichi, peritrichi sau mai rar lofotrichi. Au un polimorfism accentuat.

In culturile vechi sau in conditii neprielnice de mediu pot genera forme cocoidale sau hiperspiralate, necultivabile, "dormante".

4. Caractere de cultura

Se cultiva utilizand mediile selective sau tehnica filtrarii.

Temperatura optima de crestere se apreciaza a fi intre 37˚ C - 42˚ C.

Sunt germeni micoraerofili si pretentios nutritivi.

Coloniile de Campylobacter imbraca de obicei 2 aspecte:

- colonii mici, cu margini regulate, transparente, nehemolitice, lucioase, incolore - gri castanii;

- colonii plate, umede, cu margini neregulate, mari, nehemolitice, transparente, asemanatoare cu picaturile de miere sau abur condensat.

5. Caractere biochimice

Microaerofili pana la anaerobi.

Oxidazo-pozitivi, catalazo-pozitivi, nezaharolitici, aminoacizii sau produsii intermediari ai ciclului acizilor tricarboxilici (ciclul Krebs) le furnizeaza energie.

6. Rezistenta in mediu, la agenti fizici, chimici si biologici

Rezistenta medie in elemente ale mediul inconjurator.

Pot supravietui in forme dormante timp indelungat pana isi regasesc gazda favorabila pentru a se dezvolta.

Sensibili moderat la dezinfectantele uzuale.

Sensibili la antibiotice de tipul eritromicinei. Este necesara efectuarea antibiogramei inainte de inceperea tratamentului.

7. Structura antigenica

Este descris un antigen somatic O, un antigen flagelar H, si un factor de aderare.

8.Caractere de patogenitate

Este patogen prin multiplicare si invazivitate.

La moartea germenulilor se elibereaza endotoxina.

9. Raspunsul imun

Este implicat un raspuns umoral (anticorpi IgM, IgA si IgG) si celular.

10. Boala la om

Infectiile se limiteaza de regula la nivelul aparatului digestiv stomac si intestin determinand la copiii mici - gastroenterite, colite iar la adulti se poate asocia cu gastrita si chiar boala ulceroasa.

Pot deterina complicatii grave extradigestive cum sunt: bacteriemii, septicemii, encefalopatii acute, meningite, endocardite, artrite reactive, colecistie, infectii urinare, avorturi, infectii uterine, in special la imunodeprimati.

Rolul acestor germenii in patologia oro-gingivala inca nu este pe deplin elucidat, acestia regasindu-se in tartrul dentar si la pacientii cu periodontite.

11. Epidemiologie

Rezervorul de infectie: omul bolnav sau purtator dar mai frecvent contactul cu animale sau pasari infectate.

Caile si mecanismele de transmitere: digestiv prin alimente sau apa de baut contaminata.

Receptivitatea este generala, forme mai grave de boala fac persoanele imunocompromise.

Incidenta mai crescuta a imbolnavirilor se inregistreaza in cursul verii si toamnei.

Nu exista masuri profilactice speciale pentru prevenirea infectiilor cu Campylobacter.

1.Definitie

Bacili incurbati sau helicoidali, cu unul sau mai multi flageli dispusi polar, mobili cu miscari caracteristice, nesporulati, necapsulati, microaerofili, azaharolitici, oxidazo pozitivi, catalazo- pozitivi, producatori de ureaza in cantitati mari.

2. Habitat

Colonizeaza mucoasa stomacului unde poate persista perioade mari de timp, chiar toata viata, disparitia sa fiind conditionata de instalarea gastritei atrofice cu metaplazie intestinala ce determina disparitia receptorilor epiteliului gastric.

Se pare ca rezista la fagocitoza si la actiunea imunoglobulinelor implicate in apararea locala (IgA si IgG).

3.Caractere morfologice

Aspect de vibrion, sau de forma literei S sau spiralati, Gramm negativi, cu dimensiuni cuprinse intre 0,1mμ -1mμ/1,5mμ-7,5m μ, cu unul sau mai multi flageli dispusi lofotrichi sau amfitrichi .

Genereaza forme coccidale la contactul cu aerul, necapsulat, nesporulat.

4. Caractere de cultura

Se cultiva pe medii neselective sau selective, se incubeaza la 37 ˚C in care sunt asigurate conditii de microaerofilie. (O2 5%, CO2 10%, N2 85%) si atmosfera umeda.

Coloniile apar intre ziua a 3-a si a 7-a, sunt mici si transparente.

5. Caractere biochimice

Oxidazo-pozitivi catalazo-pozitivi producatori de ureaza in cantitati mari, unele tulpini produc pe mediul TSI- H2S, nu reduc nitratii, nu desfac hipuratul de sodiu

6. Rezistenta in mediu, la agenti fizici, chimici si biologici

Foarte sensibil la deshidratare, rezista putin timp in mediul extern.

La nivelul mucoasei gastro-duodenale are capacitatea de a rezista perioade lungi de timp datorita ureazei care care prin eliberarea de amoniac tamponeaza pH acid; forma spiralata a bacteriei si prezenta flagelilor permit strabaterea stratului de mucus si ajungerea germenilor la nivelul celulelor mucoasei gastrice unde pH-ul acid este mai redus.

7. Structura antigenica

Se descriu:

un antigen somatic (O) - termorezistent - endotoxina,

un antigen flagelar H - termosensibil,

un antigen de suprafata (de aderare, colonizare) care se fixeaza exclusiv pe receptorii celulelor epiteliului gastric.

8.Caractere de patogenitate

Se datoreaza antigenului de suprafata cu rol in aderare, antigenului somatic O - endotoxina, toxinei citotoxice ce initiaza inflamatia locala la nivelul epiteliului gastric si duodenal, toxinei care inhiba pH ul acid al sucului gastric.

9. Raspunsul imun

Se produc IgM specifici in cazul infectiilor recente si IgA si IgG in cazul infectiilor cronice.

10. Boala la om

Infectarea cu Helycobacter pylori se asociaza cu gastrita gastrofundica, ulcerul peptic, cancerul si limfomul gastric de tip MALT.

Infectarea cu Helycobacter heilmanni se asociaza cu manifestari dispeptice uneori grave.

11. Epidemiologie

Prevalenta infectiei este de 80% la adultii din tarile in curs de dezvoltare

Sursa de infectie este reprezentata de omul purtator sau bolnav.

Calea si mecanismele de transmitere nu sunt pe deplin precizate dar se suspicioneaza calea oral-orala, sau fecal-orala.

Receptivitatea generala, favorizaza de mediul familial.

Infectia cu Helycobacter pylori poate reprezenta un factor de risc pentru cancerul gastric, regasind aceasta infectie asociata frecvent in gastritele cronice si in ulcerele peptice.