"Hrana" informationala si morfogeneza cerebrala
Studii indraznete au pornit pe drumul stabilirii unor legaturi dintre morfologia activitatii cerebrale, dintre activitatea macro si micromoleculara de aici si cuantumul informational cu care se actioneaza asupra acestora. In acest sens s-au imaginat conditii experimentale specifice, de privare si respectiv de "inbunatatire" informationala a agentilor stimulatori, de actiune asupra receptorilor si asupra activitatii cerebrale ale animalelor. Au fost experimente interesante, 727i86h efectuate in anii ai secolului trecut de M. Rosenswig si colab. la Universitatea Berkley din California. Rezultatele acestor experienta doar cu mare prudenta pot fi cuantificate si evaluate comparativ, din perspectiva activitatii cerebrale umane
Subiectii din aceste experiente au fost soareci, care au fost impartiti in doua grupe: indivizii din prima grupa au fost amplasati intr-un cadru experimental cu numeroase elemente stimulente, atractive Astfel acestea puteau fi manipulate, erau "jucarii" antrenante a activitatii mentale a animalelor; cea de a doua grupa a fost amplasata intr-un cadru cu hrana din abundenta cu conditii stimulente caracterizate prin monotonie. Ca prima constatare a reiesit ca dupa un interval de timp animalele din prima grupa s-au dovedit mai active si mai ingrijite, spre deosebire de animalele mai dolofane din cea de adoua grupa.
Dar dupa opt zile de mentinere a animalelor in aceste conditii constrastante toti sobolanii au fost sacrificati pentru ca din creierul lor sa se ia extracte de unitati morfologice celulare, care au fost supuse unor analize amanuntite. Descoperirea cruciala cruciala a acestor cercetatori a constat din inregistrarea unui procentaj de 4% grutate mai mare a creierului la animalele din prima grupa fata de cei din a doua grupa. Aceasta crestere semnificativa in greutate a creierului intr-unminterval atat de redus s-a produs cu deosebire in acea arie a creierului care deserveste perceptia vizuala; posibil datorita solicitarii mai intese a acestuia in amplasamentul informational "imbogatit".
Alte studii efectuate pe animale din specii diferite, de sobolani de exemplu, confirma efectele pozitive ale unui ambient "imgogatit" informational. Dar nu mai putin surprinzator a fost faptul ca efectele sunt extrem de specifice. Astfel, alte cercetari (W.Greenough, Notebohn s.a.) au demonstrat ca la animalele crescute intr-un astfel de amplsament "imbogatit" va avea ca efect marirea in volum si numerica a neuronilor, a sinapselor, a denditelor si a conexiunilor dintre ele. Concluzia a fost ca odata cu cresterea in experienta la nivelul creierului are loc o crestere a numarului de neuroni, a tiparelor si a calitatii conexiunilor sinaptice. De asemenea, s-a mai observat im cercetari efectuate pe canari ca are loc o dublare a nucleilor cerebrali in prioada de cantat a pasarii.
Fireste, in astfel de situatii este mare tentatia de a face generalizari si extinderi a unor astfel de rezuiltate la om, fata de care se impune prudenta si adoptarea de strategii metodologice. Sunt cercetari care necesita multe experiente de control la alte specii de animale, de perfectionare a tehnologiilor de cuantificare etc. Dar poate cum nici cercetatorii nu si-au imaginat, rezultatele lor au deschis totusi poarta spre un domeniu de cercetare psihomorfologic inca virgin. Etse domeniul unse se poate proba daca, intradevar, ceea ce morfologic ajunge la un moment atat de mare - cum este creiarul mamiferelor superioare si a omului - este totodata si mai bun (vezi cap. I, problema paradoxului "evolutiei mentale"). Cu atat mai mult cu cat alti cercetatori (J-P. Changeux si a Dauchin) au notat tot in experiente pe animale ca posterior unor perioade experimentale critice, de suprasolicitare sau stres, are loc o masiva degradare sau atrofiere pana la 85 % a multimii de celule neuronale. De asemenea, prolifica diponibilitate de invatare de care dau dovada in general organismele tinere, cu deosebire intr-o anumita perioada critica, poate fi la fel de bine raportata la marirea numarului conexiunilor inregistrat la nivelul sistemului nervos, dintre care insa unele dintre acestea ulterior dispar cu desavarsire. De exemplu, la om, densitatea sinapselor creste puternic in primele luni de viata, atinge nivelul maxim la varsta de 1-2 ani (aproximativ o densitate cu 50 % mai mare decat la un adult), ca sa decline dupa aceea spre varsta de 16 ani, cu mai mica lentoare pana la varsta de 72 ani.
|
