INFLUENŢELE MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR ÎN APARIŢIA BOLILOR PARAZITARE
Parazitologia ecologica cunoaste si în România o ascensiune ca în întreaga lume. Aceasta ramura ofera cunostinte privind conditiile de aparitie, de dispersie si disparitiei formelor parazitare libere, dependente de variatiile factorilor climatici specifici ecosistemelor.
Mediul înconjurator, din care formele parazitare libere fac parte, influenteaza prin factorii sai abiotici si biotici toate organismele. Acesti factori se interconditioneaza la nivelul ecosistemelor, generând conexiuni si relatii complexe.
Mediul în acest context îl constituie totalitatea factorilor abiotici si biotici, ansamblul conditiilor energetice, fizice, chimice si biologice din ambianta vietuitoarelor (Codreanu, 1978
În dezvoltarea vietuitoarelor, unii factori au rol esential, limitat, altii favorizeaza evolutia acestora.
Parazitii ajunsi în mediu ocupa anumiti biotopi, intra în competitie, în re&# 232d37c 355;eaua trofica.
Parazitii euribionti sunt aceia care au rezistenta mare la variatiile factorilor ecologici – ex.: ouale de ascarizi care rezista mai multi ani în mediu.
Parazitii stenobionti – sunt aceea cu rezistenta limitata la anumite variatii de mediu – ex.: fata de factorul termic, terontii de Ichthyophthirius rezista la temperaturi de peste 180C pâna la 300C. Sub 180C nu apare boala, iar peste 300C parazitii mor.
Parazitii, pentru a se dezvolta în mediu, au anumite cerinte ecologice, o anumita capacitate adaptativa si un anumit grad de sensibilitate, o rezistenta care le influenteaza capacitatea infestanta.
Poluarea parazitara depinde de factorii de mediu, care pot fi abiotici si biotici.
Altitudinea – este un alt factor geografic, limitant pentru dezvoltarea unor paraziti. De exemplu, în localitati cu altitudine peste 400 m este absent paludismul, în prezenta insectelor transmitatoare (Anopheles). Regimul temic pare a fi inhibant asupra fazelor endogene ale plasmodiilor (Ciuca, 1957
Pajistile montane au o fauna limitata de capuse fiind dominata în special de Ixodes sp., spre deosebire de cele din Delta Dunarii, populate cu mai multe specii si genuri (Georgescu et col.1953, suteu, 1970
Expozitia versantilor influenteaza prin radiatia solara, curgerea apei de precipitatii, tipul de vegetatie si astfel si biologia parazitilor. Pantele cu expozitie sudica, bine încalzite de radiatiile solare, se autoasaneaza în scut timp, spre deosebire de pantele nordice, puternic contaminate cu formele parazitare (suteu, 1992
Factorii edafici (gr. edaphos=sol), deasemeni influenteaza structura parazitocenozelor: terenurile de pasune cu soluri argiloase, impermeabile, cu suprafete denivelate datorita amprentelor de copite formeaza nise favorabile dezvoltarii larvelor de tântari, larvelor de trematode si larvelor de nematode (Euzeby, 1972, cit. de suteu, 1992). Solul oxigenat, umed, conserva pâna la doi ani ouale de ascarizi si trichuride; solurile nisipoase favorizeaza supravietuirea larvelor de nematode, deoarece masa de fecale se încorporeaza în nisip formând un substrat convenabil larvelor. Solurile acide si cele saraturate nu asigura conditii de dezvoltare propice pentru ouale de cestode si trematode care se distrug mai usor (Euzeby, 1972, cit. de suteu, 1992
Radiatia solara are efecte complexe asupra dezvoltarii tuturor vietuitoarelor, structura si functionalitatea bionozelor fiind dependente de intensitatea, durata, perioada acestora. Spectrul solar cuprinde urmatoarea succesiune de radiatii: gamma(γ), delta(Δ) infrarosii (I.R.), spectrul vizibil, ultraviolete (Uv), micro-unde (µ), unde Radio. Dintre toate radiatiile, spectrul vizibil cuprinde radiatii cu lungime de unda cuprinse între 380 si 750 nm:
|
Majoritatea populatiilor de paraziti prefera locurile umbrite (sunt ombrofile), -cu heliotropism negativ-, sensibile la actiunea luminii directe a soarelui, care, în acest context sunt limitative pentru dezvoltarea lor. Fotoperiodismul determina ritmul circadian al parazitilor mobili (suteu, 1992 Astfel, larvele unor nematode ca strongilii, ancilostomele, sub influenta luminii coboara spre radacina fiului de iarba în zilele însorite si urca pe verticala în zilele neânsorite, în special în faza crepusculara (Euzeby, 1972 Radiatiile U.V. intense inhiba sporogeneza oochistilor. Ca urmare a adaptarii lor la conditiile oferite de asezarile umane si adaposturile de animale, capusele parazite nocturne – cum sunt capusele de pasari, plosnitele, sunt usor vulnerabile la actiunea soarelui; ouale si larvele lor sunt distruse în câteva minute de actiunea directa a razelor solare (suteu, 1992 Temperatura, prin caracterul ei oscilant de la zi la noapte, ori sezonier constituie, constituie unul dintere factorii dominanti asupra ontogeniei parazitilor. Aceste variatii termice pot opri dezvoltarea sau o pot accelera, uneori pot avea efect letal. Practic, toate procesele metabolice se desfasoara într-un optim termic specific, existând zone de confort termic, în care evolutia se produce într-un timp minim. Raportîndu-ne la conditiile termice putem clasifica parazitii în: euritermi – cu valente termice largi, adaptati la mari oscilatii termice – parazitii ubicvitari ca Eimeria supravietuiesc la – 240C (oochistii acestei specii); stenotermi – cuprinde acei paraziti sensibili la oscilatiile termice: de exemplu, unele specii de Eimeria, prin formele lor de schizonti si merozoiti, sunt stenoterme pentru ca acestea mor pe sol în câteva ore, nefiind rezistenti ca oochistii la variatii ample termice (suteu, 1992); În general formele infestante sunt euriterme: Metacercarii de Fasciola hepatica rezista în mediu acvatic si la 120C – 130C, între 6 si 10 luni, în mediu umed si la temperatura joasa traind 4 – 5 luni (suteu, 1992 Umiditatea – în special cea din sol are importanta pentru supravietuirea si dezvoltarea parazitilor. Actiunea umiditatii este corelata de obicei cu temperatura. Specii eurihidrice: chistii de flagelate, oua de cestode, L3 de nematode. Ouale de ascarizi rezista 2 ani în sol umed si câteva luni în sol uscat. Fasciola depune metacercari care rezista 6 –10 luni în mediu acvatic iar în mediu uscat aceleasi larve rezista 2 – 3 saptamâni (Euzeby,1972, cit. de suteu, 1992 În general, dezvoltarea sporogonica la sporozoare si cea embrionara la este posibila pe soluri umede sau chiar în medii acvatice. Sunt conditionate de mediul acvatic ca suport biologic, formele vegetative ale flagelatelor si ciliatelor (Ichthyophthirius multifiliis), sporii de Myxosoma, stadiile larvare ale unor trematode ca miracizii, cercarii si ale cestodelor precum coracizii, care în conditii de uscaciune se distrug spontan (suteu, 1992 Larvele culicidelor, tabanidelor, simulidelor îsi au biotopurile în mediile acvatice. Formele parazitare xerofile (xeros =uscat) nu sunt asa de numeroase: ex. cercarii trematodului Dicrocoelium lanceolatum care ajung, pe pasuni cu sol uscat dupa ce parasesc gasteropodele; insectele adulte din genul Hypoderma, Gasterophylus, Tabanus prefera zone cu multa uscaciune si caldura, necesare reproducerii (suteu, 1992 Factorii chimici sunt reprezentati de: oxigen; pH; CO2; salinitate. Oxigenul este un factor limitant pentru paraziti, în special pentru formele hidrofile, întrucât oxigenul din aer are stabilitate. Cei mai multi paraziti se dezvolta în medii aerobe (apa, sol, pasune), cu suporturi oxigenate. În ape neoxigenate nu rezista mai mult de doua luni, de exemplu, ouale trichostrongilidelor. Oxigenul substratului pare de mica importanta pentru unele specii –de exemplu, pentru Strongyloides, oochistii de Isospora care se divid înca din perioada de tranzit intestinal, în conditii de anaerobioza, sau ouale de Diphyllobothrium care evolueaza în adâncul apei, unde oxigenul este redus (Dubey, cit. de suteu, 1992). Diferentiat este comportamentul culicidelor, a caror larve (apneuste) au dispozitive respiratorii speciale, ridicându-se la suprafata apei pentru respiratie aeroba. pH-ul – apei si solului variaza între 0 si 14, starea de neutralitate fiind la pH 7. Virajul acid (0 – 7) sau alcalin (7 – 14) poate determina distrugerea totala sau partiala a florei si faunei afectate. Unii paraziti sunt acidofili, altii bazofili sau neutri. Un exemlu de paraziti neutrofili – flagelatele din genul Trichomonas care nu se cultiva nici în vitro în medii acide (Mendrea et col. cit de suteu, 1992 CO2 – detine importanta în special pentru procesele de embriogeneza, de napârlire, în special se exercita influenta CO2 asupra biocenozelor mediului acvatic, unde, rezistenta unor stadii larvare de tabanide scade atunci când sunt valori ridicate de CO2. Salinitatea – clasifica tipurile de paraziti în: dulcicoli eurihalini stenohalini Cele mai numeroase populatii parazitare traiesc în apele dulcicole. Salinitatea 5‰ omoara miracizii multor trematode (Botnariuc, 1974). Pe terenurile limitrofe marilor lipseste fascioloza. Factorii de mediu influenteaza major procesele biologice ale parazitilor. Un exemplu, este cel al unor insecte malofage ale genului Antarctophthirius care paraziteaza pe parul focilor din regiunea arctica. Parazitii, au corpul acoperit cu niste formatiuni chitinoase ca niste solzi care le permit sa înmagazineze aerul ce le serveste atunci când foca se scufunda. Alte insecte, tot malofage din genul Echinophthirius, stau pe botul focii si când acestea intra în apa parazitii se introduc în narile ei, pentru ca nu dispun de acea îmbracaminte solzoasa ca primele. O lipitoare Ozobrancus janleanus, care paraziteaza broastele testoase este astfel dotata fiziologic încât poate sa suporte mare uscaciune timp îndelungat, timp în care poate sa piarda 4 5 din greutatea corporala. Astfel, lipitoarea rezista atunci când broasca testoasa paraseste apa si sta pe tarm. Acarienii plumicoli care paraziteaza pasarile migratoare îsi încheie ciclul vital înaintea de începerea migrarii pasarilor pentru a nu fi smulsi de pe pene de curentii de aer. Ei depun oua în profunzimea pielii, sau larvele intra în tesutul subcutanat. Este contrar obiceiului acarienilor de pe pasari sedentare, care paraziteaza pasarile tot timpul anului (Radulescu, 1959 Un purice – Ceratophyllus gallinae trece din cuibul pasarilor migratoare, unde stau din primavara pâna în toamna, infestând alte pasari în perioada de migratie folosindu-se de pasarile domestice. Daca gazda moare, în timpul racirii cadavrului, malofagele se aduna pe cap, iar dupa racirea totala îl parasesc. Daca gazda se îmbolnaveste si are febra, paduchii îl parasesc în scurt timp. În timpul migratiei pasarile se hranesc putin. Cestodele endoparazite pe pasarile migratoare îsi înfunda scolexul în mucoasa intestinala si îsi reduc cât mai mult numarul proglotelor, datorita reducerii cantitatii de hrana disponibila. Musulmanii care nu consuma carne de porc nu se infesteaza cu Taenia solium – parazit specific omului, pentru ca larva ei (Cysticecus cellulosae) se dezvolta în porc; consumând carne de rumegatoare, se pot infesta cu un alt cestod, Taeniarchynchus saginatus a carei larva (Cysticercus bovis) se dezvolta în erbivore. Document InfoAccesari: 5690 Apreciat:  Comenteaza documentul:Nu esti inregistratTrebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta Creaza cont nou A fost util?Daca documentul a fost util si crezi ca meritasa adaugi un link catre el la tine in site in pagina web a site-ului tau.
Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 ) |
