MAREA NEAGRĂ sI LITORALUL
Rest al Marii Sarmatice, Marea Neagra constituie un mediu de viata deosebit, caracterizat printr-un complex de factori fizico-chimici care conditioneaza dezvoltarea unor asociatii de organisme, dintre care multe sînt specifice numai acestei mari. Marea Neagra are o suprafata de 413 000 km2 si o adîncime maxima de 2 466 m. Mareele sînt de mica amploare (de cca 12 cm), salinitatea apei este de 17—18%o (pe jumatate cît cea a altor mari), la litoralul nostru ea scazînd la 7—12‰ sub influenta apelor Dunarii. Variatiile de temperatura se resimt pîna la adîncimea de 75 m (vara temperatura apei la suprafata poate urca la 20— 26°C, iarna apa îngheata la mal). Datorita originii si evolutiei ei, si ca rezultat al prezentei în cantitate mare a hidrogenului sulfurat, de la adîncimea de peste 180 m în jos viata animala lipseste.
Plantele si animalele acestei mari sînt reprezentate pe de o parte de forme marine, comune marilor din sudul si vestul Europei, pe de alta parte de forme caracteristice bazinului ponto-caspic, relicve ale fostului bazin sarmatic. Flora si fauna sînt sarace ca numar de specii, dar bogate ca numar de indivizi (Pl. 1).
Litoralul românesc al Marii Negre przinta doua forme de relief: de la delta secundara a Chiliei si pîna lînga Constanta, pe o lungime de peste 140 km este un tarm jos, nisipos. De aici pîna la Vama Veche, pe o lungime de 85 km, malul este înalt de pîna la 15—20 m, mai adesea stîncos, constituit din faleze înalte care lasa din loc în loc zone cu plaje nisipoase. Pe nisipurile si falezele calcaroase se dezvolta o flora specifica, care adaposteste putine animale, adaptate acestui mediu.
De la linia tarmului si pîna la adîncimea de 180—200 m se întinde o cîmpie submarina usor înclinata, platforma continentala, care la litoralul românesc are latimi de 50—200 km. La marginea platformei exista un taluz abrupt care coboara la adîncimi de peste l 500—l 800 m. În repartitia vietuitoarelor de pe fundul Marii Negre se pot distinge 6 etaje, dintre care 5 sînt pe platforma continentala si unul sub aceasta:
Etajul supralitoral — este constituit din portiunea de tarm stropit de valuri sau acoperit de acestea la furtuni mari. În acest etaj traiesc numeroase crustacee, insecte si viermi care se hranesc cu materiile organice în descompunere aduse de valuri (scoici, alge) si care pot forma depozite rau mirositoare.
Etajul mediolitoral — îl formeaza zona de spargere a valurilor (la adîncimi ale apei de 0—0,5 m). El gazduieste în zonele pietroase plante si animale care se fixaza puternic si care pot suporta perioade scurte de uscare. În zonele nisipoase traiesc animale care se pot îngropa foarte rapid în substrat.
Etajul infralitoral — situat la adîncimi de 0,5—12 m (rar pîna la 18 m), ocupa portiunea de fund în care se pot dezvolta fanerogamele marine (Zostera) si algele iubitoare de lumina (ca Phyllophora). Substratul este calcaros sau nisipos, apele sînt agitate de valuri si sufera variatii mari de temperatura. Viata animala este deosebit de activa.
Etajul circalitoral — se întinde între 12 si 100—120 m adîncime. Fundurile sînt predominant nisipoase sau miloase. Domina asociatiile de viermi (Terebellides) sau de scoici (Mytilus, Abra, Modiolus, Mya, Lentidhim) pe care vin sa le „pasca" numerosi pesti cu valoare economica.
Etajul perizoic — situat între 100—200 m adîncime este reprezentat de asociatii de animale moarte recent (tanatocenoze) sau de cele subfosile, pe care traiesc putine animale vii.
Etajul azoic — situat sub 200 m adîncime, populat de sulfo-bacterii.
Masa apei — pelagialul — este domeniul a numeroase organisme animale si vegetale care se grupeaza în 2 asociatii: planctonul (vietuitoare mici care se misca putin sau se lasa duse de curenti) si nectonul (animale mari care înoata rapid, activ si care în Marea Neagra sînt reprezentate numai de pesti si delfini).
ALGE VERZI (FILUM CHLOROPHYTA)
1 — Enteromorpha intestinalis (L.) Link (Pl. 2) — corp abundent ramificat, H = 15 cm, cu un tal tubular, asemanator unui intestin. Sta fixata pe stînci sau pe alga Cystoseira la adîncimi de 2—6 m. Formele de la adîncimi sînt mai mari. Frecventa la litoralul nostru. În bazinul mediteranean, Oceanele Atlantic, Pacific si înghetat de Nord.
2 — Enteromorpha prolifera (Mull.) J. Ag. (Pl. 2) — H = 12—15 cm, 1 = 3 mm. Tal lamelar cu numeroase ramificatii fine. Sta fixata pe stînci, cochilii de scoici sau epifita pe Cystoseira. În Marea Neagra pîna la adîncimea de 1 m. În toate marile si oceanele din zonele temperate.
3 — Ulva lactuca L. (Pl. 2) — L = 20—25 cm. Alga robusta, cu talul latit în forma de frunza, cu cresterea pe toata suprafata. Tal fragil, usor rupt de valuri (fig. 3 a si 3 b). Sta fixata pe pietre si cochilii în bancurile de Mytilus, unde formeaza adevarate pajisti. Vegeteaza la adîncimi de 2—6 m. Endemica pentru Marea Neagra.
4 — Bryopsis plwnosa (Huds.) Ag. (Pl. 2) — H = 10—15 cm. Pe axul principal ramificatiile au aspect matasos, ca niste filamente dispuse în siruri longitudinale, mai lungi la baza axului, mai scurte spre vîrf. Nu opun rezistenta valurilor. În ape cu adîncime mica, dar si pîna la 4 m. Sta fixata pe stînci sau pe alte alge, în partea sudica a litoralului românesc, ca si în marile Azov si Mediterana si în Oceanele Atlantic, Pacific si Indian.
5 — Cladophora sericea (Huds.) Kiitz. (Pl. 2) — Talul formeaza o pîsla deasa. Filamentele axiale drepte, cu ramurele terminale usor curbate, cu ramificatii subterminale. Euribionta, fotofila, la adîncimi de 0,5— 2,5 m, fixata pe pietre, cochilii, sau epifita pe alte alge (Cystoseira sau Phylophora). În conditii prielnice de viata poate avea o dezvoltare atît de rapida, încît înabuse speciile cu care se asociaza. Comuna la litoralul românesc, precum si în lacul Mangalia. În Marea Neagra si pe malurile Atlanticului în partea sa europeana.
ALGE BRUNE (FILUM PHAEOPHYTA)
6 — Cystoseira barbata (Good et Wood) Ag. (Pl. 2) — H peste 1,70 m, tal masiv, arbustiform, cu consistenta lemnoasa. Axul principal si filoizii cilindrici. Specie stenohalina, mezoterma, pe care se prind alte alge. Traieste fixata pe stînci, pietre sau valve de Mytilus, la adîncimi de 1,5—10 m. Foarte frecventa la litoralul nostru, abundenta sa crescînd de la nord la sud. Comuna si în Marea Mediterana. Asemanatoare este C. bosphorica Sauv. (fig. 6, b).
ALGE ROsII (FILUM RHODOPHYTA)
7 — Phyllophora brodiaei (Turn.) J. Ag. (Pl. 2) — Tal lamelar, foarte ramificat. Sta fixata pe substrate stîncoase, cel mai ades pe valve de Mytilus. Stenoterma si stenohalina, comuna la adîncimi de 10—20 m, unde temperatura si salinitatea sînt mai constante. Bine reprezentata în Marea Neagra, unde formeaza 95% din totalul biomasei macrofitelor. În Marea Neagra, Oceanul înghetat de Nord, partea nordica a Atlanticului, Marea Japoniei si Oceanul Indian.
8 — Ceramium rubrum (Huds.) Ag. (Pl. 2) — Alga mica, ca o tufa, cu ramificatii care pornesc de pe un disc ce se fixeaza prin rizoizi de substrat (stînci, cochilii de moluste, sau epifita pe alte alge). De la suprafata apei pîna la 12 m adîncime. Euribionta, suporta variatii mari de temperatura. În marile Neagra, Azov si Mediterana, în oceanele Atlantic, Pacific, Indian si înghetat de Nord.
9 — Ceramium arborescens J. Ag. (Pl. 2) — H = 4—5 cm. Tal abundent ramificat, cu filamente terminale fine, de culoare de la maro la carmin. Formeaza o pîsla deasa si încîlcita la suprafata stîncilor sau pe Cystoseira. La adîncimi de 1,5—3 m. Mai rara la litoralul nostru, mai ales la sud de Mangalia. Traieste si pe coasta temperata europeana a Atlanticului.
10 — Callithamnion corymbosum (J. E. Smith) Lyngb. (Pl. 2) — H = 4—6 cm. Tal ramificat dichotomic; ramificatiile pornesc de la baza si sînt dispuse în cruce sau spirala. Corp foarte flexibil. Euriterma si eurihalina, comuna la adîncimi de l—5 m, pe stînci, în partea de sud a litoralului românesc, ca si în lacul Mangalia. În toate marile circum-europene.
11 — Laurencia obtusa (Huds.) Lamour. (Pl. 2) — Tal rigid, cu ramuri dispuse vertical, terminal usor maciucate, la capat trunchiate sân obtuze. Se fixeaza pe pietre mici si pe stînci, la adîncimi de 2—6 m. Prefera ape cu suspensii organice si transparenta redusa. Se dezvolta mai bine în zone linistite. Specie euriterma si eurihalina. În Marea Neagra, Mediterana, pe coasta europeana a Oceanului Atlantic, în Oceanul Indian.
ANGIOSPERME (FILUM ANGIOSPERMAE)
12 — Iarba de mare — Zostera marina L. (Pl. 3) — L = 60—150 cm, l = 3—9 mm. Perena, rizom tîrîtor, inflorescenta cu flori unisexuate protejate de o spata. Înflorire în lunile V—IX. În mare si lacuri litorale salmastre, constituie hrana pentru pesti (chefali) si pasari acvatice. Uscata, se foloseste la saltele sau ca ambalaj. În toata emisfera nordica.
13 — Iarba de mare pitica — Zostera nozti Hornem. (Pl. 3) — L = = 10—40 cm. Perena, rizom subtire, ramificat, cu tulpini si frunze lineare (1 = 2 mm). Spicul (L = 1,5 cm) e protejat de o spata si contine 3—12 flori, înflorire în lunile VI—VIII. Aceleasi utilizari ca Z. marina, dar si ca surogat de lîna articiala. Cruda, este consumata de porci. Pe fundul nisipos al marii si al lacurilor litorale, la adîncimi de 0,5—10 m. În marile Neagra, Caspica, Mediterana si Baltica.
14 — Laptele cucului — Euphorbia seguieriana Necker (Pl. 3) — H = 60 cm. Perena, rizom gros, radacini lungi, tufa cu frunze liniare si flori umbeliforme. În locuri uscate, însorite, pe nisipurile litoralului. Frecventa din delta pîna dincolo de Tuzla, apare si în alte locuri din sudul tarii, prin stepe si pasuni nisipoase. Europa si vestul Siberiei.
15 — Ruscuta — Adonis flammea Jaquis. (Pl. 3) — H = 20—50 cm, anuala. Frunze sesile, sectate, cu lacinii filiforme. Flori solitare cu petale rosii, adesea negre, patate la baza. înflorire V—VIII. Pe coaste loessoide, pe litoral, dar si în alte zone din tara. Sud-estul Europei, Asia Mica, Caucaz.
16 — Ridichioara de nisip — Cakile maritima Scop. (Pl. 3) — H = = 15—40 cm. Anuala, radacina pivotanta, tulpina cilindrica, frunze carnoase, inflorescenta cu flori mari, violete, roze, mai rar albe. înfloreste în VI—X. Pe nisipuri, pe tot litoralul. În jurul Europei, Africa de Nord si Asia de sud-vest.
17 — Varza de nisip — Crambe maritima L. (Pl. 3) — H = 30— 40 cm. Perena, radacina pivotanta, ramificata, tulpina foarte ramificata, frunze glabre. Inflorescenta din raceme umbeliforme. înflorire V—VII. Pe nisipuri maritime, de-a lungul litoralului, în sudul si vestul Europei.
18 — Lucerna marina — Medicago marina L. (Pl. 3) — H = 20— 40 cm. Perena, cu rizom lung si tulpina culcata, paroasa, ramificata. Frunze trifoliate. Inflorescenta compusa din flori glaben-aurii. înflorire V—VI. Numai pe nisipurile litorale, în Delta Dunarii si pe litoralul Marii Negre, Mediteranei, în Crimeea, Transcaucazia si Siria.
19 — Scaiul dracului — Eryngium maritimum L. (Pl. 3) — H —30— 40 cm. Bienala sau perena. Tufa globuloasa, frunze diferit sectate, tepoase pe margine. Inflorescenta capitul cu flori mici, albastrui, înflorire VII—VIII. Pe nisipuri marine la marile Neagra, Caspica, Baltica Nordului, Mediterana si la Oceanul Atlantic. Radacina se foloseste în boi de inima.
20 — Piciorul cocosului paros — Ranunculus oxyspermus Willd (Pl. 3) — H = 33 cm. Perena, cu radacina fibroasa. Toate partile aeriene sînt paroase. Frunze cu forme diferite, în functie de înaltimea la care se afla pe tulpina. Flori galbene-aurii. înflorire V—VI. Pe terenuri loessoide, nisipoase sau pietroase, de la Constanta la Mangalia. În Balcani sudul U.R.S.S., Caucaz.
21 — Hatmatuchiul magarului — Torilis nodosa L. Gaertner (Pl. 4) — H= 10—35 cm. Anuala. Tulpina erecta sau ca tufa. Frunze acoperite cu peri aspri. Flori mici, albe, dispuse lateral pe tulpina, în umbele, înflorire în IV—VI. În tufisuri, pe coastele însorite de pe litoral, la sud de Tuzla, dar si pe margini de drumuri, în vii. Sudul si vestul Europei, în Asia Mica si Iran.
22 — Ridichioara — Limonium gmelini (Willd.) O. Kuntze (Pl. 4) — H = 30—60 cm. Perena. Frunze dispuse în rozeta la baza tulpinii. Inflorescenta paniculat-ramificata, cu flori lungi de 5 mm, liliachii, înflorire VII—IX. În depresiuni, pe coaste cu saraturi, pe toate plajele litoralului românesc. În toata tara. În sud-estul Europei si vestul Siberiei.
2.3 — Volbura — Convolvulus persicus L. (Pl. 4) — H = 20—40 cm. Perena, catifelat-paroasa, cu frunze groase, ovate. Flori solitare, înflorire VI—VII În zonele nisipoase ale litoralului marii Negre si Caspice.
24 — Linarita — Linaria genistifolia (L.) Mill. (Pl. 4) — H = 80— 100 cm. Perena. Tulpina erecta, glabra, viguroasa, cu frunze alterne, sesile, lanceolate. Inflorescenta racem, cu flori pintenate, galbene-deschis. înflorire VII—VIII. Pe coaste însorite, aride, pietroase sau stîncoase, la sud de Constanta, dar si în alte zone din sudul tarii. Europa centrala si de sud.
25 — Jales — Stachys maritima Gonan (Pl. 4) — Perena, tulpina mult ramificata la baza, paroasa. Frunze paroase, rugoase, flori grupate în verticile. înflorire VI—VIL Pe nisipurile litoralului Marii Negre si Mediteranei.
26 — Plesnitoare — Ecballium elaterium (L.) Richard (Pl. 4) — Anuala. Tulpina paroasa, carnoasa, culcata, frunze groase, triunghiulare, dintate, paroase. Flori monoice galbene-verzui, înflorire VI—VIII. Fruct elipsoidal, paros, se desprinde de pe peduncul la maturitate si arunca semintele la distanta de l m. Planta medicinala, recomandata pentru hidropizie. Pe coastele loessoide ale litorlului, la sud de Constanta. Mediterana.
27 — Plevaita — Xeranthemum annuum L. (Pl. 4) — H = 20— 60 cm. Anuala. Tulpina ramificata, cu frunze lineare, lanceolate, pe dos albe, paroase. Florile adunate în antodii semiglobuloase. înflorire VI—VIII. Pe coaste însorite si uscate. Comuna în partea sudica a tarii, frecventa pe coastele loessoide ale litoralului. Sudul Europei si Asia Mica.
28 — Anghinare — Scolymus hispanicus L. (Pl. 4) — H = 40— 100 cm. Bienala. Radacina carnoasa si aromata. Tulpina ramificata cu frunze spinoase. Flori galbene grupate în antodii. înflorire VI—IX. Cu proprietati diuretice, folosita sub forma de ceaiuri în tratamentul insuficientelor hepatice si al eczemelor cronice. Pe soluri nisipoase sau argiloase, pe coastele de la malul marii sau al lacurilor litorale. În zona mediteraneana.
29 — Pipirig de mare — Juncus maritimus Lam. (Pl. 4) — H = 50— 100 cm. Arbust sau semiarbust peren. Rizom orizontal, tulpini aeriene rigide, cilindrice. Frunzele se desprind de la baza tulpinii, limbul cilindric, rigid, lung. Inflorescenta din flori verzui cu antere galbene, înflorire VI—VII. Pe nisipuri umede si în mlastini, lînga litoral, în unele lacuri litorale (Sinoe). Europa, Asia de Vest, Africa de Nord, America, Australia.
30 — Perisor — Elymus racemosus Lam., Izvelev (Pl. 4) — H = == 60—80 (150) cm. Perena, cu rizom lung, repent, din care pornesc sto-loni. Tulpina rigid erecta, glabra. Frunze rigide. Spic erect, cilindric, mare (30 cm), înflorire VI—IX. Pe nisipurile litorale si continentale. Europa Centrala si de Nord, în jurul Marii Negre si Caspice.
B. ANIMALE
ÎNCRENGĂTURA SPONGIERI (SPONGIARIA)
l — Halichondria panicea (Pallas) (PI 5) —- L = 15—20 cm. Burete cu o structura cornoasa, de forma neregulata, ca niste ramuri care se împletesc. Orificiile de evacuare a apei (osculii) cu D = 6 mm, proemineaza pe niste papile. Cenusiu, galbui, brun sau rosiatic, cu suprafata corpului neteda. Filtreaza din apa detritus organic fin, cu care se hraneste. Sta fixat pe fund, pe substrate tari, sau pe scradis, la adîncimi de 2—65 m. În toate marile si oceanele emisferei nordice.
ÎNCRENGĂTURA CNIDARI (CNIDARIA)
CLASA SCIFOZOARE (SCYPHOZOA)
2 — Meduza de apa rece — Aurelia aurita (L.) (Pl. 5) — D — 15— 30, rar 40 cm. Corp gelatinos. Gura ventrala, înconjurata de 4 brate lungi, cu multe proeminente. Mai frecventa în apele reci (vara se apropie de tarm cînd apele sînt reci, iarna este prezenta permanent). Se hraneste cu pesti si cu crustacee. Nedorita de pescari, iarna intrînd în plasele lor. Foarte comuna în pelagialul Marii Negre. În toate marile si oceanele globului.
3 — Meduza de apa calda, inima marii — Rhizostoma pulmo (Macri) (Pl. 5) — D = pîna la 40 cm. Gura ventrala, înconjurata de 8 brate foarte lobate la mijloc si bifurcate spre capete. Se hraneste cu puiet de peste si crustacee mici. În pelagialul Marii Negre, vine la mal cînd apa marii este calda. În toate marile si oceanele, frecventa în bazinul mediteranean.
CLASA ANTOZOARE (ANJHOZOA)
4 — Actinie, deditel de mare — Actinia equina (L.) (Pl. 5) — D = 3—4 cm, H = 2—3 cm. Corp moale fixat de suport printr-un disc ce actioneaza ca o ventuza. Tentaculele se retrag brusc cînd sînt atinse, animalul ramînînd ca un bulb carnos. Predator, captureaza crustacei, viermi si pestisori ce se ating de tentacule. Comuna de la suprafata apei, pîna la adîncimea de 20 m. Pe funduri pietroase, evita lumina directa. În Oceanul Atlantic si marile Mediterana si Neagra.
ÎNCRENGĂTURA CTENARI (CTENARI)
5 — Pleurobrachia pileus (Chin.) (Pl. 5) — D — 5—10 mm. Corp ca un ou cu siruri de lamele ciliare, gratie carora se deplaseaza lent, în plancton; cu cele doua tentacule lungi prinde hrana. Foarte numeroasa iarna. Este singurul ctenar din Marea Neagra. În bazinul mediteranean..
ÎNCRENGĂTURA VIERMILOR INELAŢI (ANNELIDA)
CLASA POLICHEŢI (POLYCHAEIA)
6 — Nereis diversicolor (Muller) (Pl. 5) — L = 12 cm. Corp din 90—120 segmente, cu coloratie variabila. Rapitor. Comun în nisipul mîlos din apele salmastre marine si din lacurile litorale mai sarate, în cîmpurile de Zostera. Îsi sapa galerii pe care le captuseste cu mucus. În toate marile si limanele circumeuropene.
7 — Mercierella enigmatica (Fauvel) (Pl. 5) — L == 0,6—2,5 cm. Corp din 70—120 segmente, cu 2 lobi branchiali formati din 6—10 filamente scurte. Culoare variabila. În mare, lacurile litorale, pe pietre, lemne, cochilii, tije de stuf, coca vaselor. În toate marile si oceanele emisferei nordice.
CLASA POLIPLACOFORE (POLYPLACOPHORA)
8 — Lepidochitona tinerea (L.) (Pl. 6) — L =1,5 cm, 1 = 0,9 cm. Placi tari, foarte rezistente. În zona stîncoasa a litoralului, la limita superioara de spargere a valurilor, în ape foarte bine oxigenate. Se hraneste cu alge. Comuna în toate marile si oceanele circumeuropene.
CLASA MELCI (GASTROPODA
9 — Trocus — Gibbula divaricata (L.) (Pl. 6) — H = 1,2—1,5 cm,. D — 1,3—1,4 cm. Pe stînci, la adîncimi de 0,5—40 m, între algele fixate. Consuma alge marunte. În toate marile si oceanele circumeuropene. Comuna în Marea Neagra.
10 — Fasianela — Tricolia pontica (Milasecich) (Pl. 6) — H = = 0,8 cm, D = 0,5 cm. Traieste la adîncimi de 4—15 (45) m, pe funduri pietroase acoperite cu alge, sau pe frunzele de Zostera. Apare în scoicarisul aruncat de valuri pe mal. Specie caracteristica Marii Negre.
11 — Risoa — Rissoa splendida (Eichwald) (Pl. 6) — H = 0,6 cm, D = 0,3 cm. Cochilie transparenta, sticloasa. Traieste la mica adîncime, printre plante îndeosebi în zonele cu Zostera. Obisnuita în gramezile de scoici de pe plaje. În tot bazinul mediteranean, inclusiv în Marea Neagra.
12 — Hidrobia — Hydrobia ventrosa (Montagu) (Pl. 6) — H = 0,5 cm, D = 0,25 cm. Cochilie subtire, lucioasa, transparenta, de forma variabila. De-a lungul litoralului nostru, în zonele mai îndulcite, la adîncimi de 7—50 m, în fata gurilor Dunarii, în Razelm, pe funduri miloase si nisipos-mîloase. În toate marile si oceanele circumeuropene.
13 — Cerit — Cerithium vulgatum (Bruguiere) (Pl. 6) — H = 0,6 cm, D = 0,26 cm. Pe fundurile miloase, între 10—30 m, pe bancurile de stridii si midii. În estul Oceanului Atlantic si în marile sud-europene.
14 — Încornorat — Bittium reticulatum (Costa) (Pl. 6) — H — = 1,5 cm, D = 0,4 cm. Traieste pe diferite alge, în cîmpurile de Zostera si Phyllophora, la adîncimi de l—30 m, împreuna cu Rissoa. Apare în gramezile de scoici de pe plaje. În Oceanul Atlantic si în marile sud-europene.
15 — Retusa truncatella (Locard) (Pl. 6) — H = 0,7 cm, D = 0,33 cm. Pe funduri nisipoase si nisipo-lutoase, pe diferite alge si pe Zostera, la adîncimi de peste 1,5 m (a fost gasita si la gurile Dunarii si în complexul Razelm-Sinoe). În tot bazinul mediteranean, în marile Neagra si Azov ca o varietate distincta.
16 — Nana neritea (L.) (Pl. 6) — H = 0,8 cm, D = 1,6 cm. Fata dorsala bruna, cea ventrala alba-sidefie. Foarte comuna în zone miloase sau nisipoase cu Zostera, la adîncimi de l—52 m. Frecventa pe plaje. Circumeuropeana.
17 — Tritia reticulara (L.) (Pl. 6) — H = 3,3 cm, D = 1,8 cm. Culoare foarte variabila. În zone miloase sau nisipoase, între l—80 m adîncime. Foarte comuna pe litoralul nostru. În Oceanul Atlantic si bazinul mediteranean.
18 — Rapana — Rapana thomasiana (Crosse) (Pl. 6) — În Marea Neagra are H = 19 cm, D = 16 cm. Cochilie mare, solida, de culoare bruna, bruna-închisa. Carnivor rapace, decimeaza bancurile de midii si stridii, la adîncimi de 0,3—50 m. În numar mare în scoicarisul de pe plaje. Imigrant nou în Marea Neagra, nu are înca dusmani. Comuna în Marea Japoniei, Oceanele Indian si Atlantic, în ultima vreme în tot bazinul mediteranean.
CLASA SCOICI (LAMELLIBRANCHIA
19 — Midie — Mytillis galloprovincialis (Lamarck) (Pl. 7) — L = pîna la 9 cm, 1 = 4 cm. Formeaza aglomerari compacte uriase pe sub-strate tari, între 0—60 m, adîncime la care scoicile ajung sa se fixeze si unele de altele prin filamentele de byssus (substanta filamentoasa aderenta), formînd o biocenoza speciala — faciesul mitiloid. Nu traieste în asociatie cu stridiile. La noi nu se consuma. În estul Oceanului Atlantic si bazinul mediteranean.
20 — Modiola — Modiolus phaseolinus (Philippi) (Pl. 7) — L = 1,5 cm. Suprafata valvelor cu perisori drepti. Pe fundurile miloase, la adîncimi mai mari de 50 m, alcatuind „mîlul cu fazeoline", care constituie ultima centura vie deasupra zonei azoice din Marea Neagra. Este hrana preferata a pestilor bentofagi, mai ales a sturionilor. În bazinul mediteranean si Oceanul Atlantic.
21 — Stridie — Ostrea lamellosa (Brocchi) (Pl. 7) — L = 9 cm, l = l—7 cm. Culoare variabila. Pe funduri stîncoase, miloase sau nisipoase, formînd bancuri între 4—50 m adîncime. Comestibila. În estul Oceanului Atlantic, marile Mediterana si Neagra.
22 — Donax — Donax trunculus (L.) (Pl. 7) — L = 3 cm, H = = 1,8 cm. Culoare variabila. În zonele nisipoase, la adîncimi de 0,5—15 m. Se consuma ocazional. În toate marile si oceanele circumeuropene.
23 — Cardium, scoica inimii — Cerastoderma edule (L.) (Pl. 7) — D = 3—4,5 cm. Variabila ca forma, culoare si marime. În ape cu salinitate variabila: în mare, lacuri îndulcite sau suprasarate. Comuna în estul Oceanului Atlantic si în tot bazinul mediteranean.
24 — Monodacna pontica Eichwald (Pl. 7) — L = 3—4 cm, H = = 2,5—3 cm. Valve subtiri, fragile, cu coaste înalte. Sta îngropata în nisipurile lacurilor salmastre din complexul Razelm. În toate limanurile din nordul Marii Negre.
25 — Irus, venerupis — Irus irus (L.) (Pl. 7) — L = 2,5 cm, H = = 1,5 cm. În gaurile si crapaturile stîncilor, între 0,5—15 ni adîncime, În estul Oceanului Atlantic si în marile Mediterana si Neagra.
26 — Venus — Chamelea gallina (L.) (Pl. 7) — L — 3,5 cm, l = 3 cm. Culoare foarte variabila. La adîncimi de 6—15 m, mai ales pe funduri nisipoase, în asociatie cu corbula si cu midii. Frecventa între scoici, pe plaje. În estul Oceanului Atlantic si în tot bazinul mediteranean.
27 — Spisula substruncata (Costa) (Pl. 7) — L — 2 cm, H == 1,5 cm. Alb opaca solida. În Marea Neagra formeaza pe fundurile nisipos-mîloase o asociatie caracteristica, cea cu Spisula, la adîncimi de 6—15 m, rar pîna la 47 m. Foarte cautata de sturioni. Circumeuropeana.
28 — Corbula — Lentidium mediterraneum (Costa) (Pl. 7) — L = = 0,8 cm, H = 0,5 cm. Formeaza pe nisipuri colonii uriase, pîna la 12 m adîncime, alcatuind o biocenoza cautata de pesti, cea cu corbula. În marile Mediterana si Neagra.
29 — Mia, scoica alba — Mya arenaria (L.) (Pl. 7) — L = 5,2 cm, H = 3,3 cm. Numeroasa pe fundurile nisipoase. Este cautata de pesti. În oceanele Atlantic si Pacific, marile Mediterana si Neagra.
30 — Barnea — Barnea candida (L.) (Pl. 7) — L — 3,7 cm, l = = 1,4 cm. Valve fragile, albe, semitransparente, cu ajutorul carora perforeaza fundurile argiloase tari, de la gurile Dunarii si pîna la Agigea. Circumeuropeana.
31 — Unghiuta — Moerella tenuis (Costa) (Pl. 7) — L = 2 cm, l = 1,5 cm, cu o mare variabilitate de culoare, de la roz la alb. În nisip, la adîncimi de 0—15 m. Dupa furtuni apare pe plaje în Mamaia. Circumeuropeana.
ÎNCRENGĂTURA ARTROPODE (ARTHROPODA)
CLASA CRUSTACEI (CRUSTACEA
Varsat de mare — Balanus improvisus (Darwin) (Pl. 8) — D = sub l cm. Corp adapostit de placute calcaroase albe si acoperit cu un opercul rombic. Filtrator, sta fixat permanent pe pietre, scoici, piloni, raci s.a., în zona de spargere a valurilor. Cosmopolit.
33 — Idothea baltica basteri (Auduin) (Pl. 8) — L = 20 mm. Izo-pod întîlnit frecvent în zona litorala, între 0—5 m adîncime, rar coboara pîna la 30 m. Consuma plante si animale marunte, vii sau în descompunere. Pe pietre sau printre alge — îndeosebi Cystoseira — sau Zosiera. În apa marii si limanurile Marii Negre si ale bazinului mediteranean.
34 — Pontogammarus maeoticus Martinov (Pl. 8) — L = 6—12 cm. Amfipod mic, cu corpul turtit lateral. Traieste în nisipul litoral, la adîncimi de 0—10 m sau în nisipul batut de valuri. Este cautat de pesti si pasari. În ape dulci, salmastre si marine. În marile Caspica, Neagra si Azov si în limanele lor.
35 — Creveta, garida de nisip — Crangon crangon (L.) (Pl. 8) — L = 6—7 cm. Corp turtit dorsoventral. Ia culoarea substratului pe care traieste (de la galbui la negru). Eurihalin. Consuma sedimente organice si viermi. Comestibil. Pe funduri nisipoase sau miloase, mai rar pietroase, la adîncimi de pîna la 50 m. Circumeuropean.
36 — Garida, creveta de iarba — Palaemon adspersus (Rathke) (Pl. 8) — L = 5—6 cm. Rostrul lung, cu 5—6 denticuli. Carapace galbuie, cu slabe depuneri de calciu, transparenta. Omnivor: consuma alge, detritus, animale mici, pesti morti. Printre alge, la adîncimi de l—10 m, rar 50 m, în cîmpurile de Phyllophora. Circumeuropean.
37 — Bigec — Diogenes pugilator (Roux) (Pl. 8). L = l—3 cm. Acest pagur traieste în cochilia melcului Tritia. Abdomen lung, moale, înrulat în cochilie. Se deplaseaza tîrînd cochilia dupa el; este comun pe fundurile nisipoase. În marile Neagra, Mediterana, în oceanele Atlantic si Indian.
38 — Crab de iarba — Carcinus mediterraneus (Czerniavsky) (Pl. 8) — L = 5,5 cm, l = 6—7 cm. Carapace aproape hexagonala, cu fruntea si laturile dintate. Carnivor, ataca crevete, pesti mici, cadavre. Poate sta si pe uscat, suporta variatii de salinitate si temperatura. În zona litorala, sub pietre si în zona cu Zostera, la adîncimi de 5—15 m (iarna coboara pîna la 60 m). În marile Neagra si Mediterana.
39 — Crab de nisip — Macropipus holsatus (Fabricius) (Pl. 8) — L = 3 cm, 1 = 4 cm. Carapace aproape hexagonala, cu 3 dinti puternici frontali si cîte 4 pe laturile carapacei. Culoare variabila dupa locul de trai; ventral este alb-lucios. Psamobiont tipic: în zonele infra- si medio-litorala, la nord de Constanta. Poate coborî pîna la 50 m. Circumeuropeana.
40 — Crab de piatra — Pachygrapsus marmoratus (Fabricius) (Pl. 8) — L = 3,6—3,8 cm, l = 4—4,2 cm. Cefalotorace aproape patrat, cu fruntea cît latimea cefalotoracelui, pe laturi cu cîte un dinte ascutit. Femelele au abdomenul mare si rotund, masculii îl au mic si triunghiular. Pe funduri pietroase; noaptea iese pe uscat. Se misca cu repeziciune. Pe corpul sau se fixeaza Balanus, alge, viermi etc. Circumeuropeana.
41 — Carmioca, crab de tarm — Xantho poressa (Plivi) (Pl. 8) — L = 4 cm, l = 4—5 cm. Cefalotorace puternic, cu fruntea cît 1/4 din latime. Colorit variabil, de la galbui la violaceu. Degetele pensei sînt negre. Carnivor, consuma cadavre. Suporta cu usurinta frigul. Pe funduri paroase, la adîncimi de 0—3 m. Circumeuropeana.
CLASA INSECTE (INSECTA
42 — Calliptamus barbarus Costa (Pl. 6) — L — 12—30 mm. Gainii. Masculul ceva mai mic. Cercii masculilor latiti la vîrf. Aripile posterioare hialine, roz. Pe soluri uscate, pe litoralul nisipos, pe cîmpii, în VII—X. Poate ataca culturile de bostani. Pe malul marii, în Delta, la Braila. Europa.
43 — Urechelnita — Labidura riparia Pali (Pl. 6) — L = 13— 26 mm. Cel mai mare dermapter de la noi. Brun-galbui sau roscat. Femelele depun ouale în sol în galerii lungi de pîna la 2 m, în gramezi; ele pazesc ouale si puii. Nocturna, carnivora (se hraneste cu melci, larve de insecte, paianjeni). Pe nisipuri si soluri nisipoase si sarate, la malul marii lînga ape interioare sarate, sub pietre si lemne putrede. În toata tara, pe tot globul (în Europa îndeosebi în jumatatea sa sudica).
44 — Repedea — Cicindella lunulata nemoralis OI. (Pl. 6) — L = 12—14 mm. Coleopter iute, carnivor. Frecvent pe plaja marii si lînga lacurile sarate, mai rar pe malul rîurilor. În toata tara. Europa, Asia mica, Iran.
45 — Sagitta setosa (Muller) (Pl. 5) — L = 2,2 cm. Corp transparent, incolor, format din 3 regiuni distincte. Se hraneste cu crustacei mici si cu alevini, pe care-i prinde cu cîrligele cefalice. În plancton; poate forma aglomerari mari. Oceanul Atlantic, marile Mediterana si Neagra.
ÎNCRENGĂTURA ECHINODERME (ECHINODERMATA)
CLASA sERPI DE MARE (OPHIURIDAE)
46 — Steluta de mare — Amphiura stepanowi (Djakonov) (Pl. 5) — D = 4—5 mm. Corp mic, ca un disc, cu schelet discontinuu. Brate lungi, delicate, foarte flexibile, lungi de 1 cm. Pe mîl, la adîncimi de peste 40 m. Specie endemica pentru Marea Neagra.
CLASA ASCIDII (ASCIDIA)
47 — Ciona intestinalis L. (Pl. 5) — H = 17 cm. Translucid, verzui, filtrator; sta fixat pe scoici sau pe stînci. Suporta ape salmastre sau puternic poluate. Circumeuropeana.
ÎNCRENGĂTURA VERTEBRATE (VERTEBRATA)
CLASA PEsTI CARTILAGINOsI (CHONDR1CHJHYES
48 — Rechin, cîine de mare — Squalus acanthias (L.) (Pl. 9) — L = pîna la 1,8 m, G = 6—13 kg. Ovovivipar; femelele „nasc" dupa 8—9 luni de la împerechere cîte un pui care traieste independent de la început. Se hraneste cu hameii, guvizi, scrumbii si diferiti pesti de adîncime. Se prinde rar la taliene sau la carmace. Ficatul sau contine 70% grasimi, cu un procent ridicat de vitamina A. Nu este periculos pentru om. Animal rar, traieste singuratic, la adîncimi de 25—75 m; în perioada de reproducere e în cîrduri mici. Este singurul rechin din Marea Neagra. În toate marile globului.
CLASA PEsTI OSOsI (OSTEICHTHYES
49 — Pastruga — Acipenser stellatus Pallas (Pl. 9) — L = l—1,2 (2) m, G = 6—8 (20) kg. Bot lung, cu vîrful adus în sus. Traieste peste 18 ani. Se reproduce în lunile IV—V, depune 20—360 mii de icre pe fundul nisipos al fluviilor. Puietul coboara spre mare în lunile VII—IX si ramîne lînga gurile Dunarii, unde se hraneste cu larve de insecte si crustacee. Adultii consuma moluste, crustacee, pesti. Este cel mai comun sturion; se prinde la carmace si la taliene. În Dunare, de la Bazias la varsare, în marile Neagra, Caspica, Azov si fluviile adiacente.
50 — Morun — Huso huso (L.) (Pl. 9) — Atinge L = 9 m, G = l 500 kg, dar obisnuit L = 2,5—3,5 m, G = 100—200 kg. Cel mai valoros sturion. Cap relativ mic, corp cu 5 siruri de placi osoase (care nu cresc cu vîrsta ca la pastruga). Traieste pîna la 75 ani. Pentru reproducere vine în fluvii (în Dunare urca pîna la Portile de Fier) si depune pe funduri la adîncimi de 10—25 m cîte 7 milioane de icre, apoi se reîntoarce în mare. Se hraneste cu pesti de fund si moluste. Se pescuieste la carmace si paragate. Se consuma totul de la el. În ultimul timp, datorita poluarii si bararii fluviilor, numarul morunilor s-a redus considerabil; de aceea se impun masuri de protejare si înmultire artificiala. În marile Neagra, Caspica si Azov, la adîncimi de 35—70 m (iarna coboara pîna la 150 m).
51 — Gingirica — Clupeonella cultriventris (Nordman) (Pl. 9) — L = 8—10 cm. Traieste 4—5 ani. Se reproduce în lunile IV—V lînga coaste. Se hraneste numai cu organisme planctonice. Constituie hrana unor pesti rapitori valorosi (scrumbia de Dunare, salaul, sturionii), dar este consumata si de om (se prinde în cantitati mari la taliene). Traieste în bancuri în marile Neagra si Caspica.
52 — sprot, sardeluta — Sprattus sprattus (L.) (Pl. 9) — L = 9— 12 cm, G = 9 g. Traieste 5—6 ani, se reproduce tot anul. Consuma crustacee planctonice. Se pescuieste mult la litoralul nostru, avînd carne gustoasa. Traieste în bancuri. Marina. Circumeuropeana.
53 — Hamsie — Engraulis encrasicholus ponticus (Alexandrov) (Pl. 9)— L = 10—17 cm, G = 8—10 g. Falca superioara mai lunga. Traieste 2—3 ani. Reproducerea în lunile V—IX. Planctonofag. Este consumat de pesti, pasari si delfini. Se pescuieste la taliene. Este cautat pentru carnea sa. Sta în bancuri de zeci de mii de indivizi, migrînd de-a lungul litoralului (ocazional si în lacurile litorale salmastre). Endemic pentru Marea Neagra.
54 — Calcan — Scophthalmus maeoticus (Pallas) (Pl. 9) — L = 45— 65 (90) cm, G -= pîna la 12 kg. Corp turtit lateral (sta pe partea dreapta); ambii ochi sînt pe fata stînga. Gura terminala, corp acoperit cu butoni teposi. Linia laterala puternic arcuita anterior. Ventral de culoare alb-galbuie. Se reproduce în lunile IV—V lînga mal, la adîncimi de 0,5 m. Puii, pelagici, au o simetrie bilaterala (asimetria apare dupa 2 luni). Rapitor, consuma pesti bentonici mai mici, sau cei care iarna stau lînga fund. Pe suprafata fundurilor nisipoase, la adîncimi de 3—75 m. În marile Egee, Marmara si Neagra.
55 — Limba de mare — Pegusa impar nasuta Risso (Pl. 9) — L = = 10—20 cm, (rar 30 cm). Puternic turtit lateral, sta culcat pe partea stînga, avînd ambii ochi pe dreapta. Gura mica, terminala, cu falca superioara mai lunga. Fara butoni ososi pe corp. Pe fata inferioara este alb. Reproducere în lunile IV—VI. Consuma crustacee. Are o capacitate rapida de homocromie. Fara valoare economica. Pe fundul nisipos al plajelor marine. În Oceanul Atlantic, marile Mediterana, Neagra si Azov.
56 — Scrumbie de Dunare — Alosa pontica (Eichwald) (Pl. 9) — L = 30—40 cm, G = 300—600 g. Traieste pîna la 9 ani. Sta în bancuri. Pentru reproducere migreaza în luna III în fluvii (în Dunare înainteaza 500—900 km). Dupa depunerea icrelor majoritatea adultilor mor. Ouale, planctonice, sînt duse de ape la vale. Puietul ramîne la gurile Dunarii. Devine matur la 3 ani. Consuma organisme planctonice si pesti marunti. Importanta economica mare. În marile Caspica, Neagra si Azov.
57 — Laban, chef al mare — Mugii cephalus (L.) (Pl. 10) — L = 27— 30 cm, G = 1,5—2,5 kg. Este singurul chef al cu ochiul acoperit de o membrana cu o fanta în dreptul pupilei. Se reproduce numai în mare, în lunile VI—VIII (perioada cînd iese din lacuri în mare). Consuma alge., diferite crustacee; iar în apele dulci se hraneste cu detritus organic si organismele din acesta. Sensibil la variatii de temperatura. Cînd este în pericol, sare din apa peste obstacol la peste 1,5 m înaltime. Cu mare importanta economica. În lacurile litorale sta din V în IX pentru hranire, iarna se retrage în mare la adîncimi de 80 m. Frecvent în Marea Neagra. În toate marile din regiunile temperata si tropicala.
58 — Stavrid — Trachurus ponticus (Aleev) (Pl. 10) — L = 12— 21 cm, G = 40 g. Linia laterala curba, acoperita de placute mici, care-nate posterior. Ochiul cu pleoapa transparenta. Pe opercul, posterior este o pata neagra. Reproducere în lunile V—IX. Consuma pesti si crustacei mici. înoata la suprafata apei, formeaza bancuri. Se pescuieste industrial la taliene; cu mare valoare economica. Numai în pelagialul Marii Negre.
59 — Barbun — Mullus barbatus ponticus (Essipov) (Pl. 10) — Cap masiv, cu mustati lungi pe falca inferioara. Reproducere în lunile VI— VII. Consuma crustacei mici, viermi, moluste, pe care le cauta în cîrduri pe fundurile nisipoase. Cu importanta locala, gustos. Se pescuieste toamna si iarna, la adîncimi de 60—80 m, în locurile unde se aglomereaza. Endemic în Marea Neagra.
60 — Scorpie de mare — Scorpaena porcus (L.) (Pl. 10) — L = 9— 15 cm, rar 30 cm. Ghebos, acoperit cu placute osoase cu spini; ochii protejati de tentacule, franjurate, au o membrana lobata. Gura larga. Ţepii de pe corp au o secretie veninoasa. Culoare variabila, homocromie. Reproducere în V—IX. Consuma pesti si crustacee marunte de fund. Fara importanta economica. În zonele pietroase, cu vegetatie, pe fund, la adîncimi de l—45 m. Circumeuropean.
61 — Rîndunica de mare — Trigla lucerna (L.) (Pl. 10) — L = 25— 40 (75) cm. Culoare brun-maslinie, pectoralele mari, cu o dunga marginala albastra sau sidefie, lungi cît 2/3 din lungimea corpului, cu ultimele 3 radii libere, mai îngrosate, ca niste degete lungi, cu care merge pe tund. Reproducere în lunile VII—VIII. Consuma pesti si crustacee marunte. Desi gustos, nu are importanta economica, caci se pescuieste rar. Pe funduri nisipoase sau pietroase, la adîncimi de 5—70 m. În oceanele Atlantic si Indian. Circumeuropean.
62 — Ghidrin — Gasterosteus aculeatus (L.) (Pl. 10) — L = 5— 8 cm. Traieste 2 ani. Se reproduce în lunile IV—V cînd masculii se coloreaza pe abdomen în rosu, construiesc din iarba si alge, un cuib în care aduc femele pentru a-si depune icrele. Tot ei pazesc ulterior ponta, asigura circulatia apei în cuib si ulterior hrana puilor. Consuma viermi, crustacee mici, larve de insecte. În ape marine litorale si salmastre (iarna traieste în mare, vara vine la mal si intra în lacurile litorale). O subspecie limitata numai în apele dulci si izvoarele de la coada lacului Techirghiol, unde este ocrotita (Gasterosteus aculeatus crenobiontus, Bacescu si Mayer). În emisfera nordica.
63 — Calut de mare — Hippocampus ramulosus Leach (Pl. 10) — L = 10—12 cm. Asemanator calului de la jocul de sah. Corpul acoperit cu placi, are o culoare variabila. Femela depune icrele într-o punga de pe abdomenul masculului, unde acesta le fecundeaza si pastreaza. Puii, care ies dupa 2—3 saptamîni ramîn un timp aici. Se hraneste cu crustacee mici. Se deplaseaza încet. Poate misca ochii independent unul de altul. Prezinta homocromie. între tufele de alge si iarba de mare; se prinde de ele cu coada. Circumeuropean.
64 — Ac de mare — Syngnathus typhle argentatus (Pallas) (Pl. 10) — L = 30 cm. Corp foarte lung, acoperit de placi. Reproducere în lunile III—VIII. Icrele si puii se dezvolta într-o punga pe abdomenul masculului, ca la calutul de mare. Consuma crustacee si puietul altor pesti, înoata serpuind vertical. Homocromie. Între tufele ierbii de mare, pe funduri pietroase. Marile Neagra si Azov.
65 — Drac de mare, dragon — Trachinus draco (L.) (Pl. 10) — L = 30—45 cm. Gura orientata oblic în sus; operculul cu spin (la baza lui si la cea a spinilor dorsali are glande veninoase). Reproducere în VI—VIII. Icrele pelagice. Consuma pesti, crustacee, viermi. Sta îngropat în nisip, de unde ies numai ochii si spinii aripioarei dorsale, ale carei întepaturi sînt foarte dureroase si pentru om, veninul provocînd ameteli, cefalee; greturi. Este evitat chiar si de pescari. Atlanticul de Nord, în marile Mediterana si Neagra.
66 — Hanus — Gobius batrachocephalus Pallas (Pl. 10) — L = 30— 35 cm. Homocromie. Ochi mari, apropiati, situati pe cap dorsal. Gura mare, dispusa superior. Consuma moluste, crustacei, pestisori. Cel mai mare guvid de la noi. Foarte cautat pentru carnea sa. Pe funduri pietroase, în mare si unele lacuri litorale. Traieste numai în marile Neagra si Azov.
CLASA REPTILE (REPTILA
67 — Broasca testoasa de uscat, broasca cu capac — Testudo graeca ibera (Pallas) (Pl. 11) — L carapacei = 20—22 (30) cm, înalta, bombata, care poate adaposti complet capul si picioarele. Masculul are plastronul mai concav. Reproducere în V; ca joc nuptial perechea îsi ciocneste carapacele. Traieste pîna la 100 ani. Puii ies în VIII—IX. Se hraneste numai ziua. Consuma plante, ocazional rîme si melci. Toamna hiberneaza, îngropîndu-se la adîncimi de 30—40 cm. În locuri uscate, însorite, de stepe cu vegetatie ierboasa, sau pe stîncarii. Dobrogea. În estul peninsulei Balcanice, Asia Mica, Siria, Iran, Irak.
68 — sopîrla de nisip — Eremias arguta deserti (Gmelin) (Pl. 11) — L = 9—15 cm. Corp înalt, bot scurt, rotunjit. În VI—VII femelele depun 3—5 oua. Se hraneste cu gîndaci, lacuste, paianjeni, miriapode. Se misca iute (adesea este vizibila doar ca o sagetare pe nisip). Cea mai rapida sopîrla de la noi. Are ca dusmani pasarile rapitoare. Pe dunele —din Delta Dunarii si pe litoral, pîna la Mamaia; izolat si în sudul Moldovei. În sudul partii europene a U.R.S.S.
CLASA PĂSĂRI (AVES
69 — Cormoran motat — Phalacrocorax aristotelis (L.) (Pl. 11) — L = 75 cm. Un foarte bun scufundator, poate coborî pîna la peste 20 m si sta sub apa l—3 minute. Consuma numai pesti. Apare destul de rar la litoralul nostru; cuibareste în zonele stîncoase de la Capul Caliacra (R. P. Bulgaria). Sedentar. De-a lungul coastelor circumeuropene.
70 — Prundaras de saratura — Charadrius alexandrinus (L.) (Pl. 11) — L = 16—18 cm. Cuibul ascuns printre ierburi este ca o gropita captusita cu putina vegetatie acvatica; depune 3 oua pe care le cloceste 24 zile. Se hraneste cu insecte, crustacee, viermi si moluste. În timpul migratiei se întîlneste adesea pe saraturile dobrogene si pe lînga lacurile sarate din estul Cîmpiei Române. Ierneaza pe coasta africana la sud de ecuator. Pe malurile tuturor continentelor.
71 — Pescarus argintiu — Larus argentatus (L.) (Pl. 11) — L = 55—70 cm, anvergura aripilor = 150 cm. Cît o rata mare cu aripi lungi, coada în evantai. Cuibareste pe cladiri de-a lungul întregului litoral, sau pe sol. Depune 2—3 oua, din care dupa 26 zile ies puii; ei încep sa zboare dupa 8—9 saptamîni. Se hraneste cu pesti si diferite animale marunte, dar consuma si resturile din depozitele de gunoaie. Iarna poate veni pe lacurile interioare. De cîtiva ani traiesc cîteva perechi si în Bucuresti. Prezenta tot anul. În toata emisfera nordica, lînga mare sau ocean.
CLASA MAMIFERE (MAMMALIA
72 — Delfin — Delphinus delphis (L.) (Pl. 11) — L =1,6—2 m. Cap cu fruntea bombata, falcile formeaza un rostru; respira printr-o nara situata pe cap, median. Puiul masoara la nastere 80—85 cm si se hraneste cu laptele mamei cîteva luni. Consuma numai pesti. Pelagic, înoata foarte rapid (pîna la 50 km/h). Traieste în cîrduri. Animal inteligent, poate fi usor dresat (acestei specii îi apartin delfinii de la acvariul din Constanta). În toate marile si oceanele, numeros în Marea Neagra.
73 — Marsuin, porc de mare — Phocaena phocaena (L.) (Pl. 11) — L— 1,2—1,5 m, G = 40—50 kg. Fara rostru, cu aripioara dorsala mica. Femelele mai mici decît masculii, nasc un singur pui, greu de 6—8 kg, care este capabil sa înoate de la început. Se hraneste cu pesti, crustacee, pasari (în alte mari si cu sepii, caracatite etc.). În pelagial, în grupe de 20—50 indivizi. Vine ades aproape de mal. Strigatul sau este ca un guitat. Patrunde în taliene, pe care, ca sa scape, le rupe. În toata emisfera nordica.
74 — Delfin mare, delfin cu bot gros — Tursiops truncatus (Mon-tagu) (Pl. 11) L = pîna la 3 m. Maxilarul superior mai mic decît cel inferior, ambele cu dinti numerosi. Naste un singur pui, pe la sfîrsitul verii. Rapitor, se hraneste cu pesti pelagici. În perioada de reproducere masculii se lupta între ei. Deoarece strica talienele, pescarii îl ucid. Destul de rar în Marea Neagra. În toate marile si oceanele emisferei nordice.
Alte animale care pot fi întîlnite în acest mediu de viata sînt cele descrise la numerele 129, 162, 167, 177, 194, 220 si 297.
|
