Mecanismele circulatiei- lichidel;e
circulante-hidrolimfa-prezinta
la org. animale inferioare(spongieri, celenterate). Nu este un lichid circulant
propriu-zis cu o compozitie
Hemolimfa -o intalnim la nevert. mai evaluate (crustacee, moluste, insecte). Este incolora, usor opalescenta pana la albastrue(hemocitonina crustaceelor) sau rosie la viermi cu o compoz. precisa si diferita de mediu ext. corporal. Ea este in continua miscare dat. unor organe pulsatile propulsoare.
Sange, limfa si plasma interstitiala-are o compoz. precisa cu
atat mai
-transp. Produsilor de catabolism cel. deversati in lichidul extracel. la sist. excretoare;
-transp. O de la epiteliile respiratorii la cel. corpului si a CO2 de la cel. corpului la epiteliile de schimb;
-integrarea interna a org. prin transp. Metabolitilor si al hormonilor;
-reactii de imunitate cel. si seologica participand la asiguararea imunitatii nat. a org. animal;
- termoreglatoare prin inmagazinarea si transp. de la organe termogene (ficat, muschi, rinichi) la restul corpului asigurand uniformizarea termica a acestuia.
Componenta sangelui- dat. cant. Constante a masei si compoz. sangelui poate fi cosiderat un tes. Lichid format din elem. figurate si subst. fundamentala intercel. Din masa totala a sangelui numai o parte circula active prin sist. vascular, restul fiind continuu in organe caviatre cu structura ramificata. La om in repaus sangele este repartizat 10% in sist. coronarian, 30% in rinichi, 20% in organelle abdominale, 40% in sist. muscular. Sangele este compus din 45% elem. figurate si 55% plasma sanguina. Plasma sanguina se obtine prin sedimentarea elem. figurate. Ea are o culoare galbuie si prez. o serie de propr. fiz., ch, bio., fiind esentiala pt viata organismului. Animalele acvatice prez. unele particularitati leg. de mediul de viata. La nevert acvatice dulcicole mediul intern este mentinut mult mai concentrate decat mediul ext. prin eliminarea unei urine hipotonice in cant. mari
La nevert acvatice marine conc. Mediului int. este aproape = cu cea a apei marine.
Vert. inf. Dulcicole- sunt in situatia nevert. dulcicole. Pestii ososi marini au in schimb un mediu int. mult mai deluat decat apa marina a mediului pe care il mentin prin eliminarea unei cant. reduse de apa si a unor cant. importante de saruri prin branhii.
Elem. figurate -sunt dif. ca forma, marime, nr. Dar mai ales k rol la diferite grupe de animale. La vert. deosebim globulele rosii numite eritrocite si globulele albe numite leucocite. Elem. figurate rosii(eritrocitele)-pot fi nucleate(pesti, reptile,pasari) sau anucleate la majoritatea mamiferelor inclusive la om. Prezenta hemoglobinei face posibila incarcarea usoara cu O si CO2 in functie de tensiunea acestora asigurand transportul acestor gaze la si de la tes. La si de la tes. Respirator. Forma discoidala turtita a eritrocitelor ofera o suprafata mare de schimb a celor 2 gaze intr-un timp foarte scurt. La om suprafata totala a hematiilor este de 3000m2. Nr. Lor variaza intre 4.5 milioane - 6.5 milioane in functie de presiunea O din mediu. Nr. lor scade odata cu varsta si indeplinesc o functie respiratory. Ele au o permeabilitate selective pt apa si saruri funcionale ca niste osmometre microscopice. Elem. figurate rosii au o incarcatura electrica neg. ceea ce asigura mentinerea acestuia in suspensie. Au viata scurta in medie 30 zile maxim 100-120 zile in medie se distrug si iau nastere aproximativ 200000 de cel/mm sange. In structura elem. figurate rosii intra macromoleculele cu propr. antigenice respective aglutinogen. Ei se grupeaza astfel:
-fact. A,B,O;
-fact. RH, RM.
Luand fact. Din prima grupa oamenii se impart in 4 categ. Distincte numite gr. Sanguine si anume:
-O cu cca 46% fara aglutinogen;
-A cu cca 42% cu aglutinogen A;
-B cu cca 9% cu aglutinogen B;
-AB cu cca 3% cu aglutinogen AB.
Plasma sangelui contine subst. cu character de anticorpi numite aglutinine care reactioneaza specific cu aglutinogenul din elem. figurate rosii dand reactii de aglutinare(cauza accidentelor mortale in transfuzii facute intre indivizi incompatibili). In plasma indivizilor aceste aglutinine sunt reprez. Astfel:
-gr O contine aglutinine alfa si beta ;
- gr A contine aglutinina beta;
-gr. B contine aglutina alfa;
- gr AB nu contine aglutine;
In transfuziile de sange trebuie tinut cont ca aglutinogenii si aglutininele de acelasi tip san u se-ntalneasca pt a preintampina cuagularea.
Fact. RH- pe langa pe langa aglutinogenii prezenti la gr. Sanguine hematiile la om mai contin un aglutinogen RH present la peste 85% din pop. Umana alba. Acestia sunt RH(+) restul de 15% sunt RH(-) Indivizii RH(+) contin aglutinine anti RH iar cei cu RH(-) nu contin aceasta aglutinina. In transfuzii RH(+) donatorul RH(-) primitor sangele nu se cuaguleaza dat. lipsei aglutininei anti RH la primitor. Daca insa inainte a avut loc o transfuzie cu sange RH(+) in acest primitor prin reactia antigen-anticorp ia nastere o aglutinina anti RH care devine aglutinat. Acest fen. Se intampla in cazul sarcinii unei femei RH(-) cu un tata RH(+). La prima sarcina nu se intampla nimic doar ca la ruperea placentei elem. figurate RH(+) din sangele fatului intra in circulatia sanguina a femeii RH(-) realizand aparitia aglutininei anti RH ce produce la a 2- a sarcina aglutinarea sangelui fatului cu urmari deosebit de negative.
Elem. figurate albe(leucocitele)- sunt prezente in sangele tuturor vert. in proportie de 600-700 ori mai putine decat eritrocitele. In circuitul sanguine au forma sferica. Formula leucocitara reprez. Proportiile dintre diferite tipuri cel. fiind un criteriu imp. In aprecierea starii de sanatate. La om formula leucocitara este constituita din 27.5% monocot, 5% neutrofile, 65% acidofile, 2% enzinofile si 2 % bazofile. Propr. si functiile cele mai imp. Ale leucocitelor sunt:
-participa in mecanismele de aparare impotriva agentilor patogeni;
-participa la proc. De regenerare tisulara -implicate in proc. De metamorfozare la unele grupe de nevert.
Aceste caracteristici se datoresc faptului ca leucocitele se pot deplasa active la suprafata endoteliului vascular prin misc. ameoboidale sau prin emitere de pseudopode, de asemeni pot trece prin acest endoteliu in plasma interstitiala fen. numit diapedeza, pot ingloba cel. moarte, lezate sau bacterii si le pot digera fen. numit fagocitoza si pot sintetiza anticorpi care participa la lupta impotriva agentilor patogeni.
Trombocitele- cel. mici de 2-4 microni anucleate, la mamifere sau nucleate la restul grupelor de vert. Contin trombina o subst. care det. Coagularea sangelui si oprirea hemoragiei in cazul vaselor de sanmge lezate. Hematoliza reprez. Distrugerea elem. figurate rosii. Se face de catre sist. reticulo endothelial al splinei si prin cel. endoteliale ale ficatului. Hemoglobina este scindata in Fe si globina. Fe va fi reutizabil pt neoformarea unor noi molecule de hemoglobina si deci de hematii. Leucoliza reprez. Distrugerea leucogitelor si are loc in tes. Conjunctiv prin cel. macrophage ale tes. Reticulo endothelial din splina si ficat. Tot la acest niv. se distrug si trombocitele. Proc. invers hematolizei si leucolizei este de hematopoeza si respective de leucopoeza. Hematopoeza la embrion si fat are loc in mezoblast, ficat iar la adult in maduva rosie din oasele late(stern, coapse, vertebre) precum si in diafiza oaselor lungi. Leucopoeza se realizeaza in organelle limfoide (splina, timus..). Reglarea hemato si leucopoezei se face printr-un regim alimentar adecvat (Fe,Cu,glucide) prezenta unor aminoacizi esentiali din gr. treonina, fenilalanina care participa la formarea hemoglobinei si de asemeni prezenta vitaminei B12,C, ac. folic. Hipoxia creste nr de hematii. Insuficienta tiroidiana reduce metabolismul general si det. eritropoeza. Rinichiul secreta un fact. stimulator al hematopoezei numit eritropoetina, deversat in ser in anemie.
Sist. vascular- este constituit din vase de sange pe traectul carora apare un aparat contractile respective inima. In seria animala aparatul circulator difera atat ca structura cat si ca mod de functionare, variabilitatea aparatului vaqscular este legata de modul diferit de dez. si de viata speciei in consecinta de tipul de apart respirator, excretor cat si de intensitatea metabolismului. In regimul animal deosebim 2 tipuri de circulatie:
-deschisa(lacunara)- sist. circulator este format din vase cu pereti proprii (aorte si venticulare) si din lacune. Aici lichidul circulant vine in contact direct cu cel. diferitelor tes. Unde are loc schimbul de subst.
-inchisa-sist. circulator este format din vase cu peretii proprii care se leaga fara intrerupere unele de altele. Lichidul circulant nu mai vine in contact direct cu cel. teseturilor. Schimbul de subst. facandu-se prin limfa. Limfa interstitiala sic ea din vasele limfatice se amesteca in final cu sangele.
Sist. vascular la nevert. s-a dez. in cateva directii:
- sist. primitive inchis- viermii-format din vase longitudinale cu anastomoze transversale;
- sist. lacunar al artropodelor unde dez. aparatului circulator este dependenta de dez. celui respirator. Aici apare inima situate dorsal avand o forma alungita, tubulara. In regiunea abdominala apar 2 pereti despartitori(diafragme) care delimiteaza o serie de lacune mari denumite nusuri.
-sist. lacunar al molustelor prezenta unei inimi tricamerale (2 auricole si un ventricul), irigata de hemolimfa purificata si oxigenata. Tot aici apar inimile branheale, ce sunt organe pulsatile care pompeaza limfa in sist. branhial.
Sist. vascular al vert.-este strans legat de modul de viata al animalului. Pt. vert. acvatice avand respiratie branhiala inima este bicamerala si plasata p traectul venos. Inima prez. un sinus care precede atriul si un bulb care urmeaza calea ventriculului, acest lucru se intampla la pesti. La vert. adaptate partial la viata terestra (amfibieni, reptile) respiratia branhiala este inlocuita de cea pulmonara compactata uneori de cea cutanee. Apare mica circulatie prin inima tranzitand 2 tipuri de sange oxigenat si neoxigenat. Inima devine tricamerala cu 2 atrii si un ventricul, cel mai complex sist. circulator sic el mai bine individualizat este la mamifere. Organizarea morfologica a acestuia consta in 2 cai paralele mari respective arteriala si venoasa. Intre cele 2 cai sunt dispuse in parallel un nr. de cai circulatorii ce pot fi simple(capilarele din cap, brate, picioare) sau complicate (capilarele agglomerate la niv. rinichiului, capilarele hepatice). Volumul de sange care circula prin capilare este dif. si de asemeni cant. de sange din vasele mari este dif.. Vasele sanguine prez. propr. functionale care asigura conc. Sangelui, peretii vaselor prez. elasticitate facand posibila extinderea vaselor si inmagazinarea unei tensiuni elastice ce asigura continuitatea fluxului sanguin. Musculature neteda din peretii vaselo asigura un anumit grad de contractibilitate. In peretii vaselo mari (a arterelor) predomina fibrele elastice si cele de collagen ce confera o mai > elasticitate insa o contractibilitate redusa. Arteriolele si arterele mici au o musculatura neteda mai bine dez., ele avand mai ales un character contractile cu rol in mecanismul reglator al debitului sanguine. Capilarele desi nu au fibre elastice si nici fibre musculare netede dat. prezentei cel. Rouget au un anumit grad de contractibiliatte. Venele ca si arterele sunt mult mai elastice decat contractile.
Inima- orice tip de inima dar in mod special la vert. are la ext. un sac fibros numit pericard cu rol de protectie si de favorizare a modalitatii. Acesta este format dintr-un strat visceral care adera la ext. de inima si un strat parietal. Miocardul sau muschiul inimii microscopic e format din inele musculare fixate pe scheletul fibros. Miocardul arterial este separate de cel ventricular, legatura facandu-se prin fasciculul atrioventricular. Endocardul imbraca inima la int., inima este deci un organ musculos, caviatr cu rol de pompa in special respingatoare. Microstructura miocardului consta din fibre musculare striate care la microscopul optic apar anastomozate prezentand striuri scalariforme. Aceste striuri reprez. limfa dintre cel. miocardice. Ea are o greutate de aproximativ 340g la barbat si ceva mai putin la femei. Functia inimii este de a pompa sangele in 2 circulatii diferite. In primul rand pompeaza sangele catre artere prein aorta sangele ajunge la organe si tes. Furnizand O si subst. nutritive dupa care sangele se reintoarce la inima prin vene, O din el fiind complet absorbit. Inima pompeaza sangele in al 2lea circuit spre plamani pt a inlocui O dupa care sangele incarcat cu O se reintoarce catre inima. Inima prez. 4 camere care asigura functia de pompare;fiecare are pereti musculari care se contracta pt. a asigura circulatia sangelui. Ventriculul stang are cei mai grosi pereti intru cat pompeaza cea mai mare cant. de sange. Camerele inimii sunt aranjate in perechi fiecare avand un atriu cu perete subtire ce primeste sangele de la vene. Fiecare atriu pompeaza sangele printr-o valva in ventricul ce are peretii mai grosi iar ventriculul pompeaza sangele in artera principala. Cele 2 atrii se gasesc in spatele si deasupra celor 2 ventricule. Portiunile de perete carew separa camerele inimiii se numesc septuri respective interatrial si interventricular. Sangele vine la inima de la plamani prin venele pulmonare patrunde in atriul stang care se contracta si impinge sangele printr-o valva denumita valva mitrala in ventriculul stang. Prin contractia ventriculului stang valva mitrala se inchide a.i. sangele poate trece numai catre aorta. Prin aorta sangele ajunge la organe si tes. Sagele se reintoarce la inima prin vene cave (vena cava inf. din jumatatea inf. a corpului si vena cava superioara patrunde in atriul drept care prin contractie deschide valva tricuspida ce face leg. cu ventriculul drept). Contractia ventriculului drept inchide valva dicuspida si impinge sangele incarcat cu CO2 prin artera pulmonara catre plamani. La niv. plamanului se realizeaza schimbul gazos , sangele incarcat cu O reintorcandu-se prin venele pulmonare la inima pt un nou ciclu. Acest proc. este repertat de 50-60 ori in fiecare min. cu fiecare bataie a inimii, cele 2 atrii se contracta impreuna si incarca ventriculii cu sange. Dupa aceea are loc contractia ventriculelor(sistola).
Excitabilitatea miocardului - este cunoscuta si ca functia
batmotropa. Miocardul este un tes. Excitabil fiind in esenta conditionat de
polarizarea electrica a membr. musculare. Potentialul de membr. este de -90mV,
iar potentialul de actiune
Automatismul cardiac- orice inima complet denervata continua sa se contracte ritmic. O inima de animal poichioterm (pesti, amfibieni) scoasa in org. si irigata cu ser fiziologic oxigenat continua sa se contracte aproape in acelasi fel ca si in org. Aceasta activ. ritmica se dat. unui automatism propriu. Dif. parti ale inimii au grade dif. de automatism(atriile mai> decat vetriculele). La mamifere autoamatismul max. se inregistreaza in atriul dr., la varsarea venelor cave, iar cel mai scazut in peretele ventricular. Automatismul la vert. inf. este mai > decat la mamifere. La vert. inf. precum amfibienii automatismul se dat. unor ganglioni si fibre nervoase concentrice situate in sinusul venos, ganglioni in peretele interatrial si ganglioni in perete atrioventricular. La mamifere tes. Muscular embrionar impreuna cu cel. nervoase ganglionare ce formeaza tes. Nodal joaca un rol primordial in automatismul cordului. Impulsul normal de contractie ia nastere in ganglionul sinoatrial de unde difuzeaza in peretele atriului dr. sis t. Contractia incepe in zona de varsare a venelor cave si pulmonare. Sistola atriului st. incepe cu o intarziere de 0.02 secunde fata de cel drept dat. timpului de parcurgere al impulsului mai lung in atriul drept fata de cel st. Dupa incheierea sistolei atriale incepe sistola ventriculara. Daca se indeparteaza nodulo sinoatrial contractile continua dar la un ritm mai scazut automatismul cardiac asigura active. circulatory a org. in repaus fara influente nervoase si hormonale extrinseci. Ciclurile cardiace la inima tetracamerale la mamifere cuprind per. de contractie (sistola) alternand cu per. de relaxare (diastola). O contractie completa formeaza un ciclu cardiac sau revolutie cardiaca. Sistola asigura golirea inimii iar diastola umplerea ei. La o inima de vert. primitiv(peste, broasca) ciclul cardiac cuprinde:
-contractia sinusului venos, sistola atriala, diastola atriala. Sistola ventriculara, diastola ventricular ace coincide cu un repaus total. La o inima de mamifer durata unei revolutii cardiace este de 0.08 sec. din care sistola atriala dureaza 0.1 sec, diastola atriala 0.7 sec, sistola ventriculara 0.3 sec, diastola ventriculara 0.5 sec. In mod real inima se gaseste mai mult timp in repaus decat in activ.
Zgomotele inimii-zgomotele cardiace sunt 2 la fiecare ciclu complet si constau intr-un zgomot systolic dat. de vibratia valvulelor atrioventriculare la inchiderea brusca a lor atunci cand incepe sistola ventriculara si un zgomot diastolic la inceputul diastolei ventriculare atunci cand masa de sange din aorta cade in valvulele sigmoide. Aceste zgomote impart durata sistolei ventriculare.
Variatiile electrice ale inimii- EKG- apar in urma contractiilor musculare in miocard. Unda de contractie este precedata de potentialul de actiune care poate fi inscris graphic constituind eletrocardiograma.
Circulatia sangelui prin inima-inima functioneaza ca 2 corpuri de pompe interpose intre trunchiurile venoase din care aspira sangele si trunchiurile arteriale in care impinge sangele. Desi mechanic inima dreapta poate functiona independent de cea stanga ele formeaza o unitate functionala bine sincronizata. Fluxul sanguine este perfect directionat in ambele jumatati ale inimii dinspre vene spre artere dat. sist. de valvule si a felului cum evolueaza ciclul cardiac. Umplerea si golirea atriului incepe cu diastola atriului si se face prin aspiratie atriala dat. presiunii neg. ce ia nastere la marirea volumului acestuia pe seama tensiunii elastice din fibrele musculare atriale. Umplerea cu sange a atriilor se dat. si aspiartiei toracice precum si coborarea peretelui atrioventricular in contractia ventriculara. Sangele venos este impins in atrii dat. fluxului sanguine din vene. Deasemenea umplerea cu sange a atriului mai este conditionata de aspiratia ventriculara in a2-a parte a diastolei atriale. Golirea atriului se face in timpul sistolei pe baza dif. de pres. Dintre atriu si ventricul. Refularea sangelui in vene este impiedicata de prez. unei mase de sange in vene si de contractia care incepe in zona de varsare a acestor zone in atrii. Umplerea si golirea vetricului este un fen. mult mai complex, umplerea facndu-se in diastola ventriculara si are o faza pasiva, aspiratia sangelui din atriu facandu-se prin aparitia unei pres. Neg. in ventricul prin revenirea elasticitatii peretelui acestuia in per. de relaxare. Un rol imp. il are si aspiratia toracica. In acest moment valvulele di si tricuspide sunt deschise iar cele semilunare ssigmoide sunt inchise. Golirea ventriculelor se face pe baza energiei mec. Dez. in contractie de fibrele musculare care intece rezistenta opusa de coloana de sange ce umple trunchiul arterial si tensiunea peretelui elastic al acestuia.Cand valvele sunt inchise sangele ne fiind comprimabil contractia ventriculelor este izotonica.Forta de contractie a musculaturii cardiace este transmisa sangelui sub forma de pres. hidrostatica. Cand pres. intraventriculara depaseste pres. interatriala valvele semilunare si sigmoide se deschid si sangele este impins in artere. Contractia musculaturii devine auxotonica.
Parametrii functionali ai inimii- frecventa ciclurilor cardiace este influentata de un nr. insemnat de fact.. La animalele poichinoterme temp. are o influenta decisive. La broasca la 20 grade frecventa este de 40-60 batai/min in timp ce la temp de 1-2 grade frecventa este o caracteristica de specie. Este invers proportionala cu talia, astfel elefantul are 25-28 batai/min leul 40, oaia 70-80, cainele 80-100, iepurele 120, vrabia 140. La aceeasi specie frecventa variaza cu varsta. La om, copilul are 144, in timp c adultul 70-80. Frecventa variaza cu starea fiziologica. Marmota are vara 90, iar in per de hibernare 10. La fiecare contractie inima pulseaza in artere cca 70 ml sange. La o frecventa de 70 batai/min sangele pompat intr-un min. este de 4900ml. Acesta este minut volumul inimii. El se modif. In functie de active. org. , in functie de nevoile de O si de metabolism..
Circulatia sangelui- sangele neoxigenat din ventriculul drept ajunge prin arterele pulmonare in patul vascular pulmonary de unde se intoarce ca sangele oxigenat prin venele pulmonare in inima st. Aceasta este circulatia pulmonara sau mica circulatie. Sangele oxigenat pompat de ventriculul st. trece prin artera aorta, in artere ajungand la tes. Si organe de unde se intoarce prin sist. venos sub forma de sange neoxigenat in inima dr. Aceasta este circulatia sistemica sau marea circulatie. Circulatia permanenta a sangelui este intretinuta de active. ritmica neintrerupta a inimii. Parametrii care caracterizeaza circulatia sangelui sunt:
-continuitaea-sangele circula in sist. de vase ca o coloana continua cu viteza variabila sau uniforma cu toate ca inima pompeaza sangele in aorta discontinuu.;
-durata circulatiei-consta in timpul necesar pt ca sangele sa parcurga intreaga circulatie. Ea difera in functie de specie. Cu cat talia este mai > cu atat durata este mai lunga. Daca durata se exprima in cicluri cardiace atunci indifferent de talie ea reprez. aproximativ 27 cicluri;
-presiunea-daca se lezeaza arterele sangele tasneste cu atat mai tare cu cat artera este mai mare. Din vene sangele picura fara a tasni. Sangele circula cu pres. cu atat mai >< cu cat ne apropiem de ventriculul drept.
-viteza de circulatie a sangelui- variaza in functie de lumenul vaselor tranzitate. La om in aorta viteza sangelui atinge 350-400mm/s in timp ce in arteriole viteza se reduce la 0.5-1mm/s. In vene viteza creste cu cat ne apropiem de inima. In vena cava este < de 1.2ori decat in aorta. Cu toate ca viteza difera in functie de circulatie debitul sanguine prin sist. vascular este acelasi.
Circulatia arteriala- se caracterizeaza prin oscilatii pulsatorii ale pres. si vitezei sangelui. La om fiecare sistola ventriculara pulseaza o cant. de sange in artera aorta sau pulmonara. In artera aorta prez. unei cant. de sange de la sistola anterioara face ca pres. la niv. acesteia sa creask la 140-150 mm coloana pe Hg. Dat. acestui fapt se produce o deformare elastica a peretelui arterial concomitant cu cresterea tensiunii la niv. peretelui. Acest lucru are loc la 0.2s de la sistola ventriculara. La sf. sistolei si in diastola ventriculara sangele este impins in artere si arteriole pe seama tensiunii elastice inmagazinate peretilor vaselor de sange. La inceputul sistolei pres. in aorta este de 75-90mm coloana de Hg. Astfel in artere pres. variaza intre o val. max. numita pres. sistolica si una numita pres. diastolica. La om pres. sistolica este de 110-140 mm coloana de Hg, iar cea diastolica de 60-90mm. in cond. Normale pres. arteriala nu coboara sub 60mm coloana de Hg, acesta fiind elem. constant al pres. arteriale.
Pulsul arterial- reprez. oscilatiile ritmice ale tensiunii peretelui arterial. Acesta poate fi perceput prin palparea unei artere care trece peste un planseu osos. Inscrierea grafica se face prin sfingmograme. Acestea prez. un brat ascendant numit si faza anacrota si un brat descendent numit faza catacrota. In faza catacrota apare o unde secundara numita dicrot. Faza anacrota este produsa de cresterea pres. sangelui, iar cea catacrota de scaderea pres.. Dicrotul se dat. masei de sange ce cade peste valvele sigmoide si se inchide la sf. fiecarei systole ventriculare. Viteza de propagare sa pulsatiilor peretelui muscular este de 6-9 m/s fiind o viteza de 17 ori > decat viteza sangelui. Pres. arteriala este data de 4 fact.:
-activ. Contractila a inimii urmata de cresterea debitului cardiac;
-elasticitatea peretilor arterelor mari;
-modificarea lumenului arterelor intr-o arie musculara mare poate fi influenta pres. arteriala daca nu apar modificari de sens contrar in alte arii vasculare;
-scaderea masei sangelui circulant la hemoragii mari sau medii afecteaza pres. arteriala precum si acumularea sangelui din organelle rezervor in circulatie;
Circulatia capilara- circ. sangelui in capilare este conditionata de circ. acestuia in arteriole si venule, dar si de intensitatea metabolismelor din tes. Lumenul capilarelor variaza intre 4-5 microni, lungimea max. fiind de1mm. peretele lor este format dintr-un endoteriu unistratificat, acesta poate fi acoperit de un periteliu contractile format din fibre vegetative sau dintr-un strat discontinuu de cel. cu propr. contractile. Nr. total de capilare este de cca 40-50 miliarde ce pot acoperi o suprafata de 600m2. De obicei muschii active sunt mai vascularizati decat cei inactivi. In org. in repaus circulatia sangelui in capilare este foarte lenta, multe din capilare fiind partial inchise. In org. aflate in active. circ. sangelui in capilare creste si ca urmare a cresterii diametrului asigurandu-se astfel aportul necesar de O si subst. nutritive. In repaus numai 25% din capilare sunt in activ. In capilare sangele nu circula cu viteza uniforma in tot lumenul acestuia. Sangele din centru circula mai repede iar cel de langa perete circula mai lent. In capilarele inguste eritrocitele se deformeaza in trecere. Pres. sangelui in capilare este de 35mm coloana de Hg la intrare si de 10 mm la iesire. Viteza este de 0.8mm/s. O propr. a capilarelor o reprez. permeabilitatea peretilor.schimbul de subst. si O dintre sange si tes. Se face prin peretele capilar fiind conditionat de: structura peretelui capilar, pres. hidrostatica diferita dintre sange si lichidul intercel. , pres. coloidalosmotica a plasmei sanguine, conc. Constituientilor aflati in sange, fact. hormonali pricum si influentele reglatoare ale S.N. Schimbul gazos se poate face direct prin cel. sau prin spatial intercel. Iar in cazul fagocitelor prin diapedeza. Intre tes. Si sange exista un schimb continuu si rapid de H2O intr-un min. cca 73% din apa plasmei se schimba. Schimburile dintre plasma si sange se fac p baza pres. hidrostatice si osmotice de-a lungul capilarelor. In portiunea arterilara pres. hidrostatica este de 32mm coloana de Hg, iar cea osmotica de 25 mm. Acest lucru face ca apa si subst. solide din sange sa treaca in tes. In portiunea venoasa a capilarelor pres. hidrostatica scade la 12mm coloana de Hg, iar cea osmotica creste la 27 mm ceea ce face ca plasma interstitiala sa treaca in sange. Din toata plasma filtrate o parte aproximativ 10% nu se mai intoarce in circ. sanguina , ea trecand in capilarele limfatice si formand limfa.
Circulatia venoasa-din capilare sangele trece in sist. circulator venos pt a ajunge la inima. Venele sunt vase cu un perete mai subtire decat al arterelor avand fibre elastice si musculare mai putine. Din acest motiv sunt putin elastice si contractile. Pe peretele intern al venelor in special la venele dispuse in membrele inf. exista valvule venoase care imprima sangelui circ. numai spre inima impiedicand reintoarcerea sangelui ce s-a realizat normal dat. atractiei gravitationale. Pres. sangelui in vene este de 10-12 mm coloana de Hg la iesirea din capilare si se reduce la 1-3 mm in venele cave dat. frecarii de pereti. Viteza creste de la 0.8mm/s la 300mm/s.
Pulsul venos- este vizibil doar la vena jugulara si se dat. activ. atriului drept. In sistola atriului drept are loc un reflex de sange in vena cava superioara , socul mechanic ajungand pana la vena jugulara. Circ. sangelui in vene este asiguarata de conlucrarea mai multor fact.:
-pres. ramasa in sange dupa iesirea din capilare ,aceasta asigura singura reintoarcere a sangelui la inima;
-aspiratia cardiaca, inima functionand ca o pompa asiro-respingatoare;
-aspiratia toracica, care face ca in aspiratie pres. neg. a sangelui din venele cave sa creasca cu 3-4 mm coloana de Hg in raport cu venele periferice.
-pres. exrcitata de diafragma asupra viscerelor, in inspiratie ajungand la circ. sangelui din venele organelor in venele mari;
-contractia musculaturii, in special contractia musculaturii scheletice care comprima peretele vaselor profunde asigurand golirea acestora;
-activ. pulsatila a venelor periferice in cazul unor animale;
-gravitatia, care ajuta circ. venoasa din cap si gat.
Circulatia limfei- sist. circulator limfatic este o anexa a sist. circ. sanguine. Rolul sau consta in reducerea in torentul sanguine a subst. din lichidul intercel. subst. care nu pot strabate endoteriul capilarelor sanguine sau a lichidelor absorbite. Capilarele limfatice foarte ramificate patrund in spatiile intercel. ale tes. Acestea se continua cu vasele colectoare mari prevazute cu valvule care asigura circ. spre inima. Pe traectul acestor vase se gasesc ganglioni limfatici. Vasele limfatice se aduna in marea vena limfatica ce formeaza sist. limfatic dr. supradiafragmatic si cephalic si in canalul thoracic formand sist. limfatic subdiafragmatic. Compoz. limfei este variabila, ea se prez. sub forma unui lichid alburiu incolor care in timpul digestiei capata un aspect laptos. Se coaguleaza mult mai lent decat sangele, contine numai limfocite care provin din circ. sanguina si care au trecut in sist. limfatic prin diapedeza. Compoz. ch. A limfei este asemanatoare cu cea a serului sanguine si a lichidului interstitial. Capilarele limfatice din intestine se numesc vase chilifere si contin pana la 14% grasimi. Cant. de limfa care se formeaza in 24 ore este de 0.5l la caine, 1-3l la om, 9.5l la vaca. Circ. limfei este det. De aceleasi mecanisme implicate in circ. venoasa la care se mai adauga contractia ritmica a unei formatiuni speciale numite inimi limfatice care apar la unele animale(amfibieni)
Digestia - are loc in tubul digestive fiind proc. mec. , fiziologic si bioch. prin care alimentele brute sunt transf. in subst. mai simple assimilabile pe care org. le foloseste in metabolismul intermediar. Alimentele numite principii alimentare sunt subst. complexe formate bioch. din proteine, lipide, glucide de origine animala sau veg. Pe langa aceasta in componenta alimentelor intra si sarurile min, apa, vitaminele. In D aceste subst. in gen. insolubile si greu difuzibile sunt desfacute in subst. solubile usor de asimilat. Moleculele mari proteice sunt scindate in aminoacizi, lipidele in ac. grasi si glycerol, iar glucidele in -oze (pentoze,hexoze). Resturile alimentare nedigerate sunt eliminate la ext. sub forma de fecale. D alimentelor se realizeaza numai in prez. sucurilor digestive care asigura hidroliza acestora dar au un rol imp. care ii revine activ. motoare specifice a tubului digestive. Dupa modul de D in rap. Ciu cel. secretoare deosebim:
-digestie intracel. inalnita la protozoare si spongieri la care hrana este preluata din mediu prin fagocitoza sau pinocitoza. D are loc la niv. vacuolei digestive , enzimele hidrolitice fiind cantonate in lizozomi care fuzioneaza cu membr. vacuolei digestive;
-D intra si intercel. (extracel.) intalnita la coelenterate, platelminti, nemertieni, anelide, moluste. La aceste gr. particulele alimentare sunt preluate in intestine , fagocitate de fagocite care migreaza din corp in tubul digestive, fagociteaza hrana dupa care reintra in corpul aniamalului unde se realizeaza D intracel.
-D extraintestinala- care combina D intracel cu cea extracel. Se elimina sucuri digestive in afara corpului unde vor fi injectate in corpul victimelor(paianjen). La echinoderme D tegumentara se realizeaza prin migrarea unor cel. specializate la suprafata tegumentului unde secreta hidrolaze ce vor asigura o D partiala a alimentelor care sunt absorbite prin epiderma
-D extracel. caracteristica vert. care se caracterizeaza prin diferentierea anatomica si functionala a tubului digestive care este deschios la ambele capete si la care apar glande specializxate in secretii enzimatice digestive.
Digestia intracel.- o intalnim la org. unicel., la unele coelenterate, a unii viermi dar si la unele metazoare superioare, prin intermediul unor cel. speciale . D intracel. se deosebeste net de degradarea protoplasmatica din proc. de catabolizare a subst. proprii in metabolismul intermediar. Mec. D intracel. se realizeaza in 3 etape:
-incorporarea hranei si formarea unei vacuole digestive. In interiorul acestei vacuole au loc toate proc. digestive care ca si in cazul metazoarelor este extraprotoplasmatica;
- D propriu zisa are loc prin varsarea enzimelor lizozomate sau a celor varsate in citoplasma in vacuole dig. Aici au loc fen. mec. (fragmentarea vacuolei), ch(prin schimbarea pH acid in pH bazic), bioch(hidroliza principiilor alimentare);
-absortia subst. digerate care trec in cel. si eliminarea resturilor nedigerate prin exocitoza.
D la metazoare- se realizeaza prin intermediul enzimelor dig. (hidrolaze). Carboxidraze ce hiodrolizeaza glucidele; amilaza care hidrolizeaza amidonul pana la niv. de oligozaharide, alfa glicozidaze prezente la ierbivore si omnivore:maltaza care transforma maltoza in 2 molecule de glucoza, zaharoza transforma pana la glucoza si fructoza, lactaza ce transforma lactoza in glucoza si galactoza.
Protozoarele- care hidrolizeaza leg. peptidice cu formare de aminoacizi. Ele pot fi: endopeptidaze ce hidrolizeaza leg. peptidece dintre aminoacizi in interiorul moleculei proteice: pepsina, chemopepsina, tripsina;exopeptidazele ce hihrolizeaza leg. peptidice dintre aminoacizi aflati la capetele lantului proteic: carboxipeptidaze si aminopeptidaze. Lipazele care hidrolizeaza trigliceridele la monogliceride si acestea la glycerol si ac. grasi: fosfolipaza.
D la vert. - are loc la niv. tubului digestive care prez. diferentieri structurale in functie de caracdterul alimentatiei si de particularitatile biologice ale vietii org. animal. Tubul dig. Este structurat in 3 seg:
- seg. Anterior format din cavitate bucala cu glandele anexe, faringe si esofag la niv. caruia se poate diferentia o gusa sau un stomac fal;s;
- seg. Mediu format din stomac, duoden, intestine subtire impreuna cu glandele anexe
- seg. Posterior reprez. de intestinal gros si rect
In fiecare din compartimente au loc proc. dig. distincte. Cu toate acestea tubul dig. are o unitate functionala complexa in care partile componente se interconditioneaza reciproc. La mamifere si om tubul dig. se caracterizeaza prin: apart glandular secretor specific circulatiei sanguine foarte abundenta, inervatie veg. dubla, musculature neteda dispusa longitudinal si transversal cu propr. motoare ritmice autonome, o mucoasa acopeitaa cu un epiteliu foarte active metabolic la niv. caruia au loc intense proc. de difuziune mitotica.
Stomacul la mamifere- poate fi format din 1 sau mai multe compartimente. Monogastricele au stomacul format dintr-un singur compartiment (carnivore si omnivore). Poligastricele au 2-4 compartimente in stomac. Ex: hamster 2 compartimente, camila si lama 3, rumegatoare si hipopotam 4.
La rumegatoare cele 4 compartimente sunt reprez. de un prestomac ce reuneste primele 3 compartimente(rumen, retea, foios) si stomacul propriu zis glandular numit cheag. Reticulul/reteaua si rumenul reprez. camera de fermentatie la niv. careia alimentele veg. sunt descompuse de catre enzimele celulolitice in celuloza si aceasta pana la ac. acetic, ac. formic, ac. butyric ce sunt absorbiti direct dar si CO2 si NH3 care impreuna cu urea sub actiunea microorg. Realizeaza proteosinteza gastrica. Din aceasta camera de fermentatie hrana veg. este regurcitata in gura, rumegata si inghitita in foios si mai apoi in cheag unde are loc D propriu zisa.
La iepuri hranirea prez. urmatoarele caracteristici: animalul produce 2 tipuri de fecale: un tip normal inchisd la culoare produs ziua si care reprez. fecalele finale, iar un alt tip sunt fecalele cecetrofe de culoare alba produse in cecumul foarte dez. al iepurilor. Aceste fecale cecotrofe sunt reconsumate de animal fen. numit coprofagie si dat. faptului ca aceste fecale contin o bogata flora microbiana care asigura D microbiana la aceste animale. Proc. secretorii ale tubului dig. sunt reprez. de glandele cu secretie dig.
Saliva - este secretata in cav. Bucala de urm. glande: -glandele parotide care secreta o saliva limpede si fluida;
-glandele submaxilare care dau o saliva usor vascoasa, opalescenta;
-glandele sublinguale cu saliva vascoasa si opalescenta sic el. Glandulare mucioasa raspandite neuniform in cav. Bucala c formeaza la unele animale glanda palatine. Saliva secretata in cav. Bucala este rezultata din amestecul secretiilor tuturor acestor glande si se numeste saliva mixta /totala. Cant. de saliva secretata depinde de cant. alimentelor si a continutului in apa a acestora. Compoz. ch. Este data de 94-96% apa, 2% subst. min., 2-3% subst. org. Ca minerale intalnim NaCl, KCl, carbonatii de Ca dau alcalinitate. Ca subst. org. intalnim mucina care da saliveivascozitatea , sulfocianura de Na si K , ptialina (amilaza salivara). Tot in saliva intalnim urme de uree dar sic el. Epiteliale exfoliate precum si microorg. din flora bucala. Secretia salivara este det. De impulsuri veg. simpatico si parasimpatice. Parasimpaticul det. Vaso dilatatia si ca urmare creste secretia salivara iar simpaticul are influente inhibitoare inducand o secretie redusa de saliva bogata in mucus si in ioni de K si Ca. excitantii naturali care declanseaza sau intensifica secretia salivara sunt alimente introduce in cav. Bucala. Rolul salivei in org. este complex si anume:
-umezeste continuu mucoasa bucala;
-inmoaie alimentele si usureaza masticatia;
-prin prez. mucinei asigra aglutinarea alimentelor si formarea bolului alimentar;
-dizolva o mare parte din alimente facand posibila perceperea gustului declansand astfel mecanismele reflexe ale salivatiei. Prin intermediul ptialinei incepe proc. de hidroliza al glucidelor;
-regleaza aciditatea sucului gastric si constituie un fact. de aparare fata de subst. prea acide sau prea bazice ajunse in gura
Sucul gastric- este secretat de cel. speciale si peretele stomacului. Aceste cel. se grupeaza in glande fundice tubulare ce secreta in principal diastaze gastrice si HCl. Glandeele pilorice de tip acinos care secreta mucus ajutand la deplasarea alimentelor in stomac sic el. Mucigene propriu zise a caror secretie protejeaza mucoasa gastrica de actiunea diastazelor proteolitice proprii. Sucul gastric este un lichid limpede, incolor, indoor, cu reactie acida (pH=1.4-1.8). Cant. secretatat depinde de natura si cant. alimentelor ingurcitate. El este format din 97% apa, 3% subst. uscata reprez. de subst. anorg. (KCl,NaCl, NH4),sulfati, fosfati, compusi org. (protease, ac. lactic, glucoza, ac. creatin fosfat, ATP, uree, ac. uric). Cele mai imp sunt diastazele proteolitice precum pepsin ace hidrolizeaza proteinele pana la albumoze si peptone. Labfermentul care transforma laptele in prez. ionuilor de Ca in cazeinat de Ca. Lipaza gastric ace actioneaza slab asupra lipidelor din lapte si HCl care are o actiune digestive prin transformarea pepsinogenului inactive in pepsina active, dar si rol antiseptic. Secretia de suc gastric are loc numai in digesatie. In lipsa alimentelor glandele se gasesc in repaus. Excitantul natural pt secretia gastrica il constituie alimentele in contact cu receptorii gustative si apoi cu mucoasa gastrica. Secretia declansata dureaza ore intregi. Rolul sucului gastric este acela de a inmuia si dizolva alimentele, incepe D proteica si are actiune antiseptica.
Sucul intestinului subtire- este format din sucul intestinal propriu-zis , din sucul pancreatic si din bila secretata de ficat. Sucul intestinal propriu zis este secretat de glamndele tubulare ale lui Lieberkun raspandite pe toata suprafata intestinului de cel. secretoare ale lui Paneth si glandele Brunner raspandite numai in reg. duodenala. Acestea secreta un suc alcalin bogat in mucus si in enterochinaza. Sucul intestinal este un lichid opalescentcu un miros aromatic si cu reactie aldehidica. Contine apa, subst. min. precum coloranti, fosfati, subst. org.: mucus .; cel. deshuamate si diastase. Secretia sucului intestinal este declansata de excitarea mec. A mucoasei intestinale de catre chimul gastric. Cantitativ la om se secreta aproximativ 2l in 24 ore.
Rolul sucului intestinal- consta in neutralizarea acidiatatii chimului gastric, continua si termina proteoliza poli si dipeptidelor pana la niv. de aminoacizi, continua si termina hidroliza glucidelor pana la stadiul de -oze.
Sucul pancreatic- este secretat de pancreasul exocrine care-si varsa produsele in intestine prin canalele Wirzung si Santorini. Este un lichid incolor, transparent, vascos cu reactie alcalina (pH= 7.8-8.9) dat. prez. de Na2CO3 contine forte multa apa, subst. min.: carbonate, fosfati, sulfati; subst. org.:mucus, diastase:tripsina care transforma proteinele in peptone, polypeptide si chiar aminoacizi. Ea este secretata inactive sub forma de tripsinogen dar se activeaza in prez. enterochinazei din intestine in tripsina. Lipaza pancreatica hidrolizeaza lipidele neuter in glicerina si ac. grasi fiind cea mai activa enzima lipolitica din tractusul gigestiv. Ea este activate tot la niv. intestinului subtire in prez. sarurilor biliare. Amilaza pancreatica transforma amidonul in dextrrine si maltoza. Pancreasul mai secreta maltaza, lactaza, nucleaza. Secretia de suc pancreatic este intermitenta. Ea incepe la 2-3 dupa introducerea alimentelor in gura si continua cateva ore pana la terminarea dig. intestinale. Cant. secretata de sucul pancreatic zilnic este de cca 1200ml.
Rolul suculu pancreatic este deosebit de imp. in D lipidelor 90%, dar si a proteinelor 65%.participa la dig. glucidelor insa aportul sucului pancreatic este redus la 30%.
Bila - este secretata in mod continuu de cel. hepatice si este un produs de excretie (prin eliminarea pigmentilor biliari dar si de secretie). In per. de dig. bila este acumulata in vezica biliara de unde se varsa in duoden prin canalul cystic si canalul coledoc, prin sficterul Odd. In vezica biliara bila se contracteaza de 4-10 ori dand bila cistica. La unele animale bila lipseste:cal, elefant, rinocer, soarece. Apare ca un lichid usor filant de culori dif: galben rosiatic la carnivore, verde inchis la ierbivore si pasari, incolora la cobia. Bila hepatica este clara, galben aurie aproape izotonica cu sangele spre deosebire de bila vezicala care este tulbure cu resturi cel. si colorata. Bila este formata din foarte multa apa, acizi, saruri, pigmenti biliari, cholesterol, lecitina, mucina, saruri de K si Ca. Cant. secretata este diferita la diversele gr. de animale.
Rolul bilei este asigurat de acizii biliari care actioneaza lipaza pancreatica si intensifica actiunea diastazei proteolitice si anilolitice. Emulsioneaza si mentine in aceasta stare grasimile usurand actiunea lipazei si ajungand la absortia grasimilor neutralizeaza chimul gastric, asigura absortia vitaminelor liposolubile(vit K) si stimuleaza motricitatea intestinala.
Proc. motorii ale tubului dig - sunt cele care asigura maruntirea alimentelor, inaintarea de-a lungul tubului dig. si amestcul intim cu sucurile dig. usurand astfel absortia produselor de dig. si eliminarea resturilor fecale. La niv. seg. Bucal se desfasoara urmatoarele activ. motorii:
Masticatia- consta in maruntirea alimentelor prin apropierea si departarea ritmica a celor 2 maxilare ca urmare a contractiei muschilor masetari, temporali si pterigoidieni. La masticatie contribuie si contractia limbii si a muschilor fetei prin inchiderea orificiului bucal. Maruntirea se face prin intermediu dintilor. Dentitia la mamiferelor difera foarte mult in functie de regimul alimentar dar si de modul de viata al org. Prin masticatie se formeaza bolul alimentar.
Deglutitia- ajuta la transmiterea bolului alimentar in esofag si stomac. Este un act mec. Foarte complex format din 3 momente:
-momentul bucal (voluntar);
-momentul faringian (involuntar);
-momentul esofagian (invboluntar).
In momentul faringian la trecerea bolului alimentar din cav. Bucala in faringe epiglota si glota inched ermetic caile respiratorii pana la trecerea acestuia in esofag.
Suptul- este un moment reflex neconditionat cu un mechanism foarte complex.
Motricitatea stomacului- la pasari si mamiferre stomacul prez. misc. ritmice care sunt:
-peristaltice ritmice care se propaga ca o unda de la cardia spre pilor;
-tonice de contractare si relaxare stationare.
Misc. sunt posibile dat. existentei celor 3 straturi de muschi netezi longitudinali, circulari, oblici, muschi care se gasesc sub controlul plexului Meissner si Awerbach.
Misc. peristaltice- apar dat. contractiei musculaturii longitudinale si circulare. Ele asigura inaintarea alimentelor de la cardia spre pilor si maruntirea acestora. Alimentele proaspat ingerate se gasesc in contact intim cu peretele stomacal. La ingerarea de alim. Stomacul isi mareste volumul fara a creste pres. interioara.
Misc. tonice ajuta la golirea stomacului si se dat. contractiei musculaturii olblice. Ele se produc periodic, regulat chiar daca in stomac nu exista alim.
Evacuarea gastrica - pilorul dintre stomac si duoden previne revenirtea chilului gastric duodenal inapoi in stomac. Trecerea chilului gastric in duoden se face discontinuu si dupa un timp de la ingerarea alim. Chilul puternic acid din stomac actioneaza asupra mucoasei duodenale det. Inchiderea ermetica a sfincterului pyloric.
Voma- este un act reflex de aparare a org. legat de motricitatea stomacului. Se produce la contactul fdirect al unor alim. Alterate cu mucoasa gastrica sau pe cale reflexa conditionata sau prin stimulare mec. A mucoasei bucale posterioare. Ea presupune:
-senzatia de greata care duce la intensificarea salivatiei;
-respiartie devine profunda si neregulata;
-diafragma coboara si se contracta concomitant cu muschii expiartori.
Sfincterul cardia este inhibit, regiunea pilorica gastrica se contracta puternic in timp ce stomacul se relaxeaza.
Motricitatea intestinului subtire- presupune mai multe tipuri de misc.:
-misc. pendulare cele care asigura amestecul alim. cu sucurile intestinale;
- misc. tonice locale sunt contractii inelare ale musculaturii circulare, sunt stationare si au loc la anumite niv. ale intestinului;
-misc. peristaltice asigura impingerea chilului intestinal de-a lungul intestinului.
Motricitatea intestinului gros- este asemanatoare cu cea a intestinului subtire existand o musculature neteda longitudinala si circulara. Activ. intestinului gros este automata si ritmica. Chilul intestinal dupa proc. de absortie intestinala trece prin valvula ileocecala din intestinal subtire in cel gros. Dupa absortia apei si a sarurilor din 1000ml chil cat trece zilnic prin intestinal gros mai raman 130-150ml materii fecale. Compoz. acestora consta in alim. nedigerate (grasimi, clorofila), produci din uzura mucoasei (cel. epiteliale, mucus, colesterol), bact. Vii sau moarte, produsi de putrefactie bact. Precum si saruri min. insolubile.
Actul de fecatie- fecalele p masura ce se formeaza in colonel ascendent si transvers, sunt impinse in colonel descendent spre rect. Aceta dureaza 24 ore. Cand cant. creste si induce o destindere a intensificarii activ. peristaltice a colonului descendent det. Trecerea bolului fecal in rect unde in contact cu mucoasa acestuia apare senzatia de a defeca. Expulzarea bolului fecal este unact reflex complex care incepe printr-un reflex constient voluntary cand are loc contractia musculaturii abdominale si a diafragmei concomitant cu relaxarea sfincterelor anale. Centrii reflexi ai defecatiei se gasesc in maduva lombara si sacrala.
Mecanismele absortiei- alaturi de functia dig. , tubul dig. mai are si o a 2 a functie imp. respective absortia produssilor de dig. a apei si sarurilor min. Acest proc. activ are loc la niv. cel. epiteliale din lumenul tubului dig. in circulatia mediului intern. Absortia bucala se face la niv. epiteliului bucal mult mai incet decat in celelalte seg. Ale tubului dig. Absortia gastrica se face la niv. mucoasei gastrice cand se absoarbe glucoza, peptonele, alcoolul, Na2CO3 si mai putin apa si clorurile. Absortia intestinala este influentata de o serie de factori respective starea fiz. Si compoz. chilului intestinal, dea semeni suprafata de contact, structura peretelui intestinal, motricitatea vilozitatilor, activ. mec. a intestinului.
Mecanismele excretiei- constau intr-o serie de proc. din care se elimina in afara corpului produsii finali ai catabolismului lipidic, glucidic, proteolitic sub forma de CO2, apa, subst. azotate si saruri min. Aceste subst. se elimina ca atare (CO2,H2O) sau dupa transformarea bioch. (subts. azotate) . Eliminarea produsilor de catabolism este strans legata de eliminarea apei si a sarurilor . apa avand rol de solvent general, iar sarurile participa la transportul activ prin membr. Din aceste motive organelle excretoare au rol principal in mentinerea constanta a pres. osmotice din mediul intern. Org. animale au 3 posibilitati de realizare a excretiei:
-proc. excretoare propriu zise;
-prin depunerea de subst. de excretie in anumite zone ale corpului (la niv. tegumentului);
-prin utilizarea produsilor de excretie in sinteze viitoare .
D.p.d.v. ch. Deosebim urm. gr. de subst. excretoare:
a) CO2 si ac. org.-CO2 este eliminat fie sub forma gazoasa sau solvit sub forma de HCO3 in urina. In arderea completa a unor subst. neazotate se formeaza ac. grasi inferiori (ac. lactic, ac. valerianic)
b) NH3- este eliminate direct in mediu impreuna cu alti anioni. Aceste fen. se intalnesc la animalele care traiesc exclusive in apa;
c) Ureea- este cea mai imp. subst. de excretie la vert. in conc. ridicate nu este toxica. Cea mai mare cant. de uree este sintetizata prin ciclul arginina si ornitina.
d) ac. uric si derivatelel lui - ac. uric poate avea o origine exogena din alimentatie sau endogena din descompunerea ac. nucleici. Animalele care excreta ac. uric se numesc animale uricotelice (reptile si pasari). Descompunerea purinelor reprez. principala cale a excretiei azotate cu producerea de ac. uric. Ac. uric present la om si mamifere antropoide, la unele pasari, reptile si ciclostomi se transforma sub actiunea uricazei in alantoina prezenta la insecte si unele gasteropode dar si la unele coleoptere carnivore. Unele arahnide si pesti excreta guanine sub forma cristalizata.
e) creatina creatinina- prezenta in cant. mici in urina vert.
Excretia in seria animala - la protozoare excretia se face prin intermediul vacuolei pulsatile, ea joaca un rol imp. in osmoreglare. Pe langa apa si saruri min. vacuola pulsatila mai elimina si produsi ai catabolismului cel. avand rol excretor si respirator. Protonefridia apare la viermii inferiori prin care se elimina o urina apoasa ce contine saruri min. si produsi de catabolism.
La turbelariate marine protonefridia este formata dintr-o cel. sub forma unui canal ce prez. la capete tuburi ce se deschid intr-un canal excretor. Organul tipic excretor la nevert. Este format din cel. speciale care au un capat tubular in care se gaseste un cil mobil aflat in capul protonefridiei. Tubul nefridial se deschide intr-un tub collector ce comunica cu exteriorul. Metanefridia apare la nevert. celomate (anelide) este prez. in fiecare seg. Si se deschide cu un capat in cavitatea celomica, iar in celalalt capat la ext. pe seg. urmator. Incepand cu crustaceii apar glandele antenare (gl. verzi) care sunt metanefridii modificate. Astfel crustaceii dulcicoli elimina o urina hipotonica in cant. mari in timp ce crustaceii marini elimina o urina izotonica, reabsortia sarurilor realizandu-se doar la niv. metanefridiilor.
La insecte- organelle excretoare sunt reprez. de tuburile lui Malpighi. Sunt variate ca nr. in functie de specie si se deschid in tubul dig. Sunt alc. Dintr-un epiteliu si un strat muscular subtire avand 2 componente anatomofunctionale diferite. Partea initiala are rol excretor , iar regiunea distala functia resorbatoare .Dupa modul de functionare org. excretoare la nevert. reprez. un sist. unitary. Ele se aseamana cu nefronul vert. iar eliminarea produsilor de excretie se mai poate realiza prin depunerea acestora in anumite regiuni ale corpului si apoi eliminarea acestora. Un proc. tipic de excretie este naparlirea.
Excretia la vert. se realizeaza in principal prin mecanisme renale si secundar prin mecanisme extrarenale. Fiecarui seg. a tubului urinifer cu o structura histological specifica ii corespunde un anumit rol mecanismul general al excretiei . Schematic nefronul este constituit din 2 unitati morfofiziologice bine individualizate respective corpusculul lui Malpighi si tubul urinifer.
La mamifere principalul org. excretor este rinichiul. Este un org. pereche in a carui structura anatoma histoloogica intra aproximativ 1000000 de nefroni in fiecare rinichi. Acestia sunt asezati oin zona corticala externa si in zona corticala justa medulara. Tubii colectori de la nefroni sunt reunite in manunchiuri massive formand piramidele lui Malpighi care se varsa in canale colectoare mari (calice), iar acestea se continua cu bazinetul renal care se continua cu ureterul. Daca corpusculii lui Malpighi formeaza zona corticala ext. si partial zona juxta mediana tuburile colectoare vor forma zona medulara ext. si int. ajungand. pana la vf. papilelor renale. Mecanismele excretiei se realizeaza printr-o serie de proc. caracteristice:
Filtrarea glomerulara - prin trecerea sangelui prin capilarele din glomerul , o parte din plasma va forma asa numitul filtrate glomerural sau urina primara. Acesta contine toate elem. sangelui mai putin eritrocitele si proteinele. Filtrarea se face fara consum de energie. La om debitul este de aproximativ 125ml/min adik 160l de plasma in 24 ore. Membr. capilare din glomerul functioneaza ca niste ultra filter cu pori de 75-100 A. Filtrarea se datoreaza pres. sangelui arterial fiind in rel. directa cu acesta. Cresterea pres. colloid osmotice a sangelui scade intensitatea filtrarii.
Reabsortia tubulara - urina primara pe masura ce se formeaza este impinsa in tubul urinifer unde suporta o serie de transformari pana akjunge la urina finaladin vezica. Astfel unele saruri precum Ca, ureea, ac. uric, creatinina sunt in cant. mult mai mari in urina finala decat in cea primara. Glucoza apare in urina primara da nu mai apare in cea finala. Gradul de concentrare a subst. din urina fionala nu este aceeasi pt toate aceste subst. In reabsortie deosebim subst. cu prag precum: glucoza care se reabsoarbe integral pana la conc. 1.8-2 g la l in sange peste care niv. ajunge in urina si subst. fara prag care sunt eliminate in totalitate (sulfati). Mecanismele reabsortiei pot fi active pt glucoza, fosfat, vitamina C, Na, K sau passive pt Cl, apa, uree.
Secretia tubulara- este cea care asigura transformarea unor subst. din lichidul peritubular in lumenul tubular. Se incepe cu filtrarea glomerulara a creatinei apoi prin peretii tubului se elimina acizii hipurici(gluconici, fenoli). Se elimina subst. starine introduce in org. precum penicilina, coloranti, sulfatide. Tot prin aceasta se elimina subst. toxice ce au conc redusa. Reglarea functiei renale se realizeaza si in afara elem. reglatoare extrinseci fiind suficiente elem. proprii. Rolul aparatului excretor in economia prg. Este esentiala si consta in:
-eliminarea produsilor de catabolism (azotati);
-este principalul mechanism de mentinere a homeostaziei osmotice si ionice a mediului intern.
Impreuna cu apartul respirator asigura homeostazia pH mediului intern. Este un reglator efficient al debitelor circulatorii in dif. arii musculare. Integrarea si reglarea functiei de excretie se face prin : autreglare si influente extrinseci nervoase si hormonale.
Autoreglarea- asigura ajustarea debitului sanguine glomerular a.i la scaderea pres. sanguine se elibereaza in vase renina care printr-un mechanism bioch. are effect vaso-constructor, mentinand niv. filtrarii glomerulare prin mentinerea gradientilor de pres. corespunzatoare. Reglarea nervoasa se realizeaza prin fibre simpatico si parasimpatice, iar reglarea hormonala se realizeaza prin intermediul vaso presiunii care impreuna cu hormonal antidiureic favorizeaza reabsortia apei in tuburile colectoare. Parathormonul si calcitonina regleaza filtrarea glomerulara.
Misctiunea - consta in eliminarea urinei finale din vezica urinara prin uretra la exterior. Din canalul collector al nefronului urina ajunge in basinet apoi prin cele 2 uretere in vezica urinara dat. misc. peristaltice din peretii acestora. Vezic urinara la mamifere este un org cavitar ce prez. la exterior 3 straturi musculare netede:2 longitudinale lka ext. si int. si unul circular la mijloc. Vezica este captusita la int. cu un epiteliu neabsorbant. Cele 2 uretere se deschid aproape de gatul vezicii simetric in plan median, dar oblic fata de perete. La gatul vezicii exista un sfincter muscular neted intern care impiedica eliminarea urinei. La barbati exista si un sphincter uretral. Atat peretele vezicii cat si sfincterele au inervatie veg. dubla (simpatico si parasimpatica). Parasimpaticul isi are originea in maduva sacrala si det. relaxarea sfinterelor, air simpaticul isi are originea in maduva lombara si det relaxarea peretelui si contractia sfincterelor. Astfel actul misctiunii este un act reflex complex ce comporta 2 faze:
Umplerea vezicii - se face sub influenta simpaticului care mentine peretele vezical relaxat si sfincterul intern contractat, pe masura ce se acumuleaza urina volumul vezicii creste fara ca tensiunea din peretele acestuia sa creasca. Cand gradul de umplere atinge un anumit nivel (300-400ml) tensiunea peretelui creste brusc excitand excretorii vezicali care transmit impulsul la maduva si scoarta.
Golirea vezicii- se realizeaza printr-o succesiune de evenimente. Initial contractia muschilor vezicii duce la cresterea pres. interne, apoi relaxarea sfincterului neted intern in care primele picaturi de urina patrund in uretre si det. relaxarea sfincterelor ext. striate iar prin contractia peretelui vezical urina este expulzata in uretra si apoi afara. Acesta este un reflex neconstientizat la majoritatea mamiferelor si copii pala 1-2 ani, la oameni peste 3-5 ani acest reflex este constientizat prin protectia lui corticala. La actul constient participa si musculature abdominala, diafragmul si muschii toracici.
|
