Microorganisme din aer

Microorganisme din aer

        Lumea vie cuprinde, pe langa plantele verzi si o lume invizibila cu ochiul liber, dar vizibila la microscop. Este lumea microorganismelor. Ele se numesc asa pentru ca sunt extrem de mici. Dimensiunile lor se masoara in microni.

        Dintre microorganisme fac parte : bacteriile, algele, ciupercile 747x2317h precum si unele animale la fel de mici.

Microorganismele traiesc peste tot, in sol, in aer, pe alimente, in corpul plantelor, al animalelor si al omului.

Microorganisme care nu ne sunt folositoare, dar nu sunt nici patogene

Aceste microorganisme provoaca pagube omului:

altereaza alimentele;

strica imbracamintea, incaltamintea, alte obiecte;

modifica nefavorabil mediul ambiant, cand apar pe peretii camerelor.

Omul a descoperit metode de combatere a microorganismelor;

respectarea unor norme de igiena simple privind pastrarea alimentelor la loc rece si acoperite, aerisirea camerelor, intretinerea obiectelor;

pasteurizarea laptelui prin ridicarea temperaturii lui la 70⁰ C timp de cateva minute;

sterilizarea instrumentelor medicale (bisturie, foarfeci, pansamente) prin tinerea in cuve la temperaturi ridicate.      .   

Poluarea aerului

Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste poluarea aerului prin prezenta unei substante straine, care poate avea efecte nocive sau poate produce direct sau indirect alterarea sanatatii omului. Poluarea poate fi simpla cānd este cauzata de un singur poluant, sau mai frecvent complexa cum se īntālneste īn apropierea īntreprinderilor industriale sau īn zone urbane aglomerate si cu circulatie intensa de autovehicule.

Sursele de poluare a aerului atmosferic pot fi naturale si artificiale. Sursele principale de poluare a aerului sunt cele artificiale, mai importante fiind procesele de combustie, transportul si industria.

Procesele de combustie reprezinta una din sursele principale de poluare a aerului (obtinerea energiei electrice, termice sau mecanice). Resursele principale de energie sunt carbunele, petrolul si derivatii sai, gazele naturale. La ardere atāt carbunele, cāt si petrolul elimina produsi poluanti.

Gazele toxice pot patrunde īn aer īn cantitati diferite, provenind din procesele naturale (fermentatii, putreficatii etc.) sau din activitatea oamenilor. Aceste elemente de impurificare sunt raspāndite permanent īn aer, iar efectul lor nociv depinde de concentratia, de componenta chimica a lor, de durata de expunere a omului etc.

Gazele toxice rezulta de asemenea din diferite, procese industriale, procese de descompunere a substantelor organice care au loc īn natura. Ajunse īn atmosfera, aceste gaze pot patrunde īn organismul uman īn special pe cale respiratorie, dar si pe cale digestiva sau pe cale cutanata. Aceste gaze pot influenta la nivelul portii de patrundere ori asupra unui anumit organ sau sistem.

Īn primul rānd, prin actiune locala se deosebesc gazele iritante, ca SO2, oxizii de azot etc. Īntrucāt calea de patrundere īn organism este cea respiratorie, aceste gaze provoaca leziuni īn special la nivelul cailor respiratorii superioare si īn plamāni. Īn al doilea rānd, sunt gaze cu actiune toxica generala, ca oxidul de carbon, hidrocarburile, solventii organici etc.

Un poluant al aerului īl reprezinta fumul. Se elimina la procesele de ardere, la īncalzirea locuintelor, īn industrie sau diferite mijloace de transport. Componenta lui este foarte variata, fiind format din particule īn suspensie (cenusa, funingine), gaze si vapori de apa. De componenta materialului de constructie si de modul cum are loc arderea depinde componenta īn substante nocive a fumului si gradul lui de nocivitate.

Īn atmosfera centrelor populate, datorita activitatii oamenilor, cantitatea de impuritati din aer este mult mai mare decāt īn teritoriile nepopulate. Dezvoltarea accelerata a industriilor a adus la cresterea numarului si a concentratiei elementelor de impurificare a aerului.

Īncalzirea locuintelor impurifica aerul cu fumul rezultat la arderea combustibilului. Gradul de impurificare īn acest caz depinde de calitatea combustibilului folosit, fiind mai īnalt īn localitatile care utilizeaza carbune sau produse petroliere.

Transportul feroviar impurifica aerul cu produse de combustie, iar transportul auto sau aerian - cu gaze de esapament. Aceste gaze contin hidrocarburi, oxid de carbon s.a. Pe strazile īnguste, prost ventilate si cu circulatie mare produsii de impurificare care se afla īn gazele de esapament pot atinge concentratii mari.

Īntreprinderile industriale reprezinta sursa cea mai importanta de impurificare a aerului din centrele populate.

Ele impurifica aerul cu pulberi, gaze sau fum. Pulberile si gazele pot fi eliminate īn atmosfera la orice etapa a procesului tehnologic. Componenta fumului de la īntreprinderile industriale este foarte variata, īn functie de tipul si de cantitatea combustibilului folosit, de felul procesului de ardere. Cu cāt arderea este mai completa, cu atāt si produsii care intra īn compozitia fumului sunt īntr-o cantitate mai mica.

Sursele de impurificare chimica degaja īn atmosfera centrelor populate, un sir de produsi, nocivitatea carora variaza īn functie de componenta si concentratia lor. Produsii de impurificare ajunsi īn atmosfera pot sa se gaseasca īntr-o stare neschimbata, iar īn unele cazuri pot produce si o serie de reactii chimice, care le schimba structura si proprietatile.

De exemplu, SO2 poate fi oxidat īn SO3 care, īn cazul umiditatii mari, poate sa se dizolve īn picaturi de ceata, formānd acid sulfuric cu actiune foarte iritanta. O serie de hidrocarburi si alti produsi organici eliminati prin gazele de esapament ale masinilor si de la anumite īntreprinderi se oxideaza īn atmosfera sub actiunea razelor ultraviolete, iar substantele capatate au o putere de oxidare mare. Datorita acestui fapt ele exercita o actiune iritanta foarte puternica asupra conjunctivei si asupra cailor respiratorii.

Prezenta īn aerul atmosferic a acestor produsi cu putere de oxidare mare a creat posibilitatea de a folosi puterea oxidanta a aerului ca indicator al impurificarii aerului din centrele populate. Produsii eliminati de diferite surse īn aerul atmosferic īsi scad treptat concentratia datorita fenomenului de autopurificare a aerului, care este compus din doua procese: sedimentare si diluare.

Sedimentarea reprezinta precipitarea pe sol a substantelor de impurificare. Diluarea se īnfaptuieste īn aer cu atāt mai bine cu cāt produsii de impurificare difuzeaza mai puternic.

Īn mecanismul impurificarii si autoimpurificarii aerului din centrele populate intervin nu numai sursele cu caracteristicile lor, ci si o suma de alti factori, dintre care cei mai importanti sunt: factorii meteorologici, relieful, sistematizarea centrului populat, spatiile verzi si suprafetele acvatice.

Actiunea poluarii aerului asupra sanatatii poate fi directa si indirecta. Actiunea directa este caracterizata prin efectul patogen al poluantilor īn functie de natura, concentratia si timpul de actiune a lor. Actiunea directa a poluarii aerului asupra sanatatii poate fi acuta si cronica.

Actiunea acuta se manifesta prin alterarea starii sanatatii sub influenta īn timp scurt a unor niveluri ridicate de poluare a aerului.

Actiunea cronica sau de lunga durata este o influenta a poluantilor īn concentratii moderate timp īndelungat.

Poluarea aerului este de obicei produsa de un complex de substante cu diferite actiuni asupra organismului.

Poluantii atmosferei pot fi clasificati īn functie de actiunea lor asupra organismului sau īn functie de starea lor de agregare.

Īn acest sens exista:
- poluanti iritanti, grupa īn care intra pulberile netoxice si o serie de gaze si vapori, dintre care cei mai importanti sunt bioxidul de sulf, bioxidul de azot, clorul, amoniacul.
- poluanti fibrozanti ca bioxidul de siliciu, oxizii de fier etc.
- poluanti toxici asfixianti, dintre care cei mai importanti sunt oxidul de carbon si hidrogenul sulfurat.
- poluanti toxici sistemici, grup care cuprinde un mare numar de elemente anorganice (plumbul, mercurul, kadmiul, fosforul, fluorul) sau substante organice (pesticidele organo-fosforice si organoclorurate).
- poluanti alergizanti, naturali, de origine vegetala (polen), animala (par, produse de descuamare), artificiala (emanati de unele ramuri ale industriei chimice: industria farmaceutica, industria maselor plastice etc).
- poluanti cancerigeni, care pot fi de natura organica (hidrocarburile policiclice aromatice, epoxizii), unele amine de natura anorganica (arsenul, cromul, kobaltul, selenul si sarurile lor) sau de natura minerala (azbestul).

Dupa starea de agregare, poluantii pot fi clasificati īn 2 grupe:
- aerosoli, reprezentati prin particule solide sau lichide, dispersate īn mediul gazos. Stabilitatea lor īn aer este determinata īn special de marimea particulelor, cele mai mari sedimenteaza repede, iar cele mici persista mult timp īn atmosfera.
- gaze si vapori - grupa cuprinde cele mai diverse substante chimice poluante, de natura anorganica (bioxid de sulf, hidrogen sulfurat, oxid si bioxid de carbon, oxizi ai azotului etc.) sau de natura organica (hidrocarburi aromatice, aldehide, cetone, alcooli etc).

Actiunea indirecta a poluarii aerului asupra sanatatii se caracterizeaza prin modificarile de mediu sub influenta poluantilor care se reflecta asupra sanatatii si a conditiilor generale de viata. Este cunoscuta actiunea produsilor poluanti asupra microclimatului, asupra radiatiilor luminoase, asupra radiatiilor ultraviolete, asupra plantelor, asupra animalelor, asupra conditiilor de viata.

Factorii chimici ai mediului īnconjurator se īmpart īn naturali si artificiali. Aerul atmosferic se caracterizeaza printr-o componenta constanta, destul de pronuntata a gazelor. Cu totul alta se observa din partea factorilor chimici artificiali ai mediului aerian. Componenta lor e foarte diversa si numarul lor sporeste permanent. Īndeosebi s-a īnrautatit componenta chimica a atmosferei si mediului aerian din sfera de productie a omului īn conditiile progresului tehnico-stiintific.

Pentru aprecierea componentei chimice si a gradului de poluare a aerului atmosferic, a aerului din īncaperile de locuit, sociale, pentru copii, curativo-profilactice se aplica standardele de stat (STAS), īn care sunt date concentratiile maxime admisibile (CMA) ale noxelor.

Cerintele fata de aerul incaperilor de lucru

O mare importanta pentru ocrotirea sanatatii lucratorilor o are mediul aerian al īncaperilor de productie, protectia lui de poluare cu substante chimice nocive. Mai mult de 90% din intoxicatiile acute si maladiile cronice sunt cauzate de poluarea mediului aerian.

CMA ale substantelor nocive din aerul locului de munca (mg/m3)
Amoniac - 20
Aminazina - 0,3
Analgina - 0,5
Anhidrida de arsen - 0,3
Acetona - 200
Carbon de bariu - 0,5
Benzina solvent - 300
Benzen - 5
Brom - 0,5
Hipromicina - 0,001
Bioxid de azot - 5,0
Iod - 1
Camfora - 10
Acid acetic - 5
Clorura de hidrogen - 5
Cofeina-benzoat de sodiu - 0,5
Mangan - 0,3
Papaverina clorhidrica - 0,5
Propazina - 5,0
Mercur biclorat - 0,1
Alcool metilic - 5
Alcool etilic - 1000
Alcool butilic - 10
Sulfanilamide - 1
Streptomicina - 0,1
Talc - 4
Oxid de zinc - 6
Cloretil - 50

Substantele chimice nocive pot favoriza aparitia diverselor boli - īncepānd cu bronsitele profesionale si starile alergice si terminānd cu neoformatiunile maligne. De exemplu, īn aerul din zona de lucru a īncaperilor farmaceutice, se pot degaja vapori toxici, gaze si praf medicamentos atāt īn procesul de transportare si pastrare, cāt si la ambalarea si prepararea unor medicamente.

Concentratiile maxime admisibile ale substantelor nocive īn aerul zonei de lucru din īncaperile de productie sunt stabilite īn STAS - Cerintele sanitar-igienice generale fata de aerul de la locul de munca.

Notiunea "loc de munca" desemneaza spatiul cu īnaltimea de pāna la 2 m deasupra nivelului podelei sau terenului, pe care se afla permanent sau temporar muncitorii. Daca īn aerul de la locul de munca se afla cāteva substante toxice, atunci suma concentratiei lor nu trebuie sa depasasca CMA a unei substante.

Continutul impuritatilor gazoase si de praf īn aer se exprima īn mg/m3.                                                                            

Microorganisme utile in industria alimentara

Pentru diverse subramuri ale ind. alimentare, in tratarea microbiologiei produselor de origine animala si vegetala se prezinta sursele posibile de contaminare (interna sau externa) utilizarea culturilor starter in biotehnologii alimentare si rolul procesulor microbiologice in fabricarea, conservarea siu asgurarea calitatii produselor alimentare.

Microbiologia laptelui

Datorita compozitiei sale laptele este un mediu excelent pentru dezvoltarea numeroaselor microorganisme, conditii mai favorabile avandu-le bacteriile lactice.

Grupele de microorganisme din lapte si semnificatia lor

Dintre grupele de microorganisme ce alcatuiesc microboita laptelui si pot fi active in lapte fac parte:

Bacterii lactice: prezenta bacteriilor lactice este de neevitat; dintre acestea fac parte streptococii lactici din genul Lactococcus si reprezentantii genului Lactobacilius;

Bacteriile propionice; provin din surse externe, se dezvolta lent in lapte si pot fi utilizate industrial la maturarea branzeturilor speciale;