Microorganisme din aer
Lumea vie cuprinde, pe langa plantele verzi si o lume invizibila cu ochiul liber, dar vizibila la microscop. Este lumea microorganismelor. Ele se numesc asa pentru ca sunt extrem de mici. Dimensiunile lor se masoara in microni.
Dintre microorganisme fac parte : bacteriile, algele, ciupercile 747x2317h precum si unele animale la fel de mici.
Microorganismele traiesc peste tot, in sol, in aer, pe alimente, in corpul plantelor, al animalelor si al omului.
Microorganisme care nu ne sunt folositoare, dar nu sunt nici patogene
altereaza alimentele;
strica imbracamintea, incaltamintea, alte obiecte;
modifica nefavorabil mediul ambiant, cand apar pe peretii camerelor.
Omul a descoperit metode de combatere a microorganismelor;
respectarea unor norme de igiena simple privind pastrarea alimentelor la loc rece si acoperite, aerisirea camerelor, intretinerea obiectelor;
pasteurizarea laptelui prin ridicarea temperaturii lui la 700 C timp de cateva minute;
sterilizarea instrumentelor medicale (bisturie, foarfeci, pansamente) prin tinerea in cuve la temperaturi ridicate. .
Organizatia
Mondiala a Sanatatii defineste poluarea aerului
prin prezenta unei substante straine, care poate avea efecte
nocive sau poate produce direct sau indirect alterarea sanatatii
omului. Poluarea poate fi simpla când este cauzata de un singur
poluant, sau mai frecvent complexa cum se întâlneste în apropierea
întreprinderilor industriale sau în zone urbane aglomerate si cu circulatie
intensa de autovehicule.
Sursele de poluare a aerului atmosferic pot fi naturale si
artificiale. Sursele principale de poluare a aerului sunt cele artificiale, mai
importante fiind procesele de combustie, transportul si industria.
Procesele de combustie reprezinta una din sursele principale de poluare a
aerului (obtinerea energiei electrice, termice sau mecanice). Resursele
principale de energie sunt carbunele, petrolul si derivatii sai,
gazele naturale. La ardere atât carbunele, cât si petrolul elimina
produsi poluanti.
Gazele toxice pot patrunde în aer în cantitati diferite,
provenind din procesele naturale (fermentatii, putreficatii etc.) sau
din activitatea oamenilor. Aceste elemente de impurificare sunt raspândite
permanent în aer, iar efectul lor nociv depinde de concentratia, de
componenta chimica a lor, de durata de expunere a omului etc.
Gazele toxice rezulta de asemenea din diferite, procese industriale,
procese de descompunere a substantelor organice care au loc în natura.
Ajunse în atmosfera, aceste gaze pot patrunde în organismul uman în
special pe cale respiratorie, dar si pe cale digestiva sau pe cale
cutanata. Aceste gaze pot influenta la nivelul portii de patrundere
ori asupra unui anumit organ sau sistem.
În primul rând, prin actiune locala se deosebesc gazele iritante, ca
SO2, oxizii de azot etc. Întrucât calea de patrundere în organism este cea
respiratorie, aceste gaze provoaca leziuni în special la nivelul cailor
respiratorii superioare si în plamâni. În al doilea rând, sunt gaze
cu actiune toxica generala, ca oxidul de carbon, hidrocarburile,
solventii organici etc.
Un poluant al aerului îl reprezinta fumul. Se elimina
la procesele de ardere, la încalzirea locuintelor, în industrie sau
diferite mijloace de transport. Componenta lui este foarte variata,
fiind format din particule în suspensie (cenusa, funingine), gaze si
vapori de apa. De componenta materialului de constructie si
de modul cum are loc arderea depinde componenta în substante nocive a
fumului si gradul lui de nocivitate.
În atmosfera centrelor populate, datorita activitatii oamenilor,
cantitatea de impuritati din aer este mult mai mare decât în
teritoriile nepopulate. Dezvoltarea accelerata a industriilor a adus la
cresterea numarului si a concentratiei elementelor de
impurificare a aerului.
Încalzirea locuintelor impurifica aerul cu fumul rezultat la
arderea combustibilului. Gradul de impurificare în acest caz depinde de
calitatea combustibilului folosit, fiind mai înalt în localitatile
care utilizeaza carbune sau produse petroliere.
Transportul feroviar impurifica aerul cu produse de combustie, iar
transportul auto sau aerian - cu gaze de esapament. Aceste gaze contin
hidrocarburi, oxid de carbon s.a. Pe strazile înguste, prost
ventilate si cu circulatie mare produsii de impurificare care se
afla în gazele de esapament pot atinge concentratii mari.
Întreprinderile industriale reprezinta sursa cea mai importanta
de impurificare a aerului din centrele populate.
Ele impurifica aerul cu pulberi, gaze sau fum. Pulberile si gazele
pot fi eliminate în atmosfera la orice etapa a procesului tehnologic.
Componenta fumului de la întreprinderile industriale este foarte variata,
în functie de tipul si de cantitatea combustibilului folosit, de
felul procesului de ardere. Cu cât arderea este mai completa, cu atât si
produsii care intra în compozitia fumului sunt într-o cantitate
mai mica.
Sursele de impurificare chimica degaja în atmosfera centrelor
populate, un sir de produsi, nocivitatea carora variaza în
functie de componenta si concentratia lor. Produsii de
impurificare ajunsi în atmosfera pot sa se gaseasca
într-o stare neschimbata, iar în unele cazuri pot produce si o serie
de reactii chimice, care le schimba structura si proprietatile.
De exemplu, SO2 poate fi oxidat în SO3 care, în cazul umiditatii mari,
poate sa se dizolve în picaturi de ceata, formând acid
sulfuric cu actiune foarte iritanta. O serie de hidrocarburi si
alti produsi organici eliminati prin gazele de esapament
ale masinilor si de la anumite întreprinderi se oxideaza în
atmosfera sub actiunea razelor ultraviolete, iar substantele capatate
au o putere de oxidare mare. Datorita acestui fapt ele exercita o actiune
iritanta foarte puternica asupra conjunctivei si asupra cailor
respiratorii.
Prezenta în aerul atmosferic a acestor produsi cu putere de oxidare
mare a creat posibilitatea de a folosi puterea oxidanta a aerului ca
indicator al impurificarii aerului din centrele populate. Produsii
eliminati de diferite surse în aerul atmosferic îsi scad treptat
concentratia datorita fenomenului de autopurificare a aerului, care
este compus din doua procese: sedimentare si diluare.
Sedimentarea reprezinta precipitarea pe sol a substantelor de
impurificare. Diluarea se înfaptuieste în aer cu atât mai bine cu cât
produsii de impurificare difuzeaza mai puternic.
În mecanismul impurificarii si autoimpurificarii aerului din
centrele populate intervin nu numai sursele cu caracteristicile lor, ci si
o suma de alti factori, dintre care cei mai importanti sunt:
factorii meteorologici, relieful, sistematizarea centrului populat, spatiile
verzi si suprafetele acvatice.
Actiunea poluarii aerului asupra sanatatii
poate fi directa si indirecta. Actiunea
directa
este caracterizata prin efectul patogen al poluantilor în functie
de natura, concentratia si timpul de actiune a lor. Actiunea
directa a poluarii aerului asupra sanatatii poate
fi acuta si cronica.
Actiunea acuta se manifesta prin alterarea starii
sanatatii sub influenta în timp scurt a unor niveluri
ridicate de poluare a aerului.
Actiunea cronica sau de lunga durata este o
influenta a poluantilor în concentratii moderate timp
îndelungat.
Poluarea aerului este de obicei produsa de un complex de substante cu
diferite actiuni asupra organismului.
Poluantii atmosferei pot fi clasificati în functie de actiunea
lor asupra organismului sau în functie de starea lor de agregare.
În acest sens exista:
- poluanti iritanti, grupa în care intra
pulberile netoxice si o serie de gaze si vapori, dintre care cei mai
importanti sunt bioxidul de sulf, bioxidul de azot, clorul, amoniacul.
- poluanti fibrozanti ca bioxidul de siliciu, oxizii de
fier etc.
- poluanti toxici asfixianti, dintre care cei mai
importanti sunt oxidul de carbon si hidrogenul sulfurat.
- poluanti toxici sistemici, grup care cuprinde un mare numar
de elemente anorganice (plumbul, mercurul, kadmiul, fosforul, fluorul) sau
substante organice (pesticidele organo-fosforice si organoclorurate).
- poluanti alergizanti, naturali, de origine vegetala
(polen), animala (par, produse de descuamare), artificiala
(emanati de unele ramuri ale industriei chimice: industria farmaceutica,
industria maselor plastice etc).
- poluanti cancerigeni, care pot fi de natura organica
(hidrocarburile policiclice aromatice, epoxizii), unele amine de natura
anorganica (arsenul, cromul, kobaltul, selenul si sarurile lor)
sau de natura minerala (azbestul).
Dupa starea de agregare, poluantii pot fi clasificati
în 2 grupe:
- aerosoli, reprezentati prin particule solide sau lichide,
dispersate în mediul gazos. Stabilitatea lor în aer este determinata în
special de marimea particulelor, cele mai mari sedimenteaza repede,
iar cele mici persista mult timp în atmosfera.
- gaze si vapori - grupa cuprinde cele mai diverse substante
chimice poluante, de natura anorganica (bioxid de sulf, hidrogen
sulfurat, oxid si bioxid de carbon, oxizi ai azotului etc.) sau de natura
organica (hidrocarburi aromatice, aldehide, cetone, alcooli etc).
Actiunea indirecta a poluarii aerului asupra sanatatii
se caracterizeaza prin modificarile de mediu sub influenta
poluantilor care se reflecta asupra sanatatii si
a conditiilor generale de viata. Este cunoscuta actiunea
produsilor poluanti asupra microclimatului, asupra radiatiilor
luminoase, asupra radiatiilor ultraviolete, asupra plantelor, asupra
animalelor, asupra conditiilor de viata.
Factorii chimici ai mediului înconjurator se împart în naturali si
artificiali. Aerul atmosferic se caracterizeaza printr-o componenta
constanta, destul de pronuntata a gazelor. Cu totul alta se
observa din partea factorilor chimici artificiali ai mediului aerian.
Componenta lor e foarte diversa si numarul lor sporeste
permanent. Îndeosebi s-a înrautatit componenta chimica
a atmosferei si mediului aerian din sfera de productie a omului în
conditiile progresului tehnico-stiintific.
Pentru aprecierea componentei chimice si a gradului de poluare a
aerului atmosferic, a aerului din încaperile de locuit, sociale, pentru
copii, curativo-profilactice se aplica standardele de stat (STAS), în care
sunt date concentratiile maxime admisibile (CMA) ale noxelor.
Cerintele fata de aerul incaperilor de lucru
O mare importanta pentru ocrotirea sanatatii
lucratorilor o are mediul aerian al încaperilor de productie,
protectia lui de poluare cu substante chimice nocive. Mai mult de 90%
din intoxicatiile acute si maladiile cronice sunt cauzate de poluarea
mediului aerian.
CMA ale substantelor nocive din aerul locului de munca (mg/m3)
Amoniac - 20
Aminazina - 0,3
Analgina - 0,5
Anhidrida de arsen - 0,3
Acetona - 200
Carbon de bariu - 0,5
Benzina solvent - 300
Benzen - 5
Brom - 0,5
Hipromicina - 0,001
Bioxid de azot - 5,0
Iod - 1
Camfora - 10
Acid acetic - 5
Clorura de hidrogen - 5
Cofeina-benzoat de sodiu - 0,5
Mangan - 0,3
Papaverina clorhidrica - 0,5
Propazina - 5,0
Mercur biclorat - 0,1
Alcool metilic - 5
Alcool etilic - 1000
Alcool butilic - 10
Sulfanilamide - 1
Streptomicina - 0,1
Talc - 4
Oxid de zinc - 6
Cloretil - 50
Substantele chimice nocive pot favoriza aparitia diverselor boli -
începând cu bronsitele profesionale si starile alergice si
terminând cu neoformatiunile maligne. De exemplu, în aerul din zona de
lucru a încaperilor farmaceutice, se pot degaja vapori toxici, gaze si
praf medicamentos atât în procesul de transportare si pastrare, cât si
la ambalarea si prepararea unor medicamente.
Concentratiile maxime admisibile ale substantelor nocive în aerul
zonei de lucru din încaperile de productie sunt stabilite în STAS -
Cerintele sanitar-igienice generale fata de aerul de la locul de
munca.
Notiunea "loc de munca" desemneaza spatiul
cu înaltimea de pâna la 2 m deasupra nivelului podelei sau
terenului, pe care se afla permanent sau temporar muncitorii. Daca în
aerul de la locul de munca se afla câteva substante toxice,
atunci suma concentratiei lor nu trebuie sa depasasca
CMA a unei substante.
Continutul impuritatilor gazoase si de praf în aer se
exprima în mg/m3.
Microorganisme utile in industria alimentara
Pentru diverse subramuri ale ind. alimentare, in tratarea microbiologiei produselor de origine animala si vegetala se prezinta sursele posibile de contaminare (interna sau externa) utilizarea culturilor starter in biotehnologii alimentare si rolul procesulor microbiologice in fabricarea, conservarea siu asgurarea calitatii produselor alimentare.
Microbiologia laptelui
Datorita compozitiei sale laptele este un mediu excelent pentru dezvoltarea numeroaselor microorganisme, conditii mai favorabile avandu-le bacteriile lactice.
Grupele de microorganisme din lapte si semnificatia lor
Dintre grupele de microorganisme ce alcatuiesc microboita laptelui si pot fi active in lapte fac parte:
Bacterii lactice: prezenta bacteriilor lactice este de neevitat; dintre acestea fac parte streptococii lactici din genul Lactococcus si reprezentantii genului Lactobacilius;
Bacteriile propionice; provin din surse externe, se dezvolta lent in lapte si pot fi utilizate industrial la maturarea branzeturilor speciale;
|
