OSTEOLOGIA

OSTEOLOGIA

AXE, PLANURI sI REGIUNI ALE CORPULUI

POZIŢIA ANATOMICĂ A CORPULUI

Nomenclatura anatomica internationala considera pozitia anatomica a corpului urrian pozitia de referinta care face posibila orientarea corecta a segmentelor corpului si organelor.

Pozitia anatomica desemneaza organismul în ortostatism, cu membrele inferioare lipite, piciorele în unghi drept pe gambe, genunchii si soldurile extinse, membrele superioare atârna lânga trunchi iar fata palmara a mâinii cu degetele extinse priveste înainte.

DENUMIRI, LOCALIZĂRI DE AXE sI PLANURI

Axul longitudinal (vertical) pleaca din punctul cel mai înalt al calvariei (vertex) si strabate corpul în lungime, cazând în centrul poligonului de sustinere. Este axul înaltimii sau taliei.

Axul sagital (anteroposterior) strabate corpul dinainte înapoi, având un pol anterior si unul posterior. Este axul grosimii corpului.

Axul transversal strabate corpul de la stânga la dreapta, este axul lfl|iinn corpului; mai este numit si ax orizontal.

Planurile anatomice sunt suprafete imaginare care sectioneaza corpul ome­
nesc, Un plan trece prin câte-doua axe de orientare, în raport cu pozitiii nnnloinicA
se,descriu: ; , ;

;i;..' - planul, frontal - este un plan paralel cu fruntea. Planurile frontiilc împnrt cprpul într-o .parte/anterioara si una posterioare-; el trece prin axul lonttiludiiiiil ti cel transversal.

planul transversal - este dispus orizontal si împarte corpul înlr-o p*rte
superioara si una inferioara. Trece prin axul sagital si cel transversal.

planul sagital - este dispus vertical, împartind corpul într-o parte dreapti fi
una stânga. El trece prin axul longitudinal si axul sagital.

Kari' Dintre planurile sagitale, cel care strabate corpul pe linia mediana si îl Impute îitdoua jumatati egale se numeste plan mediosagital.

REGIUNILE CORPULUI^! TOPOGRAFIA LOR

..i

Corpul omenesc este alcatuit din cap, gât, trunchi-si membre.

Capul - are o portiune superioara si posterioara corespunzatoare neurocraniu-| lui care adaposteste encefaluî si una'situata anterior si inferior, fata (viscerocraniului) J

Gâtul este un segment care face legatura între cap si trunchi. Regiunea t posterioara a gâtului numita ceafa (nucala) cuprinde un plan osos reprezentat < vertebrele cervicale cu articulatiile dintre ele si un plan muscular. Regiunea antero laterala a gâtului cuprinde muschi, vase si nervi ca si o serie de organe - laringg traheea, esofagul cervical, tiroida.

Trunchiul este portiunea de corp cuprinsa între gat si bazin. Este'alcatuit ( torace, abdomen si pelvis. Trunchiul este format dintr-un perete osteomusc care adaposteste cavitatile viscerale - cavitatea .toracica, cavitatea abdominala si| cavitatea pelvina -, în care se gasesc organele interne. Cavitatea abdominala continua larg cu cavitatea pelvina care este închisa inferior de diafragma pelvina si;: diafragma uro-genitala. Peretii trunphiului sunt alcatuiti dintr-un schelet osteofibros; format din coloana vertebrala - posterior, stern - anterior si arcurile costale jnti coloana si stem. Peste aceste elemente osoase se asaza paturile musculare întj care se gasesc vasele de sânge si nervii. Peste peretele toracic anterior se ga§| glandele mamare. Peretele posterior al toracelui si abdomenului formeaza spatf

Membrele superioare se prind de torace prin centura, scapulara alcajt din clavicula si scapula. Membrul superior liber este alcatuit din brat, antebratj mâna. Membrele inferioare sunt legate de trunchi prin centura pelviana. Membt inferior liber este alcatuit din coapsa, gamba si picior.     .'^:

CENTRUL DE GREUTATE

in*

Este caracteristic omului în statiunea bipeda; mentinerea: statiunii bipede es|jj conditionata de relatia centrului de greutate cu poligonul de sustinere. Poligon de sustinere este aria determinata de sprijinul pe cele doua talpi .i Centrul de greut reprezinta punctul de aplicare a rezultantelor tuturor fortelor paralele cu care un^ corp este atras spre pamânt. Corpurile sprijinite se gasesc în echilibru doar daca verticala coborâta din centrul de greutate cade în interiorul poligonului de sustinere. ^!

Centrul de greutate la om se gaseste la 55-59% din talie. Se afla la T7 la 61uni si la LI la adult. Centrul de greutate al corpului nu are o pozitie >fixa,"variaza de la individ la individ, de la o pozitie la alta pozitie si de la o faza- a¹ miscarii la alt

h

PÂRGHIILE OSOASE

Pârghia este o bara rigida care se poate roti în jurul unui punct de sprijin pis
actiunea a doua forte. Segmentele osoase, articulate între ele; asupra carora actione
muschii se comporta asemanator cu pârghiile de fizica.

Sehcupjserla'pârghiile mecanice trei puncte de aplicare a fortelor: punct de

i<Sj puact de rezistenta R.sipunctul de aplicare a fortei motorii F. Pârghia are i puncteiîftc.are se aplica fortele statice S si R si un punct în care se aplica forta BtoneF.

La pârghiile osoase S reprezinta axul biomecanic al miscarii sau punctul de rijm pe sol. R reprezinta greutatea corpului sau segmentul care se deplaseaza, F perul de aplicare la insertia sa a fortei musculare care realizeaza miscarea.

Raportul dintre aceste puncte poate varia si, în functie de acest criteriu, deosebim:

i pârghii de gradul I,

F, saupâr,ghji de echilibru. ' nplu de pârghie de gradul ipul în echilibra' p^;e coloana Jtebrala.¹ Punctul de sprijin S ^reprezentat de articulatia lililor occipitali cu atlasul, e .greutatea capului, iar F k fotta.muschilor, cei. care i capul sa nu cada înainte.

pârghii de gradul II,.

S R F, sau pârghii de forta. Exemplu de pârghie de gradul II - individul ridicat pe vârful degetelor. Sprijinul se face pe capul metatarsienelor. Forta este reprezentata de:contractia muschiului tricepsural iar rezis­tenta este data de proiectia centru­lui de greutate care cade pe articu­latia gleznei între sprijin si forta.

pârghii de gradul III,

S F R, sau pârghii de viteza. Exemplu de pârghie de gradul III -flexia antebratului de bra|. Punctul de sprijin corespunde articulatiei corului iar o for|ii redusa poate imprima bratului rezistentei deplasari mari.

REPERE OSOASE sI ARTICULARE PALPABILE PE VIU

Capul este subîmpartit în calvarie corespunzatoare neurocraniului si lH(i f' care are ca substrat osos masivul facial sau viscerocraniul. Craniul poate fi explorai prin palpare pe aproape toata suprafata sa. Elementele osoase ale craniului se gasesc fie sub piele, fie sunt acoperite de parti moi si se pot palpa prin grosimea acestora, Bolta craniului este palpabila în întregime desi este acoperita de muschiul epicranian si piele. La copii, la nivelul boltii, se pot palpa în partea anterioara a suturii sagitale fontanela mare (bregmamtica) iar în partea posterioara fontanele mica (lambdatica). Anterior, de o parte si de alta a liniei mediene se palpeaza tuberozitatile (boasele jrontale) iar între cele doua arcade superciliale se gaseste glabela, o supra-fata plana f, care.este.folosita si .ca reper antropometric. Lateral si superior la nivelul calvariei se.palpeaza bosele parietale simetrice, între marginile celor doua parietale supe-I; nor si median se palpeaza sutura sagitala. îtipartea posterioara a calvariei se palpeaza ItboseJe occipitale. Ele sunt patru tuberozitatii simetrice, doua superioare si doua L inferioare. Intre bosele parietale si occipitale superioare se palpeaza o depresiune corespunzatoare suturii lambdoide. în partea laterala a calvariei se poate palpa hmartemporala inferioara dupa ce pacientul strânge maxilarele.

BAZA CRANIULUI         i

t

Sunt accesibilepalparii mastoidele situate posterior pe care se insera muschiul ]t -sternocleidomastoidian. Se poate palpa conductul auditiv extern în care patrundem |,pnn porul acustic extern. La limita dintre calvarie si fata putem palpa pe linie mediana

punctul nasion de la care pleaca sutura fronto-nazala. Urmând marginile supra-
orbitale putem palpa incizura mediala, apoi sutura frontozigomatica, marginea
superioara a arcadei zigomatice pâna la porul auditiv extern. Degetul introdusriu
conductul auditiv extern poate palpa condilul mandibulei. m;;

FAŢA

Craniul visceral are un etaj maxilar sudat sub exobaza si unul mobil, mandibular, legat de precedentul prin articulatia temporo-mandibulara.

La nivelul etajului fix maxilar palpam piramida nazala, marginea anterioara a orbitelor. Orificiul orbitelor este larg, de forma patrulatera. La jumatatea marginii superioare se gaseste o depresiune, gaura supraorbitala, punct dureros la apasare în sinuzita frontala. La jumatatea marginii inferioare palpam gaura infraorbitala care este un punct dureros în sinuzitele maxilare. Arcada zigomatica se întinde orizontal pâna înaintea conductului auditiv extern. Prin deschiderea gurii se pot palpa bolta palatina, spina palatina care margineste gaura palatina, locul unde se fac anesteziile nervilor palatini. Se pot palpa dintii maxilari si mandibulari!

Pe linia mediana, anterior, la nivelul boltii de palpeaza papila incisiva pe unde se face anestezia nervului incisiv. Etajul mobil al fetei este alcatuit din mandibula. Sunt accesibile palpari condilul mandibulei cu degetul introdus în conductul auditiv extern. Interlinia articulara temporomandibulara este marcata de tuberculul articular asezat la extremitatea posterioara a arcadei zigomatice. Marginea posterioara a ramurii mandibulei este accesibila palparii de la colul condilului pâna la unghiul mandibulei. Marginea anterioara se palpeaza prin vestibulul bucal. Unghiul mandibulei se palpeaza la unirea corpului cu ramura mandibulei. Corpul mandibulei se poate palpa în întregime sub piele.

REPERELE OSOASE LA NIVELUL TRUNCHIULUI

Reperele osoase ale regiunii nucale corespund sirului apofizelor spinoase-alc vertebrelor cervicale. Apofiza spinoasa lipseste la CI si este înlocuita cu un tubercui poNlcnor care se palpeaza pe linia mediana sub protuberanta occipitala externair foieta nucula oare corespunde în profunzime tuberculului dorsal al atlasului. Prii; acolita foHCta se face punctia suboccipitala a cisternei cerebromedulare (Obrejea). M itselc laterale ale atlasului asezate în profunzime corespund la suprafata foselor nucale laterale delimitate de marginea posterioara a mastoidei pe care se insera muschiul stemoclcidomastoidian, marginea laterala a trapezului si semispinalul capului.

Pentru explorarea apofizelor spinoase cervicale, capul se pune în flexie si se
pot explora de la a cincea vertebra cervicala. Apofiza spinoasa C7 se numeste
apofi/.a proeminenta. De la C7 porneste santul median dorsal, mai adânc în parte i
mijlocie si stcrgându-se treptat catre extremitati, în flexia trunchiului santul se sterg
si în locul sau apare sirul apofizelor spinoase care se pot palpa si numara începâr..
de la C7. Numararea apofizelor spinoase se foloseste în scop explorator.sau<penrt'
a stabili locul punctiei rahidiene. .<

Pe partile laterale alei peretelui dorsal al trunchiului gasim o serie de repere care apartin centurilor membrelor. .

. Scapula este accesibila explorarii-în mare parte: se palpeaza marginea verte­brala, unghiul inferior si vârful scapulei. Spina scapulei este explorabila pe toata întinderea marginii posterioare. Acromionul este palpabil sub piele pe toata suprafata

în partea inferioara a trunchiului se palpeaza elementele peretelui dorsal al bazinului. Pe linia mediana se palpeaza crista mediana sacrala.

Pe fata dorsala a trunchiului se trag, tinând cont de reperele osoase, mai multe linii conventionale verticale: linia mediodorsala, linia paravertebrala prin marginea"externa a apofizelor transvere, linia scapulara prin vârful scapulei si linia axilara posterioara. Liniile conventionale transversale sunt cervico-toracala prin vertebra C7, linia bispinoscapulara prin T3, linia bianguloscapulara prin T7, linia subcostala prin LI,'linia supracristala prin L4. Toate aceste linii folosesc penlni localizarea exacta â sediului unei dureri, a unor formatiuni patologice ctc.

în partea anterioara, coloana cervicala a corpurilor vertebrale este accesibili inspectiei si palparii prin cavitatea bucala. Se.pot palpa arcul anterior al atlasului fi tuberculului artterior al atlasului prin ridicarea valului palatin, se pot palpa corpul axisului si corpul celei de a treia vertebre cervicale. Se pot palpa circumferinta anterioara â corpurilor vertebrale si tuberculii anteriori ai apofizelor cervicale, Tuberculul cel mai proeminent este tuberculul lui Chassaignac pe care se poate comprima carotida comuna, fiind situat pe un plan mai anterior decât tuberculii anteriori ai celorlalte vertebre.

REPERE PE PERETELE VENTROLATERAL AL TRUNCHIULUI

Pe peretele ventrolateral al trunchiului se pot palpa numeroase repere osoase si interlinii articulare. Clavicula este palpabila pe toata întinderea ei. Se palpeaza interlinia articulatiei, sternoclaviculare si interlinia acromioclaviculara.

Coracoida se palpeaza în spatiul deltopectoral unde se simte vârful acesteia. Sternul este în întregime palpabil si^yizjbil. Se.palpeaza manubriul sternal, corpul sternului si apendicele xifoid. Lajimita dintre corp si manubriu se gaseste unghiul sternal, unghiul lui Louis, care reprezinta un reper pretios pentru ca la acgst nivel, se articuleaza coasta a doua si de la ea începe numaratoarea coastelor. Corpul sternului este usor palpabil, putându-se contura inciziile articulare. Apendicele .ifoid la copii este cartilaginos iar la batrâni poate fi osificat.

Coastele formeaza peretele ventral lateral si dorsal al toracelui. Coastele
Jnt palpabile la oamenii slabi. La marginea inferioara a cutiei toracice cartilajele
Dstale.de o parte si de alta delimiteaza ,un unghi-unghiul iinfrastemal (Charpy).
Ajcest unghi^:se subîmparte prin prezenta apendicelui xifoid în,doua unghiuri
ifocostale. Numaratoarea coastelor începe cu reperarea unghiului lui Louis unde
: insera: coasta a dQua, iar apoi se palpeaza coastele subiacente pe o linie care
ierge dinauntru în afara si în jos.

i - .'.' Liniile conventionale pe fata anterioara a toracelui se traseaza în raport i reperele osoase fixe. Acestea sunt verticale: linia axilara anterioara, linia

medioclaviculara/lirria'parastemala si linia¹ mediostemala: Liniile^transversale suni linia bimamelonara, linia xifoidiana, linia subcostala prin punctul celmaidech'vahnargini-lor coastelor si linia bispinoiliaca ventrala între spinele iliace anterioare ale coxalului

REPERELE VENTRALE ALE PELVISl&IJl soh'

Se pot palpa spina pubiana care serveste ca reper pentru explorarea orificiuk inghinal superficial si spina iliaca antero-superioara de la care începe creasta coxalu lui. între reperele osoase se masoara diametrele bazinului. Diametrele transversak bispinoiliac între cele doua spine ilice anterosuperioare masoara 24 cm, bicrest într. punctele cele mai îndepartate ale crestelor iltace (28 cm), bitrohanterian între ceL doua trohantere (32 cm); diametrul lombopubian este uri diametru sagital, se masoara de la spinoasa lombarei 5 la marginea craniala a simifizei pubiene si masoara 20 cn

REPERELE OSOASE'J^fîEMBRULUI SUPERIORJ,,

Humerusul. Capul humeral se palpeaza prin peretele axilei. Tuberculul m; si mic se palpeaza prin masa muschiului deltoid; crestele tuberculare se palpe; spre corpul humerusului, delimitând santul bicipital prin care aluneca tehdohul al muschiului biceps care ruleaza sub degete. Pe fata externa se palpeaza tuberozitatj deltoidiana. Marginea laterala se palpeaza de la insertia deltoidului la epicond iar marginea mediala se palpeaza în totalitate pe fata interna înapoia manunchiul' vasculonervos. Epicondilii humerali se palpeaza pe fata dorsala a regiunii cotului. Epicondilul lateral este mai mic, epicondilul medial este mai mare. în extensia completa a cotului, epicondilii se gasesc pe aceeasi linie cu olecranul ulnei. în flexie formeaza^ cu olecranul care se deplaseaza înainte, un triunghi cu vârful inferior. Interlini; articulara a corpului se palpeaza pe fata posterioara în partea externa, unde determina o foseta care corespunde interliniei humeroradiale. în foseta se palpe; capul radial. Interlina articulara se prelungeste ocolind olecranul si ajunge în part interna sub epitrohlee, având forma literei omega, în flexia maxima a cotului fosei, radiala dispare. Capul radial se palpeaza dorsal'prin foseta radiala, putâhdu-se contro'; marginea radiala si inferioara. Epifiza distala a radisului se palpeaza pe'fata dorsal: pe marginea exterria în afara tendoanelor muschilor flexori. Stiloida radiala esu limita interliniei radiocarpiene pe marginea radiala. Marginea externa se palpeakx. pe toata îndinderea sa. Epifiza distala radiala este palpabila si pe ea se comprima' artera radiala în santul pulsului. Stiloida radiusului este mai dezvoltata decât apofiza* stiloida a ulnei.

Olecranul ulnereste o proeminenta alungita care se palpeaza pe fata dorsali
a cotului. Apofiza coronoida este palpabila la indivizi slabi pe fata palmara insinu;
degetele sub aponevroza expansiunii bicipitale. Creasta ulnei este vizibila si palpabila
începând de la extremitatea distala a olecranului si tinând pâna'la capul ulnei
Epifiza distala este o proeminenta rotunda pe fata dorsala a articulatiei mâinii. Se
continua în sus cu creasta si în jos cu stiloida ulnara. Interlinia articulara radio-
carpiana: se repereaza apofizele stiloide ale radiusului si ulnei pe fata dorsala, între ij
care se proiecteaza interlinia articulara. ;,, >r*\

Oasele carpului pe fata palmara sunt acoperite de tendoanele muschilor flcxori asezati în doua planuri. La marginea radiala proxima! se palpeaza tuberculul scafoiduluî, iât- distal tuberculul trapezului. La marginea ulnara proximal se palpeaza pisifqrrnuliar distal cârligul osului hamat. Dorsal, din cauza tendoanelor extensori-lor, identificarea oaselor carpului nu este posibila.

Metacarpienele sunt accesibile palparii pe fata dorsala, iar falangeje se palpeaza ita dorsala si palmara.

REPERELE OSOASE' ALE MEMBRULUI PELVIN

Femurul. Din femur se palpeaza trohanterul mare sub forma unei depresiuns între masa muschilor pelivini si cvadricepsul femural. Anterior fata externa ovalara, subcutanata. Epicbndilul medial proemina înapoia rotulei si se palp pe fata mediala, în partea posterosuperioara se palpeaza tuberculul adductoruiul mare. Epicondilul lateral este palpabil înapoia rotulei.

Patela are forma triunghiulara, se afla înaintea celor doi cpicondili femurali si este palpabila pe toata fata sa anterioara.

, Tibia. Se palpeaza condilul extern al tibiei care are o forma triunghiulari fi icaruijatura superioara delimiteaza interliniâ articulara a genunchiului, Condilul jitern al tibiei participa si el la delimitarea articulatiei genunchiului si se continui :u fata interna a tibiei. Tuberozitatea anterioara a tibiei este o proeminenta întro :ei doi condili de forma triunghiulara, de la care porneste creasta tibiei. Crcaltt ibiei este recurbata sub forma de S alungit, este subcutanata si palpabila pe tottl ndinderea. Fata mediala a tibiei se gaseste între masa flexorilor si extcnsorilor si e palpeaza pe toata îninderea. Maleola tibiala are forma triunghiulara cu vârful în os si proemina pe fata interna a glezenei.

Fibula. Se palpeaza capul fibulei în partea laterala si superioara a gambei ub interliniâ articulatiei genunchiului; are o forma ovalara, paralela cu axul membru-iLMsleola fibulara este asezata lateral, mai jos decât maleola tibiala.

Piciorul. La partea posterioara, corespunzator calcâiului se palpeaza
iberozitatea posterioara a calcaneului. Pefata mediala palpam apofiza calcaneului
are sustine talusul. f

ANATOMIA RADIOLOGICĂ A SCHELETULUI sI ARTICULAŢIILOR

Radiografia se realizeaza pe baza proprietatii razelor Rontgen de a impresiona u placatferografica. Un obiect interpus în calea fasciculului de raze X poate absorbi mai-multe sau mai putine din razele acestui fascicul. Radiografiile se fac în pozitii standard pentru divesele segmente, sau se pot face radiografii în incidente speciale.

RADIOGRAFIA CRANIULUI

. . -f" în incidenta de fata pe radiografia craniana se evidentiaza cutia craniana si

oasele fetei. La nivelul boltii craniene urmarim tablia externa - diploia - si tablia internii a oaselor boltii. Recunoastem imaginea transparenta a celor doua orbite, iar inciliiin o alta imagine transparenta triunghiulara a foselor nazale, în aria carora se proiecte;\/.a cornetele nazale. Peste partea inferiora a orbitelor se proiecteaza marginea superioara a stâncii temporalului. Sub cele doua orbite se proiecteaza transparenta sinusurilor maxilare, arcada dentara a maxilarului si dintii superiori, în partea laterala se pi oiectea/.a apofiza mastoida, peste care se suprapune condilul mandibulei continuat ile ramura mandibulei si de corpul mandibulei, pe care sse gasesc dintii mandibulari. în incidenta laterala se proiecteaza forma cutiei craniene si oasele fetei. La nivelul boltii se remarca santuri vasculare, iar în partea postenoara si inferioara a cutiei craniene se gasesc celulele mastoidiene. La nivelul bazei craniului, în grosimea frontalului se vede sinusul frontal. Portiunea orizontala a frontalului formeaza plafonul orbitei. Tot pe endobaza recunoastem tuberculul selar si saua turceasca. Sub saua turceasca se gaseste sinusul sfenoidal. înapoia dorsului selei se gaseste o opacitate' triunghiulara, stânca temporalului, în partea posterioara a stâncii este vizibila mastoida, iar sub stânca sunt vizibile cavitatea glenoida a articulatiei temporo-mandibulare si tuberculul zigomatic. Dintre elementele fetei recunoastem orbita, oasele nazale, fosele nazale limitate inferior de palatul dur sub care se afla arcada dentara superioara, peste care se proiecteaza sinusul maxilar. Mandibula este vizibila cu toate elementele sale, iar pe ea se gaseste arcada dentara inferioara.»

RADIOGRAFIA COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebrala se studiaza pe imagini radiologice de fata si de profil, în nccste incidente clementele constitutive ale vertebrelor se suprapun. Pe radiografia ilc latii se observa corpul vertebral de forma patrulatera. Corpurilor vertebrale au o bii/ft care se liirgcstc catre regiunea lombara, în apropierea unghiurilor laterale se proicctcii/ii pediculii vertebrali (ochii vertebrei), iar între ei se proiecteaza arcul vntcbntl care ia forma literei Y; ramura inferioara a Y-uului corespunde apofizei NpinottNc Oe o parte si de alta a corpului se proiecteaza apofizele transverse.

Radinei alia în incidenta laterala. Se disting corpul vertebrei, pediculii verte-brnli, «poli/ele articulare superioare si apofizele articulare inferioare. Postenor.se proiectcii/.i'i npoli/a spinoasa. Pe radiografia în incidenta laterala se vad corpurile vertebrale ale caror dimensiuni cresc de, sus în jos. Corpurile vertebrale se contini; Imipoi cu pediculii vertebrali. Margineapediculului se continua cu apofizele articulai iar înapoia apofizelor articulare se proiecteaza apofizele transversale,, în regiim toracica, peste coloana corpurilor vertebrale se proiecteaza arcurile costale.

RADIOGRAFIA TORACELUI

\j

în incidenta de fata pe radiografia toracica recunoastem claviculele;, scapulfc articulatia scapulohumerala si grilajul costal. Daca pacientul a fost bine pozitioo scapulele de forma triunghiulara se proiecteaza în afara grilajului costaL Clavic

au o dispozitie orizontala în partea superioara a grilajului costal. Grilajul costal este format din 12 perechi de coaste. Fiecare coasta are un arc posterior oblic de sus în jos, cel mai yizibil, un.arc lateral cu concavitatea orientata medial si un arc anterior mai putin viabil. Coastele se numara la nivelul arcurilor posterioare de la vârf la baza.

..' i.

RADIOGRAFIA MEMBRULUI SUPERIOR

Claviculele se examineaza pe radiografii în incidenta de fata. Se remarca epifiza mediala care se articuleaza cu sternul în articulatia sternoclaviculara, si epifiza laterala care se articuleaza cu acrofnionul (articulatia acromioclaviculara). Articulatia umarului se studiaza de obicei pe radiografiile de fata si profil. Pe radiografia de fata se vad extremitatea laterala a claviculei, omoplatul, extremitatea proximala a humerusului si partea superioara a toracelui. Se mai vad cavitatea glenoida a scapulei de forma ovalara, acromionul si procesul coracoid.

Articulatia cotului, în incidenta de fata se obsevâ extremitatea distala a humerusu­lui si extremitatea proximala a radiusului si ulnei. Epifiza distala a humerusului prezinta median o transparenta crescuta datorita suprapunerii foselor coronoidc si olecraniana. Olecranul ulnei se proiecteaza în fosa olecraniana. Lateral se afla capitulum humeral iar medial trohleea humerala. De o parte si de alta se vad cei doi epicondili ai humeiusului. Pe imaginea de profil sunt vizibile extremitatea distala a humerusului si cele proximale ale ulnei si radiusului. Elementele osoase se suprapun relizându-se mai multe imagini concentrice date de capitulum humeral si trohlee. Se mai observa olecranul, capul radiusului si tuberozitatea radiala.

RADIOGRAFIA OASELOR MÂINII

Recunoastem în incidenta de fata extremitatea distala a radiusului, a ulnei, oasele carpiene, metacarpiene si falangele. Pe radiografia de fata se observa epifiza distala a radiusului mai voluminoasa decât cea a ulnei si cu apofiza.stiloida mai masiva, Osele carpiene sunt dispuse în doua rânduri: în rândul superior, dinspre police spre liniamediana, scafoidul, semilunarul, piramidalul si pisiformul proiectat peste piramidal, în rândul distal: trapezul, trapezoidul, osul mare si osul cu cârlig. Cu oasele acestui rând se articuleaza cele 5 metacarpiene prin epifizele lor proximale. Falangele sunt oase scurte; cele mai voluminoase se gasesc în rândul întâi.

RADIOGRAFIA MEMBRULUI PELVIN

Bazinul se studiaza pe radiografii facute în incidenta de fata. Pe o astfel de imagine observam sacrul si cele doua coxale. Sacral are forma triunghiulara cu baza în jos, se articuleaza cu ultima vertebra lombara superior, inferior se articuleaza cu cbcCisul, iar lateral cu oasele coxale. Articulatia sacroiliaca ia aspectul unei trans-parente în forma de Y. Coxalul este alcatuit din ilion, ischion si pubis, care se unesc la niyelul cavitatii acetabulare. Cavitatea acetabulara este marginita de sprânceana icetabulara. în.ea se afla capul femural. Peste capul femural se proiecteaza ramura sccndenta_;a ischionului care se continua cu tuberozitatea ischiatica.

l    Anatomia si fiziologia omului - cd. 116

RADIOGRAFIAT ARTICULAŢIEI . GENUNflHTOfcldl

în incidenta de fŁta seobserva epifiza'distata a genunchiului,^!e'pîfiza proximalaj
a" tibiei si fibulei. Fibula nu participa la alcatuirea articulatiei geraitichiuliu.
nivelul epifizei distale a femurului se observa condilii medial si lateral, ale cârorj
suprafete articulare iau aspectul cifrei 3 inversat. Peste epifiza distala se proiecteaza!
rotula. Epifiza distala a tibiei prezinta un condil lateral si unul medial, fiecare!
având o cavitate glenoida prin care se articuleaza cu femurul. Suprafetele articularei
sunt separate de eminenta intercondiliana. Peste condilul-extern al tibiei sej
proiecteaza epifiza proximala a fibulei. ,

Pe radiografia de profil cei doi condili apar: suprapus^ condilul mediali depaseste condilul lateral. Rotula se situeaza înaintea c'ondililor. La nivelul epifizefî tibiale se recunosc suprafetele articulare ca doua linii curbe pâna la" eminentei^] intercondiliene. Spatiul articular ocupat de meniscurile articulatiei genunchiului! apare sub forma a doua triunghiuri ascutite care se privesc prin Vârfurile lor.

RADIOGRAFIA ARTICULAŢIEI GLEZNEI

Pe radiografia de fata recunoastem epifizele distale ale tibiei cu maleola tibiala j si ale fibulei cu maleola fibulara. în scoaba formata de oasele gambei patrunde talusulj fiind separat de ele prin spatiul articular, în incidenta laterala se observa epifizel6| tibiei si fibulei cu maleolele lor, talusul, calcaneul si navicularul.

RADIOGRAFIA PICIORULUI

Pe radiografia de fata se vad maleolele tibiala situata medial si fibulara situata! lateral, talusul, navicularul, cuboidul, cuneiformele, metatarsienele si falangele (proxiîj male, mijlocii si distale). în incidenta laterala se vede calcaneul articulat cu cuboidulf iar acesta cu ultimele doua metatarsiene. Distal sunt falangele degetelor 4 si 5fJ

ELEMENTE DE PATOLOGIE A APARATULUI LOCOMOTOR

A. LEZIUNILE JRLŢMATICE        , ,

>         *_t <

Agresiunile asupra aparatului locomotor au ca rezultat leziuni traumatice, fracturi, entorse si luxatii.

Fractura reprezinta o solutie de continuitate a unui o&asupra caruia a actionat o forta mecanica. Fracturile sunt rezultatul diverselor accidente, predominante'frind cele rutiere în care asupra organismului actioneaza forte mecanice ideosebit de

lice. Când'agentul vujnerant loveste osul înclin, fractura se produce chiar la ; de actiune al traumei si vorbim de un mecanism direct de producere. Când titul vulnerant actioneaza la cele doua extremitati ale unui os, fie compresându-1, îjrasucindu-l, fractura se produce la distanta de locul de aplicare a fortei. Este nismul indirect de producere. Dupa natura osului fracturat, fracturile se clasifica "fracturi ale oaselor sanatoase si fracturi ale oaselor patologice. Dupa aspectul tegumentelor segmentul fracturat, putem avea fracturi închise sau fracturi deschise la care osul vine în contact cu exteriorul. La oasele lungi, sediul fracturii poate fi diafizar, epifizar sau metafizar. Agentul traumatizant care provoaca o fractura poate uza si leziuni ale tesuturilor moi - excoriatii, plagi ale tegumentelor, dilacerari as_;culare, dezinsertii de ligamente si tendoane, leziuni de vase si nervi.

Semnele fracturilor. Semnele locale pot fi semne de probabilitate (durerea si potenta functionala, echimoze, deformarea regiunii, scurtarea membrelor) sau t fi semne de certitudine (mobilitate anormala a segmentelor, crepitatia osoasii, transmis'ibilitatea miscarilor si întreruperea continuitatii osului).

Examenul radiologie în cel putin doua incidente, de fata si profil, prcci/ca/rt istenta fracturii si arata pozitia fragmentelor.

Primul ajutor în caz de fracturi consta în calmarea durerii prin administrarea _t de sedative (algocalmin, mialgin) si imobilizarea în atele sau aparate a fracturii, Atelele pot fi de lemn sau metalice (Kramer). Accidentatul trebuie transportat pe targa sau cu un alt mijloc improvizat.

Tratamentul ortopedic se face în spital sub anestezie si consta în reducerea tfi imobilizarea fracturii cât mai rapid dupa producerea accidentul Atunci când reducerea nu este posibila sau exista o fractura cu fragmente îndepartate, reducerea si imobilizarea fracturii se fac pe cale operatorie. Operatia aceasta se numeste osteosiitteza.

Entorsele reprezinta ansamblul leziunilor partilor moi articulare si periarticulare

consecutive unei miscari bruste care depaseste limitele fiziologice ale articulatiei,

. fara a se pierde raporturile dintre suprafetele articulate. Leziunile articulare sunt

întinderi, rupturi sau dezinsertii ligamentare. Leziunile periarticulare intereseaza

tesutul subcutan, muschii si tendoanele, vasele si nervii.

Simptomatologia entorselor. Durerea este violenta, strict localizata la nivelul leziunii si însotita de impotenta fundtionala. Articulatia este tumefiata, foarte durerosa la palpare. Uneori apare o echimoza data de hemoragia consecutiva de cele mai multe ori rupturilor ligamentare. Examenul radiologie obligatoriu în doua incidente pune în evidenta instabilitatea articulara si exclude eventuala fractura. Tratamentul este adecvat formei clinice si fiecarei localizari. Se fac infiltratii lo-I cale cu novocaina sau xilina si bandaj cu fasa elastica.

Luxatiile reprezinta o modificare persistenta a raporturilor între doua sau [ mai multe suprafete articulare care pierd contactul normal între ele. Luxatia este [consecinta unui traumatism puternic si apare brusc la o articulatie sanatoasa ale j carei mijloace de unire au fost rupte prin actiunea agentului traumatizant. Marea Jmajoritate a luxatiilor se petrec în rnod indirect prin bruscarea unei miscari articulare [extreme. Cele mai frecvente luxatii se întâlnesc la membrele superioare.

Simptomatologia luxatiilor. Durerea puternica Ia început este însotita de (impotenta functionala completa. La inspectie se constata atitudinea vicioasa,

deformarea regiunii, scurtarea sau alungirea segmentului de membru. Tratamentul luxatiilor recente consta în reducerea de urgenta a luxatiei. Cu cât reducerea se face mai târziu, cu atât ea devine iriai laborioasa. Dupa 4 saptamâni de la accident, o luxatic hu se mai poate reduce datorita fetractiei partilor moi si modificarilor extremitatilor articulare.

B. LEZIUNILE INFLAMATORII

it-i

Tuberculoza osteoarticulara. TBC osos reprezinta localizarea infectiei tuberculoase la nivelul osului si articulatiei. Este o localizare secundara a bolii tuberculoase: în conditiile unui rezistente scazute a organismului, bacilii sunt mobilizati de la nivelul unui complex primar gangliopulmonar si se raspândesc pe calc sanguina în organism. Ei determina la nivelul tesutului medular al epifizei leziuni inflamatorii proliferative si infiltrative urmate de o resorbtie osoasa secundara. Se produce osteita cu granulatii alcatuite din foliculi tuberculosi care conflueaza, se cazeifica si dau nastere unei caverne, în continuare se formeaza numeroase caverne care contin cazeum, puroi si care distrug epifiza. Apar abcesele reci care migreaza la distanta de focarul de origine de-a lungul, spatiilor conjunctive si se pot deschide chiar la exterior.

Simptomatologie. Tuberculoza osteoarticulara începe insiduos cu manifestarile
caracteristice bolii tuberculoase - astenie, inapetenta, scadere în greutate, sub-
febrilitate, transpiratii nocturne, durere locala si impotenta functionala, în perioada
de stare articulatia este globuloasa, împastrata, tesuturile din jur sunt infiltrate si
exista adenopatie satelita nedureroasa. Pentru precizarea diagnosticului sunt
necesare examene radiologice care evidentiaza suprafetele articulare vag conturate
si decalcifiate, extremitatile osoase prezinta geode iar spatiul articular este pensat
cu urmare it distrugerii cartilajului articular. Intradermoreactia (IDR) la tuberculina
este pn/.itivfi. Punctia articulara evidentiaza prezenta bacilului Koch în lichidul
iiiliculiu. Tratamentul este complex: medicamentos, ortopedic si chirurgical. Trata­
mentul medicamentos constituie baza si utjlizeaza antibiotice cu actiune împotriva
haciliilui Koch si tuberculostatice, de obicei în asociere pentru a preveni instalarea
rc/.istcntei.

Forma cea mai frecventa a TBC osos o constiuie tuberculoza vertebrala
(morbul lui Pott). Bacilii disemineaza pe cale hematogena si se localizeaza la nivelul
tesutului spongios al corpului vertebral care este bine vascularizat. Ţesutul osos
spongios este distrus, se formeaza o geoda în corpul vertebral care se extinde catre
discul intcrvcrtcbral. La adult infectia tuberculoasa se localizeaza la nivelul unuia
sau doua corpuri vertebrale si la discul dintre ele. Discul intervertebral invadat de
procesul tuberculos dispare, cele doua corpuri vertebrale vin în contact iar arcuril
cu apofizele spinoase se îndeparteaza formând o gibozitate (cocoasa), în perioada"
de stare apar abcese reci cu originea într-o caverna vertebrala si care au tendinta'di
a fuza de-a lungul spatiilor conjunctive. Gravitatea bolii a fost redusa rriiilt prin]
folosirea antibioticelor si tuberculostaticelor.

reprezinta o inflamatie a osului si a maduvei sale produsa prin infectarea pe cale hematogena a acestuia de catre stafilococul auriu sau mai rar de alti germeni piogeni (steptocqc, pneumococ, colibaeil). Germenii patogeni se localizeaza în metafiza oaselor lungi la copil sau adolescenti si declanseaza fie un proces inflamator acut.cu manifestari zgomotoase, fie manifestari sterse si cu evolutie lenta, ca în osteomielita cronica de la început. Oasele cele mai frecvent interesate în procesul supurativ sunt oasele lungi ale membrului inferior, urmând ca frecventa oasele membrului superior.

Osteomielita acuta debuteaza brutal cu durere vie însotita de frisoane, cefalee, vomismente, febra, tradând o stare infectioasa. Durerea se intensifica la apasare iar din cauza durerii, membrul este tinut semiflectant. Dupa câteva zile de la debut se poate palpa o împastare circulara metafizara care semnaleaza un abces subperiostic. Seninele radiologice apar la 10-14 zile de la debut. Tratamentul este general, cu antibiotice, si local - punerea în repaus a membrului care se imobilizeaza în aparat gipsat ce trebuie sa cuprinda si articulatiile supra- si subiacente. Daca se constituie un abces subperiodic, este necesara evacuarea chirurgicala a abcesului si chiuretarea minutioasa a cavitatii.

Osteomielita cronica de la început intereseaza cel mai frecvent tibia la adoles­cent si la adult. Se caracterizeaza printr-un proces periferic de hiperostoza pcriostala si un proces central de necroza osoasa cu sau fara supuratie. Clinic semnul cel mai important este durerea spontana si intermitenta calmata de repaus care cu timpul devine permanenta si nu se mai calmeaza la repaus si antialgice. Radiografia evidentiaza o hiperostoza la periferia corticalei iar în interiorul osului zone de distructie-geode. Biopsia pune diagnosticul de certitudine. Tratamentul osteomiclitei cronice este complex: antibioterapie dupa antibiograma si tratament chirurgical care consta în excizia tesuturilor necroze, trepanarea larga a focarului osteomielitic si îndepartarea sechelelor. Cavitatile reziduale se plombeaza cu lambou muscular saii cu grefe osoase luate din creasta iliaca.

Spondilita anchilozanta este o boala iriflamatorie cronica, de obicei progresiva, care intereseaza articulatiile coloanei vertebrale si tesuturile moi adiacente. Sunt afectate întotdeauna articulatiile sacroiliace. Boala afecteaza adolescentul sau adultul tânarpredominant de sex masculin - dureri lombosacrate de tip inflamator, care se accentueaza în timpul noptii. Durerile fesiere si lombare sunt tenace si progresive. Primele modificari radiologice apar la jonctiunea dorso-lombara. Osificari subliga-mentare care apar sub forma de mici spiculi si-care coboara de la un corp vertebral la altul iau aspect de punti între doua corpuri vertebrale vecine, ducând în perioada avansata la>aspectul radiologie de "coloana de bambus". Nu exista un tratament specific al spondilitei anchilozante, scopul tratamentului fiind ameliorarea simptome-lor si micsorarea ritmului degenerarii coloanei.

C. LEZIUNILE DEGENERATIVE

Spondiloza este o manifestare vertebrala a reumatismului degenerativ caracterizata prin osteofitoza, degsnerescenta discului intervertebral si un tablou clinic care difera dupa segmentul afectat, având ca simptom comun durerea, în

artrozele cefei avem dureri cronice ale cefei, cu iradieri în partile laterale ale, gâti catre umeri si catre regiunea interscapulovertebrala., Pe cliseele radiologicade prolFf se remarca pierderea lordozei coloanei cervicale care devine rectilinie, discuril intervertebrale apar diminuate, pensate; deseori se observa osteofitoza.anterioara Tratamentul este aniinflamator în perioadele dureroase si fizioterapie (cureni dinamici, unde scurte, masaje).

Artroza lombara este o cauza a lombalgiilor cronice. Lombalgia cronica est o durere surda, persistenta. Examenul bolnavului evidentiaza semne fizice ⁷d suferinta vertebrala- piererea lordozei fiziologice, scolioza antalgica, redoar vertebrala, diminuarea moderata a flexiei lombare. Tratamentul este fizioterapie medicamente care îmbunatatesc troficitatea osteocartilaginoasa, i'ar în perioadei de intensificare a durerii antalgice, antiinflamatoare si decontracturante.

D. LEZIUNI TUMORALE

Se împart în tumori benigne si tumori maligne. Tumorile benigne sunt osteomu condromul, fibromul osos, mixomui, lipomul, tumori vasculare (angiomul), tumoi din tesutul nervos, neurofibromul.

Osteomul este o tumora benigna unica sau multipla data de hiperplâzi tesutului osos matur. Apare la suprafata osului ca o exostoza de forma si marim variate. Osteoamele se pot dezvolta insidos în orice parte a scheletului. Radiologi apare ca o opacifiere instensa bine circumscrisa cu aspect structural normal.

Condromul este o tumora localizata mai ales la oasele scurte ale mâinii '§ picioarelor adultului, rezulta din proliferarea tesutului carilaginos, de obicei cartilajelor articulare.

Tumorile maligne se împart în tumori primitive maligne osoase si tumpi metastatice osoase. Tumorile maligne sunt sarcomul, condrosarcomul, fibro sarcomul, liposarcomul, mixosarcomul, angiomul malign.

Sarcomul este o tumora conjunctiva osoasa maligna. Elementele care î, compun sunt atipice si polimorfe, au capacitatea de a-produce tesut osos mai muli sau mai putin tipic si de a distruge tesutul osos învecinat. Este cea mai frecvent tumora maligna si afecteaza în, general sexul maspulin. Malignitatea; lui excesiv; este datorata invaziei precoce a vaselor. Consistenta tumorii este variabila în functi de elementele structurale componente: fie este dura, fie este moale. Clinic manifesta prin dureri, tumefactie si prin aparitia unei formatiuni variabjle ca forrni dimensiuni si consistenta, care face corp comun cu osul.

Condrosarcomul este p tumora maligna dezvoltata pe-seama tesutului cartilaginos. Este mai rara si se localizeaza preferential la extremitatea distala femurului sau cea proximala a tibiei. Tumora infiltreaza tesutul din jur si are_; consistenta elastica sau moale.

Fibrosarcomul este o tumora maligna de origine mezenchimatoasa care s dezvolta din fibroblastii retelei haversiene sau ai stratului superficiaMl periostuli| Se localizeaza în regiunea metafizara sau diafizara a oaseloriliingi:ale,!ineiabrel(| Simptomatologia este asemanatoare altor neoplaziiosoase maligne.'*) > :

fiumorile metastatice. Neoplasmele diferitelor organe si tesuturi se pot opaga la distanta, pe diferite cai, de la tumora primitiva spre diferitele segmente ; scheletului. Localizarile tumorilor secundare cele mai frecvente sunt la nivelul Ioanei vertebrale, bazinului si epifizelor oaselor lungi.

EXPLORAREA ANTROPOMETRICA A SCHELETULUI

Antropometria reprezinta un sistem de masuratori stiintifice ale corpului uman in special ale scheletului. Daca masuratorile se refera la întregul organism, vorbim ; stomatometrie, craniometrie daca se refera la craniu, pelvimetrie daca se refera bazin-

Instrumentar, Pentru masuratori se folosesc o banda metrica, un compas cu

câtor al unghiului de masurat, o praj ina antropometrica si un goniometru cu fixator.

, Pentru începerea masuratorilor stabilim o serie de repere osoase palpabile

b piele care se marcheaza exact. Acestea se numesc puncte antropometricc, între

re setStabilesc distantele. Unghiul se masoara cu goniometrul.

înaltimea maxima a corpului se masoara în pozitie ortostatica între vcrtcx

uncttuYcel mai înalt al calvariei) si plante, înaltimea capului se masoarA între

;rtic si-gnâthion (proeminenta anterioara a mandibulei). Lungimea capului ho

asoarasîntre glabella si opistocranion (punctul cel mai îndepartat al solzului c>e-

.pital).-Latimea fetei se masoara între cele doua puncte eurion (punctele cele mai

proeminente ale osului parietal), înaltimea ventrala a trunchiului se masoara între

punctul suprasternal si suprapubian. Largimea trunchiului la nivelul membrelor se

masoara pe linia biacromiala, iar la nivelul toracelui pe linia bitoracala. Largimea

bazinului mare se masoara cu compasul pelvimetrie pe linia biiliocristala (între

punctele'cele mai îndeparate ale crestelor iliace, se masoara diametrul bicrest 28 cm),

între spinele iliace anterosuperioare se masoara diametrul bicrest, 24 cm, iar pe

linia bitrohanterica între cele doua trohantere ale femurului se masoara diametrul

bitrohanterian 32 cm. Diametrul anteroposterioral bazinului se masoara între apofiza

spinoasa L5 si simfiza pubiana; masoara 20 cm. Diametrul biischiatic, între cele

doua tuberozitati ischiatice, masoara 12 cm. Lungimea extremitatii toracice se

masoara între punctul acromion si dactylion la vârful mediusului. Lungimea

extremitatii inferioare se masoara între trochanterion si sol.