Ornitorincul
Ornitorincul
este un animal australian foarte interesant, o adevarata ciudatenie a naturii.
Corpul sau aduce putin cu cel al unui castor, dar are un cioc ca acela al
ratei! Desi face parte din clasa mamiferelor, el se inmulteste
prin oua, ca reptilele sau pasarile. Totusi, isi hraneste puii cu lapte, aidoma
celorlalte mamifere! Poate fi intalnit in raurile din partea est 919j92j ica a
Australiei si in Tasmania, insa acest animal este inca putin cunoscut, fiind o
prezenta discreta in mediul sau natural.
Ornitorincii sunt grupati intr-o singura rasa. Totusi, exista anumite diferente
de talie, in functie de regiunile in care traiesc, distingan-du-se mai multe
sub-rase.
Ornitorin-cul are - in medie - o lungime de jumatate de metru, desigur, cu
unele variatii. De obicei, cantareste doar cateva kilograme si traieste cam 12
ani. Unul dintre exemplarele crescute in captivitate a atins varsta-record de
17 ani.
Ciocul ornitorincului (spre deosebire de cel al ratei - cu care, de altfel,
seamana destul de bine) nu este dur, ci flexibil, moale si umed, fiind acoperit
cu o piele fina, ca nasul unui caine. La extremitatea ciocului se afla "nasul"
ornitorincului - de fapt, doua mici orificii care constituie narile prin care respira.
Ele sunt in asa fel plasate, incat ii permit animalului sa respire chiar si
atunci cand corpul sau este aproape in intregime sub apa.
Neavand dinti,
ornitorincul mesteca hrana cu ajutorul unor placi osoase, cu care este prevazut ciocul - o alta asemanare cu pasarile.
Ca mai toate animalele, ornitorincul comunica; mai exact scoate niste sunete
care ii permit sa transmita mesaje semenilor sai. El nu poseda coarde vocale. Aceste sunete
sunt produse de catre pui, atunci cand isi cheama tovarasii de joaca, ori de
catre adulti, cand sunt in primejdie sau cand vor sa comunice alte "informatii"
celorlalti vecini ai lor.
Ornitorincul este acoperit cu o blana deasa si foarte matasoasa. Coada este
lata si turtita, asemanatoare cu cea a castorului. Insa, daca acesta din urma
isi foloseste coada pentru a inota, pentru ornitorinc ea nu reprezinta decat un
fel de carma, pentru pastrarea sau schimbarea directiei, atunci cand este in
apa. Coada mai are si o alta functie, speciala: ea constituie un adevarat rezervor
de grasime, care il ajuta pe micul animal sa supravietuiasca atunci cand hrana
ii lipseste.
Femela-ornitorinc isi mai foloseste coada si pentru a aduna frunzele cu care
isi captuseste cuibul, apoi pentru a tine ouale lipite de corpul sau, atunci
cand le cloceste.
O alta ciudatenie o reprezinta faptul ca acest animal este unul dintre rarele
mamifere capabile sa secrete venin, care poate fi "injectat" dusmanului cu
ajutorul unui spin aflat in regiunea labelor din fata, venin produs de anumite
glande. Numai masculul adult este veninos.
De obicei, ornitorincul este un animal singuratic si are un teritoriu propriu
unde traieste si vaneaza. El se adaposteste in vizuini pe care le sapa singur,
cu labele, in pamantul moale de pe tarmurile raurilor (in doua ore poate sapa
un tunel de un metru). Au fost descoperite si tuneluri lungi de 20 de metri!
Intrarea se afla deasupra nivelului apei, pentru a evita inundarea tunelului si
a vizuinii.
Acest animal isi petrece cea mai mare parte a zilei pe uscat, ramanand in apa
circa doua ore, desi este un foarte bun inotator. In apa, se deplaseaza cu o
viteza de 3 - 4 kilometri pe ora.
Se hraneste cu scoici, crustacee, viermi, larve de insecte acvatice si alte
mici vietuitoare care traiesc pe fundul apei. Deseori, da la o parte cate o
piatra de pe fundul raului pentru a manca viermisorii care se ascund sub ea.
De obicei, nu ramane sub apa mai mult de un minut sau doua, caci trebuie sa
iasa la suprafata, pentru a respira. De altfel, acest animal isi petrece cam
jumatate din zi pentru a manca.
De regula, femela face doua oua, pe care le depune pe un covor de frunze,
intr-un spatiu special amenajat al vizuinii, si le cloceste timp de 10 zile.
Cand ies din ou, puii sunt de culoare roz, golasi si orbi si sunt imediat alaptati
de mama lor.
O alta curiozitate a acestui animal este faptul ca, atunci cand se afla sub apa
si ii lipseste oxigenul, poate sa-si reduca ritmul batailor inimii, de la 200
pe minut, la mai putin de 10!
Oamenii de stiinta au mai constatat ca ornitorincul este unul dintre foarte
putinele animale cu sange cald (practic, singurul, in afara de furnicar) si
care nu viseaza in timpul somnului.
|