SCHELETUL OSOS

Corpul omenesc se sprijina pe scheletul osos al carui ax central este coloana vertebrala.Una dintre prioritatile oaselor este capacitatea de vindecare a lor in urma unei fracturi , fara cicatrice. Oasele servesc ca punct de sprijin;si impreuna cu muschii care se insereaza pe oase armonizeaza miscarea.Forma si masa oaselor se adapteaza intocmai la sarcina de a suporta efectele presiunii la care sunt supuse.

STRUCTURA ELASTICA

Oasele servesc --- 1. elemente de insertie

este miscarea facuta de persoane sanatoase pentru suplete, forta, rezistenta.

Este de 3 feluri :  

primara : previne imbolnavirile si cuprinde gimnastica de inviorare, aerobic, jogging, plimbari.

secundara : previne complicatiile imbolnavirilor

tertiara : previne aparitia sechelelor.

PARTICULARITATILE K

Naturala : foloseste miscarea

Complexa : ptr ca asociaza mai multe elemente

Specifica : ptr fiecare caz in parte

Patogenica : se adreseaza numai anumitor tipuri de simptome

Functionala : ptr ca incearca se redea functiile normale

Activa

OBIECTIVELE K.

Urmareste :   - restabilirea alinierii corecte a corpului omenesc. - redobandirea amplitudinii de miscare in articulatii. - corectia maselor musculare dpdv al dezvoltarii fortei, tonusului si rezistentei. - recuperarea echilibrului si coordonarii. - reeducarea sensibilitatii. - corectarea deficitului respirator. - redobandirea capacitatii de efort. - formarea capacitatii de relaxare.

PRINCIPII GEN. IN APLICAREA TRATAMENTULUI

Este necesara colaborarea cu pacientul si castigarea increderii acestuia; ptr asta se va face:

stabilirea precoce a tratamentului

progresivitatea sau dozarea efortului : se va face gradarea efortului de la usor la greu si de la simplu la complex. Bolnavii vor fi permanent urmariti si se va incerca evitarea monotoniei.

Individualizarea tratamentului : se vor respecta particularitatile legate de varsta , sex, vechimea bolii si starea generala.

Sustinerea psihologica a pacientului

Asocierea cu inteligenta

Principiul motivatiei.

BAZELE ANATOMO-FUNCTIONALE ALE MISCARII

PLANURILE ANATOMICE : sunt suprafete care sectioneaza imaginar corpul sub o anumita incidenta. In raport cu pozitia anatomica se descriu :

planul frontal - paralel cu fruntea; imparte corpul in partea anterioara si posterioara

planul sagital - partea stanga si dreapta

planul transversal - paralel cu solul; superioara si inferioara.

La intersectia celor 3 se afla CG al corpului.

Din punct de vedere biomecanic miscarile se produc astfel :

in plan sagital si ax frontal: flexia si extensia

in plan frontal si ax sagital: adductia si abductia

in plan transversal si ax vertical: rotatia inerna si externa.

Muschii agonisti: muschii care initiaza si produc miscarea si care reprezinta motorul principal.

Muschii antagonisti : muschi care se opun miscarii agonistilor cu rol de frana musculara.

Muschii sinergici : sunt muschii prin a caror contractie creste actiunea agonistilor.

Muschi fixatori : care fixeaza actiunea agonistilor, antagonistilor si sinergicilor.

Muschii pot lucra cu sau fara producerea miscarii realizand:

contractii izotonice : se realizeaza cand muschiul deplaseaza segmentul. Se realizeaza cu scurtarea sau alungirea muschiului.

contractii izometrice: rezulta din scurtarea fibrelor contractile, fara scurtarea sau alungirea muschiului,   creste numai tensiunea in muschi.

contractile auxotonice: sunt combinatii ale primelor 2 in care avem raport de dimensiune si modificari de tonus.

Sub raport structural muschii se impart in muschi fazici si tonici:

muschii fazici : sunt superficiali, au tendoane lungi, sunt formati din fibre albe sarace in mioglobina si se contracteaza rapid dar obosesc usor; acumuleaza rapid acid lactic si intervin in motricitatea fina.

muschii tonici : au tendoane late, sunt formati din fibre rosii bogate in mioglobina si se contracta lent. Acesti muschi sunt muschi motori inervati de motoneuroni.

Miscarile reprezinta reactii de raspuns fata de stimuli externi. Derularea miscarilor este armonioasa. Miscarea reflexa este realizata prin contractie musculara involuntara care apare ca raspuns la un stimul sensorial adecvat.

Motricitatea reflexa se bazeaza pe arcul reflex care este organizat in sistem de bucla inchisa fiecare miscare fiind controlata de sistemul aferent de feed-back. Acest reflex elementar este format din :

- calea aferenta senzitiv = dendritele neuronilor senzitivi din ganglionul spinal

- calea eferenta motorie= axonii motoneuronilor a si g fiind considerati centrii miscarii.

Receptorii - sunt formatiuni nervoase specializate prin recoltarea unor stimuli. Avem 2 categorii de receptori: a) propioreceptori b) exteroreceptori.

REFLEXUL MIOTATIC SAU STRECH REFLEXUL

Acesta este reflexul fusului muscular pentru ca intinderea unui muschi excita fusul muscular ceea ce va declansa contractia unui muschi.

Are 2 componente :

STATICA

DINAMICA

REFLEXUL MIOTATIC DINAMIC face ca motoneuronul sa comande contractia reflexa a muschiului intins care va ajunge la lungimea lui de repaus.

REFLEXUL MIOTATIC STATIC determina contractia musculara prin faptul ca muschiul este mentinut intr-o excesiva alungire.

REFLEXUL MIOTATIC NEGATIV apare cand muschiul este brusc scurtat din starea de alungire in care fusese adus.

REFLEXUL DE TENDON

La nivelul jonctiunii musculo-tendinoase se afla un receptor care se numeste organul Golgi care detecteaza orice schimbare in starea de tensiune a muschiului. Cresterea de tensiune musculara excita organul Golgi care transmite informatia la sistemul nervos catre motoneuronul a pe care il obliga sa intre in inhibitie. Acest organ Golgi are rolul de a mentine integritatea musculara reprezentatnd un mecanism protector impotriva ruperii sau smulgerii tendonului.

REFLEXUL FLEXOR

Un stimul senzitiv in special dureros la un membru determina reactia in flexie a membrului respectiv. Generalizand putem spune ca o excitatie exteroreceptiva determina un reflex de aparare care se realizeaza prin contractia unui grup muscular, simultan cu relaxarea muschiului antagonist de aceeasi parte si cu fenomene musculare inverse de partea opusa.

REFLEXE MOTORII

Fac parte din grupa reflexelor posturale si de locomotive ale omului. Avem reactia pozitiva de sprijin care este data de extensia membrului inferior cand se exercita o presiune pe talpa.

REFLEXE DE ECHILIBRARE

Sunt reactiile de balans care incearca sa mentina CG al corpului in interiorul suprafetei de sprijin.

Cerebelul functioneaza ca un centru motor cu retro-actiune, care modifica in mod permanent comenzile motorii cerebrale, in raport cu mesajele primite de la receptorii periferici.

Formatiunea reticulara este plasata in trunchiul cerebral si are un rol determinant in reglarea tonusului muscular prin sistemul activator si inhibator. Hipotalamusul si rinencefalul intervin de asemenea in reglarea tonusului muscular.

EXERCITIUL FIZIC

este activitatea statica sau dinamica incadrata intr-una dintre formele de exercitare curenta. Este un important factor morfogenetic, mai ales pentru aparatul locomotor.

Ex. fizic este de 2 feluri : static si dinamic.

Pozitiile sunt asigurate de contractii musculare statice care fixeaza trunchiul si segmentele.

Pozitia culcat pozitia CG este la nivelul medio-toracic, verticala G cade in interiorul bazei de sustinere, unghiul de stabilitate este mare, echilibrul se face usor. Aceasta pozitie in gimnastica, nu este o pozitie de repaus; repausul apare numai cand musculatura se relaxeaza.

Pozitia stand : este pozitia ortostatica, bipeda si plantigrada. Conditiile minime pentru a se pastra sprijinul biped sunt: sa se pastreze o atitudine functionala a membrelor inferioare paralizate, sa se pastreze capacitatea functionala a cel putin unui triceps-sural (gambier), sa se pastreze capacitatea functionala a unora dintre muschii abdominali si ai spatelui.

Pozitia stand pe un picior : se numeste sprijin uniped, monopodal. CG este la nivelul vertebrei L1, L2, unghiul de stabilitate este mic, iar mentinerea echilibrului se face cu ajutorul reflexelor posturale.

Pozitia pe genunchi : axa lunga a corpului cade perpendicular pe sol, dar genunchii sunt indoiti iar sprijinul se face pe genunchi si pe fata dorsala a picioarelor extinse. Baza de sustinere este mare, de forma unui paralelogram. Pozitia CG coboara la vertebrele L3, L4, stabilitatea este relativ mare si echilibrul se pastreaza cu usurinta.

Pozitia ghemuit: corpul cu soldurile, genunchii si gleznele flectate se sprijina pe plante sau pe varfuri. CG coboara la L5. Baza de sustinere este relative mica. Mentinerea echilibrului este relativ dificila . Inclinarea trunchiului in fata duce la usurarea mentinerii echilibrului.

Pozitia sezand : corpul se sprijina prin tuberozitatile ischiatice si picioarele pe sol; baza de sustinere este mare. Pozitia CG este la nivelul vertebrei L5 cu proiectie posterioara. Baza de sustinere este mare, echilibrul se mentine usor. Aplecarea inainte usureaza mentinerea echilibrului.

Pozitia atarnat : corpul este atarnat cu ajutorul membrelor superioare cu punct de sprijin oarecare. Nivelul la care se face prinderea obiectului este deasupra liniei biaeromiale. Mainile prind obiectul de sprijin- membrele inferioare, trunchiul si membrele superioare sunt extinse. Baza de sustinere este suprafata palmara a mainilor. Pozitia CG este la vertebra dorsal 12 sau lombar 1, mentinerea echilibrului nu este dificila deoarece verticala G cade in sens invers fata de baza de sustinere.

corpul este sprijinit prin membrele superioare de un punct de sprijin oarecare ; baza de sustinere este suprafetele palmare ale mainilor. Pozitia CG este la vertebrele L1 L2. mentinerea echilibrului se face fara dificultate; proiectia CG cade invers fata de baza de sustinere. Receptorii palmariau un rol important, aceasta pozitie reprezinta o forma de echilibru stabil.

Pozitia de sprijin culcat: axa lunga a corpului este inclinata fata de sol; sprijinul se face prin membrele superioare si inferioare. Baza de sustinere este foarte mare. CG este foarte apropiat de sol.

Exercitiile dinamice : au si ele caracter corectiv. Se realizeaza in gimnastica medicala sub forma de miscari active cu rezistenta. Se pot sistematiza astfel:

ex. active de cap, gat, trunchi, menbre superioare si inferioare, executate liber sau cu ingreunare.

ex de respiratie cu caracter corectiv: se introduc la sfarsitul incalzirii si in partea fundamentala a lectiei dupa exercitiile corective mai grele.

ex aplicative cu caracter corectiv : mers, tarare, echilibru, suspensiuni, redresari

ex de redresare, pasive, pasivo-active sau active

ex de relaxare a grupelor musculare contractate sau scurtate.

STRUCTURA EX FIZIC TERAPEUTIC

Pozitia de start este importanta, ea asigura succesul in actul recuperator. Trebuie sa fie stabila; sa aiba suprafata de sustinere cat mai mare; CG sa fie situate cat mai jos; greutatea corpului sa fie suportata de un nr mare de articulatii. Pentru contractii izometrice se aleg pozitii care incarca articulatiile corpului prin greutatea acestuia, iar pentru contractii izotonice se aleg pozitii care lasa articulatiile libere.

Executia miscarii este influentata de nr articulatiilor care intra in schema de miscare, de lungimea bratului parghiei si de modificarile tonusului muscular pe care le induce reflex de miscarea respectiva.

Mentinerea pozitiei obtinute se realizeaza prin contractie izometrica a grupelor musculare care actioneaza impotriva gravitatiei sau a unei rezistente opuse miscarii.

Revenirea in pozitia de start se face invers, prin contractia excentrica a agonistilor, concentrica a antagonistilor si statice ale fixatorilor.

MODALITATI DE APLICARE A EXERCITIILOR

Se pot aplica in grup sau individual.

Exercitiile fizice active se realizeaza prin contractura musculara voluntara repatata cu sau fara deplasarea segmentelor articulare. Exercitiile repetate cu deplasarea segmentelor articulare devin exercitii dinamice iar fara deplasare devin statice.

Exercitiile fizice dinamice au la baza contractile izotonice in timpul carora lungimea fibrei musculare se modifica iar tensiunea musculara devine constanta. Intr-un exercitiu fizic dinamic alterneaza contractile dinamice cu cele statice.

Mobilizarea pasiva : are o importanta in recuperarea la nivel cerebral. Mobilizarea activa asistata numita si pasivo-activa este cea mai usoara, contractia izotonica realizata de pacient ajutat de forte externe : gravitatia, K, scripeti.

Este considerata dupa contractia izometrica al II-lea timp al recuperarii fortei musculare, dupa imobilizare in aparatul gipsat. Se mai indica efectul prin simpatie de influentare a tonicitatii membrului imobilizat.

Mobilizarea activa libera se numeste activa pura si este realizata exclusive de subiect fara interventii exterioare.

Mobilizarea activa cu rezistenta care se produce cu interventia unor forte externe cu valori mai mari sau mai mici decat forta mobilizatoare.

Grupele musculare agoniste care actioneaza impotriva unor forte externe   depun un efort de invingere sau de cedare. Cand agonistii inving rezistenta externa miscarea este concentrica si se executa la comanda trage. Prin repetare, miscarile concentrice produc hipertrofie musculara, duc la cresterea fortei, iar la nivel articular creste stabilitatea.Cand agonistii sunt invinsi de rezistenta externa miscarea este concentrica si se executa la comanda impinge sau rezista => muschii se alungesc treptat, agonistii se alungesc progresiv.

MIJLOACELE KINETOTERAPIEI

Mijloace specifice : - mijlocul specific caracteristic este miscarea sub diversele ei forme: activa, pasiva care prin repetare devine exercitiu fizic.

miscarea activa

exercitii fizice simple care pot fi facute de k, autorezistenta sau direct

exercitii fizice cu rezistenta indirecta: scripeti, bicileta ergonomica etc

exercitii fizice cu facilitarea miscarii prin: mecanoterapie, apa, folosirea gravitatiei utilizate.

miscarea pasiva

ex de mobilizare pasiva

posturari sau pozitionari

gimnastica Burger

masajul sub diferite forme

Mijloace nespecifice : sunt reprezentate de agenti naturali si artificiali.

Naturali : apa (hidro-termo-terapie), ape minerale in cura interna si externa, namoluri si soare.

Artificiali : curentul electric, imobilizarea cu efect curativ, dieta.

Este stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care participa la aceste miscari.

Profilactica : previne starea de boala. Este de doua feluri; gradul I previne boala iar gradul II previne boala si aparitia coplicatilor intr-o boala cronica.

de recuperare : care acopera si se ocupa de intreg domeniul deficitului functional din bolile cronice.

Terapeutica : care utilizeaza ca metode miscarea, caldura, curentul electric, climatul, masajul si apa.

Pozitia de pornire

Actul dinamic propriu-zis

Atitudinea impusa la sfarsitul miscarii.

Scoala Klapp avea ca scop indreptarea scoliozelor mergand pe principiul ca animalele nu fac scolioza. Se folosea Quadrupedia sau mersul pe patru labe.

IMOBILIZAREA

DEF: ESTE O TEHNICA ANACHIUETUCA CARE SE CARACTERIZEAZA PRIN MENTiNEREA MAI MULT SAU MAI PUTIN PRELUNGITA A CORPULUI IN INTREGIME SAU A UNEI PARTI A ACESTUIA IN NEMISCARE CU SAU FARA AJUTORUL UNOR APARATE SAU INSTALATII.

Imobilizare de punere in repaus

Imobilizare de contentie : cand se pune aparat gipsat sau atela

Imobilizare de corectie: se imobilizeaza doar posturile defectuoase care tin de muschi, ligamente, tendoane.

Reguli la imobilizare:

sa nu permita jocul liber al segmentelor imobilizate

segmentele sa fie pozitionate in timpul imobilizarii in pozitiile functionale

contractii izometrice; miscari prin simpatie.

Dezavantajele imobilizarii

hipertrofii de inactvitate

redori articulare

tulburari ale circulatiei de intorcere

tulburari trofice si escare

creeaza disconfort fizic si psihic pacientului.

POSTURARI

DEF : REPREZINTA POZITII ALE INTRGULUI CORP SAU ALE UNOR PARTI ALE ACESTUIA IMPUSE SAU MENTINUTE VOLUNTAR PENTRU UN ANUMIT TIMP IN SCOP PROFILACTIC SAU TERAPEUTIC.

Efectele posturarilor : prin pastrarea indelungata a unei pozitii la nivelul partilor osoase care vin in contact cu suprafata de sprijin( calcaie, ischioane sau regiunea sacrala); pot aparea tulburari trofice, necroze si escare.

Posturarile au efect asupra aparatului locomotor si se realizeaza astfel:

manual de catre k = impun cunoasterea si respectarea biomecanicii articulare. Este necesara fixarea segmentului sanatos pentru a evita actiunea compensatorie a acestuia. Inainte de posturare se face masaj decontracturant, tractiuni in ax si termoterapie pentru hiperemie si vasodilatatie. Forta trebuie sa fie crescatoare progresiv, durata sedintei sa nu dapaseasca 3-4 minute si sa se repete de 10-20 de ori pe zi in functie de reactiile pacientului si de conditia fizica a k.

Autocorectiv: sunt atitudini impuse pacientului si adoptate voluntar de acesta pentru corectarea progresiva a limitarilor articulare. Solicita activitatea pacientului.

Instrumental : care restabilesc mobilitatea articulara folosind greutati.

Efectele posturarilor:

asupra aparatului cardio-vascular: antideclive=> care favorizeaza circulatia de intorcere venoasa, se foloseste impotriva elementelor de staza; pozitie decliva gravitationala care faciliteaza circulatia arteriala in capilare.

asupra aparatului respirator : efect profilactic=> se previne instalarea unor afectiuni pulmonare prin ridicarea treptata a toracelui la cei imobilizati la pat sau pozitii de decubit lateral; posturare terapeutica de drenaj bronsic asociindu-se cu percutii toracice si masaj vibrator.

EVALUARI - BILANT MUSCULAR SI ARTICULAR

Cunoasterea gradului de miscare a unei articulatii sau a unui muschi este absolut necesara in stabilirea tratamentului si diagnosticului. Aceste bilanturi sunt analitice pentru ca studiaza fiecare articulatie, muschi si miscare in parte.

I.          BILANTUL ARTICULAR

DEF : REPREZINTA MASURAREA AMPLITUDINII DE MISCARE IN ARTICULATII PE TOATE DIRECTIILE DE MISCARE.

Odata cu aceasta examinare putem observa miscari anormale ale articulatiei sau cresterea in volum a acesteia. Modalitatile de masurare a amplitudinii articulare poate fi de mai multe feluri :

Subiectiv (din ochi)

Cu ajutorul goniametrului

Cu ajutorul radiografiilor.

Bilantul muscular poate fi aplicat pacientilor care au avut traumatisme ale aparatului locomotor, pacientilor reumatici si celor care au avut interventii ortopedico-chirurgicale. Nu se aplica pacientilor neurologici, cu afectiuni cerebrale centrale.

Scopul bilantului muscular

Ajuta la elaborarea diagnosticului functional complet; sta la baza programului de recuperare; determina tipul unor interventii chirurgicale. In Romania se utilizeaza scara cu 6 trepte pentru masurarea fortei musculare:

forta 5, normala : muschiul poate executa miscarea pe toata amplitudinea contra unei rezistente exterioare.

forta 4, buna : reprezinta capacitatea muschiului de a deplasa antigravitational complet segmentul contra unei rezistente medii.

forta 3, acceptabila: este forta.fara alta contra-rezistenta. Indica minima capacitate functionala.

forta 2, mediocara: permite muschiului sa mobilizeze segmentul dar fara "g".

forta 1: forta nu este capapbila sa mobilizeze sgm, exista contractie musculara.

forta 0: muschiul nu realizeaza nici un fel de contractie