SENSIBILITATEA LUMII VEGETALE ESTE O REALITATE?
S-a vorbit mult despre experientele lui Jagadi, Chandra Bose, ale lui Clive Backster si ale altor cercetatori, inclusiv din Romania, referitoare la strania capacitate a lumii vegetale de a comunica pe un canal necunoscut, diferit de sistemul nervos, si de a sesiza intentiile si sentimentele noastre.
In ciuda experimentelor de laborator sau chiar a unor observatii empirice, aceste informatii sunt privite cu rezerve nu numai pentru nota lor de senzational, ci si pentru motivul ca in lumea vegetala nu s-a putut descrie inca o structura nervoasa - singura considerata de stiinta ca apta sa prelucreze informatie. Si totusi, plantele agatatoare isi gase 212b15c sc suportul necesar, situat chiar dupa obstacole, sau isi schimba directia de inaintare daca acesta este mutat in alta parte, ca si cum 1-ar vedea. Exista plante care se orienteaza dupa miros, altele reactioneaza la atingere prin plierea frunzelor.
Am studiat sensibilitatea manifestata la atingere de Mimosa pudica. Timpul de raspuns al plantei, calculat din momentul atingerii pana la plierea frunzelor este usor mai crescut in raport cu cel al reactivitatii la regnul animal. Amploarea raspunsului este functie de intensitatea stimularii. Prelungind timpul de excitatie prin presiunea pe frunza, planta isi flexeaza mai intai ramul cu frunza, apoi intreaga tija, actiunea de extindere a excitatiei din aproape in aproape prin planta producandu-se intocmai ca difuziunea excita(iei prin sistemul nervos.
Gratie capacitatii de a se plia la atingerea cu un corp solid, s-a studiat la Mimosa pudica si fenomenul de habituare, care este considerat a fi o expresie a invatarii. La stimulii aplicati intr-un ritm constant asupra frunzelor sale, de exemplu picaturi de apa, dupa circa 20 de minute planta nu-si mai strange frunzele. Apare habituarea, adica obisnuinta cu stimulii; nemaiprezentind o noutate pentru planta aceasta nu mai reactioneaza in prezenta lor. Planta 'a invatat' din experienta. Este ca si cum ar fi dotata cu sistem nervos.
Vom observa ca plantele, ca si alte fiinte fara sistem nervos sau cu un sistem nervos rudimentar, se integreaza complet in lumea lor, uzand de toate atributele specifice oricarei fiinte dotate cu sistem nervos evoluat. Percep sunetul, lumina, frigul, caldura. Sunt capabile sa discearna natura obiectelor cu care vin in contact. 0 planta carnivora poate distinge in experiment insectele de pietre sau alte materiale inerte de greutate egala, la care raman indiferente.
Plantele manifesta ritmicitatea oricarei fiinte inzestrate cu sistem nervos: perioadele de activitate alterneaza cu cele de repaus. Prelungirea artificiala a zilei de activitate conduce la surmenarea lor, repausul noptii fiindu-le necesar ca si omului.
Dincolo de experientele de laborator, sunt foarte multe observatii care atesta ca un pom, o planta sau o floare fata de care, in afara de hrana ce i-o dam, manifestam si tandrete, are o dezvoltare mult mai prospera decat daca avem o atitudine indiferenta sau chiar ostila.
Sa incercam o explicatie a sensibilitatii la plante.
Pentru a intelege o astfel de capacitate la plante trebuie sa revenim la unele actiuni prezentate anterior, Ca orice structura vie, plantele sunt sisteme deschise care fac schimb de substanta, energie si informatie cu mediul. Schimbul de informatie presupune o prelucrare, indiferent daca ele au sau nu o structura nervoasa, dupa cum rezulta din comentariile noastre anterioare. Ca urmare, perceperea mediului de catre plante face parte din conditia intregii lumi vii.
Pe de alta parte, am amintit ca sunt experiente care impun ideea existentei unui camp energetic emis de neuroni, concomitent cu formularea mentala a gandurilor noastre. Ideile, sentimentele noastre, exprimate sau nu, circula in spatiul ce ne inconjoara si sub forma de camp energetic purtator de informatie. Coloratura tandra sau ostila a sentimentelor noastre sunt in consecinta informatii continute in campul energetic emis de creier. Acest camp va fi receptionat ca urmare si de catre plante. Spuneam ca este posibil ca tot ceea ce este viu sa comunice dincolo de limbajul articulat printr-un canal mediat energetic pe care l-am numit limbajul universal al vietii. Ar fi o cale de comunicare accesibila tuturor celulelor vii. Viata este indisolubil legata de posibilitatea de comunicare la toate nivelurile sale de organizare.
Deducem deci ca toate celulele vii sunt capabile sa emita si sa receptioneze informatii codificate in semnale. Neuronii nu ne apar decat ca niste celule specializate in emiterea si receptarea de informatie, dar nu exclud aceasta posibilitate pentru celelalte celule. Experienta din anul 1972, prezentata mai sus - ca si altele efectuate ulterior pe tesuturi izolate de Kaznacheev, Surin si Mihailova - impun ideea existentei unui 'limbaj celular', a unei 'perceptii primare' la nivel celular, cum o numeste Cleve Beckster.
Daca un semnal este receptionat de catre o celula, atunci in mod cert trebuie sa poata decodifica si semnificatia acestuia, altfel functia nu si-ar justifica existenta.
O ierarhizare a modalitatilor de comunicare in lumea vie ne permite sa distingem in prim plan limbajul articulat, urmat de cel exprimat prin gesturi, mimica si privire. Exista apoi un nivel de codificare in semnale bioelectrice si un altul in mediatori biochimici. Planul primar al comunicarii ar fi cel al campului energetic modulat in semnale purtatoare de informatii. Daca noi suntem materie, in ultima instanta o energie, atunci nu este o aberatie sa vorbim de un substrat energetic al intregii functionalitati a materiei vii. Toata lumea stie acest lucru, simplu de inteles, dar nu se hazardeaza sa extinda discursul logic pana la ultimele sale consecinte.
La acest nivel primar, energetic, nemediat de sistemul nervos, ne intersectam, ne intalnim si comunicam cu lumea vie lipsita de un limbaj articulat, inclusiv cu plantele, care ne pot sesiza intentiile. in definitiv, noi nu putem avea decat probe indirecte despre aceasta comunicare cu lumea ce ne precede filogenetic, pentru ca majoritatea dintre noi am pierdut contactul initial cu lumea subconstientului conectata la campul informational fundamental sau universal. Sunt insa oameni care prin dotare, antrenament sau conditii de viata deosebite au o arie de perceptie mult mai extinsa si confirma informatiile impuse de experimentele de laborator. Analiza solutiilor la care a recurs Natura pentru a rezolva multitudinea de probleme ridicate de evolutie impune de asemenea ideea ca s-au utilizat o multitudine de forme, nu intotdeauna cele mai simple si nici intotdeauna aceleasi. Inventivitatea naturii este nesfarsita, iar uneori sunt folosite solutii complicate si cu randament redus, cu un mare consum de energie, cand erau la dispozitie cai mult mai simple si mai rentabile. De aceea aparitia prin evolutie a unei structuri nervoase specializate in prelucrarea si transmiterea de informatie nu exclude si alte cai utilizate in acelasi scop. Si exista o intreaga lume lipsita de sistem nervos care utilizeaza aceste cai. in concluzie, vom spune ca exista o dimensiune informational - energetica a lumii vii. Intreaga lume vie emite campuri energetice purtatoare de informatie, expresie a substratului sau functional. Biocimpul este variabil dupa starea functionala a biosistemului, fiecare aspect al sau purtand o anumita semnificatie. Toate celulele vii, indiferent de treapta evolutiva pe care se afla, inclusiv cele vegetale, sunt capabile sa receptioneze biocampurile emise de alte fiinte si sa discearna semnificatia lor in vederea unei conduite adecvate. in acest mod se realizeaza fenomenul de biocomunicatie, inteles de catre noi ca un limbaj primar, universal la nivelul viului, nemediat de catre sistemul nervos.
Admitand ipoteza acestei posibilitati de comunicatie vom intelege de ce plantele pot fi influentate de gandurile noastre.
|
