SISTEMUL ENDOCRIN

SISTEMUL ENDOCRIN

GENERALITĂŢI

Permanenta'adaptare,'adecvata la multitudinea de modificari ale mediului intern si extern ale organismului, se realizeaza prin mecanismele de reglare si integrare,' perfectionate de-a lungul dezvoltarii fîlogenetice. Dintre accstiM, cele mai complexe sunt sistemul nervos si sistemul endocrin, între care exista profunde interactiuni functionale si morfologice, în sensul ca activitatea sistemului endocrin este controlata de sistemul nervos, în timp ce dezvoltarea si activitatea sistemului nervos sunt influentate si modulate de sistemul endocrin (fig.

Sistemul endocrin reprezinta un sistem major de integrare, un ansamblu for­mat din glandele endocrine, hormoni, caile de transport ale acestora precum si celulele tinta influentate de hormoni.

Glandele endocrine sunt grande cu secretie interna, fara canale proprii de eliminare, ale caror unitati morfofunctionale (celulele endocrine) sunt responsabile de producerea hormonilor.

Hormonul este o substanta chimica produsa de o celula (glanda endocrina) specializata, cu rol de mesager, purtator al unei informatii, care determina raspunsurile a priori programate ale celulelor tinta, când sunt "recunoscute" si legate de receptorii relativ specifici, având ca rezultat un efect celular amplificat.

Celulele tinta sunt purtatoare de receptori specifici, ce primesc informatiile transmise de hormoni si raspund prin anumite efecte.

Din punct de vedere structural, hormonii se pot clasifica în:

-peptide (includ si glicoproteinele)'- care sunt sistematizate de glandele endocrine de origine ectodermica si endodermala;

- steroizi - sintetizati de glandele de origine mezoblastica;

Sistem nervos-

Sisfem endocrin

;, / Tes'u'ful sau organul

_'.'< <.' ^j"- reglat ⁿ"^u- . > .

i'} i fi i . a , Fig-12.1. Sistemele de controLin organism

monoamine - secretate de medulo-suprarenale;

prostaglandine - derivate din lipide, cu rol de hormoni tisulari.
Hormonii cu structuri asemanatoare (exemplu: somatotropul si prolactina)

pot avea efecte asemanatoare dar si specifice, existând corespondenta între structura chimica a unui hormon si efectele acestuia.

Activitatea biologica a hormonilor rezida din complexul hormon-receptor. .

Receptorul este o macromolecula specializata având locuri (situsuri) cu stereo-specificitate pentru hormon (fiind situat pe membrana celulara sau în citoplasma si nucleul celular tinta) care capteaza, concentreaza si leaga reversibil hormonul si, activat de hormon, transmite mesajul hormonal la sistemul de reglare celular, pro­ducând un efect.

Sistemul endocrin este un ansamblu complex, format din mai multe subsisteme, care regleaza, moduleaza functiile organismului, dar nu face decât sa grabeasca sau sa încetineasca cinetica relatiilor celulare deja existente.

Sistemul endocrin functioneaza conform legii generale a sistemului cibernetic (actie-reactie), necesara pentru mentinerea unui echilibru final constant.

Mecanismul de. feed-back reprezinta mecanismul totalitar al echilibrului endocrin, indiferent de distanta la care se face (fig. 12.2).

Sistemul endocrin exercita multiple si complexe functii:

asigura homeostazia generala a organismului (catecolaminele, mineral-
corticoizii, parathormonul);

intervine în procesele de crestere si dezvoltare (hormonii tiroidieni, somato­
tropul, hormonii sexuali);

asigura reproducerea (gameto-geneza, fertilizarea si hranirea fatului) si
perpetuarea speciei;

asigura raspunsul organismului la stress (fizic: infectii, traume, inanitie;
psihic) (cortisolul, catecolaminele);

influenteaza sistemul nervos (hormonii tiroidieni, androgeni, estrogeni);

rol metabolic activ - nu exista metabolism neinfluentat de secretiile
endocrine.

HIPOFIZA

^ANATOMIE

"--.---.*---"" '

Hipofiza (glanda pituitara) este o glanda endocrina mica, de dimensiuni 100 mm x 13 mm x 6 mm, cu o greutate de aproximativ 0,5-0,6 g (care la femei se dubleaza în timpul sarcinii), dar cu o structura si functionalitate complexe.

Este situata la baza cranhilui, într-o cavitate a corpului osului sfenoid, numita saua turceasca (sella turcica), sau fosa pituitara. Reperele t>soase ale seii turcesti sunt: tuberculul selar (anterior), 'dorsurn sellae (posterior), procesele clinoide anterioare si posterioare (superior) si lampnacdura, podeaua seii, care o separa anterior si inferior de sinusul sfenoid. Lateral, de o parte si de alta a seii se afla sinusurile cavernoase care contin: artera carotida interna, înconjurata de fibre

} Vi "tV U.). '

- ,, .'t} ,<

Releasing hormone

Hormon trop

Hormon al glandei tinta

(Tiroida, adrenala, gonada

Hormon

TISULARE

"jjflfeiUP' Cprifrolul prin feed-bapk al glandelor endocrine.

crvoasc simpatice si nervii cranieni, perechile III, IV, V (ramurile oftalmica si lax i Iara) si VI. Deasupra seii turcesti se afla chiasma nervilor optici, de care este epurata prin cisterna supraselara ce^ contine lichid cefalorahidian si diafragma clara, care este o 646j912g retlectie a durei mdter, prin care trec tija hipofizara si vasele ei imgume (ic la hipotalamus catre hipofiza.

llipofi/.a a fost alcatuita din doua portiuni distincte din punct de vedere imbnologii:, structural si functional (fig. 12.3):

lolnil anterior (adenohipofiza) format dinpars distalis, pars intermedia si 'jarx iiihi'nilis:

lobul posterior (ncurohipofiza) format dinpars nervosa si tija hipofizara (infundihulara).

Lobul intermediar este rudimentar la om.

Uin punct de vedere cmbriologic, hipofiza se dezvolta prin fuziunea a doua formatiuni ectodcrmalc cu origini diferite: o evaginare a orofaringelui primitiv, numita punga lui Rathke din care provine adenohipofiza, care se extinde rapid spre baza creierului si întâlneste o prelungire a planseului ventriculului III din care se dezvolta neurohipofiza.

Dura marer"

.^m

Fig. 12.3. Sectiune sagitala a zonei hipotalamo-hipofizare.

i U

Irigatia sanguina a hipofizei este realizata prin doua artere hipofizare inferioare,
ramuri din carotidele interne si care se distribuie predominant neurohipofizei, si
prin doua artere hipofizare superioare, ramuri din carotidele interne si/sau arterele
comunicante posterioare care se anastomozeaza într-un plex capilar la nivelul
eminentei mediane a hipotalamusului, se aduna apoi în Venele portale lungi de-a
lungul tijei hipofizare, formând apoi o noua retea de capilare sinusoide la nivelul
adenohipofizei.

In acest sistem vascular, numit sistemul-port hipotalamohipofizar, descris de Popa si Fielding, circulatia se face în ambele sensuri, dar flirectia principala este dinspre hipotalamus catre hipofiza.

Inervatia adenohipofizei este asigurata de* fibre nervoase din plexul carotidian.

STRUCTURA MICROSCOPICĂ A ADENOHIPOTlZEI

Adenohipofiza este alcatuita din mai multe tipuri de celule, clasic clasificiiic dupa criteriul afinitatii lor pentru coloranti în celule cromofobc (45%) care nu fixeaza nici un colorant si celule cromafile: acidofile (35%) si bazofilc (20%) care fixeaza coloranti acizi si, respectiv, bazici.-

Prin studii de microscopie" electronica si tehnici de imunocitochirijiie, celularitatca adenohipofizara" a fost clasificata în functie de hormonul secretat în: somatotrofc (50%) care secreta hormbnul somatrotrop sau;hormonul de crestere (STH, GH), lactotrofe (15%) care secreta prolactina (PRLJ, corticotfofe (15%) care secreta o molecula mare precursoare pro-opio-melano-cortina (POMC) din care se scindeaza hormonul adrenocorrieotrop (AGTH), hormonul beta-lipotropina (LPH) si hormonul melanocitostimulant (USHJ, tiro'trpfe (10%) care secreta hormonul tireotrop (TSH) si gonadotrofe (10%) care secreta horrnonii-gonadotropi: hormonul luteinizant (LH) si hormonul foliculo-stimulant (FSH)/*"" .,,_f

CONEXIUNI HIPOTALAMO-HIPOFIZARE

Secretia hormonilor adenohipofizari se afla sub controlul direct al hipo­talamusului, care,secreta la nivelul neuronilor parvocelulari neurohormoni hipo-fiziofropi cu rol stimulator (de eliberare -r liberine, releasing-hormone) si cu rol inhibitor,(slatine,, inhibiting-hormone). .

Controlul hipotalamic asupra hipofizei este posibil prin strânsele conexiuni la acest nivel. Astfel, fibrele cu origine în neuronii parvocelulari hipotalamici formeaza tractul tubero-infundibular ce se termina la nivelul capilarelor poste ale eminentei mediane. De la acest nivel transportul este continuat prin sistemul vas­cular port hipotalamo-hipofizar pâna la nivelul .adenohipofizei (fig. 12.4).

Fibrele cu origine în neuronii magnocelulari hipotalamici coboara de-a lungul tijei hipofizare, terminându-se în hipofiza posterioara, formând astfel tractul hipotalamo-neurohipofizar.

Fig. 12.4. Relatiile dintre hipotalamus si hipofiza.

. * *trt;i       "^;.

HOMONII fflPOFIZEI POSTERIOARE

La nivelul neurohipofizei sunt depozitati doi neurohormoni: hormonul anti-
diuretic sau arginin-vasopresina si oxitocinâ,' care sunt produsi la nivelul hipo-
talamusului în sistemul secretar magnocelular (nucleii supraoptici, paraventriculari
si suprachiasmatici).

HORMONUL ANTroiURETIC

Hormonul antidiuretic (ADH) sau arginin-vasopresina este un hormon pep-tidic, cu o greutate moleculara de 1200 daltoni, format din 9 aminoacizi.

El se sintetizeaza la nivel hipotalamic sub forma unei molecule precursoare mari, din care, în timpul transportului axonal (tractul hipotalamo-neuro-hipofizar)

IjJcatre hipofiza posterioara, se scindeaza hormonul activ si proteina sa de tran-port, neurofizina II, care este stimulata de nicotina.

Concentratia plasmatica este 1-3 (lU/ml, (2,5-7,5 pg/ml) în conditiile unui
aport hidric normal. > ":

Actiuni

favorizeaza reabsorbtia apei (fara electroliti) prin actiune directa pe receptorii
specifici renali de la nivelul tubilor contorti si canalelor colectoare, fiind singura
substanta sa negativeze clearance-ul apei libere. Prin acest efect apare antidiureza,
cu scaderea volumului si cresterea concentratiei urinei;

intervine în întretinerea echilibrului hemodinamic prin efect vasoconstric-
tor în stari de scadere a volumului lichidian extracelular.

Reglarea secretiei este realizata de presiunea osmotica a plasmei si volumul sanguin eficace, care actioneaza pe osmoreceptorii hipotalamici si respectiv pe baroreceptori, realizând un feed-back cu secretia vasopresinei.

Eliberarea ADH este stimulata de stress, substante farmacologice (nk'otinrt, angiotensina, carbamazepina, opiacee, clofibrat) si inhibata de alcoolul i'lilic, difenilhidantoina, naloxon.

Deficitul hormonal antidiuretic (carenta absoluta sau relativa a hormonului) duce Ia imposibilitatea reabsorbtiei apei la nivel renal si caractcri/.ca/.a diiihdul insipid, al carui tablou clinic este dominat de doua simptomc majore, politii iu sl polidipsia, consecinta setei nestapânite.

Excesul de ADH contureaza sindromul hiperhidropexic descris de Scliwuttz si Bartter si presupune retentia hidrica masiva si constanta si apoi pierdere urinara de sare.

oxitocina

Este hormon peptidic cu 9 aminoacizi înrudit cu hormonul antidiuretic, sintetizat la nivel hipotalamic si depozitat în hipofiza posterioara de unde se elibereaza în circulatia sistemica.

Actiuni

asigura ejectia laptelui în cursul suptului, prin stimularea concentratiei
celulelor mioepiteliale ale glandei 'marnare;

stimuleaza contractia uterului la expulzia fatului;

efecte secundare: antidiuretic, vasopresor.
Reglare /

Oxitocina este eliberata printr-un mecanism reflex declansat de supt cu participarea mezencefalului sau declansat de contractia uterului cu implicarea rinencefalului.

Secretia este inhibata de stress. '" .....,f\-

Patologia oxitocinei nu se cunoaste.        '

HORMONII HIPOFIZEI ANTERIOARJfe_oq-

r:<Vfl"-

Adenohipofiza, prin functia sa secretorie, asigura aproape în totalitate statusul
morfologic si functional al sistemului endocrin. Actiunea acestor hormoni se poate
exercita direct asupra tesuturilor (somatotropul, prolactina, melanotropul) sau prin
intermediul glandelor periferice tinta: tireotrop, adrenocorticotrop, gonadotropi
(FSHsiLH). "

HORMONUL SOMATOTROP SAU HORJVIONUL DE CREsTERE -

(STHsauHGH)

Este un hormon polipeptidic, format din 191 de aminoacizi, cu o greutate moleculara de 21 500 daltoni, secretat de celulele somatotrope acidofile. Con­centratia sa plasmatica variaza cu vârsta: adult 5 ng/ml, copil 10 ng/ml, nou-nascut între 30-70 ng/ml.

Actiuni

- asupra metabolismului proteic

stimuleaza anabolismul proteic prin accelerarea intrarii aminoacizilor în
celule si cresterea sintezei de proteine în special în muschi, os, ficat, prin cresterea
sintezei de acizi ribonucleici, a numarului de ribozomi si a aparatului enzimatic;

stimuleaza cartilajele de crestere prin intermediul somatomedinelor
numite si "factori de sulfatare", cu structura asemanatoare proinsulinei, "insuline--
like growth factor" IGF, si 2, sintetizate în ficat si fibroblasti. La nivelul cartilajelor
de crestere somatotropul activeaza formarea si excretia de hidroxiprolina si exercita
efect reglator al sintezei de poliamine (factor important în crestere).

asupra metabolismului glucidic:

are efect hipcrglicemiant prin neoglucogeneza pe seama acizilor grasi si
alaninci, prin scaderea utilizarii periferice a glucozei si diminuarea fosforilarii si
prin actiune mitiinsulinica periferica.

asupra metabolismului lipidic:

el'ccl lipolitic prin mobilizarea grasimii din depozite, prin intensificarea
hpolizei si frânarea lipogcnezei;

usnpra metabolismului fosfocalcic:

creste reabsorbtia tubulara de fosfor si absorbtia intestinala de calciu si
excretia sa renala.

Reglarea secretiei de STH este asigurata de hipotalamus printr-un factor de eliberare GH-RH (grawth hormone-releasing hormon) cu 40 si 44 aminoacizi si un factor de inhibare SR-IF (somatotropin release inhibiting factor sau somato-statina) cu 40 de aminiacizi.

Secretia de somatotrop este¹ stimulata de hipoglicemie, aminoacizi, scaderea acizilor grasi liberi, cresterea ureei, somn, stress psihic si fizic, efort fizic, L-DOPA, estrogeni, glucagon, vasopresina.

Secretia de somatotrop este diminuata de hiperglicemie, cresterea acizili grasi liberi, excesul ponderal, corticoizi în doze mari, medroxiprogesteron..

Fig. 12.5.

A. Nanism hipofizar la o.fetita

de 6 ani. B. Aspectul dupa 15 luni

de tratament cu hormon de

crestere.^:

Deficitul de somatotrop survenit în copilarie determina NANISMUL hipofizar, care este o microsomie generalizata, cu hipotrofie staturala marcata si nnnonicfi, intensitatea manifestarilor clinice fiind în raport cu intensitatea deficitului (Ti^. 12.5).

Excesul cronic de somatotrop determina în functie de momentul iijtrcsiunii:

la adult, deci dupa închiderea cartilajelor de crestere, prin actiune asupra
tesutului subperiostal apare cresterea în grosime a osului, edificând ACKOME-
GALIA, caracterizata printr-o megalizare generalizata, semnificativa si impresio­
nanta la nivelul extremitatilor (fig. 12.6);

la copil si prepuber, prin actiune asupra cartilajelor epifizo-diafizare, apare
exacerbarea taliei, prin accelerarea .cresterii liniare, conturând GIGANTISMUL;

la tânar procesul poate fi intricat,"cu debut prin cresterea taliei si sa con­
tinue cu cresterea extremitatilor determinând GIGANTO-ACROMEGALIA.

PROLACTINA (PRL)

Prolactifta este unhormonjpoiipeptidic cu 198 de aminoacizi a caror secventa
are analogii partiale cu STH-nl" si'este secretata de celulele lactotrope adeno-
hipofizare.

Concentratia plasmatica normala_a prqlactinei este de pâna la 18-20 ng/ml (360-400 mU/1) la femeie (în afara sarcinii) sicana la 15 ng/ml (300 mU/1) la barbat.

în timpul gestatiei, prinhiperplazia celulelor lactotrope indusa de estrogeni, apar nivele serice ridicate de P.RL, ajungând la nastere la valori de 150-300 ng/ml. Suctiunea mamelonului, în cadrul lactatiei, antreneaza vârfuri de pâna la 200-400 ng/ml.

Actiuni ^

- initierea si mentinerea lactatiei pe un sân la a carui completa pregatire morfofunctionala participa convergent estrogenii, progesteronul, insulina, cortizolul, tiroxina si hormonul de crestere;

15 - Anatomia si fiziologia omului - cd. 116

Fig. 12.6. Acromegalie. Aspectul extremitatii cefalice si al mâinilor.

efecte metabolice asemanatoare cu ale STîlPultii, Bar nesemnificative ca

intensitate:- ' ' ^ »?&*&''^{: :o}'« « -a^N

Reglare. Controlul secretiei de PRL se realizeaza printr-un cuplu hormonal hipotalamic: factorul de inhibare PIF (prolactin-inhibiting factor) si factorul de stimu­lare PRH (prolactin-releasing hormone), cuplu în care predomina tonusul inhibitor.

Principalul PIF cunoscut este dopamina, iar recent s-a descris, cu actiune independenta de a acestuia, GAP (gonadotrop-releasing asociated peptid), iar cu rol de PRH.se descriu: TRH (tireotrop releasing hormone), vasopresina, VIP (pohpeptidul'vasoactiv intestinal).

Secretia de PRL este stimulata de supt, de stimularea mamelonara, somn, stress, act sexual, alimentatie, hipoglicemie, serotonina, endorfincle centrale, niedicamente ce interfera actiunea dopaminei la nivelul receptorului specific: psiho­trope'(fenotiazine, butirofenone, sulpiride, pimozide), antihipertensivc (rcscrpiiui, alfa-metildopa), antiemetice (metoclopramid, domperidon), antihistaminicc blo cânti de receptori - H, (cimetidina), opiacee si opioide (morfina, metadona), cstrof.'.i'iii IV,:; .Secretia de prolactina este inhibata de bromergocriptina, hormonii tiioiilinu. Levo-DOPA, antagonistii serotoninei.

Excesul de prolactina induce:

inhibarea eliberarii gonadoliberinei hipotalamice (LRH) cu induccivu unui
hipogonadism hipogonadotrop;

la femeie, sindromul amenoree-galactoree caracterizat prin: galacloree,
tulburari ale ciclului menstrual pâna la amenoree secundara, infertilitatc, diminuiiiea
libidoului si a activitatii sexuale;

la barbat, diminuarea libidoului, tulburari de dinamica sexuala, impotenta,
tulburari ale spermatogenezei, infertilitate, ginecomastie si rar galactorcc;

- la copil, individul prepuber: întârzierea dezvoltarii pubertare.

î : ;:>> nr  HORMONUL TIREOSTIMULATOR (TSH) M" &;'

.f. !...." ' '"' '

sq , Este un hormon cu structura glicoproteica, cu masa moleculara de 26 000 dal-toni;. format din doua subunitati, alfa si beta. Este secretat la nivelul celulelor tireotrope bazofile adenohipofizare.

Concentratia plasmatica la adult este de 2 jj.UI/ml.

Actiuni: se exercita prin intermediul glandei periferice tinta: tiroida .. - la nivelul celulelor tiroidiene prin intermediul unui receptor specific de membrana, activând sistemul adenilat-ciclaza-cAMP, stimuleaza toate etapele sintezei si secretiei hormonilor tiroidieni;

- pe plan morfologic determina o progresie pe verticala a celulelor foliculului tiroidian si în timp hiperplazia si multiplicarea celulelor tiroidiene.

Reglare

reglarea este asigurata de TRH (tireotrop releasing-hormone), tripeptid
hipotalamic cu rol de eliberare a secretiei de TSH;

hormonii tiroidieni circulanti, prin feed-back negativ specific, îi inhiba secretia.

Excesul de TSH poate duce la aparitia unei tireotoîpcoze clinice cu hiper-functie tiroidiana si tireomegalie.

Deficitul de TSH antreneaza hipotrofie tiroidiana cu hipotirojdism clinic.

HORMONUL ADRENOCORTICOTROP (ACTH)

Este un hormon polipeptidic format din 39 de aminoacizi, cu o greutate moleculara de aproximativ 4 567 daltoni, secretat de celulele corticotrope bazofile adenohipofi/.arc. Fractiunea biologic activa a hormonului este limitata la 24 de aminoacizi (1-24), a fost sintetizata si este comuna omului si altor mamifere, în timp ce secventa terminala (25-33) asigura specificitatea de specie si proprietatile imunologicc.

Celula corticotropa secreta un precursor POMC (proopiomelanocortina) ce contine un pcptid semnal precursor care se scindeaza în:

_A p-pt, ,. . _--»a MSH (1-13) (melanotrop)

^~~~~-^ CLIP (peptidul corticotropin-like al lobului intermediar)

.y MSH

Y LPH -» p MSH
n ac 71 «, Y endorfme
,npuu _w P «Kiorfine < _me;_enkefaline

Nivelul plasmatic cunoaste un ritm circadian de secretie, cu un maxim
dimineata la 8 h - 20 pg/ml si minim seara, 18 h - 10 pg/ml. , .
Actiuni 1

proprietatea majora este actiunea asupra corticosuprarenalei si îndeosebi
pe zonele fasciculata si moderat reticulata, cu secretie de glucocorticoizi si respectiv
iindrogeni ^i doar modic asupra zonei glomerulare.

Actiunea asupra corticosuprarenalei se realizeazaprintr-un receptor specific de mcmhianâ, cu activarea sistemului adenilat-ciclaza-cAMP, dar si cGMP.

ACTII-ul îsi manifesta proprietatile printr-o maniera tripla: imediata, prin eliberarea *i punerea în circulatie a hormonilor steroizi, mediorapida dar durabila cu stimularea stcroidogenezei si pe termen lung cu inducerea hiperplaziei si multiplicare celulara;

actiuni extracorticosuprarenale:

c fect mclanotrop, datorat unei secvente comune cu hormonul melanotrop,

actiune hiperglicemianta directa si de lipoliza.

Reglarea secretiei recunoaste un factor hipotalamic de eliberare: CRF-corti-
cotropin releasing factor cu 41 aminoacizi; rol de CRF îndeplineste de asemenea si
arginin vasopresina; . .

cortizolul liber circulant inhiba secretia de ACTH (si CRF) prin mecanism
specific de retrocontrol: feed-back negativ: astfel scaderea cortizolului face sa
creasca ACTH-ul, iar cresterea cortizolului duce la scaderea lui;         . _{(l ij(}, _)%

mentionam si rolul stressului în inducerea secretiei de ACTH^.,., _t

Excesul de ACTH de la nivelul celulelor corticotrope adenohipofizare (prin hiperplazie sau adenom) induce hiperplazia corticosuprarenala bilaterala cu hipersecretie de glucocprticoizi si eventual androgeni conturând clinic un tablou caracteristic bolu Cushlng.

Deficitul de ACTH antreneaza hipotrofia corticosuprarenala bilaterala cu scaderea secretiei hormonale, conturând tabloul insuficientei corticosuprarenale cronice secundare.

".'<".'.- ' HORMONUL MELANOTROP (MSH) ^l

Este un hormon polipeptidie, secretat de celulele corticotrope adenohipofizare, scindat din POMC:

alfa MSH - format din'13 aminoacizi si masa moleculara aprox. l 823;

beta MSH - format din 20 aminoacizi cu masa moleculara aprox. 2 734.
Reglarea secretiei recunoaste un mecanism de retrocontrol acompaniind

ACTH-ul, iar factorul stimulator major este lumina, în special razele solare. Se sugereaza existenta unui cuplu hipotalamic MSH-RH: hormonul de eliberare si MIF - factorul de inhibare al secretiei.

HORMONII GONADOTROPI (FSH si LH)

Hormonii gonadotropi: hormonul foliculostimulator (FSH) si hormonul luteinizant (LH) sau ICSH (interstitial cell-stimulating hormone) sunt doi hormoni adenohipofizari secretati de celulele gonadotrope, cu actiune asupra gonadelor, cu structura glicoproteica si mase moleculare în jur de 26 000.

Au molecula formata, ca si TSH-ul, din doua catene:

, - alfa - formata din 90 de aminoacizi, identica pentru FSH si LH (si foarte apropiata de a TSH-ului), specifica speciei;

beta - diferita ca structura si numar, care determina activitatea biologica.
FSH, la barbat, are un nivel plasmatic de 1,5-15 mUI/ml, iar la femeie la

debutul fazei foliculare a ciclului este de l ,5-15 mUI/ml, pentru ca în timpul ciclului sa creasca la 60-80 mUI/ml la ovulatie.

LH - la barbat nivelul plasmatic se situeaza în jur de 5-25 mUI/ml, iar la femeie în faza foliculara de debut 5-25 mUI/ml, pentru ca mediociclic sa prezinte picul ovulatoriu de aproximativ 60-100 mUI/ml.

Actiuni                                      .

FSH actioneaza asupra formatiunilor germinale:

la femeie: comanda si provoaca cresterea si maturarea foliculului De
Grâ'af; singur este incapabil sa provoace ponta ovulara, pentru care necesita si
prezenta LH-ului;

- la barbat:

. dezvolta tubii seminiferi si controleaza primele si ultimele etape ale spermatogenezei, provoaca multiplicarea^si cresterea spermatogoniilor pâna Ia stadiul de sperm'atffcit'de ordinul II si trecerea de la spermâtide la spermatozoid,

stimuleaza, activitatea secretorie a celulelor Sertpli care elibereaza
inhibina, sintetizeaza o proteina specifica de transport intratubular al testosteronului
si produc aromatoza, enzima implicata în procesul de estrqgene.za orhitica;

FSH-ul controleaza sinteza proteica la nivelul glandelor tinta, asigurând
formarea de DNA si apoi de RNA ribozomal. «, . ,»,,

LH: actioneaza asupra tuturor celulelor secretoare gonadale;

la femeie: ;

stimuleaza celulele tecii interne si granuloasei, antrenând producerea de
estrogeni si progesteron,

în sinergism cu FSH-ul, determina,declansarea ovulatiei si comanda
formarea corpului galben,

la nivelul ovarului determina Cresterea productiei'de cAMP, creste sinteza
de proteine, activeaza fosforilarea, elemente ce explica acti'Vftatea majorata

manifestata prin productia hormonala în prezenta LH-ului; ;

la barbat: ' .. ..<.,.'

stimuleaza celulele Leydig producatoare de testosteron si-estradiol
(actiune ce necesita si prezenta FSH-ului),

intervine indirect prin testosteron în procesul de spermatogeneza în
trecerea spermatocitului de ordinul II la spermatida;

subunitatea beta este apropiata de cea a gonadotropinei corionice (HCG),
de unde existenta unei identitati de actiune biologica.

Reglarea - se realizeaza în esenta prin factorul hipotalamic: Gn-RH (gonadotrop regleasing hormone) sau LRH, decapeptid, care comanda concomitent secretia si eliberarea celor doi gonadotropi: FSFf si LH-

La barbat secretia este continua, permanenta, tonica, iar la femeie secretia este ciclica în functie de ciclul menstrual cu pic ovulatoriu. Exista variatii circadiene si circaorare.

în reglare intervin si:

retrocontrolul negativ - feed-back-ul negativ specific, exercitat de steroizii
sexuali: estradiol, testosteron si inhibina, asupra secretiei hipotalamice de LRH, la
nivelul centrilor median si posterior, a caror sensibilitate este variabila de la vârsta
fetala pâna la pubertate;

retrocontrolul pozitiv = feed-back-ul pozitiv prin care estrogenii determina
descarcarea medio-ciclica de FSH si LH la pubertate;

modulatori ai sensibilitatii centrilor hipotalamici: catecolaminele, seroto-
nina, neurotransmitatorii epifizari: melatonina.

Deficitul gonadotropilor prin scaderea frecventei si amplitudinii pulsati­ilor secretorii sau scaderea lor în valoare absoluta antreneaza tulburari încadrate în hipogonadismul hipogonadotrop manifestate:

la femeie, prin infertilitate (lipsa ovulatiei), tulburari ale ciclului menstrual
(hipomenoree, oligo-, bradispaniomenoree pâna la amenoree secundara), cu regresia
caracterelor sexuale secundare;

la barbat: diminuarea libidoului, tulburari de.dinamica sexuala, impotenta,
tulburari ale spennatogenezei, infertilitate;

la copil, prepuber: întârzierea (lipsa) Dezvoltarii pubertate., eunpcoidism.

, ,_n. Tabloul patologiei hipofizare a adultului este dpminat de adenoamele h i p, o f i z a r e = rumori epiteliale benigne ale adenohipofizei, exceptional maligne. Uneori, la copil, în special, se pot dezvolta tumori disembrioplazice din resturile pungii lui Rathke, ce se pot calcifica si degenera chistic, numite c r a n i o fa r i n-g i o am e.

Adenoamele hipofizare pot fi secretante si sa prezinte clinic semnele excesului hormonal secretat (prolactinoame, tumori secretante de somatotrop, boala Cushing etc.) sau nesecretante. In ambele situatii prin cresterea tumorii pot aparea clinic elementele sindromului tumoral hipofizar (cefalee, tulburari vizuale - sindrom optochiasmatic, paralizii de nervi'cranieni, sindroame hipotalamice, hipertensiune intracraniana), precum si semnele clinice de insuficienta hipofizara-panhipopitui-tarism, datorate compresiei tumorii asupra celularitatii vecine adenohipofi/ure.

Panhipopituitarism poate aparea de asemenea secundar unei leziuni hipo­talamice a tijei hipotalamo-hipofizare sau printr-o leziune primara la nivel hipo fi/ar, care, în afara tumorilor, pot fi necroza ischemica: postpartum (sindrom Shcchiin), vasculara, infiltrativa, infectioasa, inflamatorie, iatrogena, autoimuna, idiop;ilu:il

TIROIDA

. ANATOMIE

Tiroida este cea mai mare glanda endocrina la om, a carei greutate este dired proportionala cu vârsta: 1,5 g la nastere, 15-20 g la pubertate si 20-30 g la adull Este situata la nivelul lojii tiroidiene, în regiunea cervicala anterioara, deasupra furculitei sternale, la nivelul primelor inele traheale între cei doi muschi sterno-cleidomastoidieni.

Este formata din doi lobi laterali, uniti printr-o punte numita istm. Fiecare lob are o lungime de aproximativ 4 cm si grosime în partea cea mai voluminoasa de 2-2,5 cm. La aproximativ 30% din cazuri, istmul prezinta la partea lui superioara o prelungire numita lobul piramidal, care este un rest al duetului tireoglos.

Vascularizatia foarte abundenta a tiroidei este realizata de arterele tiroidiene superioare - ramuri din carotidele externe si arterele tiroidiene inferioare, ramuri din arterele subclaviculare. Pe stânga se descrie si artera tiroidiana medie. Este unul din cele mai bine vascularizate organe (4-6 ml sânge/min/g).

Inervatia este bogata, adrenergica si colinergica, formata din fibre postganglionare din ganglionii cervicali si respectiv fibre vegetative.

Unitatea morfofunctionala a tiroidei este reprezentata âe. foliculul tiroidian, care este alcatuit dintr-un singur strat de celule epiteliale asezate pe o membrana bazala, care închid o cavitate numita lumenul folicular. Acesta este plin cu un gel vâscos, omogen, numit coloid, secretat de celulele foliculare si care contine în principal tiroglobulina, glicoproteina cu greutatea moleculara de aproximativ 660 000 si care reprezinta depozitul intratiroidian de hormoni tiroidieni. Foliculii tiroidieni

au dimensiuni de 50-500 u.m si sunt înconjurati de o bogata retea de capilare si fibre nervoase, înaltimea celulelor foliculare este direct proportionala cu statusul lor functional, au nucleul central si se coloreaza bazofil. Citoplasma lor contine un bogat rcticul endoplasmatic iar polul apical prezinta numerosi microvili.

Tiroida contine aproximativ l milion de foliculi; 20-40 foliculi formeaza un lobul tiroiilian prevazut cu o arteriola terminala. Activitatea unui folicul poate fi dil'ci ilft ilc cea a vecinului ei, functionând prin rotatie. Mai multi lobuli sunt separati în lobi prin benzi de tesut conjunctiv.

Din punct de vedere embriologic, tiroidei se dezvolta ca o prelungire din cndodcrnuil planscului faringian, care coboara formând duetul tireoglos, apoi ia formfl bilobata si se uneste cu cea de-a patra punga branhiala. Ulterior, duetul tireoglos se fragmenteaza si dispare (pe canal pot ramâne resturi de tesut tiroidian), iar concomitent se transforma si se desavârseste citoarhitectonica tiroidiana.

în spatiile intcrfoliculare se gasesc celulele parafoliculare, celulele C (argentofile si argirofile), care sunt celule mari si mai slab colorate decât cele foliculare si secreta calcitonina. Ele provin embriologic din precursori ectodermali din creasta neurala si care apoi migreaza în pungile branhiale. Celulele secretoare de calcitonina se gasesc si în tractul gastrointestinal, plamâni, timus. Cercetarile histochimice au aratat ca celulele C apartin sistemului APUD (Amine Precursoare Uptake and Decarboxylation), .adica au capacitatea de a capta si decarboxila precursorii aminici.

HORMONII TIROIDIENI ...

Biosinlcx.a hormonilor tiroidieni are loc în sase etape care se succed si se conditionea/.â reciproc.

('aptarea si concentrarea iodului anorganic la nivelul polului bazai al celule­
lor foliculare. _Tpo

()xularea iodului: 21" >I₂ + 2 e~, la nivelul polului apical al celulei foli-

culitrc, calali/.alil de pcroxidaza (TPO).

Siuie/.a pretiroglobulinei la nivelul celulei foliculare.

lixocito/.a prctiroglobulinei.

()i'gunilicarua iodului - iodarea resturilor tirozil din tiroglobulina cu formarea
iodotiro/.iuclor; necesita prezenta TPO.

MIT - monoiodotirozina                                          

DIT - diiodotirozina

Cuplarea lodotirozinelpr, catalizata de peroxidaze, cu formarea lodotsro-
ninclor.

TPO r t fiTf!*3j '⁽_J!f !'i^d3S

MIT + DIT -^-* L-T₃ + alanina.

(levo-triiodotironina)

L-T₄ + alanina '¹'-'"' *

(levo-tetraiodatironina - tiroxina)

Sistemul de peroxidaze necesita prezenta agentilor biologici de oxidare si sunt inhibate de antitiroidienele de sinteza.

Secretia hormonilor tiroidieni se realizeaza în patru etape: pinocitoza, tiro-globulinoliza, deiodarea iodotirozinelor si eliberarea radiotirpiu'nelor.

Toate etapele sintezei sunt stimulate de TSH.

Concentratia plasmatica normala a tiroxinei este 4,5-12,5 |ig/100 ml, iar a triiodotironinei 80-200 ng/100 ml.

Hormonul activ tisular este T₃, iar în periferie, sub actiunea unei 5' mono-deiodaze, conversia se produce în functie de necesitati.

Actiuni

hormonii tiroidieni actioneaza asupra tuturor tesuturilor si metabolismelor
si pe întreg organismul:

Receptorii lor specifici sunt:

la nivelul citosolului si

la nivelul nucleului: unde actioneaza asupra transpiratiei si stimulc;i/.fl
sinteza de proteine specifice;

la nivelul mitocondriilor, asigurând necesarul de energie metabolici;

la nivelul membranelor celulare: favorizând patrunderea aminoacizilor
necesari sintezelor proteice;

intervin în cresterea si maturarea scheletului:

asigura momentele de aparitie si dimensiunile nucleilor de osificarc,
mugurilor dentari si ritmului de aparitie a dintilor,

stimuleaza cartilajele de crestere;

-intervin în dezvoltarea si maturarea sistemului nervos central, diferentierea celulei nervoase, procesele de mielinizare a fibrelor nervoase;

efectul major=efectul calorigen, evidentiat prin cresterea consumului de oxigen;
,j - efecte metabolice: .

metabolismul proteic: ; "

în doze fiziologice stimuleaza sinteza proteica,      ' ^J *'^;"

în doze mari au efect catabolic proteic, cu topirea maselor musculare;
j>-> . metabolismul glucidic:

hormoni hiperglicemianti stimulând efectul glicogenogenetic al insulinei
si având actiune permisiva pentru catecolamine;

- în exces:

«potenteazaefectulglicogenolititalcatecolamînelorsiglucagonului,

. stimuleaza glutoneogeneza;

metabolismul lipidic: potenteaza efectul lipolitic al catecolaminelor si
glucagOnului; '

.metabolismul energetic: trese consumul de oxigen la nivel tisular, stimu­
leaza ATP-aza; '

metabolismul vitaminelor: suntiietesari conversiei carotenului în
vitamina A;

au efect permisiv pentru actiunea altbr hormoni, de ex.: catecolaminelc.

Fig. 1J2.7. A si B: Aspectul faciesului în tireotoxicoza (boala (jravcs-Busciluw) (A) si în mixedem (B).

CALCITONINA

Este un hormon peptidic, cu 32 de aminoacizi, cu o punte disulfidica între l si 7, sintetizat sub forma unei molecule precursoare, la nivelul celulelor para-foliculare C tiroidiene, celule ce apartin sistemului APUD.

Are o secretie ciclica cu un maxim la amiaza.

Actiuni

hipocalcemica si hipofosfatemica, care apar în interdependenta cu ceilalti
doi factori de control ai hemostazei calciului: parathormonul si metabolitii hormonali
ai vitaminei D; '

la nivelul osului inhiba resorbtia osoasa spontana sau stimulata de vitamina
D, parathormon, prostaglandine, efectele osoase fiind cu atât mai puternice cu cât
resorbtia este mai intensa;

la nivel renal: efecte minime, opuse parathormonului;

la nivelul tractului gastro-intestinal - corelatia cu hormonii gastro-intestinali:
inhiba secretia gastrica, volumul, aciditatea libera si totala, secretia de pepsina,
gssietia pancreatica.

Reglare . ,.-. .,--;- ,>./ .. . - . . , -

cresteri minime ale calcemiei pes,te, 9,5 Jng/<U Pr,o4wc_f <Jtsea*f4ri de
calcitonina; . .

Reglare

Etapele tircostatului (axei tiroidicnc) implica: '

hipotalamusul - ce secreta TRH (tireotrop release hormon),

'"' . hipofiza - care secreta la niyeiul celulelor tireotrope TSH, ,

tiroida- câre'siri'tetizeâz'a horrnonn tiroidieni

Hormonii tiroidieni circulanti, prin feed-back negativ specrfic, inhiba secretia
de TSH la nivel hipofizar* si TRH la nivel hipotalamic.

în mod particular la nivelul tiroidei, spre deosebire de "celelalte¹ glande
endocrine tinta, functioneaza si un mecanism de autoreglare = adaptarea tiroidei
în conditii patologice. ^ '

Excesul de hormoni tiroidieni, indiferent de sursa lor endogena sau etiologie, antreneaza un complex clinic, hormonal, biochimic si manifestarile'viscero-metabolice, cunoscute sub numele de TIREOTOXICOZĂ, caracterizat clinic prin:

tegumente fine, calde, subtiri, moi, rozate;

termofobie;

topirea tesutului adipos si a masei musculare, fenomene miopatice;      "

scadere în greutate;

modificari cardiovasculare: tahicardie, extrasistole, TA, flutter, modificarea
TA - cresterea diferentialei, insuficienta cardiaca, congestiva, cardiotireoza;

tuhipnee: tulburari neuropsihice;

tulburari digestive: apetit crescut, hiperkinezie, accelerarea tranzitului (fig. 12.7).

Deficitul hormonilor tiroidieni defineste HIPOTIROIDISMUL, care reprezinta expresia clinica a insuficientei biosintezei hormonilor tiroidieni, a transportului si/sau a receptiei acestora si poate debuta la orice vârsta, în orice moment al vietii, îmbracând intensitati diferite, de la forma frusta pâna la forma severa, MIXEDEM.

în formele congenitale: mixedemul congenital - apar tulburari neuropsihice
severe si alterari profunde ale cresterii si dezvoltarii somatice, -ireversibile daca
tratamentul de substitutie nu se începe precoce, înaintea vârstei de 2 luni;

în formele dobândite:

ale adultului: cu gusa sau fara gusa, semnul caracteristic este edemul
mucos, infiltratia cu mucopolizaharide, generalizata, interesând tegumentele,
mucoasele, seroasele, interstitiile, cavitatile si antrenând tulburari ale termoreglarii,
viscerale, psihice si metabolice profunde;

infantile - apar tulburari ale cresterii, intelectului si sexualizarii, formele
clinice fiind cu atât mai severe cu cât debutul s-a instalat la o vârsta mai frageda.

- secretia de calcitonina este stimulata de: catecolarSin.âe?J)eta-aidrenergice;
gastrina, colecistokinina, forma cea mai activa a vitaminei D [l,25-(OH)2-D|j|
estfogeni, testosteron.

Excesul de calcitonina poate aparea în carcinomul tiroidian medular cu punct ilc plecnrc în celulele parafoliculare C tiroidiene, ce poate aparea sporadic sau HNnciiiI în emirul sindroamelor de ncoplazie endocrina multipla de tip II (+ feocromo-eltom + hiprrpnriiliroidism) si de tip III (+ feocromocitom + hiperparatiroidism +

I'AKATIKOIDE i .

' ( f. le

ANATOMIE

Glandele paratiroidc sunt în numar de 4, situate posterolateral la nivelul celor

doi poli ai lobilor tiroidieni, superiori si inferiori. Rar se pot întâlni si paratiroide

supranumcrarc si localizari aberante în mediastinul anterior în asociere cu timusul

sau posterior. Sunt ovalare, de dimensiuni 5><4xl mm si cântaresc împreuna

," între 0,05 si 0,3 g.

Din punct de vedere embriologic, paratiroidele deriva din straturile endo-dermale ale pungilor branhiale: cele superioare din punga a IV-a, iar cele inferioare împreuna cu timusul din punga a IlI-a.

Ca structura histologica paratiroidele contin grupari dense de celule separate
prin tesut conjunctiv fibros si mici sinusoide. Se descriu doua tipuri celulare
importante: celulele principale si celulele oxifile. Celulele principale, cu activitate
secretoric (producerea de parathormon), sunt aranjate sub forma de cordoane, alteori
foliculiir sau ucinar, au forma poligonala, diametru între 4 si 8 |im si un nucleu
a-ntiiu, nuc, cu eromatinâ densa. Celulele oxifile au functia neelucidata, însa apar
>,(i i-icM- dup.1 pubertate, au diametru 6-10 |im, citoplasma eozinofila, nucleu
iTiiiml pu'iiotic si numeroase mitocondrii.

IIORMONUL PARATIROIDIAN

(parathormonul - PTH) - , i ,.,t

, ;

liste un hormon polipcptidic cu 84 de aminoacizi si o greutate moleculara de 9 500 de daltoni.

Biosinteza hormonului este complexa: initial se sintetizeaza un preprohormon precursor cu 115 de aminoacizi, apoi se scindeaza prohormonul cu 90 de aminoacizi cu foarte slaba activitate biologica, apoi rezulta hormonul activ. Degradarea hormonului începe intracelular, fragmentele amino-N-terminale sunt biologic ac­tive, iar cele carboxi-C-terminale inactive.

Concentratia plasmatica a hormonului intact este 100 pg/ml.         ' < !*»i

Actiuni                          

hormon hipercalcemiant, prin urmatoarele mecanisme:

la nivel renal:

creste reabsorbtia tubulara de calciu si magneziu,

creste excretia de fosfor si bicarbonat, cu efect indirect pe homeostazia
calciului extracelular: bicarbonaturia produce acidoza si reduce capacitatea
albuminei de a lega calciul;

creste excretia cAMP urinar;

la nivelul osului:

stimuleaza eliberarea mineralelor prin efect direct asupra tuturor celulelor
osoase: ostepblaste, osteoclaste prin actiuni directe la nivelul celular. Aceasta actiune
necesita prezenta metabolitilor activi ai vitaminei D cu rol permisiv.

la nivel intestinal: actiunea este indirecta:

prin actiune directa sau indirecta (prin hipofosfatemie) stimulca/.fi
actiunea l a-25-OH-D₃ - hidroxilazei renale, necesara conversiei 25-OH-D, în
metabolitul activ; 1,25-(OH),-D₃ care are rol major în absorbtia intestinala de calciu;

-'mecanismul de actiune este prin activarea sistemului adcnilat ciclaza - c AM l' Reglare

se realizeaza în special printr-un mecanism de feed-back negativ, controlai
de variatiile calcemiei: scaderea concentratiei Ca²* stimuleaza secretia de PT11, iar
hipercalcemiile inhiba secretia de PTH;

variatiile concentratiei de magneziu actioneaza similar, dar mai redus ca
intensitate;

secretia de PTH este:

crescuta si de catecolaminele beta-adrenergice, dopamina, histamina,
serotonina, ^prpstaglandina E;

scazuta de calciu, catecolaminele alfaadrenergice, prostaglandina F₂,
vinblastina, colchicina.

Excesul de parathormon = boala Recklinghausen = hiperparatiroidismul primar (osteoza fibrochistica), cel mai frecvent datorata unui adenom de paratiroida, antreneaza un complex simptomatic direct proportional cu severitatea procesului si cu stadiul în care este surprins bolnavul, reprezentat de: tulburari osoase - dureri, tumefactii, fracturi, deformari, geode (chisturi si tumori cu celule brune); tulburari musculare - hipotonie, astenie, adinamie, dureri difuze; tulburari renale - colici renale, litiaza renala, sindrom poliurie-polidipsie, nefrocalcinoza; tulburari diges­tive-anorexie, greata, varsaturi, constipatie, dureri abdominale difuze, ulcer gastro-duodenal.

Hiperparatiroidismul se poate asocia cu alte afectiuni în cadrul sindroamelor de neoplazie^endocrina multipla (MEN), tumori ale celulelor sistemului APUI).

Deficitul de parathormon ce apare în hipoparatiroidism determina hipo-ealcemie care contureaza clinic tetania: complex simptomatic cronic sau acut rc/ullat din,grupa/ea semnelor de hiperexcitabilitate neuromusculara, trofice si psihice.

Cauza hipoparatiroidismului este frecvent autoimuna si se poate asocia cu
alte boli autpimune în sindromul poliglandular autoimun de tip I (insuficienta CSR
+ micoze).

GLAN'BELE SUPRARENALE

--_:-rf: r-.'r-r¹-' w/- )::r'^rr ', Ae -ir>1

La adult, glandele suprarenale se gasesc la polul superior si spre marginea interna a fiecarui rinichi, pe care-i acopera ca o calota. Sunt situate retroperitoneal profund, aproximativ simetric fata de coloana vertebrala, într-o loja delimitata cranial de diafragm, dorsal de masa musculara a trunchiului, medial de coloana vertebrala si vasele mari abdominale, caudâl de ligamentul interglandular care le desparte de rinichi, iar ventral de peritoneul posterior Glandele suprarenale au forma si pozitii usor diferite: cea dreapta, de forma piramidala este situata sub ficat si corespunde vertebrelor D_n-D_p) iar suprarenala stânga, semilunara, mai latita, este situata ceva mai anterior si mai jos, în dreptul vertebrei L,. Greutatea fiecarei suprarenale variaza între 5 si 7 g, iar dimensiunile sutit: lungime 4-6 cm, latime 2-3 cm, grosime 0,2-0,8 cm.

Pe sectiune suprarenalele apar alcatuite din doua portiuni distincte, constituind fiecare o glanda endocrina aparte:

- portiunea corticala de culoare galbuie, corespunde glandei corticosupra-renale (CSR);

-portiunea medulara este centrala, friabila, de culoare rosie-bruna, abundent vascularizata si reprezinta 1/6 din volumul total al glandei si 1/10 din greutatea ei, constituind medulosuprarenala (MSR).

Irigatia sanguina este efectuata de trei sisteme arteriale (superioare, medii si inferioare) derivate din arterele diafragmatice inferioare, renale si aorta. Ajunse în parcnchim unele artere se capilarizeaza, devin sinusoide, radiind între coloanele /.onei fasciculate; altele, arterele lungi, trec prin corticala si se capilarizeaza la nivelul medularei.

întoarcerea venoasa este asigurata de Venele suprarenale' care în dreapta se
varsa în vena cava inferioar'a,^f'lâr în stânga în vana renala^;. Limfaticele formeaza
plexuri situate subcapsular si medular, care dreneaza spre .ganglionii lombari si
paraaortici. .

Inervatia este asigurata de fibre ce provin din ganglionul semilunar, nervul splanhnic mare si nervul frenic, care trimit fibre mielinice preganglionare în medulara, unde fac sinapsa. La suprafata glandei exista un plex nervos, plexul suprarenal.

Structura corticosuprarenalei

Microscopic, structura apare neomogena datorita formei, marimn' si aranjarii
celulelor, permitând descrierea a trei zone distincte din punct de vedere morfologic,
enzimatic si hormonal: -

-zona glomerulara,' patura externa â CSR, este cea marsubtire si reprezinta
10-15% din corticala. Contine celule' mici, rotunde sau .poliedrice cu nuclfeu-mic
ovalar, cu 1-2 nucleoli, cu cristale lamelare mitocondriale caracteristice. Celulele
sunt dispuse în gramezi, înconjurate de fibre reticulare si de . o re'tea¹ capilara
sinusoida, amintind de glomerulii renali, de unde si numele zonei; '^v- '""

""^:' -zonafasciculata, situata median, este stratul cel mai dezvoltat, reprezentând 76^-80% din corticala. Contine celule mari, clare, poligonale sau alungite, cu nucleu sferic si citoplasma abundenta, bogata în incluziuni lipidice, colesterol si acid ascorbic. Celulele sunt asezate în cordoane sau fascicule;

- zona reticulata, situata profund, este formata din celule mici cu nucleu picnotic, cu citoplasma încarcata cu pigment brun si granulatii lipidice. Celulele sunt asezate într-o tesatura sub forma de retea în ochiurile careia sunt capilarele sinusoide.

Corticosuprarenala este de origine mezodermala.

Structura medulosuprareifalei

_i|t)j| Medulosuprarenalele sunt situate în partea centromediala a ambelor supra­renale si au o masa de aproximativ 0,5 g.

Histochimic, celulele MSR = feocromocitele apartin sistemului APUD (contin enzime care capteaza si decarboxileaza precursorii aminelor). Reactia cromalinri caracteristica presupune aparitia unui pigment brun în prezenta bicromalnlm di-potasiu si se datoreaza prezentei epinefrinei (adrenalinci).

C ATECOL AMINELE

Hormonii principali MSR sunt: adrenalina (A), norudrcnulinu (NA) tji dopamina (DA) = catecolamine = amine biogene cu nucleu fcnolic dihidroxilttl

Biosinteza catecolaminelor se face în patru trepte:

tirozina -> dihidroxifenilalanina (DOPA) -> dopamina -> norudrenalinfi .-* adrenalina.

Prima etapa este catalizata de tirozinhidroxilaza, iar ultima de PNMT (fcnilc-tanolamin-N-metil transferaza), a carei formare la acest nivel este indusa de concentratia crescuta de cortisol.

Prin intermediul catecolaminelor secretate, MSR intervine alaturi de sistemul
nervos simpatic în stress, fiind primul sistem neuroendocrin care reactioneaza în
stress prin:

adaptare metabolica: energetica si homeostazica;

adaptare circulatorie: hemodinamica;

adaptare comportamentala: reactiile "furie-atac", "friea-fiiga".

« Catecolaminele actioneaza asupra alfa (a) si beta ((3) receptorilor, iar dopamina

asupra receptorilor dopaminergici.         ; ^r

Actiuni alfa-mimetice x"...-

Receptorii alfa sunt: .'.'.'- '>^: '""'^

alfa l: stimulati de adrenalina mai mult decât de noradrenaliria;

alfa 2: stimulati egal de adrenalina si noradrenalina.

Actiuni alfa l: ^i;

'' -^vasoconstrictie prin actiune Asupra musculaturii netede a vaselor sanguine mari, vaselor subcutane, vaselor mezenterice, vaselor renale, vaselor hepatice, venelor; *' - contractia: uterului, miometrului, irisului, capsulei splenice;

inhibarea secretiei i

la nivel hepatic - actiune hipewdcem«|^i||^tsterea gluconeogenezei

"

Actiuni alfa 2:

la nivelul glandelor sudoripare de la nivelul palmelor si talpilor;

asupra neuronilor si celulelor cromafine, presinaptic. Actiuni hota mimetice: Receptorii beta sunt:

beta l : actionati egal de A si NA; ₍

beta 2: stimulati preponderent de A. ' '
Actiuni helu 1:

la nivelul miocardului: efect inotrop pozitii,' cronotrop pozitiv, batmotrop
pozitiv, droiuottop pozitiv; ^:

-pe adipocit: lipoliza;

la nivel hepatic: hipcrglicemie prin glicogenoliza;

pe musculatura neteda a intestinului: relaxare.
Actiuni beta 2:

vasodilatatie prin efect asupra musculaturii netede a vaselor muschilor striati,
vaselor coronare si cerebrale;

bronhodilatatie;

relaxarea intestinului si a miometrului;

la nivel endocrin determina secretie de:

glucagon la nivelul celulelor pancreatice,

renina în aparatul juxtaglomerular,

parathormon din celulele paratiroidiene,

tiroxina din celulele foliculare,

calcitonina din celulele C, /, 1 / . 1

gastrina din celulele D gastrice,      . ,. . '

mcliilnninâ din pincalocit; _{Tf f} >

la nivelul fibrei musculare striate

p.licoli/,ft cu lactacidemie,

contractie.

Rcglau-a functiei medulosuprarenale depinde de:

controlul neurogen, prin intensitatea stimulului nervos;

autoreglarea prin fecd-back local intracelular catecolarmnele intervenim'
prin fecd-back negativ asupra primei etape a sintezei lor;

controlul umoral:

stimularea productiei de cortisol, histamina, bradikinina, angiotensin;

inhibarea secretiei: endorfme, enkefaline, prostaglandine E;

reglare la nivel de receptori, a caror afinitate si numar depind de cantitate
de CA, factori fizico-chimici locali (temperatura, oxigenare, pH).

Excesul de catecolamine poate aparea din formatiuni tumorale MSR (fe cromocitom) sau din tesutul cromafin extraadrenal (paraganglioame), determinare un tablou clinic complex dominat de criza vegetativa paroxistica (caracterizata

prin: hipertensiune arteriala, paroxistica, tulburari de ritm cardiac, transpiratii, cefalee, dureri, paloare, piloerectie, anxietate, tremuraturi), sfârsitul ei manifestân-du-se prin: poliurie, congestie.tegumentara, bradicardie, uneori hipotensiune arteriala.

HORMONII CORTICOSUPRARENALI       ,- ;

..l.iu.u:: - .-'-L: . b;/?!. ii. .:.:'!.. t ^;;  -

Hormonii corticosuprarenalei sunt:       . '".v^-^ ':::-, ..',

;;H - mineralpcorticoizii secretati în zona glomerulaira;; -,.j vu ; ,;;o o:':/./

glucocorticoizii secretati în zona fasciculata; ... . ._:.. rij^j .>;r>: -. - ksc-j/

sexoizii secretati în zona reticulara. Hormonogeneza corticosuprarenala utilizeaza drept material de baza coleste-

rolul, biosinteza având loc în numeroase etape, ce se succed strict si sunt controlate
enzimatic. Bateria enzimatica specifica fiecarei zone o face capabila de a secreta
majoritar un anumit tip hormonal. .._/;it

Aldosteron

(1) 20 alfa hidroxilaza; (2) 20^2g,,desmolaza; (3) 3 beta-hidroxisteroid dehidrpgenaza; (4) A₅-A₄ izomeraza; (5) 17 alfa-hidroxilaza; (6) 17-20 desmolaza; (7) 21 hidroxilaza; (8) 11 beta hidroxilaza; (9) enzime de prelucrare a carbonu­lui 18; (10), enzime de prelucrare a carbonului 19; (11) sistemul de aromataze; (12) 17-cetoreductaza.

între hormonii cprticosteroizi exista asemanari structurale, ceea ce le ofera si unele similitudini .de actiune fiziologica. Ei actioneaza pe celule tinta stimulând sinteza de proteine active. Dupa ce strabat membrana celulara, se leaga de receptorii citosplici specifici, se îndreapta catre nucleu, unde se leaga de ADN, determinând transcriptia genei cu inducerea formarii de proteine: enzime specifice, raspunzatoare de actiunea hormonala.

16- Anatomia si fiziologia omului -cd. 116

'.." , 'HORIVfONBMINERALOCORTICOIZI , ; : , f

-" . .: .- :.-^:rf'M>t(îvr' .t.TM^C.rj ' ;

Sunt corticoizi cu actiunopredommant metabolica, si anume; asupra echilibru­lui electrolitic. Cel mai activ hormon al seriei îl reprezinta aldosteronul (ve/i schema).

Actiuni:         "' '" -'. ^^ ' ' ¹-!

scad eliminarea renala de sodiu (Na⁺), peste 99% din sodiul din filtratul
glomerular fiind reabsorbit la nivelul tubului contort dîstal;

concomitent se reabsoarbe'si clorul, iar reabsorbtia de clorura de sodiu
antreneaza reabsorbtia apei; ^!

retentie hidrosalina în spatiul extracelular cu:

. modificarea permeabilitatii celulare prin intrarea'Na* în celula si iesirea K⁺, ' - . cresterea volumului circulant, cu repercusiuni asupra TA,'': -. -'' ' - reabsorbtia Na⁺si eliminarea K⁺se produce si la nivelul:         ^: 'J

epiteliului canalelor salivare si al glandelor sudoripare,        .>'

epiteliului celulelor epiteliale ale tractului gastro-intestinal.

Modul de actiune al proteinelor active induse de aldosteron se explica prin mai multe ipoteze:

ipoteza permeazei: proteina mareste pasiv permeabilitatea celulelor
tubulare pentru sodiul din lumen,

ipoteza metabolica: proteina ar stimula oxidarea substraturilor formând
astfel energia necesara transportului ionic,

ipoteza pompei de sodiu: proteina ar mari activitatea pompei de sodiu.

asupra metabolismelor: glucidic, lipidic, protidic - actiune practic nula;

asupra procesului inflamator, pe care îl agraveaza prin:

rol proflogistic, ;_:,-. r, ,: = ? ;

activarea proliferarii fibroblastilot si a necapilarelor, "'^II<; -^:

marirea permeabilitatii capilare si a exsudatului,

activarea diapedezei.

Reglarea secretiei mineralcorticoizilor se realizeaza prin mecanisme multiple:

sistemul renina-angiotensina: mecanismul principal; activat de scaderea
volumului circulant si/sau scaderea concentratiei de NaCl la nivelul nefronului
distal, care activeaza baroreceptorii si chemoreceptorii si determina descarcari de
renina la nivelul aparatului juxtaglomerular, apoi formarea angiotensinei I si II,
care activeaza celulele glomerulare cu secretia de aldosteron; -

variatiile concentratiilor plasmatice ale sodiului si mai ales ale potasiului:
cresterea potasiului stimuleaza biosinteza aldosteronului si invers;

ACTH-ul stimuleaza secretia de aldosteron, dar necesita cantitati mai mari
decât secretia de glucocorticoizi pentru aparitia efectelor;

secretia de aldosteron este stimulata si de stress (agresiuni fizice si psihice)
si creste în timpul zilei în perioada când se depune o activitate în ortostatism.

Excesul de mineralocorticbizi: antreneaza retentie creslcuta de¹ sodiu si apa,
cu cresterea volemiei si eliminare masiva de'potasiu; produce leziuni vasculare de
tip degenerativ sclerotic, antrenând fenomene de ischemie fenala-(cu eliberare d6
renina) si scleroza renala. * ,r

^ '.:. --> ' .. ..:-H" _;"- .. .i-

Hipokaliemina antreneaza alcaloza, scaderea excitabilitatii celulare si blocarea zarii fosforului în metabolismul glucidic, urmata de tulburari energodinamice. Excesul de mineralocorticoizi, de aldosteron, recunoaste drept cauza cel mai vent un adenom de glomerulara si se traduce clinic prin manifestari rezultate modificarile mai sus enumerate, care se pot grupa în: hipertensiune arteriala permanenta, sistolo-diastolica, constanta, bine tolerata; manifestari neuro-musculare astenie musculara cu accese paroxistice paretice si paralizii flasce, precum si semite; de hiperexcitabilitate neuromusculara si sindrom poliurie-polidipsie. ₍        Deficitul de mineralocorticoizi duce la imposibilitatea retentiei sodiului, cu pierderea masiva urinara a Na si CI si scaderea eliminarii potasiului cu cresterea jmasiva a potasiului sanguin si a ionilor de hidrogen, consecutiv carora scad volemia si presiunea'¹ osmotica extracelulara, scade debitul cardiac cu tendinta la colaps, hiperhidratare'celulara, tulburari neuro-musculare.

HORMONII GLUCOCORTICOIZI

Au actiuni predominant metabolice si se datoreaza activarii transpozitiilor între glucide, lipide si proteine (implicând ficatul, tesutul adipos si muschiul scheletic), ' 'Hormonul cel mai activ al seriei este reprezentat de cortizol (vezi schcinit), Actiuni:

pe metabolismul glucidic: sunt hormoni hiperglicemianti:

cresc depozitele de glicogen prin gluconeogeneza pe seama proteinelor,
.. sqad utilizarea periferica a ..glucozei, inhibând fosforilarca glucozei,

pe metabolismul proteic:

inhiba sinteza de ADN s^ ARN, scazând sinteza.de proteine = efect
antianabolic proteic,

i::.;;;t;v»cresc catabolismul proteic, :&»: ... jjj.x- i

; rm- asupra metabolismului lipidic: ..'&&> . .-> ..../wnu.y .;.';;

' . mobilizeaza grasimile din depozite, ^?

redistribuie tesutul adipos în zone cu topografie caracteristica, ' ' '
. au actiune permisiva pentru adrenalina, glucagon si hormonul de crestere

în mobilizarea acizilor grasi si a glicerolului din trigliceride,

potentarea acestor efecte poate fi contracarata de insulina, eliberata ca
raspuns la hiperglicemia provocata de glucocorticbizi si care are efect lipogenefic,

la nivel hepatic au efect anabolic, prin inductie enzimatica:

stimuleaza gluconeogeneza,

cresc transportul aminoacizilor,

cresc sinteza de acizi nucleici si proteine, ; , .
t.,,, «cresc formareaenzimelorhepatice; . ", ,

asupra echilibrului hidroelectrolitic: efecte slabe:' < ^r"rnfr,
..i;.* cresc reabsorbtia sodiului la nivel renal,-? b. trii -,

cresc eliminarea de potasiu; «6, >,

, - la nivelul osului: , ;_r ,,|_3f.,

inhiba . cresterea matricei colagenice,.,.

. osteob.tastele; V-W^«

favorizeaza pierderea calciului si fosforului dtri os th
poroza si hipcrcalciurie;

efect: . antiinflamator prin:

stabilizarea membranei lipozomale,

' ^; .- inhibarea migrarii leucocitelor la locul lezat; ^::

reducerea capacitatii de aderare a granulocitelof la
endoteliul lezat,

inhibarea . fibroblastilor,

. formarii chininelor, prostaglandinelor,

stimuleaza formarea de catre monocite si macrofage a
unor peptide, ce îndeparteaza polimorfonuclearele de
la locul lezat;

antiflogistic '^:;;'"-^: ".'

anticicatrizant . in'H>. .:;.';'' . ^; .:".'': '..

antisclerogen ".".. " /::

inhiba procesele de aparare naturale, ^;-f_JV-^.' ..,.,'<#*'..*.>&. .--v. .
, - actiune antiproliferativa,

la nivel sanguin: policitemie, leucocitoza cu neutrofile, limfopenie cu eozinopenie,

cresc secretia peptica si de acid clorhidric a stomacului.
Reglare:

depinde strict de ACTH, atât în conditii bâzâie cât si consecutiv diferitelor
stressuri. ,

Actiunea ACTH-ului se realizeaza prin stimularea-sistemului adenilat-ciclaza-cAMP.

ACTH-ul, a carui secretie se afla sub control CRF-hipotalamic, determina cresterea concentratiei plsmatice a cortizolului;

soci cti» corti/olului prezinta un ritm circadian de secretie suprapus secretiei episodici¹, cu o concentratie plasmatica scazuta seara si în primele ore de somn; dupfl < A orc de somn, începe sa creasca, atingând un vârf secretor înjurai orei 8 ilimiiu'iitii,

coiti/.olcmiii creste ca raspuns la agresiuni fizice severe (efort fizic intens, liumiilismc, interventii chirurgicale, arsuri, pirogeni), hipoglicemie;

mentinerea cortizolcmiei normale se realizeaza prin inhibitia, respectiv feed-bnck ncgntiv specific realizat de glucocorticoizi (cortizol) asupra secretiei de CRJF si ACTH (inilibitic rapida ce depinde de rata cresterii cortizolului si inhibitie întârziata prin mecanisme dependente de timp si doza).

Excesul de glucocorticoizi antreneaza modificari complexe: .! . - hiperglicemie pâna la diabet sterolic prin:

activarea absorbtiei intestinale a glucozei,

inhibarea enzimei ce catalizeaza formarea glucozo-6-fosfatului, glucoza
ramânând în circulatie,

activarea enzimei ce desface glucozo-6-fosfatul, crescând glucoza,
circulanta,

Fig. 12.8. A si B: Sindrom Cushrag. adipozitate depusa predominant

facio-tronculo-abdominal, striuri evidente.

activarea gluconeogenezei,

scaderea utilizarii periferice a glucozei, scaderea oxidarii tisulare si
tulburari ale ciclului Krebs,

; ,, - accentuarea catabolismului proteic cu exces de aminoacizi, care ajung în cantitati crescute în ficat unde sunt degradati: din cei glucoformatori ia nastere acid piruvic ce ia calea Embden-Mayerhof, formând glicogen.iar cei cetoformatori dau produsi,utilizati în liponeogeneza, cu exces de amoniac (cu cresterea eliminarilor urinare de acid uric, uree si azot neproteic;

redistributia tesutului adipos, prin efectul lor lipolitic si liponeogeneza
controlata de insulina; în fazele severe epuizare pancreatica, marasm metabolic,
emaciere.

Aceste tulburari caracteristice excesului de glucocorticoizi antreneaza un .complex,de-semne si simptome care contureaza sindromul suprarenometabolic (sindromul Cushing), la al carui tablou poate contribui si excesul de mineralo-corticoizj: si androgeni suprarenali (fig. 12.8).

Deficitul de glucocorticoizi determina:

hipoglicemia de fond cu tendinta la crize hipoglicemice, explicata prin:

activitatea insulinei neantagonizata de cortizol, _f j, . . <\ :;..<..

deficitul gluconeogenezei pe seama proteinelor, i<_;-,-.;...>(.

scaderea depozitelor de glicogen hepatic si muscular,

scaderea ratei de secretiei a adrenalinei (a carei sinteza necesita prezeny
cortizonului);

scaderea depozitelor de lipide, scaderea lipemiei si a colesterolemiei,

cresterea corpilor cetonici si cetoacidoza si o serie de modificari comple
la care, adaugându-se si deficitul de mineralocorticoizi si androgeni, conti
tabloul clinic al insuficientei corticosuprarenale.

ANDROGENII SUPRARENALI

Sunt reprezentati de dehidroepiandrosteron, dehidroepiaridrosteron sulfat! androstendion, precum si testosteron în doze mici.

Actiuni: |

intervin în procesul de sexualitate, participând .la pubertate alaturi
hormonii gonadici la definirea caracterelor sexuale secundare, realizând adrenai

anabolizanti proteici: retin azotul si-1 utilizeaza pentru sinteze proteice

stimuleaza osteogeneza:

cresc absorbtia intestinala de calciu,

cresc fixarea calciului pe matricea osoasa

cresc continutul în glicogen al ficatului,

favorizeaza cresterea, dezvoltând masa somatica si în doze mici stimulea
cartilajele de crestere,

actiune tonica si stenica asupra SNC,

intervin în echilibrul vegetativ al individului,

exercita o puternica actiune trofica generala. ~"  * .
Reglare:

se face predominant de catre ACTH, _t ,

intervin si - LH, PRL

- prostaglandinele, în mentinerea integritatii trofice a reticulatei.

'.-.'" Excesul de hormoni androgeni corticosuprarenalrpoate aparea în orice moment al evolutiei individului, continuând clinic sindroamele adrenogenitalc: congenital si dobândit.

în forma congenitala, printr-un deficit enzimatic pe calea gluco- si/sau mineralcorticoizilor, se dreneaza toti precursorii pe calea androgena, iar excesul androgenilor antreneaza tulburari ale procesului de sexualitate: un sindrom de virilizare care la sexul feminin determina un sindrom polimalformativ genital, numit pseudohermafroditism feminin cu intersexualitatea organelor genitale externe, care netratat evolueaza catre o pseudopubertate precoce heterosexuala, iar la baiat, hiperpigmentarea zonei genitale si dezvoltarea penisului care, în timp, duce la pseudopubertate precoce izosexuata.

Sindromul adrenogenital dobândit cu debutprepubertar afecteaza dezvoltarea pubertara si antreneaza în final hipotrofie staturala = nanism hiperandrogenic, iar forma cu debut postpubertar, frecvent de cauza tumorala (a zonei reticulate), determina la femeie defeminizarea elementelor câstigate la pubertate si aparitia fenomenelor de masculinizare. . * ''j.:..v;:--.-?.oî';' "!'^; >i";

* "^:*

ANATOMIE ^/J ' '

, Pancreasul este situat abdominal retroperitoneal, anterior de vertebrele L-L_V .cântareste 100 g si este alcatuit din cap, istm, corp si coada. Este format din lobuli care contin:

glande acinare exocrine care sintetizeaza si secreta enzimele digestive
majore si reprezinta pancreasul exocrin;

insulele endocrine Langerhans cu celule insulare, separate de celulele
acinare printr-un strat subtire de tesut reticular; sintetizeaza hormoni pcptidici si
reprezinta pancreasul endocrin.

Celulele endocrine pancreatice erau considerate clasic de origine cndodci miil» ca si celulele pancreasului exocrin; s-a emis însa ipoteza ca deriva din ncuinci'lo dcrm si ca apartin sistemului APUD (Amine Precursor Uptake and Dccarboxylitlum)

Insulele Langerhans în numar de 890 000- l 000 000 rcpre/.inlil In om l ,"' . din greutatea pancreasului, sunt ovoide si au dimensiuni variind între 50 si 200 pin

Pe baza caracteristicilor ultrastructurale s-au descris mai multe tipuri crlulnir

celulele A (afla, a) - care reprezinta 15-20% din ccluluritatc si srerclA
glucagonul;

celulele B (beta, P) - 75-80% - secreta insulina. Sunt celule cu un bopt
reticul endoplasmic, cu un nucleu rotund sau ovalar, separate de capilarele insuleloi
prin doua membrane distincte între care se afla fibre nervoase. Studii ultra.stnidunilt
au evidentiat un citoschelet format din microtubuli se contin o substanta "nction
like", cu rolul de a conduce veziculele mature spre membrana celulei beta;

celulele D (8, delta, tip IV), situate în vecinatatea celulelor A, care scnci.i
somatostatina;

- celulele G: rare, situate la periferie, secreta gastrina (punct de plecare penii n formatiunile tumorale în sindromul Zollinger-Ellison);

celulele S - extrem de rare, seamana cu celulele secretoare de serotonina;
- celulele C-(tip III)- secreta peptide biogene active;

- celulele D^ - secreta VIP (polipeptidul vasoactiv intestinal);

- celulele E (PP) - secreta polipeptidul pancreatic;
w"       - celulele P - secreta bombesina. ^t!

Toate celulele insulare au inervatie colinergica si adrenergica.

' ' "''''..' " ' sa i, ";v

^> ' INSULINA

-^! . Este un hormon polipeptidic, fiind prima proteina a carei structura biochimicii a fost lamurita. Contine 51 aminoacizi, cu o greutate moleculara de 5 700 6 100 daltoni si este formata din doua lanturi polipeptidice, lantul A cu 21 de aminoiici/i.

^J6are'este acid si lantul B cu 30 de aminoacizi care este bazic, lanturile fiind legatr
prin doua punti disulfidice. Gena pentru sinteza insulinei este localizata pe bra(ul
scurt ai'cromozomului 11. -v»? .

" .

Este sintetizata sub'forma unui precursor eu 86 de aminoacizi ce contine si peplidul C, numit proinsulina, si din care prin clivaj proteolitic deriva insulina. Pe mftsnra ce este eliberata din proinsulina, insulina cristalizeaza, cu nivele crescute de ioni de /inc.

Actiuni

mtcractioneaza cu receptori stereospecifici prezenti în membrana externa i» unui mare numar de tipuri celulare, numarul'cel mai mare de receptori fiind la nivel: hepatic, muscular, tesut adipos.

Dupa legarea de receptori, complexul insulina-receptor se intemalizeaza si declunsea/ft el'ectcle specifice = principalul hormon hipoglicemiant. la nivel hepatic:

stimuleaza - fosforilarea glucozei, glicogenogeneza, glicoliza, suntul
pentozofosf'atilor, sinteza de proteine, lipogeneza;

creste cantitatea de ATP, ADP si ARN,

creste utilizarea magneziului si potasiului,

inhiba: glicogenoliza si gljconeogeneza, lipoliza, cetogeneza., utilizarea
alaninclor si a altor substante;

la.nivel muscular:

stimuleaza captarea glucozei si fosforilarea ei,

stimuleaza: glicoliza si formarea de ATP, glicogenogeneza si cresterea
nivelului muscular de glicogen, .

creste sinteza de proteine si nucleotide;

.s      - la nivelul tesutului adipos: . '

creste captarea glucozei,

stimuleaza glicoliza cu formarea glicero-3-fosfatului, care va creste
sinteza de trigliceride; - ^;

stochca/a trigliceridclc, ;m;:V .

inhiba activitatea lipazei, deci lipoliza;

inhibi'i secretia de glucagon. ' ' i       .nj,

i       Ri'uhimi secretiei de insulina

Cilimnia este principalul mecanism, fririd unul din feed^:-back-urile din
urgnnixin în care relatia stimul-efector este cea mai strânsa.

Administrarea de glucoza duce la eliberarea insulinei în doua faze: initiala si tardivii (în cate intervin si intermediari glicolitici);

-- secretia de insulina este stimulata si de hexoze (manoza, fructoza), pentoze
(ribo/a), aminoacizi, corpii cetonici, agentii beta-adrenergici, glucagon, stimularea
vagala, sul lonil-urce, tcofilina si amplificata de hormonii gastrointestinali (gastrina,
secretina); ,

secretia este inhibata de: agentii alfa-adrenergici, blocantii beta-adrenergici,
diuretice tiazidice, somatostatina.

Deficitul de insulina determina hiperglicemie, iar la nivel hepatic .captarea, i acizilor grasi liberi si conversia catre cetone; la nivelul tesutului adipos: scaderea-j sintezei de trigliceride si stimularea lipolizei cu eliberarea acizilor grasi liberi în circulatie,tl Absenta relativa sau absoluta de insulina defineste DIABETUL ZAHARAT, boala

cronica de metabolism cu hiperglicemiei glucozurie si perturbari ale metabolismu­lui lipidic si pro'tidic, iar clinic caracteristic: poliurie, polidipsie, polifagie.

Excesul de insulina antreneaza hipoglicemie cu manifestari clinice adre-nergice si neuroglicopenice.

GLUCAGONUL _; , .

Este un hormon polipeptiiic, format dintr-un singur lant cu 29 de aminoacizi. Are o greutate moleculara de 3 450 daltoni, este sintetizat la nivelul celulelor alfa pancreatice, iar gena este localizata pe cromozomul 2.

Actiune

actioneaza la nivelul unor receptori specifici de membrana prin activarea
sistemului adenilat-cielaza-cAMP.,

, - este^hormon hiperglicemiant si are rolul de a realiza, prin interactiune cu insulina, homeostazia glucozei, i - la nivel hepatic:

activeaza glicogenoliza, fiind cel mai activ agent glicogcnolitic,

frâneaza glicogenogeneza,

stimuleaza gluconeogeneza: creste sinteza glucozei din piruvat, lactat si
aminoacizi,

stimuleaza ketogeneza.

nu are efecte la nivel muscular, la acest nivel efecte majore având cate-
colaminele,

- stimuleaza secretia de insulina - particular dupa absorbtia de aminoacizi,

la nivelul tesutului adipos: în doze crescute stimuleaza lipoliza.
i; Reglare

nivelul glicemiei participa la reglare: hiperglicemia are efect inhibitor asupra
secretiei de glucagon, dar necesita prezenta insulinei.

Secretia de glucagon este stimulata de: hormonii de stress (cortizol, hormon descrestere, catecolamine, beta-endorfine), stimularea vagala, colecistokinina (CCK), polipeptidul gastric inhibitor (GIP), aminoacizi (arginina, alanina). '" ; '''Secretia de glucagon este inhibata de: somatostatina, hiperglicemie, nivele crescuie ale insulinei.

ENDOCRIN, , ,

, a , v \

.Ut, -Jl⁽ fi

!.';.;.,-;« h ,--1 ANATOMIE

,: Ţesticujybadult - gonada masculina are forma ovoidala, consistenta elastica, dimensiiuni,4^§icm x 2,5 cm x 3 cm si greutate aproximativ 25 g. Este alcatuit dintr-un învelis.'fîbros, albugineea, stroma conjunctiva si parenchim.

:

în parenchinvse gasesc 200-300 lobuli conici sau piramidali, cu vârful orieni spre mediastinul testicular. La nivelul fiecarui lobul se gasesc 3-5 tubi seminiferî contorti.

Tubii seminiferi, la adult, sunt alcatuiti dintr-un epiteliu pluristratificat poli­morf, asezat pe o membrana bazala hialina, epiteliu ce contine:

celulele Sertoli cu rol trofic secretor (inhibina si alte peptide),

celulele liniei germinale: în diferite faze ale spermatogenezei (spermato-
gonie -> spermatocit de ordinul I -> spermatocit de ordinul II -» spermatida ->
spermatozoid).

în spatiul interlobular se afla tesutul interstitial al testiculului în care se gasesc celule interstitiale Leydig ("glanda diastematica"), celule cu reticul endoplasmic putin dezvoltat, putine mitocondrii, rari ribozomi, formatiuni lipoidice si cristale Reinke. Ele sintetizeaza androgenii testiculari.

Vascularizatia testiculului este asigurata de artera testiculara ramura din aorta abdominala, artera deferentiala din artera vezicala inferioara si artera cremasteriana din artera epigastrica inferioara.

Vena testiculara dreapta dreneaza în vena cava inferioara, iar cea stânga în vena renala.

ACŢIUNILE TESTOSTERONULUI

Testosteronul este secretat de celule interstitiale Leydig. La nivel tisular, sub actiunea 5 alfa-reductazei este convertit în dibidrotestosteron, hormonul activ tisular.

Mecanismul de actiune: legarea de proteina citozolica de transport,
complexul format ajunge la nucleu, iar intranuclear se cupleaza pe cromatina
sexuala, declansând transcriptia genei si sinteza de proteine specifice, raspunzatoare
de efectele tisulare;

în perioada embrionara: testosteronul induce diferentierea si dezvoltarea
masculina a' tractului genital:

duetul Wolffse diferentiaza în epididim, canal deferent, vezicula semi­
nala, uretra membranoasa;

sinusul urogenital si mugurii sexuali se dezvolta ca organe genitale
externe masculine, în aceeasi perioada, duetele mulleriene involueaza sub influenta
MIF (factorul de inhibare a duetelor Miiller) secretat de celulele Sertoli;

testosteronul masculinizeaza centrii comportamentului si ai secretiei de
LH, prin actiunea sa la nivelul structurilor hipotalamo-hipofizare;

la pubertate: testosteronul determina dezvoltarea organelor genitale externe
(penis, scrot) si a caracterelor sexuale secundare masculine (pilozitate, laringe,
pulsiuni sexuale etc.);

la adult: mentine caracterele sexuale somatice si psihice dobândite;

efecte nespecifice:

la nivelul tegumentelor, testosteronul are'fea principali receptori glandele
sebacee, a caror secretie o stimuleaza si foliculul pilos din zonele androgen depen­
dente: pubiana, axilara, faciala, presternala, perimamara, linii albe;

.asupra tesutului muscular: androgenii stimuleaza sinteza de proteine,
favorizând dezvoltarea musculaturii striate;

- asupra sistemului osos: intervin în formarea tramei proteice a osului si depunerea cristalului osos, accelereaza închiderea cartilajelor de crestere;

; -.asupra sistemului nervos central: stenicizanti, activatori motori prin efectele erotizante ale testosteronului asupra starii psihice;

-stimularea eritropoiezei.

Reglare

Factorul hipotalamic Gn-RH (gonadotropin-releasinghormone) elibereaza
la nivel hipofizar FSH si LH sau ICSH.

Sub efectul ICSH(LH) celulele Leydig se maturizeaza si are loc hormonogenezu, în timp ce FSH-ul stimuleaza activitatea celulelor Sertoli si spermatogcncza.

Feed-back-ul negativ se închide pentru LH cu nivelul testosteronului si pentru FSH cu inhibina.

Deficitul total de testosteron în timpul vietii embrionare dctcrminfl lipsa dezvoltarii organelor genitale interne si externe de tip masculin; deficitul pmtml, asociat sau nu cu deficitul factorului de inhibitie mulleriana, antrcnca/rt tlilt'iile grade de intersexualitate.

Deficitul aparut în copilarie/prepuber determina întârzierea dc/voltAril pubertare si aspectul eunucoid prin întârzierea închiderii cartilajelor de crestere,

Deficitul aparut postpubertar duce la regresarea caracterelor sexuale secun­
dare dobândite. --s-i,V:-. .

OVARllk ENDOCRIN

ANATOMIE

Ovarul - gonada feminina - la femeie adulta are greutatea de 4-8 g, diametre 2,5-5 x 2 x l cm si este alcatuit din: învelisuri (epiteliul germinativ Waldeyer si albugineea), corticala ovariana alcatuita dintr-o stroma laxa în care se gasesc foliculii ovarieni în diferite stadii de dezvoltare: folicul primordial -> folicul primar -> secundar -> preovulator, cavitar, de Graaf si medulara ovariana ce contine tesut conjunctiv lax cu fibre musculare netede, vase sanguine, limfatice, filete nervoase si celule hilare Berger.

Vascularizatia ovariana este asigurata de artera ovariana, ramura din artera aorta, care se anastomozeaza cu ramura ovariana a arterei uterine, ramura din artera hipogastrica.

Venele au traiect comun cu arterele.

Inervatia este vegetativa.

Sub raport .functional, ovarul matureaza si elibereaza periodic ovocite apte pentru fecundatie si secreta hormoni sexuali.

Foliculogeneza recunoaste mai multe etape: recrutarea foliculara, selectia foliculara si perioada de dominatie a foliculului si apoi a succesorului'sau, corpul galben, format dupa ponta ovulara, care la rândul sau involeaza în corpus albicans daca nu a avut loc ovulatia.

De la începutul evolutiei unui folicul primordial pâna la sfârsitul corpului jtiillicn trec 28 /ilc ± 2: este durata de evolutie a unui folicul si constituie ciclul ibliailur: primele 14 zile faza folicularâ, iar urmatoarele 14 zile faza Iuteala, sepa­rate de ovulatic.

ACŢIUNILE HORMONILOR ESTROGENI

La nivelul foliculului ovarian si ulterior al corpului galben se secreta estrogeni.

în faza de maturare a foliculului din ziua a 5-a a ciclului folicular, estrogenii cresc progresiv de la 50 pg/ml pâna la 400 pg/ml, vârf atins cu aproximativ 36 de ore înaintea pontei ovulare. Apoi are loc o prabusire a valorii lor, urmata de o noua crestere pâna catre a 25-a zi, când ating al doilea vârf mult mai scazut decât primul, scazând apoi progresiv.

în faza de evolutie a corpului galben, secretiei de estrogeni i se adauga si secretia de progesteron, ale carei valori în primele 14 zile sunt sub l ng/ml, apoi trese masiv si brusc la 20 ng/ml catre ziua a 24-a, începând apoi sa scada brusc.

Deci, de-a lungul ciclului folicular, secretia hormonilor ovarieni are doua faze: faza estrogenica primele 14 zile si faza estroprogesteronica urmatoarele 14 zile.

Estrogenii . actioneaza prin fixarea de receptorii citosolici specifici, complexul receptor citosolic-estrogen este translocat în nucleu, initiaza transcriptia si creste sinteza de proteine specifice;

determina aparitia caracterelor sexuale secundare la pubertate;

la nivelul ovarelor actioneaza ca adevarati "hormoni de crestere" asupra
foliculilor ovarieni, prin efect direct asupra cresterii foliculare si indirect crescând
sensibilitatea acestora la gonadotropi.

la nivelul trompelor

la nivelul mucoasei cresc numarul si înaltimea celulelor ciliate,

cresc contraetilitatea si tonusul lor bazai.
-la nivelul uterului

pe miometru produc hiperplazie si hipertrofie,

pe cndometru produc modificarile caracteristice fazei proliferative a
ciclului cndometrial: cresterea numarului celulelor stromale si imbibitia cu apa,
cresterea arterelor spiralate, dezvoltarea glandelor endometriale,

pe col produc cresterea glerei cervicale în faza foliculara.

la nivelul vaginului si vulvei modificarile sunt mai evidente la pubertate;

sânul: estrogenii stimuleaza dezvoltarea canalelor galactofore, a stromei, a
depunerii de grasime, pigmentarea areolei;

efectele metabolice:

produc retentie tisulara de apa (edeme premenstruale, favorizeaza HTA),

efect diabetogen - neclarificat,

actiune antiaterogena pe metabolismul lipidic, i

scaderea resorbtiei osoase si a concentratiei parathormonului
d«^v - efect trofic la nivel tisular

Intervin în reglare prin:

-feed-back negativ al estrogenilor asupra secretiei de gonadotropine, ce se exercita la nivelul nucleului arcuat hipotalamic pe neuronii ce secreta Gn-RH,

-feed-backpozitiv: pic-ul estrogenilor preceda cu 36-72 de ore si descarca pic-ui ovulator al LH-ului, inhibând substanta P, peptid cu actiune Gn-RH inhibitoare.

ACŢIUNILE PROGESTERONULUI

La nivelul organelor tinta efectele progesteronului sunt îndreptate în sensul diferentierii celulare:

asupra ovarelor: - progesteronul initiaza reluarea meiozei în ovulul din
foliculul recrutat;

efect protector fata de cancerul epitelial de ovar;

asupra trompelor: determina activitatea secretorie la nivelul mucoasei, scaderea contractilitatii musculare;

la nivel uterin:

pe endometrul pregatit de estrogeni, produce dilatarea glandelor endo-
metriale,'scade grosimea epiteliului glandular, creste activitatea anhidrazei Carbonice
endometriale cu rol în ovoimplantatie,

în stroma endometriala se produce transformarea pseudodeciduala si
pregatirea pentru ovoimplantatie,

reduce sinteza de novo a receptorilor pentru estrogeni, are efect anti-
estrogenic, realizând un efect protector fata de hiperplazia de endometru si cancerul
de endometru,

scade contractilitatea uterina si reduce riscul de aparitie a fibroamc-
lor uterine,

pe colul uterin: scade mucusul cervical si-i modifica proprietatile
fizicorchimice.

la nivelul vaginului: stimuleaza proliferarea si maturarea celulelor epitclialc,

la nivelul glandei.mamare stimuleaza diferentierea celulelor flcinllor
glandulari; diminua receptorii estrogeni si au efect antiestrogcn, opunându-ie

| actiunii proliferative a estrogenilor cu efect protector fata de cancerul de sin.
, în reglare, intervine în:

feed-back-ul negativ specific la nivel hipotalamic, cu scaderea frecventei
j pulsurilor GnRH si LH-ului hipofizar.

Efect hipertermizant: creste temperatura bazala în faza Iuteala a ciclului ovarian, . Efecte metabolice discutabile: .m >.;-diminuarea tolerantei la glucoza,

controversate pe metabolismul lipidic.

EPIFIZA (GLANDA PINEALĂ)

ANATOMIE

Este o glanda endocrina endocraniana, diferentiata din ependimul ventriculului 5 III cerebral, cu rol de traductor neuroendocrin.

Are originea neuroectodermala.

Are o greutate de 0,1-0,16 g si este situata între tuberculii cvadrigemeni si corpul calos cu tija implantata în zona posterioara a ventriculului III.

Este alcatuita din celule parenchimatoase - pinealocitele - si din celule interstitiale ependimogliale.

Este bine vascularizata, iar sângele dreneaza în vena centrala interna.

FIZIOLOGIA PINEALEI -

Glanda pineala are rol sincronizator, de organizare circadiana si sezoniera a functiilor cerebrale si endocrine, fotoperiodic, în special a celor corelate cu repro­ducerea, ciclul somn-veghe si echilibrul electrolitic.

Rolul de traductor neuroendocrin se manifesta prin transformarea influxului nervos mediat de neurotransmitator în secretie endocrina hormonala. Ea receptio­neaza influxul nervilor simpatici ai ganglionului cervical superior care aduc informatii asupra ritmurilor biologice endogene (de la nucleul suprachiasmatic), sincronizate cu lumina, prin tractul retinohipotalamic si îl transforma în secretie endocrina.

Secreta: . .

hormoni indolici: melatonina, ,. <

hormoni peptidici: argininvasotocina, angiotensina, fractiuni peptidice cu
efect antigonadotrop sau hipoglicemiante, ex. pinealina. >; '

Melatonina: este un hormon indolic, care:

se secreta dupa un ritm circadian, care are maxim noaptea,

sinteza cuprinde urmatoarele etape: triptofan -> hidroxitriptofan ->
serotonina -»N acetil 5 hidroxitriptamina -» melatonina;

actioneaza în special la nivelul centrilor neuroendocrini si sistemul nervos
central. y . . " . :

Vasotocina

este nanopeptid, înrudit cu vasopresina si pare a fi identica cusyasotocina
din neurohipofiza vertebratelor non mamifere,

are un ritm circadian de productie cu un maxim ziua. .
Rolurile organului pineal: s         '..

rol de organ fotoneuroendocrin, de "ceas biologie intern", alearuibîoritm
este sincronizat si traduce pentru organism fotoperioadele din mediuLextem;

rol tranchilizant asupra creierului, :

rol de irioaulator al reproducerii la animalele la care depinde de factori de mediu,
^-roljn metabolismul hidroelectrolitic (cu efecte de tip aldosteronic), glucidic,

; Udic si lipidic, v

ciclicitatea melatoninei este necesara pentru maturitatea timocitelor,

este implicat în ipotezele privind maturizarea sistemului nervos si declan­
sarea pubertatii.

S-au erois ipoteze ca pubertatea precoce asociata tumorilor pinealei s-ar datora lipsei hormonilor pineali, pe când hipogonadismul asociat acestora ar exprima hiperfunctia pinealoamelor diferentiate.

TIMUSUL

ANATOMIE

Timusul este un organ limfoepitelial. Componenta epiteliul.! se dc/voli.i împreuna bir'paratirbidele din pungile branhiale III si IV. Initial .i|ure muf.iinli jpitelial, care apoi va fi populat cu celule limfoide precursoare (pioiunociir) un grate'dintnaduva, care la nivelul timusului, sub influenta celulelor i-piicliali¹ iinucc si a hormonilor pe care îi secreta, se vor diferentia si matura în < rlulc liinloidc imunocompetente, stadiu în care parasesc timusul, circulând în .-.Mire si limfB fi populeaza organele limfoide periferice (splina, ganglioni limfatici, placi Pcyor),

La nastere, timusul cântareste 11 g, este complet dezvoltat, dar continua h| creasca, astfel ca la pubertate ajunge la 35 g, apoi va involua în timp sub formii unui tesut adipos cu resturi limfo-epiteliale.

Timusul este situat în mediastinul superior, retrosternal. Este acoperit de o capsttl|i.,fjbroasa si contine doi lobi, divizati de septuri fibroase în lobuli poligonali.

Lobulii au o zona centrala - medulara si o zona periferica - corticala, care este, rnai bogata în limfocite.

FIZIOLOGIE

cit j':

Timusul secreta hormoni cu capacitatea de a influenta functia imuna, cu rol asupra maturarii si câstigarii competentei limfocitelor T. Din timus s-au obtinut prin extractii si purificare substante polipeptidice si lipidice.

Substante polipeptidice:

- timozina: în special fractiunea 5 a fost studiata si are rolul de a restabili functia imuna, functie ce a fost în prealabil abolita prin timectomie neonatala;

reface imunitatea celulara si matureaza functia limfocitelor T,

accelereaza rejectia grefelor,

induce diferentierea limfocitelor T (citotoxice, helper, supresor),

faciliteaza productia de limfokine, ."./';..

creste procentul de celule formatoare de rozete E în sângele;periferic.
-factorul umoral timic (THF) - actiune: . faciliteaza dezvoltarea'imunitatii i

dependente de celulele T.

timopoictina (TP): j!

stimuleaza inductia diferentierii protimocitelor în timocite^ie*

creste concentratia cAMP si cGMP întimocite si limfocitep -..

stimuleaza transcriptia si translatia ADN în limfocite. . ..:>
- ubiquttina

efecte asemanatoare timopoietinei.
-factorul timic X

reface deficientele imune la animalele timectomizate,

reface hipersensibilitatea întârziata la oamenii cu imunodeficiente celulare.

hormonul timic homeostatic,

substante hipocalcemice si Limfocitopoietice,

supernatantul epitelial timic.

Substante de natura lipidica: ... ,_; ,"_rt

timosterina «inhiba dezvoltarea tumorilor induse cu.n^til.cplantreu k
sobolani. .__Cji. .,.

-factorul timic seric FTS . determina cresterea transformarji_>tUmoa'elo
cortizon-sensibile în timocite cortizon-rezistente.

PLACENTA '*"

- actiuni endocrine -

'': '''.'J "(

La nivelul sincitiotrofoblastului se secreta HCG (hormorrgom
corionic), ce recunoaste drept actiuni: n> ; ."

interventia în mecanismele de acceptare imunologica â! embrib:

intervine în momentul critic al diferentierii sexuale pentru a
testiculul letal,

stimuleaza corpul galben matern pentru a secreta progesteron si i

Placenta secreta polipeptide cu activitate asemanatoare:

LH-RH: care stimuleaza sinteza de HCG,

TRH: stimuleaza si secretia d^ PRL, ,

GR1H (somatostatina): intervine în reglarea secretiei placentare

CRH: stimuleaza secretia placentara de ACTH. .

Placenta secreta si: ...-...<..

inhibina: inhiba secretia de HCG, iar HCG stimuleaza-,se
inhibina;

ACTH^like, TSH-like, glucagon-like, parathormon-like.

yjH^^^^

icenta secreta si un hormon lictogen placentar: HPL care: ..afc efecte mamotrofice, '". inhiba secretia de STH matern,

arfi actiuni metabolice (antiinsulinica, lipolitica).

Placenta sintetizeaza si relaxina, prostaglandine.

Placenta are receptori pentru oxitocina si vitamina D.
Rolurile placentei:

de sistem hipotâlamo-hipofizar,

de adenohipofiza, , r- y*

de glande endocrine,

de diverse tesuturi secretante.

Sunt necesare deoarece dezvoltarea normala a embrionului necesita o homeo-.ic plu'rihormonala, în timp ce permeabilitatea placentara este selectiva:

.. estejmpermeabila pentru hormonii materni: STH, PRL, ACTH, PTH, 'lucagon,, renina, angiotensina,

, i . este traversata în cantitati mici de: aldosteron, insulina, tiroxina, acizi
beri.