SISTEMUL ENDOCRIN
Multe din functiile organismului sunt controlate de glandele endocrine, care ajuta la mentinerea conlucrarii armonioase dintre diferitele parti ale organismului. Prin secretarea īn sānge a unor substante chimice denumite hormoni, ele sunt capabile sa transmita mesaje la organe si stimuleaza īndeplinirea unor functii specifice cum ar fi cresterea si reproducerea. Deoarece toti horm 19419q1624t onii sunt implicati īn metabolism, ei au tendinta de a interactiona īntre ei pentru obtinerea rezultatului dorit.
Hormonii:
Hormonii sunt mesagerii chimici ai organismului. Ei sunt sintetizati īn glande speciale situate īn diferite locuri din corp si circula prin sānge catre celule ale organismului - denumite celule tinta - unde īsi exercita efectul. Glandele responsabile īn cea mai mare masura pentru producerea si eliberarea majoritatii hormonilor sunt grupari de celule denumite glande endocrine datorita faptului ca īsi descarca produsii direct īn fluxul sanguin, si nu prin intermediul unui duct, cum fac glandele exocrine.
a. Modul de actiune al hormonilor:
Īn comparatie cu nervii, hormonii tind sa actioneze mai lent si, de asemenea, sa aiba o actiune prelungita īn timp. Nu toti hormonii actioneaza atāt de lent, dar multi din cei cu actiune prelungita sunt implicati īn activitati vitale fundamentale, cum ar fi cresterea si reproducerea. Īn general, hormonii actioneaza controlānd sau influentānd metabolismul celulelor tinta, de exemplu, prin determinarea gradului īn care ele utilizeaza substantele nutritive si elibereaza energie sau daca aceste celule ar trebui sa produca sau nu lapte, par sau orice alt produs al metabolismului corpului.
Deoarece au efecte pe o arie larga, hormonii produsi de glandele endocrine majore sunt denumiti hormoni generali; acestia includ insulina si hormonii sexuali. Organismul produce multi alti hormoni care actioneaza mult mai aproape de locul unde sunt produsi. Un astfel de hormon local este secretina, care este produsa īn duoden ca raspuns la prezenta hranei. Hormonul parcurge o mica distanta prin sānge catre pancreasul din vecinatate si stimuleaza eliberarea unui suc apos continānd enzime (catalizatori chimici), esential pentru digestie.
b. Proteinele si steroizii:
Toti hormonii sunt activi īn cantitati foarte mici. Ca structura chimica, hormonii se īmpart īn doua categorii: cei care sunt proteine sau derivati proteici si cei care au o structura steroidica ce contin inele steroidice.
Cānd fiecare hormon ajunge la celula tinta, poate actiona doar daca se fixeaza de un receptor al acesteia. Odata ce s-a legat de receptor, hormonul actioneaza prin stimularea formarii unei substante denumita AMP-ciclic (adenozin monofosfat ciclic). Reactiile fiecarei celule tinta depind de procesele chimice specifice. Astfel, AMP-ciclic, produs de prezenta insulinei, determina prelucrarea si utilizarea glucozei de catre celula, īn timp ce glucagonul, de asemenea produs de pancreas, determina eliberarea glucozei din celule si cresterea nivelului ei īn sānge pentru a putea fi folosita ca substrat energetic pentu activitatea fizica.
Dupa ce si-au īndeplinit functia, hormonii sunt inactivati de īnsasi celulele tinta sau sunt transportati la ficat pentru inactivare, apoi degradati si fie executati, fie folositi pentru producerea unor noi molecule hormonale.
c. Rolul hipotalamusului:
Hipotalamusul realizeazaconexiunea dintre sistemul nervos si glandele endocrine. Una din functiile sale majore este cea de releu pentru impulsurile dintre creier si alte organe cum ar fi rinichiul. Acest lucru se realizeaza prin intermediul unora dintre mediatorii chimici eliberati de celulele nervoase din creier si, ca raspuns la stimulare, se elibereaza hormoni.
Cei doi hormoni produsi īn hipofiza exterioara, hormonul antidiuretic, ADH si oxitocina, sunt eliberati din hipofiza sub controlul direct al impulsurilor nervoase generate īn hipotalamus. Celulele nervoase specializate din hipotalamus produc factori de eliberare care trebuie sa actioneze asupra celulelor hipofizei anterioare īnainte ca acestea sa-si elibereze hormonii.
Glandele endocrine:
Glanda pituitara (hipofiza) este principala glanda a organismului. Ea nu numai ca īsi produce proprii hormoni, dar influenteaza, de asemenea, secretia hormonala a altor glande. Glanda hipofiza se gaseste la baza creierului. Ea este conectata cu hipotalamusul printr-o tija de tesut nervos si functioneaza īn strānsa legatura cu aceasta zona a creierului. Īmpreuna, hipofiza si hipotalamusul controleaza multe aspecte ale mentabolismului, īntelegānd prin aceasta diferitele procese chimice al caror rol este de a mentine īn functie fiecare parte a organismului.
a. Structura si functie:
Glanda hipofiza este situata
īn interiorul unei "sei"osoase
protectivedenumita sella turcica (o expresie
Glanda este īmpartita īn doua portiuni, fiecare cu o functie relativ independenta de a celeilalte. Hipofiza posterioara este conectata cu hipotalamusul prin tija hipofizara. Ea are doar doi hormoni principali, care, de fapt, sunt produsi de hipotalamus.
Hipofiza anterioara produce hormonii care activeaza alte glande importante din corp ca si unul sau doi hormoni ce actioneaza direct asupra tesuturilor. Desi nu este legata direct de hipotalamus, functiile lor se coreleaza foarte strāns.
Desi multe dintre comenzile de eliberare a hormonilor vin de la hipotalamus, hipofiza anterioara are un grad de control independent asupra eliberarii lor. Secretia unor hormoni este inhibata de substante care circula īn sānge.
b. Hormonii hipofizari:
Hipofiza posterioara elibereaza doi hormoni denumiti hormonul antidiuretic sau ADH si oxitocina. Produce, de asemenea, un numar de substante denumite neurofizine, ale caror functie si importanta nu sunt clarificate.
ADH controleaza echilibrul apei īn organism. El actioneaza la nivelul tubilor renali, modificānd capacitatea lor de a retine sau elibera apa. Aceasta īnseamna ca tesutul renal este capabil de a absorbi mai multa sau mai putina apa din urina, dupa necesitati, pe masura ce aceasta trece prin tubi. Cānd ADH este secretat īn sānge, rinichii tind sa retina apa. Cānd hormonul nu este secretat, se elimina, prin urina, mai multa apa din organism.
Rolul oxitocinei este mai putin clar. Ea este implicata īn initierea travaliului si determina contractia uterina. Joaca, de asemenea, un rol important īn declansarea secretiei lactate a sānilor. La barbati, se crede ca oxitocina poate avea legatura cu aparitia orgasmului.
Activitatea glandei tiroide este declansata de TSH (tireo stimulant), īn timp ce cortexul (portiunea externa a glandelor suprarenale) este influentat de ACTH (hormonul adreno - corticotrop).
Hipofiza anterioara elibereaza, de asemenea, FSH (hormonul foliculo - stimulent) si LH (hormonul luteinizant). Acestia sunt cunoscuti sub numele de gonadotrofine, ce influenteaza glandelesexuale. Ei stimuleaza producerea a doi hormoni sexuali majori, estrogen si progesteron, care, la sexul feminin, controleaza ciclul menstrual. La barbati, FSH si LH stimuleaza secretia hormonilor masculini si a spermatozoizilor.
Prolactina este unul dintre cei doi hormoni ai hipofizei antrioare care par sa actioneze direct asupra tesuturilor, fara a stimula alta glanda. Prolactina este implicata serios īn controlul mecanismelor de reproducere. De asemenea, prolactina are un rol mult mai complex la femei decāt la barbati. De fapt, rolul ei la barbat nu este clar, desi, cānd este īn exces, poate avea efecte negative.
Celalalt hormon produs de hipofiza anterioara etse denumit hormon de crestere; rolul sau, dupa cum sugereaza si numele, este de a asigura cresterea normala. Avānd o importanta majora īn cursul copilariei si adolescentei, hormonul continua sa aiba rol si al maturitate, īntrucāt determina modul īn care tesuturile organismului utilizeaza zaharurile.
c. Glanda tiroida:
Glanda tiroida se gaseste la nivelul gātului, imediat sub laringe. Glanda are doi lobi, care se afla anterior si lateral de trahee. Cei doi lobi sunt uniti printr-o punte mica de tesut si poate exista un lob central mai mic denumit piramidal.
Functia glandei este producerea hormonului tiroidian, tiroxina. Privita la microscop, glanda prezinta multi foliculi de dimensiuni mici; acestia sunt insulite de tesut continānd un material coloidal, o substanta proteica de cae hormonul tiroidian se leaga, putānd fi apoi eliberat de catre enzime.
Tiroxina nu are numai o singura activitate specifica. Este eliberata din glanda si dupa aceea este preluata probabil din sānge de catre toate celulele corpului. Se pare ca exista un receptor la suprafata nucleului celular care raspunde la acest hormon. Efectul global al hormonului este cresterea cantitatii de energie utilizata de celule; creste de asemenea cantitatea de proteine prelucrate de celule.
Glanda tiroida contine iod care este vital pentru activitatea sa. Este singura parte din organism care necesita iod si tiroida capteaza foarte eficient tot iodul disponibil din sānge. Absenta iodului din dieta determina o disfunctie a tiroidei si, prin urmare, marirea glandei, o stare denumita gusa endemica.
d. Pancreasul:
Pancreasul, una dintre cele mai mari glande din corp, reprezinta de fapt doua glande īntr-una. Aproape toate celulele sale au functie de secretie. El este o glanda endocrina cu secretie de hormoni, din care insulina este cel ami important.
Pancreasul este situat transversal īn partea superioara a abdomenului, anterior de coloana vertebrala, aorta si vena cava (artera si vena principala a corpului). Duodenul īnconjoara capul pancreasului. Restul pancreasului este constituit din corp si coada, care se īntinde mult la stānga coloanei vertebrale.
Unitatea structurala de baza a pancreasului sunt acinii, aglomerari de celule secretoare īn jurul capatului unui duct unic. Printre acini se afla mici grupe de celule denumite Insulele Langerhans; acestea constituie componenta endocrina a pancreasului ce secreta insulina, de care organismul are nevoie pentru controlul constant al glucozei. Daca nivelul glucozei din sānge īncepe sa creasca dincolo de anumite limite, Insulele Langerhans raspund prin eliberare de insulina īn circulatie. Insulina īsi exercita efectul permitānd glucozei sa treaca din circulatie īn interiorul celulelor pentru a fi utilizata drept sursa de energie. Dar daca insulina este absenta din sistem, mecanismul de reglare al nivelului glucozei sanguine este absent, deoarece glucoza din sānge nu poate fi convertita īn surse de energie pentru celule, avānd drept rezultat diabetul.
e. Glandele suprarenale:
Glandele suprarenale sunt situate imediat deasupra rinichilor, asezate ca niste scufii pe polul superior al fiecarui rinichi. Fiecare glanda este constituita din doua parti distincte: medulara la interior si īnvelisul extern, denumit cortex. Aceste zone secreta diferiti hormoni, fiecare cu o functie proprie.
Medulara este partea glandei care secreta adrenalina si compusul asemanator, noradrenalina. Medulo-suprarenala este īn strānsa legatura cu sistemul nervos. Este exact ce ne-am astepta de la o glanda responsabila de pregatire a organismului pentru a fi capabil de o reactie instantanee.
f. Corticosuprarenala:
Situata deasupra medulo-suprarenalei, zona corticala secreta o serie de hormoni cunoscuti sub numele de steroizi, ce mai importanti fiind aldosteronul si cortizonul.
Hormonii sexuali sunt hormoni produsi de corticosuprarenala. Acestia sunt secretati de cortexul suprarenalian si completeaza actiunea celor sase hormoni produsi īn cantitati chiar mai mari de gonade. Principalul hormon sexual masculin - prezent si la femei īntr-o cantitate mai mica - este testosteronul, care este responsabil de cresterea masei musculare. Steroizii anabolizati sunt derivati sintetici ai hormonilor sexuali masculini.
|
