SISTEMUL ENDOCRIN
Multe din functiile organismului sunt controlate de glandele endocrine, care ajuta la mentinerea conlucrarii armonioase dintre diferitele parti ale organismului. Prin secretarea în sânge a unor substante chimice denumite hormoni, ele sunt capabile sa transmita mesaje la organe si stimuleaza îndeplinirea unor functii specifice cum ar fi cresterea si reproducerea. Deoarece toti horm 19419q1624t onii sunt implicati în metabolism, ei au tendinta de a interactiona între ei pentru obtinerea rezultatului dorit.
Hormonii:
Hormonii sunt mesagerii chimici ai organismului. Ei sunt sintetizati în glande speciale situate în diferite locuri din corp si circula prin sânge catre celule ale organismului - denumite celule tinta - unde îsi exercita efectul. Glandele responsabile în cea mai mare masura pentru producerea si eliberarea majoritatii hormonilor sunt grupari de celule denumite glande endocrine datorita faptului ca îsi descarca produsii direct în fluxul sanguin, si nu prin intermediul unui duct, cum fac glandele exocrine.
a. Modul de actiune al hormonilor:
În comparatie cu nervii, hormonii tind sa actioneze mai lent si, de asemenea, sa aiba o actiune prelungita în timp. Nu toti hormonii actioneaza atât de lent, dar multi din cei cu actiune prelungita sunt implicati în activitati vitale fundamentale, cum ar fi cresterea si reproducerea. În general, hormonii actioneaza controlând sau influentând metabolismul celulelor tinta, de exemplu, prin determinarea gradului în care ele utilizeaza substantele nutritive si elibereaza energie sau daca aceste celule ar trebui sa produca sau nu lapte, par sau orice alt produs al metabolismului corpului.
Deoarece au efecte pe o arie larga, hormonii produsi de glandele endocrine majore sunt denumiti hormoni generali; acestia includ insulina si hormonii sexuali. Organismul produce multi alti hormoni care actioneaza mult mai aproape de locul unde sunt produsi. Un astfel de hormon local este secretina, care este produsa în duoden ca raspuns la prezenta hranei. Hormonul parcurge o mica distanta prin sânge catre pancreasul din vecinatate si stimuleaza eliberarea unui suc apos continând enzime (catalizatori chimici), esential pentru digestie.
b. Proteinele si steroizii:
Toti hormonii sunt activi în cantitati foarte mici. Ca structura chimica, hormonii se împart în doua categorii: cei care sunt proteine sau derivati proteici si cei care au o structura steroidica ce contin inele steroidice.
Când fiecare hormon ajunge la celula tinta, poate actiona doar daca se fixeaza de un receptor al acesteia. Odata ce s-a legat de receptor, hormonul actioneaza prin stimularea formarii unei substante denumita AMP-ciclic (adenozin monofosfat ciclic). Reactiile fiecarei celule tinta depind de procesele chimice specifice. Astfel, AMP-ciclic, produs de prezenta insulinei, determina prelucrarea si utilizarea glucozei de catre celula, în timp ce glucagonul, de asemenea produs de pancreas, determina eliberarea glucozei din celule si cresterea nivelului ei în sânge pentru a putea fi folosita ca substrat energetic pentu activitatea fizica.
Dupa ce si-au îndeplinit functia, hormonii sunt inactivati de însasi celulele tinta sau sunt transportati la ficat pentru inactivare, apoi degradati si fie executati, fie folositi pentru producerea unor noi molecule hormonale.
c. Rolul hipotalamusului:
Hipotalamusul realizeazaconexiunea dintre sistemul nervos si glandele endocrine. Una din functiile sale majore este cea de releu pentru impulsurile dintre creier si alte organe cum ar fi rinichiul. Acest lucru se realizeaza prin intermediul unora dintre mediatorii chimici eliberati de celulele nervoase din creier si, ca raspuns la stimulare, se elibereaza hormoni.
Cei doi hormoni produsi în hipofiza exterioara, hormonul antidiuretic, ADH si oxitocina, sunt eliberati din hipofiza sub controlul direct al impulsurilor nervoase generate în hipotalamus. Celulele nervoase specializate din hipotalamus produc factori de eliberare care trebuie sa actioneze asupra celulelor hipofizei anterioare înainte ca acestea sa-si elibereze hormonii.
Glandele endocrine:
Glanda pituitara (hipofiza) este principala glanda a organismului. Ea nu numai ca îsi produce proprii hormoni, dar influenteaza, de asemenea, secretia hormonala a altor glande. Glanda hipofiza se gaseste la baza creierului. Ea este conectata cu hipotalamusul printr-o tija de tesut nervos si functioneaza în strânsa legatura cu aceasta zona a creierului. Împreuna, hipofiza si hipotalamusul controleaza multe aspecte ale mentabolismului, întelegând prin aceasta diferitele procese chimice al caror rol este de a mentine în functie fiecare parte a organismului.
a. Structura si functie:
Glanda hipofiza este situata
în interiorul unei "sei"osoase
protectivedenumita sella turcica (o expresie
Glanda este împartita în doua portiuni, fiecare cu o functie relativ independenta de a celeilalte. Hipofiza posterioara este conectata cu hipotalamusul prin tija hipofizara. Ea are doar doi hormoni principali, care, de fapt, sunt produsi de hipotalamus.
Hipofiza anterioara produce hormonii care activeaza alte glande importante din corp ca si unul sau doi hormoni ce actioneaza direct asupra tesuturilor. Desi nu este legata direct de hipotalamus, functiile lor se coreleaza foarte strâns.
Desi multe dintre comenzile de eliberare a hormonilor vin de la hipotalamus, hipofiza anterioara are un grad de control independent asupra eliberarii lor. Secretia unor hormoni este inhibata de substante care circula în sânge.
b. Hormonii hipofizari:
Hipofiza posterioara elibereaza doi hormoni denumiti hormonul antidiuretic sau ADH si oxitocina. Produce, de asemenea, un numar de substante denumite neurofizine, ale caror functie si importanta nu sunt clarificate.
ADH controleaza echilibrul apei în organism. El actioneaza la nivelul tubilor renali, modificând capacitatea lor de a retine sau elibera apa. Aceasta înseamna ca tesutul renal este capabil de a absorbi mai multa sau mai putina apa din urina, dupa necesitati, pe masura ce aceasta trece prin tubi. Când ADH este secretat în sânge, rinichii tind sa retina apa. Când hormonul nu este secretat, se elimina, prin urina, mai multa apa din organism.
Rolul oxitocinei este mai putin clar. Ea este implicata în initierea travaliului si determina contractia uterina. Joaca, de asemenea, un rol important în declansarea secretiei lactate a sânilor. La barbati, se crede ca oxitocina poate avea legatura cu aparitia orgasmului.
Activitatea glandei tiroide este declansata de TSH (tireo stimulant), în timp ce cortexul (portiunea externa a glandelor suprarenale) este influentat de ACTH (hormonul adreno - corticotrop).
Hipofiza anterioara elibereaza, de asemenea, FSH (hormonul foliculo - stimulent) si LH (hormonul luteinizant). Acestia sunt cunoscuti sub numele de gonadotrofine, ce influenteaza glandelesexuale. Ei stimuleaza producerea a doi hormoni sexuali majori, estrogen si progesteron, care, la sexul feminin, controleaza ciclul menstrual. La barbati, FSH si LH stimuleaza secretia hormonilor masculini si a spermatozoizilor.
Prolactina este unul dintre cei doi hormoni ai hipofizei antrioare care par sa actioneze direct asupra tesuturilor, fara a stimula alta glanda. Prolactina este implicata serios în controlul mecanismelor de reproducere. De asemenea, prolactina are un rol mult mai complex la femei decât la barbati. De fapt, rolul ei la barbat nu este clar, desi, când este în exces, poate avea efecte negative.
Celalalt hormon produs de hipofiza anterioara etse denumit hormon de crestere; rolul sau, dupa cum sugereaza si numele, este de a asigura cresterea normala. Având o importanta majora în cursul copilariei si adolescentei, hormonul continua sa aiba rol si al maturitate, întrucât determina modul în care tesuturile organismului utilizeaza zaharurile.
c. Glanda tiroida:
Glanda tiroida se gaseste la nivelul gâtului, imediat sub laringe. Glanda are doi lobi, care se afla anterior si lateral de trahee. Cei doi lobi sunt uniti printr-o punte mica de tesut si poate exista un lob central mai mic denumit piramidal.
Functia glandei este producerea hormonului tiroidian, tiroxina. Privita la microscop, glanda prezinta multi foliculi de dimensiuni mici; acestia sunt insulite de tesut continând un material coloidal, o substanta proteica de cae hormonul tiroidian se leaga, putând fi apoi eliberat de catre enzime.
Tiroxina nu are numai o singura activitate specifica. Este eliberata din glanda si dupa aceea este preluata probabil din sânge de catre toate celulele corpului. Se pare ca exista un receptor la suprafata nucleului celular care raspunde la acest hormon. Efectul global al hormonului este cresterea cantitatii de energie utilizata de celule; creste de asemenea cantitatea de proteine prelucrate de celule.
Glanda tiroida contine iod care este vital pentru activitatea sa. Este singura parte din organism care necesita iod si tiroida capteaza foarte eficient tot iodul disponibil din sânge. Absenta iodului din dieta determina o disfunctie a tiroidei si, prin urmare, marirea glandei, o stare denumita gusa endemica.
d. Pancreasul:
Pancreasul, una dintre cele mai mari glande din corp, reprezinta de fapt doua glande într-una. Aproape toate celulele sale au functie de secretie. El este o glanda endocrina cu secretie de hormoni, din care insulina este cel ami important.
Pancreasul este situat transversal în partea superioara a abdomenului, anterior de coloana vertebrala, aorta si vena cava (artera si vena principala a corpului). Duodenul înconjoara capul pancreasului. Restul pancreasului este constituit din corp si coada, care se întinde mult la stânga coloanei vertebrale.
Unitatea structurala de baza a pancreasului sunt acinii, aglomerari de celule secretoare în jurul capatului unui duct unic. Printre acini se afla mici grupe de celule denumite Insulele Langerhans; acestea constituie componenta endocrina a pancreasului ce secreta insulina, de care organismul are nevoie pentru controlul constant al glucozei. Daca nivelul glucozei din sânge începe sa creasca dincolo de anumite limite, Insulele Langerhans raspund prin eliberare de insulina în circulatie. Insulina îsi exercita efectul permitând glucozei sa treaca din circulatie în interiorul celulelor pentru a fi utilizata drept sursa de energie. Dar daca insulina este absenta din sistem, mecanismul de reglare al nivelului glucozei sanguine este absent, deoarece glucoza din sânge nu poate fi convertita în surse de energie pentru celule, având drept rezultat diabetul.
e. Glandele suprarenale:
Glandele suprarenale sunt situate imediat deasupra rinichilor, asezate ca niste scufii pe polul superior al fiecarui rinichi. Fiecare glanda este constituita din doua parti distincte: medulara la interior si învelisul extern, denumit cortex. Aceste zone secreta diferiti hormoni, fiecare cu o functie proprie.
Medulara este partea glandei care secreta adrenalina si compusul asemanator, noradrenalina. Medulo-suprarenala este în strânsa legatura cu sistemul nervos. Este exact ce ne-am astepta de la o glanda responsabila de pregatire a organismului pentru a fi capabil de o reactie instantanee.
f. Corticosuprarenala:
Situata deasupra medulo-suprarenalei, zona corticala secreta o serie de hormoni cunoscuti sub numele de steroizi, ce mai importanti fiind aldosteronul si cortizonul.
Hormonii sexuali sunt hormoni produsi de corticosuprarenala. Acestia sunt secretati de cortexul suprarenalian si completeaza actiunea celor sase hormoni produsi în cantitati chiar mai mari de gonade. Principalul hormon sexual masculin - prezent si la femei într-o cantitate mai mica - este testosteronul, care este responsabil de cresterea masei musculare. Steroizii anabolizati sunt derivati sintetici ai hormonilor sexuali masculini.
|
