SISTEMUL NERVOS

SISTEMUL NERVOS

NOŢIUNI GENERALE

Sistemul nervos este format din totalitatea organelor a caror structura de baza este reprezentata de tesutul nervos. Datorita structurilor lui specifice, sistemul nervos are capacitatea de a receptiona informatii din mediul extern si intern, de a prelucra aceste informatii si de a elabora comenzi motorii voluntare si automate sau viscerale, adecvate conditiilor de mediu înconjurator, la un moment dat.

Clasificarea sistemului nervos se poate realiza din doua puncte de vedere:

Din punct de vedere anatomic, sistemul nervos este împartit în doua mari
componente:

sistemul nervos central (nevrax) - care la rândul lui este format din maduva
spinarii si encefal. în timp ce maduva spinarii ocupa canalul medular al coloanei
vertebrale, encefalul se afla în cutia craniana. Encefalul este împartit, si el, în mai
multe segmente: trunchiul cerebral, cerebelul, diencefalul si emisferele cerebrale.

sistemul nervos periferic - cuprinde totalitatea fibrelor nervoase si a
ganglionilor cu asezare extranevraxiala dar în strânsa legatura cu acesta. Toate
aceste fibre intra în alcatuirea nervilor spinali si cranieni.

Din punct de vedere functional - sistemul nervos este împartit de asemenea
în doua componente:

sistemul nervos somatic sau al vietii de relatie - are rol de a stabili relatiile
dintre organism si mediul extern prin doua modalitati:

senzitivosenzoriala sau somatosenzitiva si

somatomotorie, voluntara sau automata.

Prin prima modalitate se receptioneaza, prin mijloace specifice, toti parametrii ce caracterizeaza mediul extern (lumina, sunet, temperatura, presiune etc.), iar prin cea de a doua se poate reactiona voluntar sau automat asupra mediului nostru ambiant.

- sistemul nervos vegetativ sau autonom - prin care se coordoneaza si se dirijeaza activitatea viscerelor. La fel ca si sistemul nervos somatic, si cel vegetativ se caracterizeaza printr-o modalitate viscerosenzitiva cu rol de receptie a informatiilor oferite de mediul nostru intern, prin intermediul receptorilor specifici (baroreceptori, chemoreceptori, terminatii nervoase libere) si o modalitate viscero-motorie, autonoma, care doar moduleaza functiile organelor interne.

în plus, sistemul nervos vegetativ, în functie de efectele pe care le are asupra unor teritorii viscerale, stimulatorii sau inhibitorii, mai este împartit la rândul lui în doua componente: simpatic si parasimpatic.

,.".". ,..,

Reflexul - reprezinta mecanismul fundamental, de activitate al centrilor nervosi. Pri.aact/eflex^ntelegem reactia.de raspuns al centrilor nervosi, la actiunea unui stirnul care actioneaza asupra receptorilor.

Baza anatomica a acestui reflex o reprezinta actul reflex, care este format din urmatoarele componente: receptorul, calea aferenta, centrul nervos din nevrax, calea aferenta si efectorul.

Receptorul- este un organ specializat care poate sesiza modificarile din mediul intern si extern si care este capabil sa transforme energia stimulului (mecanica, termica, electrica etc.) în influx nervos. Receptorul este format din celule senzitive, specializate, si celule de sustinere, structura lui fiind adaptata sistemului care actioneaza asupra lui. Celula senzitiva din structura lui prezinta doi poli:

polul apical - prin care vine în contact cu factorul excitant,

- polul bazai - prin. care vine în contact cu terminatia nervoasa dendritica. Receptorii sunt clasificati în trei categorii:

- exteroreceptori - care pot fi:

exteroreceptori la distanta = telereceptori - situati în retina, organul Corti,
mucoasele linguala si olfactiva.

exteroreceptori de contact - pentru sensibilitati tactile, de presiune, durere
si temperatura.

- proprioreceptori - care aduc informatii despre pozitia corpului si
segmentelor corpului si despre tonusul muscular.

. 3. - interoreceptori - care aduc informatii despre activitatea viscerelor si mediului intern (baroreceptori, chemoreceptori, osmoreceptori).

_!k Calep aferenta - este reprezentata de neuronul pseudounipolar din ganglionul spinal (situat pe traiectul radacinii posterioare a nervului spinal) sau din ganglionii senzitivi ai nervilor cranieni (V, VII, IX si X).

. ."Prelungirea lui periferica, dendritica vine în contact cu celula receptoare, în
timp ce prelungirea centrala, axonica, patrunde în nevrax-unde poate face sinapsa
cu urmatorii neuroni: '

. ; - neuronul motor (de exemplu motoneuronul alfa, într-un reflex monosinaptic, osteo-tendinos).

interneuromil sau neuronul de asociatie.

deutoneuronul sau neuronul II al caii de sensibilitate.

Centrul reflex - este format din unul sau mai multi neuroni, asezati la nivelul nevraxului. La nivelul lor au loc analiza informatiei si elaborarea reactiei de raspuns.

Calea eferenta - stabileste legatura dintre centrul reflex si cel efector; este format din neuronul somato- sau visceromotor al carui axon face sinapsa cu fibra musculara striata sau neteda sau cu celula unei glande exocrine.

Efectorul - poate fi de doua tipuri:

efector somatic - celula musculara striata

efector vegetativ - fibra musculara neteda si cardiaca, celula glandulara
exocrina.

Clasificarea reflexelor - poate fi facuta dupa trei criterii:

dupa.localizare - pot.fi.reflexe spinale, bulbare, pontine, mezencefalice,
subcorticaje etc. j_b",.

i

dupa numarul sinapselor - pot fi monosinaptice (reflexul osteotendinos) si
pdlisinaptice (reflexul bisinaptic, cutanat sau de aparare si reflexele vegetative).

dupa modul de aparitie - pot fi neconditionate (înnascute) sau conditionate
(dobândite în timpul vietii).        . ^j

MĂDUVA SPINĂRII

AsEZARE sI RAPORTURI

Maduva spinarii împreuna cu meningele spinale ocupa canalul vertebral, corespunzator limitelor superioara (arcul posterior al atlasului) si inferioara (ver­tebra lombara L2).

La acest nivel maduva spinarii prezinta'urmatoarele raporturi:

anterior - corpurile vertebrale si discurile intervertebrale,

lateral - pcdiculii vertebrali care delimiteaza gaurile intervertebrale prin
care ies trunchiurile nervilor spinali,

posterior - lamele spinale si bâzâie proceselor spinoase.

MENINGELE SPINALE

Meningele spinale reprezinta membranele de învelis ale maduvei spinarii,
respectiv dura mater, arahnoida si pia mater. '

Dura mater - este o membrana fibroasa asezata pe fata interna a canalului osos care formeaza canalul vertebral, de care ramâne totusi despartita printr-un spatiu numit spatiul epidural. Acest spatiu este ocupat de un tesut conjunctiv gras si plexuri nervoase.

AnilinoiJn . este membrana conjunctiva subtire care adera la fata interna a durei mutei.

l'in inalcr este o membrana vasculara care adera intim la suprafata maduvei spinftm, patrunde în toate santurile de pe suprafata acesteia si se prelungeste si în jurul nciviloi spinali, carora le formeaza teci.

Intre aiahnoida si pia mater se delimiteaza spatiul subarahnoidian în care se gaseste lichidul cefalorahidian (LCR).

CONFIGURAŢIA EXTERNĂ A MĂDUVEI SPINĂRII

Maduva spinarii are forma unui cilindru turtit antero-posterior, cu o lungime aproximativa de 43-45 cm. Ea este împartita în urmatoarele regiuni: cervicala (formata din 8 segmente), toracala (12 segmente), lombara (5 segmente), sacrala (5 segmente) si coccigiana.

Maduva spinarii prezinta pe toata lungimea ei un calibru uniform; cu exceptia a doua dilatatii, denumite intumescente: una cervicobrahiala si una lombara.

J

Ca urmare a diferentei de crestere în lungime , a. maduvei spinarii si cqjp.anei vertebrale, seg­mentele maduvei spinarii qcu'pa canalul vertebral pâna la nivelul vertebrei L2. în acest mod, desi maduva spinarii este împartita în aceleasi regiuni ca si coloana vertebrala (cervicala, toracica, lom­bara, sacrala si coccigiana), nu exista o corespon­denta între regiunile maduvei spinarii si cele ale coloanei vertebrale. Ca urmare a acestei dispozitii, fiecare pereche de nervi spinali care are originea într-un segment medular se va îndrepta lateral si' din ce în ce mai oblic'inferior spre gaurile inter-'' vertebrale prin care ies din canalul vertebral.

Inferior, maduva spinarii se termina cu 24224o143y conuL. medular. Acesta se continua cu o formatiune de natura gliala numita filum terminale.

Filum terminale, împreuna cu ultimele perechi de nervi spinali, cu un traiect oblic spre gaurile inter-vertebrale corespunzatoare, dau aspectul asa-numitei "coada de cal" (fig. 13.1).

Pe suprafata maduvei exista santuri care vor participa la delimitarea fetelor acesteia. Aceste santuri sunt:

fisura mediana anterioara - cel mai adânc
sant;

santul lateral anterior - prin care ies rada­
cinile anterioare ale nervilor spinali;

santul lateral¹ posterior - prin care intra radacinile posterioare ale nervilor
spinali;

santul median posterior.

Fetele maduvei spinarii delimitate de aceste santuri sunt: .,

fata anterioara - între santurile laterale anterioare;

2 fete laterale - între santurile laterale anterioare si posterioare;' '

fata posterioara - între santurile laterale posterioare.

"''."'"' STRUCTURA ^;

_v Maduva spinarii este formata, ca orice segment al sistemului nervos central,
din substanta cenusie si substanta alba. 'y

Substanta cenusie, dispusa central, pe o sectiune transversala, are forma literei
H. Ca urmare a acestei configuratii, substanta cenusie a fost împartita în trei coame,
fiecare cu structura si activitate proprii: <

- cornul anterior - este format din neurorii radiculari, somatomotori alfa si gârnma, ai corbr axoni parasesc maduva prin radacinile anterioare ale nervilor spinali. Mononeufonul alfa inerveaza musculatura scheletica si are astfel rol în motilitâtea, tonicitatea, reflectivitatea si troficitatea muschiului striat, în timp ce neuronul gamma, care inerveaza motorfusul neuromuscular, intervine numai în controlul tonusului muscular.

cornul posterior - este format din neuroni senzitivi-fc'âre reprezinta deuto-
neuronii cailor_sensibilitatilor exteroceptiya, tactila, grosiera si tenrioalgezica si
proprioceptiva inconstienta. , '

cornul lateral, mai bine dezvoltat la nivelul regiunilqr cervicala,inferioara
si toracala ale maduvei, este format din neuroni visceromotori si viscerosenzitiyi
organizati în nuclei, vegetativi, cu rol în controlul activitatii organelor interne. .

între cornul lateral si baza cornului posterior, în ^!sub'stanta^: 'alba se gaseste
substanta reticulara medulara. "i

De asemenea substanta cenusie a coarnelor este unita cu cea de partea opusa
printr-o bara transversala denumita comisura cenusie; aceasta este traversata de
canalul ependimar, ce contine LCR. :

Substanta alba - este asezata la periferia maduvei spinarii; în junul substantei cenusii. Ca urmare a dispozitiei si configuratiei substantei cenusii si a prezentei santurilor de pe suprafata maduvei, substanta alba a fost împartita în 3 cordoane: anterior, lateral si posterior.

Aceste cordoane sunt formate, din fibre nervoase mielinice care urca sau
coboara prin maduva si care, dupa sensul si calitatea informatiilor pe care le trans­
mit, sunt organizate în fascicule. ,

Modul-cum sunt asezate aceste fascicule la nivelul cordoanelor este prezentat în figura 13.2.

Fasciculele de substanta alba ale maduvei spinarii sunt la rândul lor sistematizate în cai ascendente si descendente.

Caile ascendente - reprezinta caile sensibilitatii întregului corp, cu exceptia extremitatii cefalice. în functie de tipul si dispozitia receptorilor si de calitatea informatiilor receptionale, caile sensibilitatilor au fost clasificate în trei grupuri: cxteroceptiva, proprioceptiva si interoceptiva.

calea sensibilitatii exteroceptive - conduce informatii preluate de la nivelul
receptorilor cutanati, informatii tactile, dureroase si termoalgezice^

Fig. 13.2. Sectiune transversala prin

maduva.

1. fisura mediana vertebrala; 2. sant lateral ventral; 3. sant lateral dorsal; 4. sant median dorsal; 5. corn anterior; 6. corn posterior; 7. corn lateral; 8. canal central; 9. fasciculul Goli; 10. fascicul Burdach; 1/. .fascicule spinocerebeloase 12. fascicul spino-talamic lateral; 13,. fascicul spino-talamic anterior; 14. fascicul piramidal direct; IS.fasciculpif-amidal încrucisai.

Fig. 133. Calea sensibilitatii exteroceptive tactile

" grosiere.

/. receptori cutanati; 2,protoneuron <gg. spinal);

3. deiitoneuron (corn posterior); 4. fascicul

spinotalamic anterior; 5. neuron III (talamus);

6. proiectia corticala.

Fig. 13.4. Calea sensibilitatii lcrmoalgc7.!cc,

1. terminalii nervoase libere; 2. /iiiilontlin»!

(gg. spinal); 3. deutoneumn (corn l>i>.ili>rl<ii'),

4. fascicul spinotalamic lateral; 5. ueiinin III

(talamus); 6. proiectia corltcula.

Sensibilitatea tactila poate fi epicritica (fina) sau grosiera, protopaticA,

calea sensibilitatii exteroceptive grosiere:

primul neuron - în ganglionul spinal;

deutoneuronul - în cornul posterior. Axonul lui trece în cordonul anterior
de partea opusa unde formeaza fasciculul spinotalamic anterior (fig. 13.3).

calea sensibilitatii termoalgezice:

primul neuron - în ganglionul spinal;

i - deutoneuronul - în cornul posterior. Axonul lui trece în cordonul lateral de partea opusa unde formeaza fasciculul spinotalamic lateral (fig. 13.4).

calea sensibilitatii exteroceptive epicritice (fig. 13.5);

, - primul neuron - în ganglionul spinal. Axonul acestui neuron patrunde în maduva si se asaza în cordonul posterior unde formeaza fasciculele spinobulbare Goli (medial) si Burdach (lateral). Cu aceste fascicule, axonul primului neuron parcurge maduva si ajunge la nivelul bulbului rahidian.

deutoneuronul - în nucleii Goli si Burdach din bulb.

calea sensibilitatii proprioceptive - transporta informatii de la nivelul
aparatului locomotor (muschi, oase, tendoane, articulatii). Dupa cum aceste
informatii sunt proiectate cortical sau ajung la nivelul cerebelului, sensibilitatea
proprioceptiva este si ea de doua tipuri: constienta (cu proiectie corticala) si
inconstienta (cu proiectie cerebeloasa)

fu. v _ _cai_ea sensibilitatii proprioceptive constiente - este comuna cu calea

sensibilitatii exteroceptive epicritice

ai«<M4;. moalea sensibilitatii proprioceptive inconstiente (fig. 13.6)

Fig. 13.5. Calea sensibilitatii exteroceptive epi-

critice.

/. receptorii cutanati; 2. protoneuron (gg. spinal);

3. fascicul Goli; 4. fascicul Burdach; 5. nucleu Goli;

6. nucleu Burdach; 7. lemnisc medial; 8. nucleu III

(talamus); 9. proiectia corticala.

Fig. 13.6. Calea sensibilitatii propriocep-

tive inconstiente.

1. protoneuronul (gg. spinal); 2. deuto-neuronul (corn posterior); 3. fascicul spino-cerebelos posterior; 4. peduncul cerebelos inferior; 5. fasciculspinocerebelos anterior; 6.peduncul cerebelos superior.

primul neuron - în ganglionul spinal;

dcutoneuronul - în cornul posterior al maduvei spinarii; axonul lui are
doua posibilitati:

trece în cordonul lateral de aceeasi parte si formeaza fasciculul spino-
cerehclos direct (aduce informatii din partea inferioara a corpului). Acest fascicul
itjuiiKi* In nivelul bulbului rahidian de unde, prin pedunculul cerebelos inferior, se
pnwrli'u/.l pe scoarta paleocerebelului.

trece în cordonul lateral de partea opusa si formeaza fasciculul spino-ccrcbclos încrucisat (aduce informatii din partea superioara a corpului). Acest l'nscicul traversea/a bulbul, puntea si rhezencefalul, de la care nivel trece în pedunculul cerebelos superior, si se proiecteaza apoi pe scoarta paleocerebelului:

culca sensibilitatii interoceptive - transporta informatii de la nivelul
organelor interne si scroaselor acestora (pleura, pericard, peritoneu). Sensibilitatea
viscerala poate fi transmisa prin fibre vegetative simpatice si parasimpatice, dar si
somatice. Din acest motiv calea este complexa:

primul neuron - în ganglionul spinal;

dcutoneuronul - în cornul posterior sau cel lateral. Axonul neuronului din
cornul lateral poate împrumuta calea sensibilitatii termoalgezice (fascicul spino-
talamic lateral) sau, la fel cu axonul neuronului din cornul lateral, poate folosi o

cale polisinaptica spinoreticulotalamica cu sinapse multiple în substanta reticulata a maduvei si trunchiului cerebral pâna la nivelul ultimului neuron, talamic.

De remarcat este faptul ca al treilea neuron, sau ultimul neuron al majoritatii cailor de sensibilitate este talamic; axonul lui se proiecteaza apoi în ariile corticale senzitive. Exceptie face doar calea sensibili­tatii proprioceptive inconstiente care duce informatii la nivelul scoartei cerebeloase.

Caile descendente - conduc comenzi motorii voluntare (calea pirami­dala) si involuntare sau automate (caile extrapiramidale) de la nivelul etajelor superioare ale sistemului nervos central catre mononeuronul alfa din cornul ante­rior. Acesta constituie astfel calea motorie^ finala, comuna pentru ambele sisteme motorii, piramidal si extrapiramidal.

Altfel spus, motoneuronul alfa repre­zinta singura legatura anatomica si functio­nala dintre SNC si musculatura striata:^: ' Calea sistemului piramidal - con­duce comenzi motorii voluntare cu origine corticala. Aceasta cale este formata doar din doi neuroni, ceea ce-i mareste efectiv viteza de reactie (fig. 13.7).

Fig. 13.7. Calca sistemului piramidal. 1. aria motorie principala conicaU; 2. ptdun-cui cerebral; 3. piramida pontina; 4, flbrt corticospinale; 5. decusatiepiramidala: 6. fas­cicul piramidal încrucisat; 7. fascicul piramidal direct; 8. motoneuron alfa (corn anterior).

l___

,<. NERVUL SPINAL

l                          >_

Maduva spinarii este împartita în segmente medulare sau mielomere, ca S
consecinta a dezvoltarii embrionare. Aceasta segmentare sau metamerie se pastreaza
si la nivelul nervilor spinali care parasesc segmentele medulare, în sensul ca din
fiecare din aceste segmente se formeaza câte o pereche de nervi spifiali: ]"

Nervul spinal apare la fata laterala a maduvei spinarii, de forma uriui trunchi nervos, format prin unirea a doua radacini:

radacina posterioara - prezinta pe traiectul ei ganglionul spinal. Acesta
este format din protoneuronii tuturor cailor sensibilitatilor, somatice si vegetative.
Astfel radacina posterioara este formata din neuroni senzitivi, somatici si vegetativi
care prezinta corpul celular la nivelul ganglionului spinal si ai coror axoni patrund
apoi prin santul lateral posterior în maduva.

radacina anterioara - este formata din axonii motoneuronilor radiculari din
cornul anterior al maduvei, alfa si gamma.

Acesti axoni parasesc maduva prin santul lateral anterior si, dupa ce strabat radacina anterioara si trunchiul nervului spinal, urmeaza una din ramurile nervului spinal, pentru a ajunge la muschiul striat. Radacina anterioara mai are în cpmponenta sa axonii neuronilor visceromotori din cornul lateral: dupa cum, acesti neuroni sunt simpatici sau parasimpatici, comportamentul lor de-a lungul nervului spinal este diferit.

Trunchiul nervului spinal se împarte apoi în ramurile lui:

ramura anterioara - formata din axonii motoneuronilor radiculari (somato-
motori) si dendritele protoneuronilor senzitivi din ganglionul spinal, care duc,
respectiv aduc impulsuri spre si de Ia partea anterioara a trunchiului si membrelor.
O parte din aceste ramuri (cervicale, lombare si sacrale) se organizeaza în plexuri
nervoase care participa la inervatia, îndeosebi a membrelor.

ramura posterioara - este formata din axonii motoneuronilor radiculari si
dendritele protoneuronilor din ganglionul spinal, care duc, respectiv aduc spre si
de la parea posterioara a trunchiului. <

ramurile -comunicante - fac legatura între trunchiul nervului spinal si
ganglionul vegetativ laterovertebral. Ele sunt traversate de axonii neuronilor
visceromotori, simpatici sau parasimpatici, si de dendritele protoneuronilor viscero-
senzitivi din ganglionul spinal. Axonii neuronilor visceromotori, dupa ce traverseaza
radacina anterioara si trunchiul nervos spinal, patrund în ramura comunicanta, cu
care ajung la ganglionul vegetativ laterovertebral; la acest nivel unele fibre fac
sinapsa cu neuronii vegetativi postganglionari, iar altele trec fara sinapsa prin acesti
neuroni, pentru a ajunge direct la plexurile viscerale, unde are loc sinapsa cu fibrele
postganglionare (exemplu nn. splanhnici - simpatici si nn. parasimpatici sacrali).

ramura meningiala - asigura inervatia senzitiva a meningelor spinale.
Reflexele spinale. Alaturi de functia de conducere a maduvei spinarii, functia

reflexa joaca un rol esential în activitatea acesteia.

Actul reflex constituie modalitatea de raspuns fiziologic la un stimul cârd actioneaza asupra unui câmp receptor specific; substratul anatotaic al stratului reflex este reprezentat de arcul reflex. Acesta este format din trei componente:

calca aferenta, centripeta sau senzitiva - formata Ia rândul ei din receptori
specifici si neuronul senzitiv din ganglionul spinal (protonetironul tuturor cailor
sensibilitatii).

centrul nervos - este format din mase neuronale (nuclei) la nivelul carora
ajiiiîj* informatiile senzitive, care sunt prelucrate apoi, astfel încât sa se genereze
un raspuns motor. Acesti centri nervosi pot fi asezati la nivelul unui singur mielomer
sau pot fi multisegmentari. De asemenea, ei pot fi somatici sau vegetativi.

calea eferenta - este formata din axonii neuronilor radiculari, somatomotori
(reflexe somatice) sau visceromotori (reflexe vegetative).

Reflexele somatice medulare - dupa numarul neuronilor si sinapselor arcului reflex pot fi monosinaptice sau polisinaptice.

- reflexele monosinaptice - sunt formate din numai doi neuroni, unul senzitiv si altul motor, efector (motoneuronul alfa). Exista deci o singura sinapsa, ceea ce determina o viteza foarte mare de raspuns. De asemenea, lipsa neuronilor de asociatie face ca aceste reflexe sa fie limitate strict si fara iradiere. Din aceasta categorie fac parte reflexele osteotendinqase (rotulian, ahilian, bicipital, tricipital). ..... - reflexele polisinaptice - sunt reflexe de aparare sau cutanare, formale din cel putin trei neuroni. Prezenta neuronilor intercalari, între neuronul senzitiv si cel motor, mareste durata de latenta (mai multe sinapse) si permite iradierea, ceea ce se traduce printr-un raspuns motor mai complex, cu implicarea unor regiuni mai întinse. Acest reflex consta în flexia unui membru, la aplicarea unui sistem nociv pe tegument.

Reflexele vegetative medulare. La nivelul cornului lateral al substantei cenusii, neuronii vegetativi se organizeaza în centri sau nuclei vegetativi care pe toalfl lungimea maduvei sunt simpatici, iar la nivelul segmentelor medulare S2-S4 suni si parasimpatici (centrul parasimpatic pelvin sau sacral). La nivelul acestor centri vegetativi se închid o serie de reflexe din care amintim:

centrul ciliospinal - C8-T2
*j~?- centrul cardioaccelerator - T2-T5

centrur-brpnhodilatator - T2-T5

centrul abdomino-pelvin de control al tubului digestiv - T6-T12

centrii mictiunii si defecatiei - simpatici - L1-L5

- parasimpatici - S2-S4

- centrii reflexelor vasoconstrictoare, sudorale si pilomotorii - pe toata lungimea maduvei spinarii.

TRUNCHIUL CEREBRAL

Trunchiul cerebral se afla în continuarea maduvei spinarii, se întinde pâna Ha diencefal si prezinta importante functii reflexe si de coordonare a activitatii Junor organe vitale.

El este format din trei etaje care de jos în sus sunt:

bulbul rahidian - care continua maduva spinarii deja. nivelul arcului poster
rior al atlasului;

puntea sau protuberanta;

mezenccfalul - format la rândul lui din pedunculii cerebrali si lama
cvadrigcmina.

CONFIGURAŢIA EXTERNĂ

Cele trei etaje ale trunchiului cerebral sunt despartite prin doua santuri vizibile numai pe fata antcrolaterala:

santul bulbopontin - la limita dintre bulb si punte;

santul ponto-peduncular - la limita dintre punte si pedunculii cerebrali.
Fiecare etaj prezinta câte patru fete: anterioara, 2 laterale si posterioara

(fig. 13.8 si 13.9).'

Bulbul rahidian - prezinta pe fata anterioara fisura mediana anterioara, întrerupta inferior de decUsatia piramidala. Lateral de aceasta fisura se gasesc piramidele bulbare, delimitate lateral de santurile laterale anterioare, care le continua pe cele medulare. Pe fata laterala a bulbului se gaseste într-o pozitie superioara oliva bulbara, determinata de nucleul olivar. Fata posterioara prezinta jumatatea inferioara cu o configuratie asemanatoare fetei posterioare a maduvei si partea

Fig. 13.8. Fata anterioara a trunchiului cerebral. l. fisura mediana ventrala; 2. decusaliapirami­dala; 3. piramida bulbara; 4. n. XII; 5. n. XI; n. X; 7. n. IX; oliva bulbara; 9. n. VII; IO. n. VI; II. santbazilar; 12. n. V; 13. peduncul cere­bral; 14. trigon interpeduncular.

Fig. 13.9. Fata posterioara a trunchiului

cerebral.

/. fascicul Goli; 2. fasciculul Burdach 3. trigon bulbar; 4. trigon pontin; 5. pedun­culii cerebrali; 6. tuberculi cvadf.igeminl inferiori; 7. tuberculi cvadrigemeni superion

superioara dilatata de forma unei arii triunghiulare, cu vârful inferior, denumita trigonul bulbar. Acesta împreuna cu trigonul pontin de pe fata posterioara a puntii formeaza un spatiu romboidal - fosa romboida-^- care participa la delimitarea anterioara a ventriculului IV cerebral (cavitate situata pe fata posterioara a trunchiului cerebral, între acestea si cerebel, plina cu LCR). Tot pe acesta fata a bulbului, superolateral apar pedunculii cerebelosi inferiori, care fac legatura cu cerebelul.

Puntea sau protuberanta - prezinta, median, pe fata anterioara, santul bazilar, lateral de care se gasesc piramidele pontine. Fata laterala prezinta originea pedunculului cerebelos mijlociu, care se continua posterior, spre cerebel. Fata posterioara are forma triunghiulara, cu vârful superior, fiind denumita trigonul pontin al fosei romboide.

Mezencefalul - prezinta pe fata anterioara cei doi pedunculi cerebrali, cu o dispozitie divergenta superioara, astfel încât între ei se formeaza trigonul intcrpc-duncular. Fata posterioara prezinta lama cvadrigemina, formata fain patrii tuberculi cvadrigemeni, doi superiori si doi inferiori, despartiti printr-un sant cruciform. Inferior de lama cvadrigemina au originea pedunculii- cerebelosi superiori CU* prezinta un traiect inferolateral spre cerebel.

STRUCTURA TRUNCHIULUI CEREBRAL

La fel ca si maduva spinarii, trunchiul cerebral este format din substanta cenusie si substanta alba. Ca urmare a decusatiilor ascendente si descendente la nivelul trunchiului cerebral, substanta cenusie nu mai prezinta o dispozitie compacta, ca la 'nivelul' maduvei, ci este fragmentata în mase nucleare multiple, înconjurate de fascicule de substanta alba. Substanta alba ocupa, astfel, o pozitie periferica, la fel ca la nivelul maduvei si în plus poate fi întâlnita în pozitii centrale printre

nucleii substantei cenusii.

. .via) .

U.¹»; . ! ."ifi'iî,

-><.'' NUCLEIITRUNCmUEtHCEREBRAL

Dupa c'um'aminteam anterior, substanta cenusie a trunchiului cerebral este jjformata în nuclei. O parte dintre acesti nuclei îsi pastreaza dispozitia segmentara, Ica la nivelul maduvei spinarii, si sunt denumiti din acest motiv nuclei segmentari Jsau de origine ai nervilor cranieni (sau nuclei echivalenti). O alta parte din nucleii unchiului cerebral intervin în coordonarea miscarilor automate si involuntare, aflate sub dependenta sistemului motor extrapiramidal; acesti nuclei sunt proprii unchiului cerebral sau intersegmentari. în sfârsit, un numar imens de mase nucleare lici, dispersate, constituie formatia reticulata a trunchiului cerebral, cu un rol important în mentinerea tonusului cortical.

" ^Mf)TCucleii de origine ai nervilor cranieni, echivalenti nucleilor de origine ai fnervilor spinali, pot fi împartiti în acelasi mod în patru grupuri (fig. 13.10).

'L' T A}, t'

n,n! '" '. .>.; «t .i', au t m. i'

Fig. 13.10. Nucleii de origine ai nervi- /

lofcranieni.

/. nucleul ambiguu; 2. nucleul motor n. XII; 3. nucleul senzitiv n. V; 4. nucleul dorsal aln. X; 5. nucleul frâctului solitar; 6. nucleul motor n. 'VII; 7. nucleul motor n. VI; nucleul motor n. V; 9. nucleul motor n. IV;, 10. nucleul motor n. III; 11. nucleul autonom, accesqr.

a) nuclei somatomotori j

la nivelul bulbului

nucleul motor al n. XIL(hipoglos).

- nucleul ambiguu, de origine a nn. IX (glosofaringj.an), X (vag) ,si
XI (accesor). ,,r " ,,,".'

la nivelul puntii ;

nucleul motor al n. VII (facial) _{fli M} ,

nucleul motor al n. VI (abducens)

nucleul motor al n. V (trigemen) sau nucleul masticator

la nivelul mezencefalului - nucleul motor al n. IV (trohlear)

nucleul motor al n. III (oculomotor)

b) nuclei visceromotori - de remarcat este faptul ca toti acssti nuclei sunt
nuclei. vegetativi parasimpatici. . ^

la nivelul bulbului _lv

nucleul dorsal al n. X sau cardiopneumoenterjc,

nucleul salivator inferior al n. IX -j

la nivelul puntii ,

nucleul salivator superior al n. VII '.

nucleul lacrimo-muco-nazal al VII

.v -. l 'ftt ' ..^;!K.-.Vi!:;.'( itîl

la nivelul mezencefalului - nucleul acc.espr al n. III.

c) nuclei viscerosenzitivi - se gasesc doar la nivelul bulbului.si apartin
nn. IX si X.

^T                                . i^u j -''i v- -r i <

d) nuclei somatosenzitivi - nucleul tractului solitar - se gaseste la nivelul bulbului. La el ajung axonii neuronilor senzitivi din ganglionii nervilor VII (ganglio-nuligeniculat), IX si X. Partea superioara a nucleului, la care ajung fibrele nervilor amintiti, cu informatii gustative, se mai numeste si nucleu gustativ. ; xh ^! - nucleul senzitiv al n. trigemen - este întins pe toata lungimea trunchiului cerebral! ^:Lâ'el ajung axonii neuronilor senzitivi din ganglionul trigeminal.

Nucleii proprii ai trunchiului cerebral
a) - la nivelul bulbului;

'- nucleul olivar - este o masa nucleara ovalara dispusa în partea anterolaterala a bulbului. La nivelul lui ajung aferente cu origine corticala si talamica si trimite eferente medulare prin fasciculele olivospinal si cerebeloase.

;b) - la nivelul puntii - nucleii pontini - sunt mase nucleare dispersate printre fibrele caii piramidale care coboara prin partea anterioara a puntii. Acesti nuclei primesc aferente corticale si trimit apoi eferente la cerebel.

c) - la nivelul mezencefalului - substanta neagra - este un nucleu mare, asezat în partea ventrala a mezencefalului, posterior de pedunculul cerebral. Primiflf â'ferente corticale si de la nivelul nufcleilor bazali ai emisferei cerebrale si trimiti eferente în special medulare (fascicul nigrospinal). Substanta neagra intcrviiMÎfe controlul miscarilor asociate. Lezarea circuitului dintre nucleii bazalt si substMlp neagra duce la aparitia bolii Parkinson.

- nucleul rosu - este asezat posterior de substanta neagra. Datorita bogatei

vascularizatii si unui pigment specific prezinta culoarea rosie. Primeste uferente corticale, de la nivelul nucleilor bazali si cerebelului si trimite eferente la cerebel si maduva spinarii (fascicul rubrospinal).

Formatia reticulata a trunchiului cerebral- se întinde de la nivelul bulbului
pâna la nivelul talamusului, fiind formata din numerosi nuclei, cuprinsi într-o retea
de fibre ascendente si descendente, somatice si vegetative care confera com­
plexitatea legaturilor acestui sistem. Multitudinea sinapselor care au loc între
neuronii formatiei reticulate explica si caracterul difuz al proiectiei ei. La nivelul
ci'au loc fenomene de convergenta a diferitelor mesaje, somatice si vegetative,
senzitive sau motorii, astfel încât acestea sa genereze o informatie generala care sa
mentina starea de tonus a scoartei cerebrale. Nueleii formatiei reticulate, dupa
asezarea lor în trunchiul cerebral, au fost împartiti, în trei grupuri:

nucleii reticulari centrali - stau la baza sistemului activator ascendent (SAA)
si fasciculelor reticulospinale. SAA, prin preluarea informatiilor transmise pe toate
caile ascendente specifice, pe care le proiecteaza cortical, are rol în mentinerea
tonusului si starii de veghe ale scoartei cerebrale. Suprimarea activitatii SAA, prin
diverse mijloace, determina instalarea somnului.

- nucleii reticulari laterali si paramedian - care stau la baza circuitului in­hibitor cortico-reticulo-spinal.

nucleii reticulari mediani - care detin rolul esential în coordonarea unor
'ctivitati. viscerale,, vitale, cum sunt respiratia si functia cardiaca.

SUBSTANŢA ALBĂ A TRUNCHIULUI CEREBRAL ^s '

Din punct de vedere functional, substanta alba a trunchiului cerebral poate fi sistcmati/atâ în fascicule care apartin uneia din urmatoarele cai:

caile de asociatie ale trunchiului cerebral - care nu parasesc de obicei
limitele acestuia. Aceste fascicule au rolul de a realiza legaturi între nucleii de
origine ai nervilor cranieni si nucleii proprii ai trunchiului.

- caile ascendente

a) - care tranziteaza trunchiul cerebral în drum spre talamus. Aceste fascicule
continua fasciculele cu origine medulara si sunt reprezentate de:

lemniscul medial - format din axonii deutoneuronilor din nucleii Goli si
Burdach, dupa ce acestia decuseaza pe linia mediana. Reprezinta, deci, o continuare
a fasciculului Goli si Burdach, medulare (caile exteroceptiva tactila epicritica si
proprioceptiva constienta).

lemniscul spinal - format din cele doua fascicule spinotalamice anterior
si lateral (calea exteroceptiva tactila grosiera, protopatica si termoalgezica).

fasciculele spinocerebeloase:

direct - care paraseste bulbul rahidian, pentru a se angaja prin
pedunculul cerebelos inferior spre cerebel.

încrucisat - care urca pâna la nivelul mezencefalului, de unde prin
pedunculul cerebelos superior ajunge la cerebel.

b) - cu origine în trunchiul cerebral:

lemniscul lateral - format din deutoneuronii caii acustice, situati în
nucleii cohleari, dupa decusatia acestora pe linia mediana.

lemniscul trigeminal - format din axonii deutoneuronilor din nucleul
senzitiv al nervului trigemen.

- caile descendente:

calea piramidala (cortico-spinala), tranziteaza trunchiul cerebral de sus
în jos, pâna Iu 1/3 inferioara a bulbului unde cea mai mare parte a fibrelor se
încnicisca/.ft la nivelul decusatiei piramidale, dupa care se continua cu fascicule pirami_:
i laic iliicct si încrucisat, în trunchiul cerebral, calea piramidala coboara prin pedunculii
rcrchi aii, piramidele pontine si piramidele bulbare. O parte din fibrele caii piramid
lac sinapsa în nucleii motori de originp ai nn. cranieni (fibre corticonucleare). '

caile cxtrapiramidale - sunt reprezentate de o serie de fascicule i
oricine subcorticala si talamica care ajurig la nucleii extrapiramidali ai trunchiulE
cerebral si de fascicule cu origine în acesti nuclei extrapiramidali ai trunchiului si
cu destinatie medulara (fasciculele nigrospinal, rubrospinal, olivospinal, vestibulo-
spinal, reticulospinal etc.).

'Tlii . ' . \Uf.

NERVII CRANIENI

este,aproximaUv,seg^emtai;a_3!,astfe^în,cât, de,l^ nivelul mezencefalului pftna la
limita inferioara a bulbului, trunchiul cerebral este parasit, succesiv, de ultimele
zejcejtere.ct^ ₁de_;neryi₍ctam^nit(ffl-XII)_i.. Dijmele dgu^pereclu' (I - ojf^ctiv si II - optic)
reprezinta, 4^ fapti prelungiri ale creierului.si,vor fî.de.scrise o data cu analizatorii
corespunzatori. .

Fiecare nerv cranian prezinta urmatoarele.., elemente discriptive: , - originea reala OR - este reprezentata de nucleii motori ai trunchiului, pentru fibrele motorii, si de ganglionii senzitivi, de pe traiectul nervilor, pentru fibrele senzitive, deci locul unde se afla corpul celular al neuronilor, care formeaza nervul.

originea aparenta OA - reprezinta locul prin care paraseste sau intra nervul
cranian în trunchiul cerebral.

traiectul nervului (T)

teritoriile de inervatie (I), rnptorie, senzitiva, somatica sau vegetativa.

N.OCUtOlvlOŢORCmj ...-!"*-

,0"i(><j! ..' ' "..''] t~'l'}: .' 'f-V .'»'

OR - fibrele somatomotorii - în nucleul motor al n. III din mezencefal.

- fibrele visceromotorii - îfi nucleul accesor al n. III, to't din mezencefal. OA - în trigonul interpeduncular.

T - paraseste cutia craniana si ajunge în orbita prin fisura orbitala superioara.

I - inerveaza muschii extrinseci ai globului ocular, si anume, drept superior,

drept medial, drept inferior, oblic inferior si m. ridicator al pleoapei superioare.

N. TROHLEAR (IV)

i ..',i',.-B l«i ,:ii---,... ".);%-Jf>!;-<:-..- i mi:.- -. . ..tt-iif!"

OR - în nucleul motor al n. IV din mezencefal. '^{fi !}"-''.> <

OA - este singurul nerv cranian cu origine aparenta pe fâfa tbsterioara a

trunchiului cerebral^ sub tuberculii cvadrigemeni inferiori. <^!<^rit w-

rT - ca siprecedentul.                    .. .muiii'-i

l inerveaza,nvfobrie superional globului ocular. l? * . i

IpR - fiarele spmatomotorii - în, nucleul motor al n.. V sau masticator din punte,        ]
,_;y -.fibrele somatosenzitive-îngangu'piiultrigemutajdc pe traiectul nervului, j
|OA -pe,fata,anteroiate.raia a puntii.,,.,, ?

!"T-intracranian se împarte în trei ramuri:

- n. oftaknic - care are traiect comun cu n. III, IV si VI spre orbiti,
i î . - n. maxilar - care paraseste craniul prin gaura rotunda si ajunge In
|>terigopalatma, unde se împarte în ramuri. . _f

- n. mandibular - care iese din craniu prin gaura ovala si patrunde i i corpul mandibulei .unde se împarte |n ramurile terminale^,^ _[( _.

ilomia si fiziologia omului - cd. 116

>î - n. oftalmic este nerv senzitiv si inerveaza tegumentul etajului' superior al
fetef,^i!pâna la veriex! ^r<l .;

.^j''⁽ -n. maxilar este totnervsenzitiv^i men/eaza tegum'enmr^ al fetei, mucoasa nazala, mucoasa palatului dur si moale, â'^jgirigiilor superioare, â obrajilor; inerveaza de asemenea senzitiv dintii arcadei superioare.

- n. mandibular este o ramura mixta care prin fibrele motorii inerveaza mm. masticatori (pterigoidieni lateral si median, maseter si temporal), iar prin fibrele senzitive inerveaza tegumentul etajului inferior al fetei, pâna la marginea inferioara a mandibulei, mucoasa buzei inferioare, 'planseului bucal si a limbii; inerveaza, ca si n. maxilar, senzitiv, dintii arcadei superioare.

. N. ABDUCENS (VI) "'

OR - în nucleul motor al nervului VI din punte.

OA - în santul bulbo-pontin, deasupra piramidelor bulbare.

T - are acelasi traiect, ca si n. III si I V. _Jwn, _DÎ

I -inerveaza m, drept lateral al globului; ocular. ,,_v,

;-, iii- i

ⁿ 'N, FACIAL (VII)

OR - fibrele somatomotorii - în nucleul motor al n. VII din punte.

fibrele visceromotorii - în nucleul salivator superior si în nucleul lacri­
mal din punte.

fibrele somatosenzitive, speciale, gustative - în ganglionul geniculat,
de pe traiectul nervului.

OA - în santul bulbopontin, desupra olivei bulbare.

T - are iniatial traiect intracranian pâna la nivelul meatului acustic intern prin care patrunde în stânca temporalului; la acest nivel traverseaza canalul n. facial, sapat în stânca si iese din craniu prin gaura stilom,astoidiana.~ Ajuns în regiunea parotidiana si apoi a fetei, se împarte în ramuri.

I - fibrele somatomotorii inerveaza mm. mimicii, inclusiv m. pielos al gâtului.

fibrele visceromotorii - inerveaza parasimpatic glandele salivare, sub-
mandibulara si sublinguala si glanda lacrimala.

fibrele somatosenzitive, speciale, gustative - preiau informatiile gusta­
tive de la nivelul mugurilor gustativi din cele 2/3' anterioare ale limbii. Aceasta
componenta senzitiva a n. facial mai este cunoscuta si sub denumirea de n. VII bis
sau intermediar.

N. ACUSTICOVESTIBULAR(VIII)

- va fi descris o data cu analizatorul acustico-vestibularul.

"'        ' '^:*>

> ^J" N.GLOSOFARINGIAN(IX)

:, -, . l

OR - fibrele somatomotorii,-în partea superioara a nucleului ambiguu din bulb.

, ."".,- 'fibrele viscerornotQrii - în nucleul salivator inferior, din bulb.

- fibrele spmatosenzitive speciale, gustative si viscerosenzitive - în cei doi ganglioni senzitivi, superior si inferior de pe traiectul nervului.

OA - în partea superioara a santului retroolivar, bulbar.

:.. Tiv iese din craniu, împreuna cu nn. X si XI si cu v. jugulara interna prin gaura jugulara, traverseaza regiunea laterofaringiana si ajunge pe peretele lateral al faringelui, în care patrunde si se împarte în ramuri.

I - fibrele somatomotorii inerveaza mm. constrictor superior al faringelui, stiloglos si, stilofaringian.

fibrele visceromotorii inerveaza parasimpatic glanda parotida.

: - fibrele somatosenzitive speciale, gustative, preiau informatii de la mugurii gustativi din 1/3 posterioara a limbii si de la mucoasa faringiana.

fibrele viscerosenzitive - primesc informatii, în special de la nivelul buro-
si,chemoEeceptorilor vasculari (sinusul carotic, glomusul carotic).

>r.-r. .. N. VAG (X)

OR - fibrele somatomotorii - în partea mijlocie a nucleului ambiguu

fibrele visceromotorii - în nucleul dorsal al n. X din bulb.

fibrele somatosenzitive speciale, gustative, precum si cele viscero­
senzitive - în cei doi ganglioni senzitivi, superior si inferior de pe traiectul nervului.

OA - în santul retroolivar, inferior de n. IX.

T - pâna la baza craniului, traiectul este comun cu al nn. IX si XI Traverseaza apoi regiunea gâtului, laterofaringian si apoi lateroesofagian, în unghiul diedru, deschis posterior, dintre aa. carotide interna si comuna (medial) si v. jugulara interna (lateral). Patrunde în torace, unde traverseaza mediastinul- superior si posterior, pentru a se aseza de la nivelul vertebrei T7 pe peretele lateral al esofagului. La acest nivel se ramifica si formeaza cu n. vag de partea opusa plexul vegal perieso-fagian, Din acesta se formeaza doua trunchiuri vagale, anterior si posterior, care patrund în abdomen împreuna cu esofagul, prin hiatusul esofagian al diafragmei, în tot acest traiect nn. vagi dau ramuri care sfârsesc succesiv în plexurile vegeta­tive din vecinatatea organelor toracice si abdominale.

I - fibrele somatomotorii - inerveaza mm. constrictori mijlociu si inferior al faringelui, mm. valului palatin si mm. intrinseci ai laringelui.

- fibrele visceromotorii - sunt fibre parasimpatice, preganglionare care ajung la urmatoarele plexuri vegetative:

plexurile cardiace
lîiîv. - plexul bronhopulmonar

plexul celiac

O parte din fibrele nervilor vagi pot face.sinapsa în ganglionii acestor plexuri cu fibrele postganglionare, iar restul fibrelor pot trece prin plexurile viscerale fara sinapsa si ajung împreuna cu prima categorie de fibre prin plexuri periarteriale la organele respective; aceasta ultima categorie de fibre vor face sinapsa cu fibrele postganglionare în ganglionii rjlexurilor ifatrainuraie (cUm sunt plexurile submucos Mcissrier si musculaV ~'Aum>'a^!ch diri peretii tubuluîdigestiv)!"'

fibrele somatosehzitive speciale, gustative ^ preiau informatii gusta­
tive, împreuna cu n. IX din 1/3 posterioara a limbii.

fibrele viscerosenzitive - aduc informatii interoceptive din teritoriile
viscerale pe cale le inerveaza st de la nivelul baro- si chemoreeeptorilor vasculari:

N. ACCESOR (XI) ,

-j, ' ^r *'

OR - fibrele somatomotbrii - au origine dubla:

origine spinala'- la nivelul cornului anterior almaduvisi cervicale C1-C5

origine bulbara - în partea inferioara a nucleului'ambiguu

A - în santul retroolivar, inferior de n. X.

T - paraseste craniul împreuna cu nn. IX si X; ajuns la baza craniului se împarte în doua ramuri:

ramura interna se alatura n. X,

ramura externa are traiect lateral, pe fata interna a mm. sterno-
cleidomastoidian

- ramura interna participa la inervatia mm. laringelui, - ramura externa inerveaza mm. trapez si sternocleidomastoidian.

N. HIPOGLOS (XII) '

OR - fibrele sorhatomotorii - în nucleul motor al n. XII din bulb

A - în santul preolivar bulbar . sq.-;
'T - iese din craniu prin canalul^f'hipogl6sului;'<de la baza¹ -craniului pânai&

râdftcina Limbii, coboara prin spatiul laterofaringiany încrucisând lateral aa. carotide^

interna si externa. >/, ' ''>'',''* 'i ^; i^! ' i>!

- inerveaza mm. intrinseci ai limbita y.

^ll

FUNCŢIA REFLEXA A TRUNCHIULUI CEREBRAL

<,-';'.-nt:> :>;'0t-i;,_;. .ir;.:.: .;

Prin prezenta nucleilor echivalenti ai nn. cranieni, în trunchiul cerebral este
posibila la acest nivel închiddfea' urior reflexe somatice si vegetative importante.
Vom prezenta succint toate aceste acte'-reflexe si arcurile lor reflexe. "^;

l) în bulbul rahidian:      . -

deglutitia - timpul bucal - calea aferenta - nn. IX si X si calea eferenta
V, X, XI si XII.

timpul faringian - calea aferenta, nn. IX si X si calea eferenta prin n. X.

timpul esofagian - aferente si eferente prin n. X. ,,...

reflexul d<s sugere - aferente prin nn. V si IX si eferente prin nn. VII, IX si XII.

reflexul ide voma - aferente prin n. X si eferente prin nn; freriici (inerveaza
diafragma), intercostali- si X. . . * v ._

feflexe respiratorii - aferente prin n. X cafeodiice ijafotlhatiile la ardeii
formatiei reticulare de junde, prin fasciculele reticltlospinale, cpmenzile motorii
suijSf transmise rîuofeilor medulari de'origine ai nn. frenici si ingsreostali.

;.../ ^A/ reflexul de tilse - comuna cu precedenta. . -.$

V - reflexe baro- si chemoreceptoare - aferente prin nn. IX si X si eferente

prin n. X. , __ i--.--'" .".''

reflexul-sâlivar al glandei parotide - aferente prin nn. VII, IX si X si eferente
prin n, IX.

în punte: .

reflexul salivar al glandelor submandibulara si sublinguala - aferente prin
nn. VII, IX si X si eferente prin n. VII.

., r . - reflexul lacrimal - aferente prin n._; V si eferente prin n. VII.

reflexul palpebral (de clipire) - aferente prin n. V, si eferente prin n. VI I .

în mezencefal:

reflexul pupilar - aferente prin n. optic si eferente ^primati III.

. GEREBELUL . ' -:, ...t

'D?;. ^: i 

J k

. GONFIGURAPE EXTERNĂ. >iio^!;

Cerebelul este alcatuit dintr-o formatiune mediala, denumita vermis, si doua
eriiisfeie cefebeloase (fig. 13.11; fig. 1 3. .! 2). în ansamblu, cerebelului i se descriu
trei fete, superioara si inferioara, despartite-printr-un sant circumferential, si una
anterioara. .'>.

Fata superioara este despartita prin' cortul cerebelului (prelungire a durei mater) de lobii occipitali ai- emisferelor cerebrale. Fata inferioara este asezata în fosele cerebeloase ale osului occipital, Fata anterioara este despartita prin cavitatea ve'ntricululuHV si fâtâ^;posterioara a trunchiului cerebral; între acestea ^: se' întind cele trei perechi de pedunculi cerebelosi; superiori, mijlocii si inferiori.'

Suprafata eetebelului prezinta o serie de safituri si fisuri care participa la împartirea cerebelului în lobi, lobuli si folii.

.

- substanta 'cenusie este asezata atât l'a suprafata^'unde formeaza sfeiflartii
cerebeloasa, cât si la interior, unde fbrrrieaza nucleii cerebelosi. ^;:
^-'^^^ubstfâhla'alba-^tt'dispu^-'siiÎT'^coarta^cerebeloâsa spre care trimite
prelungiri 'subtiri. ^{r; !} ' ^: ..">'."' ^K , .- ' . , ,_& : . .( .

Fig. 13.11. Configuratia externa a cerebelului.
/. vermis; 2. emisfera cerebeloasa; 3. fata
superioara; 4. fata inferioara.               

Fig. 13.12. Fata anterioara a cerebelului. /. vermis; 2. pedunculii cerebelosi.

Scoarta cerebeloasa este formata' dBh trei straturi celulare, ^;cu-'Structura si functii diferite: de la suprafata spre profunzime aceste straturi sunt: ^:

stratul molecular .

stratul intermediar sau al celulelor Purkinje

stratul granular.

Din punct de vedere functional, straturile molecular si granular sunt recep­toare, în sensul ca primesc toate aferentele cerebelului, pentru a le trimite apoi prin prelungirile lor axonale celulelor din stratul intermediar, celulele Purkinje. Axonii acestor celule parasesc scoarta cerebeloasa si ajung la nucleii cerebelosi, constituind astfel singura legatura anatomica si functionala dintre scoarta si nucleii cerebelului; efectul celulelor Purkinje pe nucleii cerebelosi este inhibitor.

Nucleii cerebelului - sunt în numar de patru perechi, care dinspre median
spre lateral sunt: ;

nucleul fastigial - este asezat la nivelul vermisului si apartine arhicerebelului

nucleul globos - lateral de precedentul

nucleii emboliformi - asezati în deschiderea mediala a nucleului dintat.
Nucleii globos si emboliformi apartin paleocerebe.lului. ^

nucleul dintat - este cel mai mare, fiind asezat.în cenji'ul emisferei
cerebeloase si apartine neocerebelului. .. _f '

Substanta alba, sau centrul alb al emisferei cerebelpase, este formata din fibre aferente si eferente, care sosesc sau parasesc scoarta cerebeloasa, la care se adauga fibrele de asociatie dintre cele doua emisfere cerebeloase.

CONEXIUNILE sI FUNCŢIILE CEREBELULUI

Din punct de vedere filogenetic si functional, cerebelul este format din trei parti:

arhicerebelul, paleocerebelul si neocerebeluj, Conexiunile acestora; aferente si eferente,

alcatuiesc trei pircuite. cerebeloase, care prezinta cai anatomigg si functii diferentiate:

1) - circuitul vestibulo-arhicerebelos ..i,_J(; ,. ,

- aferente - fibrele vestibulo^cerebeloas.e,^ origineânsnucleii yestibulari ai

trunchiului cerebral si care sosesc la cerebel prin pedunculii cerebelosi inferiori.

-, ,- eferente - fibrele cerebelovestibulare, care prin pcdunculii cerebelosi superiori si inferiori ajung la nucleii vestibulari. De la nivelul acestor nuclei pornesc apoi,fibre;nervoa£e la nucleii motori ai nervilor oculomotori si la coamele anterioare ale maduvei, prin fasciculele vestibulospinale.

Prin acest circuit cerebelul intervine în mentinerea echilibrului si coordonarea miscarilor globilor oculari.

2) - circuitul spino-paleo-cerebelos

aferente:

fasciculul spinocerebelos direct - ajunge la cerebel prin pedunculii
cerebelosi inferiori;

fasciculul spinocerebelos încrucisat - ajunge la cerebel prin pedunculii
cerebelosi superiori;

fibre tectocerebeloase - cu origine în tuberculii cvadrigemeni, care
traverseaza pedunculii cerebelosi superiori pâna la cerebel;

fibre olivocerebeloase,- cu origine în nucleii olivari bulbari si care prin
pedunculii cerebelosi inferiori ajung la cerebel;

colaterale ale cailor sensibilitatii exterâceptive si proprioceptive constiente.

eferente:

fibre cerebelorubrice, care traverseaza pedunculii cerebelosi superiori,
se încruciseaza pe linia mediana si₍ajung la nucleul rosu din mezcnccfal, do la
acest'nivel pleaca apoi fasciculul rubrospinal, catre maduva spinarii;

fibre cerebeloreticulare, care prin pedunculii cerebelosi superiori ti
inferiori ajung la nucleii formatiei reticulate (lateral si paramedian), de unde pornesc
apoi fasciculele reticulospinale spre maduva spinarii.

Prin informatiile proprioceptive pe care le primeste, cerebelul elaboreaza în cadrul acestui circuit raspunsuri care, proiectate motoneuronilor medulari, permit ajustarea tonusului muscular la necesitatile posturii si elaborarea miscarilor elementare ale corpului. 3. circuitul cortico-neocerebelos

aferente - fibrele cortico-ponto-cerebeloase; acestea pot fi disociate în fi­
bre corticopontine, cu origine în ariile neocortexulili si care fac sinapsa în nucleii
poritirii cu fibrele pontocerebeloase, care dupa ce traverseaza pedunculii cerebelosi
mijlocii ajung la cerebel.

' - eferente - fibrele dento-talamice, cu originea în nucleii dintati si care, dupa ce traverseaza pedunculii cerebelosi superiori se încruciseaza pe linia mediana si ajung la nucleii extrapiramidali ai talamusului. Mai departe are loc proiectia axonilor acestor nuclei spre ariile motorii corticale 4 si 6, astfel încât este închis circuitul cortico-ponto-cerebelo-talamo-cortical. Prin acest circuit cerebelul intervine în controlul miscarilor complexe, mai ales ale partilor distale ale membrelor.

DIENCEFALUL

.*Dicncefalul împreuna-ou emis ferele, ocupa cea mai mare parte a cutiei craniene, cu exceptia fosei cerebrale posterioare în care se gasesc trunchiul cere­bral, sî cerebelul.ijCortul cerebelului, asezat între cerebel si lobii occipitali ai

emisferelor cerebrale; prezinte o margine ^anterioara concava care delimiteaza cu
pnrteii posterioara a corpului sfehoidului un Orificiu, dehurfiit'incizura tehtbiiâla;
acest orificiu este traversat de pedunculii cerebrali, care constituie astîeT^smguŢa
IcgrtUua ilinliv mtvcncefal si dienccfal. .".''. '

GONI KiURATIA EXTERNĂ A DIENCEFALULUI ^;

Dieneelaliil arc o forma complexa, neregulata, astfel încât descrierea Bipedului extcru» este dificila. Cu exceptia fetei inferioare a hipotalamusului, eirc ponte fi observatii In ba/.a cnccfalului, restul fetelor diencefalului sunt profunde |i Hcnpente de emisferele cerebrale. Medial si pe toata întinderea diericefalului, Se delimitcn/.! cavitatea ventriculului III cerebral. 'Acesta comunica inferior prin apeductul cerebral Sylvius cu ventriculul IV, iar superior prin doua orificîi interventricularc, cu cc'i doi vcntriculi laterali, din baza emisferelor cerebrale.

Anatomic si functional, diencefahil este împartit în urmatoarele parti: '^J

- talamusul - este o masa ovoidalâ de substanta cenusie, cu axul lung
dispus antcro-posterior. Prezinta patru fete si doua extremitati:

fata mediana - este despartita prin santul hipotalamic de fata superioara a
hipotalamusului, împreuna cu care participa la formarea peretelui lateral &\
ventriculului III.

fata superioara - formeaza peretele inferior al ventriculului lateral.

fata laterala - este înconjurata de substanta alba a emiseferei cerebrale
(capsula interna) si este despartita de aceasta prin nucleii bazali ai emisferei
cerebrale. ,

fata inferioara - corespunde anterior hipotalamusului si posterior sub-
talamusului.

extremitatea anterioara - se numeste tubercul talamic si este mai apropiat
de linia mediana.

extremitatea posterioara- sau pulvinar.                           t

. - hlpotalumusul - are forma unei pâlnii cu baza mare orientata superior.
Prc/intA doufl fete, superioara si inferioara.

l'ntn inferioara - este vizibila la baza encefalului, între chiasma optica (an­
terior) $i fosa jnterpedunculara (posterior). Partea centrala a acestei fete este
prncinincntft si se numeste luber cinereum;&a se continua inferior cu .tija pituitara
pitii care hipotalamusul este ,legat de hipofiza. Hipofiza este asezata în fosa
lupoli/.ura a seii turcesti sfenoidale. . _;

Posterior de tuhpr cinereumse gasesc doua formatiuni sferice, denumite corpii mimiilari.

fata superioara - participa la delimitarea cavitatii ventriculului III, pâna la
nivelul santului hipotalamic.

- metatalamusul - este format din cei doi corpi geniculati, medial si
lateral, asezati postero-lateral de pulvinarul talamic.

- epitalamusul - este format din epifiza^siitrigonul habenular,'-asezate
posterior de talamus. ..-..>.,. :,j;<, , i>

- subtalamusul-Teprezintao zona de trecere între mezencefal si diencefal.',

-oqui

- talamusul - este un centru senzitiv complex, împartit în trei grupuri
n^cjleare: anterior,.medialsi lateral. ,, _;

. .,,, _f Grupul nuclear lateral este cel mai .complex; el include si cei dpi corpi genicu-lâp medial si lateral.

Functiile talamusului pot fi sistematizate astfel: .

functia de releu - sau statie obligatorie pentru toate caile senzitivo-sen-
zoriale, cu exceptia caii olfactive. Caile exteroceptiva si prbprioceptiva constienta
fac sinapsa cu neuronul al^! III-lea în nucleii grupului lateral. Calea interoccptiva,
polisinaptica, poate prezenta si releu hipotalamic, dupa care sinapsa cu ultimul neu­
ron are loc tot în nucleii grupului lateral talamic. Calea optica prezinta neuronul III în
corpul geniculat lateral, iar calea.acustica vestibulara în corpul geniculat mediul.

. i - functia.de asociatie, de coordonare senzitivo-motorie, devine secundarii, fiind preluata de emisferele cerebrale.

mentinerea tonusului cortical - prin formatia reticulata, care ajunge pilnil
la acest nivel.

- hipotalamusul - este format din numerosi nuclei dintre care unii privim A
capacitatea de neurosecretie: sinteza, transportul si eliberarea de ncurohormoni

Hipotalamusul este împartit în trei regiuni nucleare:

regiunea supraoptica - formata din numerosi nuclei, dintre care nolAni
nucleii supraoptic (secreta vasopresina) si paraventricular (secreta oxitocina).

, - regiunea tuberala - formata din- nuclei la nivelul carora are loc secretia de factori activatori sau inhibitori ai secretiilor hormonale adenohipofizare. - regiunea mamilara - formata din nucleii mamilari. Hipotalamusul prezinta conexiuni complexe, care pot fi sistematizate astfel:

aferente - de la cortexul cerebral, nucleii bazali, talamus, cerebel, retina si
formatia reticulata.

eferente pot fi:

nervoase - corespunzatoare aferentelor

endocrine - hipotalamo-hippfizare. ,.

Acestea $n urma sunt prezentate de doua sisteme^ cu morfologie si functii
diferite! "<' '"i '-': ' > ' . -. .."" " - - ' '"

l - tractul supraoptico-hipofizar-este format din axonii neuronilor diri nucleii l snprabptic, si paraventricular. Acest tract strabate tija pituitara cu care ajunge la ; neurohipofiza, unde sunt depozitati cei doi hormoni, vasopresina si oxitocina. f- _ - sistemul port hipptalamo-hipofizar (descris în 1931 de Gr. T. Popa si Unn IjFielding) - format din vene care parcurg tija,pituitara si care, încep la nivelul [hipotalamusului prin capilare si sfârsesc la nivelul adenohipofizei tot prin capilare; 'acest sistem venos port transporta factorii activatori ,si inhi6itori, secretati de nucleii nipolâlaniusului, care ajunsi la "nivelul sdenobipofizei moduleaza/în functie''de neresitati, Secretia endocrina a acestora/''' ^" ' * '

* ' Ca urrnare â conexiuiuTor pe' care^:le realizeaza hipotalamusul, functiile
Acestuia pot fi sistematizate astfel: -

! f rf neiiro'secretia -*- prin care. hipotalamusul intervine în controlul direct al secrepei a nohipofizei si indirect în secretia tuturor glandelor endocrine^ din .organism.

controlul activitatii sistemului! nervos autonom; partea interioara a hipo-
talamusului este formata din nuclei cu functie parasimpatica, iar partea posterioara
din nudei cu functie ^simpatica. ^;

termoreglare - hipotalamusul anterior este termolitic (vasodilatatie, sudo-
ratie), iar hipotalamusul posterior este termogenetic (vasbconstrictie, stimularea
metabolismului intermediar, tremor).

reglarea metabolismelqr intermediare; _t ^

reglarea metabolismuluj energetic; _:ff

reglarea importului de Alimente si apa; centrii foamei, si setei au localizare
hipotalamica; 'v

controlul periodicitatii-sau ritmului somn-veghe; ' f

coordonarea unor acte de comportament (alimentar, sexual, de conservare);

coordonarea functiei sexuale -prin controlul garnetogdnezei, ciclurilor
periodice si apetitului sexual. "

f * V , ^jfjfj -f,:;

EMISF$fcELE CEREBRALE

Emisferele cerebrale sunt doua formatiuni ovbidale cu axul lung'dispus antero-posterior, despartite incomplet prin fisura interemisferica,'în care patrunde o' prelungire a durei mater cerebrale denumita coasa creierului. Emisferele cerebrale j sunt unite prin formatiuni comisurale.

CONFIGURAŢIA EXTERNĂ A EMISFERELOR CEREBRALE

Fiecare emisfera cerebrala prezinta trei fete (superolaterala,.mediala sil
inferioara), trei poli ( anterior-frontal, mijlociu-temporal si posterior-occipital) sjj
trei margini.

fata supero-laterala (fig. 13'.13) - prezinta trei santuri adânci:, lateral, i
trai si parietooccipital, care delimiteaza patru lobi: frontal, parietal, occipital si temp
ral. în adâncimea santului lateral se gaseste al'V-lea lob al fetei supero-lateralej
numit lobul insulei. Bobii prezinta de asemenea santuri mai putin adânci, ca
delimiteaza între ele circumvolutiile sau girii emisferelor cerebrale. Dintre acesti
retinem, la nivelul lobului frontal., girii frontali si girul precentral, la nivelul lobu'
parietal, girul postcentral si la nivelul lobului temporal, girii, ternporali.

fata mediala (fig. 13.14) - prezinta în partea inferioara cea mai ma
formatiune comisurala a emisferelor cerebrale, corpul calo& Acesta este înconji
de santul corpului calos, girusul-cingular si santul tcingular. Fataanediala a lobul!
occipital prezinta santul calcarin. a

Fig. 13.13. Fata superolaterala a emisferei cere- . '.' ' ' brale. /. .sant central; 2. sant lateral; 3. girprecentral; 4.girppstce.ntral; 5. girifrontali; 6. giri temporali; 7_r giri parietali; 8. giri occipitali.

Fig. 13.14'. Fata mediana a emisferei cerebrale. /. corpul calos; 2. santul corpului ca/os; 3. sanjul cinguli; 4. santul perpendicular intern; 5. sanlul calcarin; 6.fornix; 7. fiipotalamux; 8. talamus; 9. inezencefat; 10. puntea; 11. bulbul rahidian; 12. cerebelul.

fata inferioara (fig. 13.15)-este împartita de santul lateral în doua parti: '(" ._ anterioara - care reprezinta fata .orbitala a lobului frontal; în partea mediala se gaseste santul olfactiv, în care sunt asezate bulbul si tractul olfactiv si lateral girii orbitali.

- posterioara - temporooccipi- 1

tala, traversata de o serie de santuri anteroposterioare care delimiteaza giri. pintre_f acestia, cel mai medial este girul Darahipocampic.

STRUCTURA EMISFERELOR CEREBRALE

Emisferele cerebrale sunt formate In substanta cenusie si alba (fig. 13. 16). 1) - substanta cenusie - este di£-, usa ta, suprafata emisferelor cerebrale i nde formeaza scoarta cerebrala sau cor-i :xul, si Ja baza lor unde formeaza nucleu^, azali sau corpii striati.

_r - scoarta cerebrala - din punct ds^; -. , îdere, filogenetic si functional este de

neocortex - format din. sase râturi celulare; ^:

arhicortexy- format din 1-3 stra­turi celulare si reprezentând doar 1/10 din suprafata totala a cortexului.

Neocortexul "esje fofmat din sase
straturi care de la suprafata spre pro fun-
zirnesunt: V*

strat" superficial (molecular)

strat granular ..extern
- strat piramidal extern

strat granular intern

strat piramidal intern

strat fuziform sau multiform.
Din punct de vedere functional

straturile granulare sunt receptoare, senzi­tive, iar cele piramidale sunt efectorii sau motorii, în stratul piramidal intern se gasesc celulele piramidale Betz ale caror axoni formeaza fibrele cortico-spinale si corticonucleare ale caii pirami­dale, în functie de predominanta unora dintre aceste straturi, receptoare sau motorii, neocortexul poate fi heterotipic agranular (caracteristic ariilor motorii) sau heterotipic granular (caracteristic ariilor senzitive).

Arhicortexul are o structura rudimentara, cu trei straturi, care pot fi individuali

zate sau slab diferentiate si apartine functional sistemului limbic: structuri asezate î:

jurul corpului calos, cu rol de integrare a informatiilor olfactive, Viscerale,' somaticeⁱ

- nuclcii bazali sau corpii striati - sunt mase nucleare mari situate în baz

emisferei cerebrale denumite nucleul caudat si nucleul lenticular.

Nucleul caudat descrie un arc concav inferior în jurul talamusului, de cai este despartit printr-o formatiune de substanta alba denumita capsula interna; ar forma unei virgule si i se descriu un cap, orientat anterior, corp si coada.

Nucleul lenticular csteasezat lateral de talamus si sub corpul nucleului cauda*
tiiiul despartit de acestia prin capsula interna; are forma unei pirarriide triunghiula-
cu \v.\tu inferioara si este întpartit printr-o Iarna de substanta alba într-o parte exte^:n
denumita putamcn.si unaTOterrja, denumita globus palidus. Din punct de vede:
lilogcnetic si functional corpul striat este împartit în neostriat '(nucleul' caudat
putamen) si paleostriat (globus palidus). ''"

Conexiunile corpului striat sunt complete -(cu¹ cortexul cerebral, talamus substanta neagra, nucleul^rosu, oliva bulbara).

Ncostriatul, prin conexiunile în dublu seftspe care le întretine cu aubstar
neagra, formeaza un circuit închis prin care are loc transportul de dopamhla dinsj .
substanta neagra spre neostriat; alterarea acestui circuit determina"apari'
tulburarilor motorii întâlnite în boala Parkinson-. " ^I; .-

Paleostriatul este principalul centru subcortical de origine al cailor extrâpkamid

__o,.  2) - substanta alba a emisferelor cerebrale .^v , - Fibrele substantei albe a emisferelor cerebrale, s.untjistematizate în trei grupuri: _& j - fibre cprnisurale care leaga între, .ele cele doua jsmisfere cerebrale si care sunt organizate îri patru formatiuni comisurale:

cprpul ,calps - cea mai mare comisura a emisferelor, este vizibil pe fata
mecjiala, fiind formait dintr-un genunchi (anterior), corp si splenius (posterior);

fornixul - este dispus sub corpul calos si are forma unui cleste, cu un
corp intermediar care se bifurca anterior în doua co^unine si posterior în doi stâlpi;

comisura alba anterioara;.
-comisura alba posterioara;

- fibre de asociatie - care unesc ariile corticale ale aceleiasi emisfere cerebrale; dupa cum unesc arii corticale vecine sau mai îndepartate, aceste fibre pot fi lungi (fasciculele longitudinale)' sau scurte'; '

' - fibre de proiectie - care' sosesc sau parasesc cortexul cerebral. Toate aceste fibre formeaza în centrul emisferei cerebrale coroana radiata din care se izoleaza inferior câpsula^:aiba interna. Aceasta 'este cuprinsa între talamiis '(medial), nucleul caudal (superior) si nucleul lenticular (lateral):

PRINCIPALELE . LOC ALIZĂRI CORTIC ALE

în urma observatiilor anatomice si experimentale s-a ajuns la delimitarea, pe suprafata emisferelor cerebrale, a unor arii corticale cu functii precise; acestea prezinta cito- si mieloarhitectonieay' caracteristice functiilor senzitivo-senzoriale, motorii de asociatie si vegetative. Numerotarea acestor arii corespunde clasificarii realizatS;de*©rOdmann'(pestei45 de arii corticale)-. ;*>

;;.,-.'/,'.. '.'.' .. ' ' ,;.'l'l'. :\.:spr "IO,- i'JIt- ' . .

', = ;.!' ARIILE:DE PROIEGpHEiSENZITiyOSENZORIALE

f'. . : . ' iUO: .U '! .'i*U '.'. .U,....'.. J.r.'.«- ...>.-'!:. j- . "

Proiectia cailor sensibilitatii (exteroceptiva si proprioceptiva constienta) si enzoriale (vizuala, acustica, olfactiva) are loc în cel putin doua categorii de arii corticale:

aria primara - în care are loc proiectia punctcu punct a suprafetei receptoare
-i corpului si în care realizeaza integrarea primara a informatiei;

«,h-~ aria secundara- .maiputin întinsa si înicareinformatiei primare i se adauga aractere .particulare conforme cu experienta anterioara (denumita si arie psihica atorita implicatiilor psihice rezultate prin traducerea informatiei, în urma analizei areiajezUltajparacterul de placut sau neplacut);

aria suplimentara sau a IlI-a arie de proiectie (gnozica) - întâlnita la unii
nalizatpjassi cu diferentele individuale cele mai mari, din punctul de vedere al

:;itinderii si complexitatii; la nivelul acestei arii are loc analiza fina a informatiei ire este comparata cu informatia de acelasi tip, actuale sau anterioare, astfel încât

vljse,pqata₁gtabilii asemanarile si deosebirile dintre acestea. 't  Dezvoltarea mai mare a ariilor secundare si suplimentare la om, cu diferentieri :<ljvi((iia.leimarc,ante, confera acestuia capacitatea unei analize mai fine a informatiilor.

£&jH^^^&.

- ariile somestezice - în care are loc proiectia cailor sensibilitatii extero-
ceptive si proprioceptive constiente;

-aria primara-este localizata în girul postcentral(câmpŢarile'3, l, 2). La acest nivel are loc proiectia punct cu punct a suprafetei corpului în cadrul uriei' suprafete care, prin extensie"are^c forma unei siluete cu capulinferior si bine reprezentat, mâna de asemenea bine reprezentata în partea mijlocie, iar trunchiul si membrul inferior slab reprezentate, comparabil cu dimensiunile lor reale^în partea superioara a girului postcentral (homunculus senzitiv):

aria secundara - situata de-a lungul buzei superioare a santului lateral;

aria suplimentara - se suprapune ariei motorii suplimentare, de pe fata
mediala a emisferei cerebrale;

- ariile vizuale - aria primara (câmpul 17), aria,secundara (câmpul l 8J si
suplimentara (câmpul 19); se gasesc pe fata mediala a lobului occipital, în jurul
scizurii calcarine;

- ariile auditive - aria primara (câmpul 41), aria secundara (câmpul, 42),.
aria suplimentara (câmpul 22) si girul temporal superior; ,. .. ,,

- aria vestibulara - nu are o localizare precisa; unii o localizeaza în girul
temporal superior, în jurul ariilor auditive, iar altii în câmpul 2 din lobul parietal;

- aria gustativa - câmpul 43 îdin partea inferioara a girului postcentral;

- aria olfactiva - câmpul 28 de pe fata mediala a lobului frontal.

ARIIbE MOTORII

- aria motorie primara -^corespunde câmpului 4 din girul pr<ecentral. La
acest nivel are loc reprezentarea corpului în cadrul unei suprafete care corespunde
unei siluete asemanatoare ariei somestezice primare (homunculus motor);

- aria motorie secundara - se suprapune ariei somestezice secundare;

- aria motorie suplimentara - este localizata pe fata mediala a lobului frontal.

ARIILE DE ASOCIAŢIE                               ;

în jurul ariilor senzitivo-senzoriale si motorii, având o dispozitie strategica, se gasesc ariile de asociatie; acestea determina activitati psihomotorii^; si psihosenzitiVe prin integrarea functionala a ariilor motorii cu cele senzitive.

Structural, acest lucru presupune existenta fibrelor de asociatie lungi si scurte^ intra- si interemisferice.

Ariile de asociatie pot coordona acte senzitive sau motorii' bare au' fost învatate în timpul vietii:

- arii de asociatie senzitive: ' .ocr;*. . . . -n

centrul întelegerii cuvintelor vorbita-^:este localizat?n'-'cadrul ariilor'
auditive din girul temporal superior; ^;

centrul întelegerii cuvintelor scrise - esfelocalizat în cadrul ariilor vizuale.'

'Lezarea acestor centri duce la surditate verbala^-respectiv cecitate verbala, în care individul aude si vede normal dar nu mai-întelege cuvintele vorbite si scrisul, desi anterior;ayea aceste cunostinte, -arii de asociatie motorii:

- centrul motor al vorbirii;

-; centrul motor al scrisului; ambii centri se gasesc în,;girul frontal inferior, acolo unde sunt repartizate,capul si mâna în cadrul homunculusului motor. De remarcataeste faptul ca acesti centri se gasesc numai pe emisfera dominanta (dreapta la stângaci); Lezarea acestor centri determina afazie (nu poate vorbi desi aparatul fonator este integru), respectiv agrafie (nu poate scrie desi mobilitatea nu este afectata).

'' -. . ARII VEGETATIVE

Ariile vegetative, desi incomplet cunoscute, au putut fi localizate la nivelul fetelor supero-laterala si inferioara a lobului frontal (girii orbitali), lobul insulei si girului parahipbcampic. Aceste localizari formeaza asa-numitul creier visceral,

aflat în conexiune cu talamusul, hipotalamusul si sistemul limbic.

= -. . . . s/ >: >

MENINGELE. CEREBRALE

Meningele cerebrale au aceeasi structura ca si cele spinale, existând si particularitati proprii.

Dura mater - este formata din doua straturi, intern si extern. Cele doua straturi adera intim în cea mai mare parte a durei mater, cu exceptia unor spatii prin care circula sângele venos, denumite sinusurile durei mater. De_; asemenea, dura mater trimite o serie de prelungiri între segmente ale encefalului, având rol de septuri despartitoare:

*.". - coasa creierului - este un sept sagital care patrunde între cele doua emisfere cerebrale, pâna la fata superioara a corpului calos;

- cortul cerebelului - este o prelungire orizontala, care patrunde între fata superioara a cerebelului si lobii occipitali ai emisferelor cerebrale.

~ - coasa cerebelului - este un sept sagital, asezat între cele doua emisfere cerebeloase.

_f. Arahnoida - este o membrana subtire, avasculara, care trece ca o punte peste santurile de pe suprafata encefalului. La baza creierului, între arahnoida si pia mater se delimiteaza spatii, denumite, cisterne subarahnoidiene care, ca si restul |spatiului subarahnoidian, contin LCR.

Pia mater - este o membrana subtire,'care patrunde fa toate santurile de pe [ suprafata encefalului; pe fata ei externa-se afla vadele sanguine. La nivelul spatiilor l ventriculare (ventriciilii laterali I si II, HI si IV), pia mater fuzioneaza cu plexurile venoâse si formeaza plexurile coroide, care secreta LCR.

;>iu - Ventriculii cerebrali sunt patru eajvitati asezate în .interiorul substantei nervoase a encefalului si care au fost notati de sus în jos astfel (fig. 13.17):'

ventriculii I si II se gasesc în
interiorul emisferelor cerebrale

ventriculul III - se gaseste la
nivelul diencefalului

ventriculul IV - se gaseste între
fataposterioara a trunchiului cerebral:

..si cerebel.

Ventriculii laterali comunica infe­rior prin câte un orificiu interventricular -cu ventriculul III, iar acesta comunica prin apeductul cerebral cu ventriculul IV. Ventriculul IV se'Continua apoi inferior ciicanalul ependimar al maduvei spinarii. Acest sistem ventricular, în care se gasest,e,LCR, prezinta trei comunicari cu spatiul, subarahnoidian al meningelor spinale si cerebrale, reprezentate de trei orificii situ-^ ate pe peretele posterior al ventriculului IV. în acest mod, LCR poate trece din^ ventriculii cerebrali, unde este secretat de plexurile coroide, în spatiul subarahnoidiaiî.

FIZIOLOGIA EMISFERELOR CEREBRALE

Filogenetic si structural scoarta cerebrala cuprinde doua teritorii deosebite:

arhicortcxul - cu o structura rudimentara la om, dar bine reprezentat la
celelalte mamifere, intra în constitutia sistemului limbic sau rinencefaltilui: La nivelul
lui au loc procese psihice cmotionale,^!comportamentale si de membrare-învatare'.'

ncocorlcxiil lilogehetic de data mai recenta, bine dezvoltat la primate si cu¹
dir/.voltnrr maximii la om, reprezinta sediul proceselor psihice superioare: memoria,
iiivfttarca, (.'j'mdiica abstracta, creatia. . <-.

Studiul proceselor fi/.iologice care stau,la baza activitatii psihice^ cerebrale
' itgmtivc, volitive si afective a fost instituit de I.P. Pavlov; aces,ta demonstreaza, caj
.u tivitulcaeimsleieloi cerebrale este reflexa si ca la baza tuturor functiilor corticale
m i-tfic icllfxul conditionat. ,_y

av//oi// conditionat - semnifica raspunsul la un excitant, initial indiferent r < i, lunii iui), dupa ce acesta s-a suprapus periodic peste un sistem neconditionat (In un, dniciv), care determina în mod natural un raspuns înnascut.

l'cnti u l'inalixarca unui reflex conditionat sunt necesare urmatoarefetonditii: asocierea excitantului indiferent cu excitantul neconditionat;¹ ' ^J

procesiunea excitantului indiferent fata de cel neconditionat;

coincidenta sau presupunerea celor doi excitanti;

repetitia celor doi excitanti asociati; ">s >

izolarea subiectului astfel încât acesta sa fie privat de alti excitantrexterni;-*'

dominatia acelei conditii fiziologice favorabile reflexului pe care îl urmanm,
(de exemplu foamea, când urmanm crearea unui reflex conditionat .digestiv)^ _t,

Fiziologic, mecanismul de formare a reflexului conditionat poate fi înteles prin capacitatea nevraxului de a proiecta cortical orice informatie externa sau interna, la niveluri restrânse'din cadfuPariilor corticale corespunzatoare stimulilor, unde se fomieaza, astfel, focarfi de excitatie. Focarul excitantului neconditionat este dominant (<Je ekemplu foamea) si prin extindere el poate atrage excitatia din focarul stimulului indiferent. Repetarea acestor stimuli asociati determina formarea unei cai preferentiale între cele doua focare, astfel încât dupa uri timp aplicarea stimulului indiferent (de exemplu lumina) poate ea singura sa declanseze reflexul digestiv salivator.

Faptul ca asocierea celor doi stimuli are loc la nivelul cortexului cerebral, care
reprezinta astfel substratul anatomic al reflexului conditionat, poate fi demonstrat
prin faptul ca un animal decorticalizat nu mai poate realiza reflexe conditionate,
pastrând doar capacitatea de a raspunde prin reflexe neconditionate care se închid
la nivelul etajelorinferioare, subcorticale. <.miay;-.:                           

PROCESE CORTICAfcEiEPJNPAMENTALE :

. . .U.!'' l' i.'fKf ..-.'Tb; . ....".'. . ''"" .'.'^f.!J'.t}-.:lV

Activitatea'cortexului cerebral se caracterizeaza printr-o succesiune dinamica a doua procese fiziologice fundamentale, excitatia si inhibitia.

Excitatia este procesul activ al centrilor nervosi, prin care acestia sunt capabili sa determine o intensificare a functiilor organelor efectoare.

Inhibitia este tot un proces activ, care se traduce printr-o diminuare a functiilor organelor efectoare. Se remarca astfel ca, în ambele procese, activitatea centrilor nervosi nu înceteaza, numai ca sensul actiunii acestora asupra organelor efectorii este inversat:

în urma experientelor efectuate; Pavlov considera ca, dupa cum agentul de­terminant actioneaza din interiorul sau din afara focarului de excitatie, inhibitia, poate fi de doua tipuri:

1) Inhibitie conditionata (interna) - este caracteristica cortexului cerebral si,
în functie de mecanismul de producere, poate ft:

, - inhibitia de stingere - apare prin lipsa asocierii, celor doi,excitanti ce

'stau la baza reflexului conditionat; , .>,

inhibitia de diferentiere - apare prin asocierea excitantului neconditionat (hrana), unui excitant indiferent (lumina, sunet), întotdeauna acelasi si bine reprezentat.

inhibitia de întârziere - apare prin prelungirea timpului dintre aplicarea
excitantului indiferent si cel neconditionat; .>, .

inhibitia suplimentara - apare atunci când sunt aplicati excitanti repetati
sau puternici si traduce capacitatea de protectie a cortexului fata de actiuflea acestora.
^ 2) Inhibitia neconditionata (externa) - ieste-comuna cortexului cerebral si
lelorlalti centri subcorticali. Inhibitia neconditionata apare printr-un proces de
inductie negativa determinat de un stimul necunoscut, suplimentar, aplicat în timpul
paborarii reflexului conditionat. .

ître'cele^:'doua procese-fundamentale ale cortexului cerebral au loc în aSneritaT^homerie de iradiere si inductie reciproca care permit adaptarea reflexa a activitatii acestuia la conditiile, mereu schimbatoare, oferite de mediul înconjurator.

19 Anatomia si fiziologia omului - cd. 116

FIZIOLOGIA FORMAŢIEI RETICULATE

Formatia re.ticulata este. formata din mase nucleare multiple ,si fibre nervoase^ întinse de ta nivelul bulbului pâna la nivelul hipotalamusului. Formatia reticulaj, primeste informatii motorii^, senzitive si vegetative, pe care, le prelucreaza, astfej încât acestea îsi pierd caracterul specific si se transforma în informatie generat! difuza. Aceasta are doua posibilitati de proiectie:

ascendent - prin sistemul fibrelor reticulate activatoare, ascendente sâir
Sistemului Reticulat Activator'Ascendent (SRAA), care se distribuie difuz 's;
simetric pe cele doua emisfere cerebrale. Aceste eferente ascendente detin rolu
esential în determinarea starii de veghe si în somn;

descendent -'printr-un sistem reticulat descendent inhibitor, cu rol esentia
în controlul tonusului muscular, posturii si functiei reflexe a madiivei spinarii.

Starea de veghe este starea functionala a cortexului cerebral, prin care acesta
este capabil sa receptioneze stimulii specifici, senzitivo-senzoriali, sa raspunda
reflex si voluntar la solicitarile externe si sa intervina în mecanismele de integrare
în legatura cu emotia, motivatia si vointav ;

Starea de veghe este întretinuta de activitatea SRAA care, prin informatiile _t pe care le proiecteaza ascendent, determina tonusul cortical;>necesar instalarii acesteia. !

Somnul este un proces activ care se^prezinta sub doua stari alternative; \
succedate periodic: - : ' , . .* '

somnul de baza sau somnul superficial-ocupa 70-80% din durata somnului
total si se caracterizeaza prin pastrarea tonusului muscular al musculaturii cefei si
a reflexelor spinale; - . ,

somnul paradoxal sau profund - ocupa 20-30% din somnul total si se
caracterizeaza prin abolirea totala a tonusului muscular si activitatii reflexe, vise,
rotatii ale globilor oculari si modificari vegetative, (hipotensiune, bradicardie, respiratii
neregulate etc.).

în declansarea somnului intervin doua mecanisme:

inhibarea SRAA care determina abolirea starii de veghe;

activarea unor centri nervosi, cu rol esential în declansarea somnului profund.
Alternanta somn-veghe este unul din bioritmurile fundamentale ale activitatii

organismului (ritm nictemeral) si la baza declansarii acestor fenomene se gasesc atât factori endogeni (centri nervosi ai formatiei reticulate), cât si factori exogeni care actioneaza asupra centrilor formatiei reticulate.

ACTIVITATEA NERVOASĂ'SUPERldARĂ '

Gândirea-este capacitatea omului, aflat în stare de veghe,¹ de a elabora
raspunsuri constiente .la orice solicitare.

Constiinta reprezinta suma gândurilor unui individ, ,ca rezultat al experientei
acumulate în timpul vietii, j' ,:. -i

Memoria este capacitatea cortexului cerebral de fixare, recunoastere si,",
evocare a experientei umane. Memoriapoate fi de scjurfa durata sau de lunga durata
si se realizeaza prin acumularea de, acid ribonucleip |n, celula nervoasa sau prin
modificari biochimice la njtjelu^sinapgelQt. _ ^_w

i , ,«.

învatarea include memorarea si stocarea informatiilor. Rolul esential în mecanjsrnele învatarii îl detine cortexul cerebral; în mai mica masura participa si sistemul lunbic, talamusul, hipotalamusul si formatia reticulata.

Limbajul reprezinta caracteristica fundamentala care deosebeste omul de ammal si sistemul perfect de comunicare între oameni. Baza anatomica a limbajului include ani corticale senzitivo-senzoriale (optica si auditiva) si efectorii (centrii scrisului si vorbirii) perfectionate, a caror activitate este sinergica si bine adaptata elaboram unui raspuns motor verbal sau scris. De asemenea, limbajul reprezinta simbolul cel mai eficient folosit de cortexul cerebral în realizarea activitatii nervoase superioare (în memorare, învatare, gândire).

SISTEMUL NERVOS VEGETATIV

Sistemul nervos vegetativ este format din totalitatea centrilor si cailor nervoase aflate în relatie cu organele interne, a caror activitate o controleaza.

, Anatomic si functional sistemul nervos vegetativ este împartit în doua coi 11| m inculc antagonice si complementare, respectiv sistem simpatic si sistem parasimpatic, în acest mod cele mai multe organe interne primesc o inervatic vegetativa dubla, care are rolul de a modula activitatea acestora în functie de necesitati sau de conditiile la care este supus la un moment dat organismul. Substratul anatomic al activitatii autonome, reflexe, a sistemului nervos vegetativ este reprezentat de arcul reflex vegetativ.^;Acesta, la fel ca si arcul reflex somatic, este format din calea aferenta, centrul nervos si calea eferenta.

CENTRII SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

Centrii nervosi vegetativi, din punct de vedere functional, sunt împartiti în doua grupuri:

centri simpatici-se gasesc în coamele laterale ale maduvei toracale si lombare:
centrul ciliospinal, centrul cardioaccelerator, centrul bronhodilatator, centrul
abdominopelyin, centrii mictiunii si defectiei etc.;

centri parasimpatici - sunt reprezentati de nucleii visceromotori parasimpatici,
de origine ai nervilor cranierii, din trunchiul cerebral (nucleul accesor al n. III,
nucleii lacrimal si salivator superior ai n. VII, nucleul salivator inferior al n. IX si
nucleul dorsal al n. vag) si în maduva sacrala (S2-S4), unde se descrie nucleul para­
simpatic pelvin.

Toti acesti centri primesc informatii, prin caile aferente, din teritorii viscerale f corespunzatoare sau comenzi de la centri nervosi superiori, hipotalamici si corticali, l care le moduleaza activitatea. De asemenea, activitatea acestor centrii nervosi nu Lpstexibligatorie.pentru. functionalitatea viscerelor pe care le inerveaza, astfel încât |un vjscer denervat ;nu <îsi întrerupe activitatea ci doar îsi pierde capacitatea de Jadaptare la conditiile mereu schimbatoare ale mediului.

Calea aferenta este formata din neuronul pseudounipolar din ganglionul spinal sau din ganglionii senzitivi de pe traiectul nervilor cranieni (nn. IX si X).

Dendritclc acestora se pun în legatura cu interoreceptqrii din peretii organelor interne si au un traiect centripet spre ganglionii senzitivi spinali si cranieni, unde 8C glscsc corpurile celulare ale neuronilor. Axonii acestora patnind în trunchiul cerebral, respectiv maduva spinarii, unde se pun în legatura cu neuronii centrilor visccrosenzitivi sau cu neuronii intercalari care transmit apoi informatiile centrilor nervosi vegetativi.

Cdk'd eferenta a arcului reflex vegetativ este deosebita de cea a arcului reflex somatic, prin prezenta pe traiectul acesteia a ganglionului vegetativ simpatic sau parasimpatic, unde are loc sinapsa dintre fibra preganglionara, cu originea în centrul nervos vegetativ si fibra postganglionara, care va ajunge la viscer. Dispozitia diferita a celor doua tipuri de ganglioni,,simpatici si parasimpatici, pe traiectul caii cfcrcnte impune studiul separat al acestora:

1) ganglionul simpatic - pentru majoritatea fibrelor simpatice preganglio-nare, cu originea în coamele laterale toracale si lombare, este reprezentat de ganglionul paravertebral.

Ganglionii paravertebrali, uniti prin fibre interganglionare, formeaza lanturile simpatice paravertebrale, asezate de o parte si de alta a corpurilor vertebrale. Desi initial acesti ganglioni aveau dispozitie metamerica (câte o pereche pentru fiecare segment medular), prin unirea unora dintre ei, se reduc la numar, astfel: exista 3 cervicali, 10-12 toracali, 4 lombari si 4 sacrali.

Ganglionii simpatici paravertebrali sunt legati anatomic de trunchiurile.nervi-
lor spinali prin ramurile comunicante: ,

ramura comunicanta alba - contine dendrita neuronului senzitiv pseudo­
unipolar din ganglionul spinal si axonul neuronului preganglionar, cu originea în
centrii simpatici medulari;

. ramura comunicanta cenusie - contine axonul neuronului postganglionar cure. dupft sinapsa clin ganglionul laterovertebral, se reîntoarce în trunchiul nervului spinal de unde, prin una din ramurile acestuia (ventrala sau dorsala), ajunge la viwle Hnnguinc din tegument, din muschii striati, la glandele sudoripare si la mm. nele/i de la ba/.a firelor de par.

O alta parte a fibrelor postganglionare parasesc ganglionii paravertebrali si tjuii|t In tunica musculara a viscerelor corespunzatoare, de obicei de-a lungul vase­lor sanguine. Astfel în coarnele laterale medulare exista centri vegetativi ganglionari:

centrul ciliospinal C8-T2-sinapsa în ganglionul cervical inferior jntre fibij
prc- si postganglionara; aceasta din urma ajunge de-a lungul vaselor sanguind
(aa. carotida comuna, interna si oftalmica) la mm. netezi ai irisului si corpului ciliaq

centrul cardioaccelerator T2-T5-sinapsa în ganglionii cervicali superifl
mijlociu si inferior, între fibrele pre- si postganglionare; aceste fibre formeaza (
trei nervi cardiaci simpatici cervicali care ajung la nivelul plexurilor cardiace^,
apoi la inima;

centrii bfonhopulmonari - T2-T5-sînapsa în ganglionii- toracali T2-T5,
între fibrele pre- si postganglionare, care ajung apoi la nivelul plexurilor bronho-
pttlrhonare si .plamânilor;

.#.'.) i i*- 'centrii âbtiOrninO'-'p'elvini - T6-TH - prezinta o particularitate fata de celelalte cai eferente simpatice, si anume, ca neuronii preganglionari, cu originea în acesti centri, au axonul mai lung decât de obicei, axon care trece prin ganglionii laterovertebrali corespunzatori fara sinapsa si ajung pâna în apropierea viscerelor; la acest nivel are loc sinapsa dintre fibra preganglionara si cea postganglionara în gangli&nii simpatici ai plexului vegetativ simpatic celiac (ganglionii plexului sunt asezati în jurul trunchiului arterial celiac).

Toate aceste fibre preganglionare cu origine T6-T12, care trec fara sinapsa prin ganglionii laterovertebrali corespunzatori si ajung la ganglionii plexului celic, formeaza nn. splanhm'ci.

Fibrele postganglionare ale plexului celiac ajung prin plexuri periarterialc la viscere abdominale: stomac, ficat, splina, pancreas, duoden, intestin subtire, cec cu apendice vermiform, colon ascendent si 2/3 drepte din colonul transvcrs:

centrii lombari simpatici - Ll-L2-sinapsa în ganglionii simpatici lombari
si sacrali între fibrele pre- si postganglionare, acestea din urma ajungând la restul
tubului digestiv, organele aparatului urinar si la organele genitale.

2) ganglionii parasimpatici - spre deosebire de cei simpatici se gasesc întotdeauna în apropierea organelor, fie în plexurile previscerale, fie chiar în plexurile intramurale (cum sunt plexurile submucos si mîenteric din peretii tubului digestiv). ". în acest mod apare clara deosebirea dintre fibrele preganglionare simpatice (mai scurte) si parasimpatice (mai lungi), între fibrele postganglionare simpatice (mai lungi) si parasimpatice (mai scurte).

Fibrele parasimpatice preganglionare, cu originea în centrii parasimpatici ai trunchiului cerebral, ajung pe calea nn. cranieni (III; VIIj'IX, X) la ganglionii para­simpatici din apropierea viscerelor respective (mm. irisului si corpului ciliar, glandele salivare) sau la ganglionii parasimpatici intramurali din cord, pulmoni si din plexurile sutjrnucOs sau mienteric ale tubului digestiv (stomac, duoden, intestin subtire, cec, Colon ascendent si 2/3 drepte din colon transvers)'. N. vag asigura de asemenea inervatia parasimpatiqa a ficatului, splinei, rinichiului si pancreasului.

Fibrele parasimpatice preganglionare, cu originea în centrul parasimpatic pelyin S2-S4, ajung pe calea nn. pelvici la ganglionii plexului hipogastric inferior nde fac .sinapsa cu fibrele postganglionare; acestea inerveaza parasimpatic restul iibului digestiv, 'cailor urinare inferioare si aparatului genital.

Deosebiri între sistemele vegetative simpatic si parasimpatic:

locul sinapsei între fibra pre- si postganglionara - se suprapune cu dispozitia
|anglionilor vegetativi simpatici si parasimpatici descrisa anterior;

mediatorii chimici la nivelul sinapselor dintre fibrele pre- si postganglio-
are (întotdeauna si la ambele sisteme este acetilcolina) si la nivelul sinapselor
erminale (adrenalina si noradrenalina pentru sistemul simpatic si acetilcolina pentru
iistemul parasijjipatic);

fiziologia diferita a celor doua sisteme.

FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

Sistemul nervos vegetativ coordoneaza activitatea organelor .interne si-stabileste,
parametrii între care pot functiona acestea, în deplina concordanta:cu conditiile de
mediu la care organismul este supus., ...:,->.

Fiecare organ are inervatie vegetativa dubla, simpatica _;si parasimpatica. Activitatea celor doua sisteme se gaseste sub controlul superior al hipotalamusului; excitarea hipotalamusului anterior determina cresterea tonusului parasimpatic, iar a celui posterior determina o crestere ,.a tonusului simpatip. De asemenea scoarta cerebrala realizeaza o coordonare strânsa între reactiile vegetative, si activitatea psihosomatica. Proiectia corticala a informatiilor interqceptiye participa la întretine­rea unui anumit tonus cortical care se rasfrânge apoi asupra activitatii psihice si comportamentale a individului, în acelasi timp actele emotionale si motorii voluntare; sunt însotite de modificari ale activitatii organelor interne '(aparat cardiovascular, respirator, digestiv etc.)

FIZIOLOGIA SISTEMULUI SIMPATIC

.. :o <"/.:

Sistemul nervos simpatic se caracterizeaza printr-o activitate difuza, generali­zata asupra tuturor organelor interne, dar mai evidenta în conditii de stress pentru organism; sistemul simpatic pregateste organismul pentru conditiile dificile oferite de mediu sau societate si mobilizeaza resursele de aparare.

Activitatea lui difuza, comparabila cu activitatea medulosuprarenalei, este determinata de sinapsa unei fibre preganglionare simpatice cu foarte multi neuroni postganglionari (peste 30).

FIZIOLOGIA SISTEMULUI PARASIMPATIC

Sistemul parasimpatic se caracterizeaza printr-o activitate permanenta, si în conditii obisnuite de viata, dar limitata la un anumit teritoriu de inervatie; acest lucru se traduce anatomic prin sinapsa fibrei preganglionare parasimpatice, cu un numar mic de neuroni postganglionari.

în continuare sunt prezentate, succint, efectele stimularii simpatice si para­simpatice:

Tabel (continuare)