SISTEMUL NERVOS

SISTEMUL NERVOS

NOŢIUNI GENERALE

Sistemul nervos este format din totalitatea organelor a caror structura de baza este reprezentata de tesutul nervos. Datorita structurilor lui specifice, sistemul nervos are capacitatea de a receptiona informatii din mediul extern si intern, de a prelucra aceste informatii si de a elabora comenzi motorii voluntare si automate sau viscerale, adecvate conditiilor de mediu īnconjurator, la un moment dat.

Clasificarea sistemului nervos se poate realiza din doua puncte de vedere:

Din punct de vedere anatomic, sistemul nervos este īmpartit īn doua mari
componente:

sistemul nervos central (nevrax) - care la rāndul lui este format din maduva
spinarii si encefal. īn timp ce maduva spinarii ocupa canalul medular al coloanei
vertebrale, encefalul se afla īn cutia craniana. Encefalul este īmpartit, si el, īn mai
multe segmente: trunchiul cerebral, cerebelul, diencefalul si emisferele cerebrale.

sistemul nervos periferic - cuprinde totalitatea fibrelor nervoase si a
ganglionilor cu asezare extranevraxiala dar īn strānsa legatura cu acesta. Toate
aceste fibre intra īn alcatuirea nervilor spinali si cranieni.

Din punct de vedere functional - sistemul nervos este īmpartit de asemenea
īn doua componente:

sistemul nervos somatic sau al vietii de relatie - are rol de a stabili relatiile
dintre organism si mediul extern prin doua modalitati:

senzitivosenzoriala sau somatosenzitiva si

somatomotorie, voluntara sau automata.

Prin prima modalitate se receptioneaza, prin mijloace specifice, toti parametrii ce caracterizeaza mediul extern (lumina, sunet, temperatura, presiune etc.), iar prin cea de a doua se poate reactiona voluntar sau automat asupra mediului nostru ambiant.

- sistemul nervos vegetativ sau autonom - prin care se coordoneaza si se dirijeaza activitatea viscerelor. La fel ca si sistemul nervos somatic, si cel vegetativ se caracterizeaza printr-o modalitate viscerosenzitiva cu rol de receptie a informatiilor oferite de mediul nostru intern, prin intermediul receptorilor specifici (baroreceptori, chemoreceptori, terminatii nervoase libere) si o modalitate viscero-motorie, autonoma, care doar moduleaza functiile organelor interne.

īn plus, sistemul nervos vegetativ, īn functie de efectele pe care le are asupra unor teritorii viscerale, stimulatorii sau inhibitorii, mai este īmpartit la rāndul lui īn doua componente: simpatic si parasimpatic.

,.".". ,..,

Reflexul - reprezinta mecanismul fundamental, de activitate al centrilor nervosi. Pri.aact/eflex^ntelegem reactia.de raspuns al centrilor nervosi, la actiunea unui stirnul care actioneaza asupra receptorilor.

Baza anatomica a acestui reflex o reprezinta actul reflex, care este format din urmatoarele componente: receptorul, calea aferenta, centrul nervos din nevrax, calea aferenta si efectorul.

Receptorul- este un organ specializat care poate sesiza modificarile din mediul intern si extern si care este capabil sa transforme energia stimulului (mecanica, termica, electrica etc.) īn influx nervos. Receptorul este format din celule senzitive, specializate, si celule de sustinere, structura lui fiind adaptata sistemului care actioneaza asupra lui. Celula senzitiva din structura lui prezinta doi poli:

polul apical - prin care vine īn contact cu factorul excitant,

- polul bazai - prin. care vine īn contact cu terminatia nervoasa dendritica. Receptorii sunt clasificati īn trei categorii:

- exteroreceptori - care pot fi:

exteroreceptori la distanta = telereceptori - situati īn retina, organul Corti,
mucoasele linguala si olfactiva.

exteroreceptori de contact - pentru sensibilitati tactile, de presiune, durere
si temperatura.

- proprioreceptori - care aduc informatii despre pozitia corpului si
segmentelor corpului si despre tonusul muscular.

. 3. - interoreceptori - care aduc informatii despre activitatea viscerelor si mediului intern (baroreceptori, chemoreceptori, osmoreceptori).

_!k Calep aferenta - este reprezentata de neuronul pseudounipolar din ganglionul spinal (situat pe traiectul radacinii posterioare a nervului spinal) sau din ganglionii senzitivi ai nervilor cranieni (V, VII, IX si X).

. ."Prelungirea lui periferica, dendritica vine īn contact cu celula receptoare, īn
timp ce prelungirea centrala, axonica, patrunde īn nevrax-unde poate face sinapsa
cu urmatorii neuroni: '

. ; - neuronul motor (de exemplu motoneuronul alfa, īntr-un reflex monosinaptic, osteo-tendinos).

interneuromil sau neuronul de asociatie.

deutoneuronul sau neuronul II al caii de sensibilitate.

Centrul reflex - este format din unul sau mai multi neuroni, asezati la nivelul nevraxului. La nivelul lor au loc analiza informatiei si elaborarea reactiei de raspuns.

Calea eferenta - stabileste legatura dintre centrul reflex si cel efector; este format din neuronul somato- sau visceromotor al carui axon face sinapsa cu fibra musculara striata sau neteda sau cu celula unei glande exocrine.

Efectorul - poate fi de doua tipuri:

efector somatic - celula musculara striata

efector vegetativ - fibra musculara neteda si cardiaca, celula glandulara
exocrina.

Clasificarea reflexelor - poate fi facuta dupa trei criterii:

dupa.localizare - pot.fi.reflexe spinale, bulbare, pontine, mezencefalice,
subcorticaje etc. j_b",.

i

dupa numarul sinapselor - pot fi monosinaptice (reflexul osteotendinos) si
pdlisinaptice (reflexul bisinaptic, cutanat sau de aparare si reflexele vegetative).

dupa modul de aparitie - pot fi neconditionate (īnnascute) sau conditionate
(dobāndite īn timpul vietii).        . ^j

MĂDUVA SPINĂRII

AsEZARE sI RAPORTURI

Maduva spinarii īmpreuna cu meningele spinale ocupa canalul vertebral, corespunzator limitelor superioara (arcul posterior al atlasului) si inferioara (ver­tebra lombara L2).

La acest nivel maduva spinarii prezinta'urmatoarele raporturi:

anterior - corpurile vertebrale si discurile intervertebrale,

lateral - pcdiculii vertebrali care delimiteaza gaurile intervertebrale prin
care ies trunchiurile nervilor spinali,

posterior - lamele spinale si bāzāie proceselor spinoase.

MENINGELE SPINALE

Meningele spinale reprezinta membranele de īnvelis ale maduvei spinarii,
respectiv dura mater, arahnoida si pia mater. '

Dura mater - este o membrana fibroasa asezata pe fata interna a canalului osos care formeaza canalul vertebral, de care ramāne totusi despartita printr-un spatiu numit spatiul epidural. Acest spatiu este ocupat de un tesut conjunctiv gras si plexuri nervoase.

AnilinoiJn . este membrana conjunctiva subtire care adera la fata interna a durei mutei.

l'in inalcr este o membrana vasculara care adera intim la suprafata maduvei spinftm, patrunde īn toate santurile de pe suprafata acesteia si se prelungeste si īn jurul nciviloi spinali, carora le formeaza teci.

Intre aiahnoida si pia mater se delimiteaza spatiul subarahnoidian īn care se gaseste lichidul cefalorahidian (LCR).

CONFIGURAŢIA EXTERNĂ A MĂDUVEI SPINĂRII

Maduva spinarii are forma unui cilindru turtit antero-posterior, cu o lungime aproximativa de 43-45 cm. Ea este īmpartita īn urmatoarele regiuni: cervicala (formata din 8 segmente), toracala (12 segmente), lombara (5 segmente), sacrala (5 segmente) si coccigiana.

Maduva spinarii prezinta pe toata lungimea ei un calibru uniform; cu exceptia a doua dilatatii, denumite intumescente: una cervicobrahiala si una lombara.

J

Ca urmare a diferentei de crestere īn lungime , a. maduvei spinarii si cqjp.anei vertebrale, seg­mentele maduvei spinarii qcu'pa canalul vertebral pāna la nivelul vertebrei L2. īn acest mod, desi maduva spinarii este īmpartita īn aceleasi regiuni ca si coloana vertebrala (cervicala, toracica, lom­bara, sacrala si coccigiana), nu exista o corespon­denta īntre regiunile maduvei spinarii si cele ale coloanei vertebrale. Ca urmare a acestei dispozitii, fiecare pereche de nervi spinali care are originea īntr-un segment medular se va īndrepta lateral si' din ce īn ce mai oblic'inferior spre gaurile inter-'' vertebrale prin care ies din canalul vertebral.

Inferior, maduva spinarii se termina cu 24224o143y conuL. medular. Acesta se continua cu o formatiune de natura gliala numita filum terminale.

Filum terminale, īmpreuna cu ultimele perechi de nervi spinali, cu un traiect oblic spre gaurile inter-vertebrale corespunzatoare, dau aspectul asa-numitei "coada de cal" (fig. 13.1).

Pe suprafata maduvei exista santuri care vor participa la delimitarea fetelor acesteia. Aceste santuri sunt:

fisura mediana anterioara - cel mai adānc
sant;

santul lateral anterior - prin care ies rada­
cinile anterioare ale nervilor spinali;

santul lateral¹ posterior - prin care intra radacinile posterioare ale nervilor
spinali;

santul median posterior.

Fetele maduvei spinarii delimitate de aceste santuri sunt: .,

fata anterioara - īntre santurile laterale anterioare;

2 fete laterale - īntre santurile laterale anterioare si posterioare;' '

fata posterioara - īntre santurile laterale posterioare.

"''."'"' STRUCTURA ^;

_v Maduva spinarii este formata, ca orice segment al sistemului nervos central,
din substanta cenusie si substanta alba. 'y

Substanta cenusie, dispusa central, pe o sectiune transversala, are forma literei
H. Ca urmare a acestei configuratii, substanta cenusie a fost īmpartita īn trei coame,
fiecare cu structura si activitate proprii: <

- cornul anterior - este format din neurorii radiculari, somatomotori alfa si gārnma, ai corbr axoni parasesc maduva prin radacinile anterioare ale nervilor spinali. Mononeufonul alfa inerveaza musculatura scheletica si are astfel rol īn motilitātea, tonicitatea, reflectivitatea si troficitatea muschiului striat, īn timp ce neuronul gamma, care inerveaza motorfusul neuromuscular, intervine numai īn controlul tonusului muscular.

cornul posterior - este format din neuroni senzitivi-fc'āre reprezinta deuto-
neuronii cailor_sensibilitatilor exteroceptiya, tactila, grosiera si tenrioalgezica si
proprioceptiva inconstienta. , '

cornul lateral, mai bine dezvoltat la nivelul regiunilqr cervicala,inferioara
si toracala ale maduvei, este format din neuroni visceromotori si viscerosenzitiyi
organizati īn nuclei, vegetativi, cu rol īn controlul activitatii organelor interne. .

īntre cornul lateral si baza cornului posterior, īn ^!sub'stanta^: 'alba se gaseste
substanta reticulara medulara. "i

De asemenea substanta cenusie a coarnelor este unita cu cea de partea opusa
printr-o bara transversala denumita comisura cenusie; aceasta este traversata de
canalul ependimar, ce contine LCR. :

Substanta alba - este asezata la periferia maduvei spinarii; īn junul substantei cenusii. Ca urmare a dispozitiei si configuratiei substantei cenusii si a prezentei santurilor de pe suprafata maduvei, substanta alba a fost īmpartita īn 3 cordoane: anterior, lateral si posterior.

Aceste cordoane sunt formate, din fibre nervoase mielinice care urca sau
coboara prin maduva si care, dupa sensul si calitatea informatiilor pe care le trans­
mit, sunt organizate īn fascicule. ,

Modul-cum sunt asezate aceste fascicule la nivelul cordoanelor este prezentat īn figura 13.2.

Fasciculele de substanta alba ale maduvei spinarii sunt la rāndul lor sistematizate īn cai ascendente si descendente.

Caile ascendente - reprezinta caile sensibilitatii īntregului corp, cu exceptia extremitatii cefalice. īn functie de tipul si dispozitia receptorilor si de calitatea informatiilor receptionale, caile sensibilitatilor au fost clasificate īn trei grupuri: cxteroceptiva, proprioceptiva si interoceptiva.

calea sensibilitatii exteroceptive - conduce informatii preluate de la nivelul
receptorilor cutanati, informatii tactile, dureroase si termoalgezice^

Fig. 13.2. Sectiune transversala prin

maduva.

1. fisura mediana vertebrala; 2. sant lateral ventral; 3. sant lateral dorsal; 4. sant median dorsal; 5. corn anterior; 6. corn posterior; 7. corn lateral; 8. canal central; 9. fasciculul Goli; 10. fascicul Burdach; 1/. .fascicule spinocerebeloase 12. fascicul spino-talamic lateral; 13,. fascicul spino-talamic anterior; 14. fascicul piramidal direct; IS.fasciculpif-amidal īncrucisai.

Fig. 133. Calea sensibilitatii exteroceptive tactile

" grosiere.

/. receptori cutanati; 2,protoneuron <gg. spinal);

3. deiitoneuron (corn posterior); 4. fascicul

spinotalamic anterior; 5. neuron III (talamus);

6. proiectia corticala.

Fig. 13.4. Calea sensibilitatii lcrmoalgc7.!cc,

1. terminalii nervoase libere; 2. /iiiilontlin»!

(gg. spinal); 3. deutoneumn (corn l>i>.ili>rl<ii'),

4. fascicul spinotalamic lateral; 5. ueiinin III

(talamus); 6. proiectia corltcula.

Sensibilitatea tactila poate fi epicritica (fina) sau grosiera, protopaticA,

calea sensibilitatii exteroceptive grosiere:

primul neuron - īn ganglionul spinal;

deutoneuronul - īn cornul posterior. Axonul lui trece īn cordonul anterior
de partea opusa unde formeaza fasciculul spinotalamic anterior (fig. 13.3).

calea sensibilitatii termoalgezice:

primul neuron - īn ganglionul spinal;

i - deutoneuronul - īn cornul posterior. Axonul lui trece īn cordonul lateral de partea opusa unde formeaza fasciculul spinotalamic lateral (fig. 13.4).

calea sensibilitatii exteroceptive epicritice (fig. 13.5);

, - primul neuron - īn ganglionul spinal. Axonul acestui neuron patrunde īn maduva si se asaza īn cordonul posterior unde formeaza fasciculele spinobulbare Goli (medial) si Burdach (lateral). Cu aceste fascicule, axonul primului neuron parcurge maduva si ajunge la nivelul bulbului rahidian.

deutoneuronul - īn nucleii Goli si Burdach din bulb.

calea sensibilitatii proprioceptive - transporta informatii de la nivelul
aparatului locomotor (muschi, oase, tendoane, articulatii). Dupa cum aceste
informatii sunt proiectate cortical sau ajung la nivelul cerebelului, sensibilitatea
proprioceptiva este si ea de doua tipuri: constienta (cu proiectie corticala) si
inconstienta (cu proiectie cerebeloasa)

fu. v _ _cai_ea sensibilitatii proprioceptive constiente - este comuna cu calea

sensibilitatii exteroceptive epicritice

ai«<M4;. moalea sensibilitatii proprioceptive inconstiente (fig. 13.6)

Fig. 13.5. Calea sensibilitatii exteroceptive epi-

critice.

/. receptorii cutanati; 2. protoneuron (gg. spinal);

3. fascicul Goli; 4. fascicul Burdach; 5. nucleu Goli;

6. nucleu Burdach; 7. lemnisc medial; 8. nucleu III

(talamus); 9. proiectia corticala.

Fig. 13.6. Calea sensibilitatii propriocep-

tive inconstiente.

1. protoneuronul (gg. spinal); 2. deuto-neuronul (corn posterior); 3. fascicul spino-cerebelos posterior; 4. peduncul cerebelos inferior; 5. fasciculspinocerebelos anterior; 6.peduncul cerebelos superior.

primul neuron - īn ganglionul spinal;

dcutoneuronul - īn cornul posterior al maduvei spinarii; axonul lui are
doua posibilitati:

trece īn cordonul lateral de aceeasi parte si formeaza fasciculul spino-
cerehclos direct (aduce informatii din partea inferioara a corpului). Acest fascicul
itjuiiKi* In nivelul bulbului rahidian de unde, prin pedunculul cerebelos inferior, se
pnwrli'u/.l pe scoarta paleocerebelului.

trece īn cordonul lateral de partea opusa si formeaza fasciculul spino-ccrcbclos īncrucisat (aduce informatii din partea superioara a corpului). Acest l'nscicul traversea/a bulbul, puntea si rhezencefalul, de la care nivel trece īn pedunculul cerebelos superior, si se proiecteaza apoi pe scoarta paleocerebelului:

culca sensibilitatii interoceptive - transporta informatii de la nivelul
organelor interne si scroaselor acestora (pleura, pericard, peritoneu). Sensibilitatea
viscerala poate fi transmisa prin fibre vegetative simpatice si parasimpatice, dar si
somatice. Din acest motiv calea este complexa:

primul neuron - īn ganglionul spinal;

dcutoneuronul - īn cornul posterior sau cel lateral. Axonul neuronului din
cornul lateral poate īmprumuta calea sensibilitatii termoalgezice (fascicul spino-
talamic lateral) sau, la fel cu axonul neuronului din cornul lateral, poate folosi o

cale polisinaptica spinoreticulotalamica cu sinapse multiple īn substanta reticulata a maduvei si trunchiului cerebral pāna la nivelul ultimului neuron, talamic.

De remarcat este faptul ca al treilea neuron, sau ultimul neuron al majoritatii cailor de sensibilitate este talamic; axonul lui se proiecteaza apoi īn ariile corticale senzitive. Exceptie face doar calea sensibili­tatii proprioceptive inconstiente care duce informatii la nivelul scoartei cerebeloase.

Caile descendente - conduc comenzi motorii voluntare (calea pirami­dala) si involuntare sau automate (caile extrapiramidale) de la nivelul etajelor superioare ale sistemului nervos central catre mononeuronul alfa din cornul ante­rior. Acesta constituie astfel calea motorie^ finala, comuna pentru ambele sisteme motorii, piramidal si extrapiramidal.

Altfel spus, motoneuronul alfa repre­zinta singura legatura anatomica si functio­nala dintre SNC si musculatura striata:^: ' Calea sistemului piramidal - con­duce comenzi motorii voluntare cu origine corticala. Aceasta cale este formata doar din doi neuroni, ceea ce-i mareste efectiv viteza de reactie (fig. 13.7).

Fig. 13.7. Calca sistemului piramidal. 1. aria motorie principala conicaU; 2. ptdun-cui cerebral; 3. piramida pontina; 4, flbrt corticospinale; 5. decusatiepiramidala: 6. fas­cicul piramidal īncrucisat; 7. fascicul piramidal direct; 8. motoneuron alfa (corn anterior).

l___

,<. NERVUL SPINAL

l                          >_

Maduva spinarii este īmpartita īn segmente medulare sau mielomere, ca S
consecinta a dezvoltarii embrionare. Aceasta segmentare sau metamerie se pastreaza
si la nivelul nervilor spinali care parasesc segmentele medulare, īn sensul ca din
fiecare din aceste segmente se formeaza cāte o pereche de nervi spifiali: ]"

Nervul spinal apare la fata laterala a maduvei spinarii, de forma uriui trunchi nervos, format prin unirea a doua radacini:

radacina posterioara - prezinta pe traiectul ei ganglionul spinal. Acesta
este format din protoneuronii tuturor cailor sensibilitatilor, somatice si vegetative.
Astfel radacina posterioara este formata din neuroni senzitivi, somatici si vegetativi
care prezinta corpul celular la nivelul ganglionului spinal si ai coror axoni patrund
apoi prin santul lateral posterior īn maduva.

radacina anterioara - este formata din axonii motoneuronilor radiculari din
cornul anterior al maduvei, alfa si gamma.

Acesti axoni parasesc maduva prin santul lateral anterior si, dupa ce strabat radacina anterioara si trunchiul nervului spinal, urmeaza una din ramurile nervului spinal, pentru a ajunge la muschiul striat. Radacina anterioara mai are īn cpmponenta sa axonii neuronilor visceromotori din cornul lateral: dupa cum, acesti neuroni sunt simpatici sau parasimpatici, comportamentul lor de-a lungul nervului spinal este diferit.

Trunchiul nervului spinal se īmparte apoi īn ramurile lui:

ramura anterioara - formata din axonii motoneuronilor radiculari (somato-
motori) si dendritele protoneuronilor senzitivi din ganglionul spinal, care duc,
respectiv aduc impulsuri spre si de Ia partea anterioara a trunchiului si membrelor.
O parte din aceste ramuri (cervicale, lombare si sacrale) se organizeaza īn plexuri
nervoase care participa la inervatia, īndeosebi a membrelor.

ramura posterioara - este formata din axonii motoneuronilor radiculari si
dendritele protoneuronilor din ganglionul spinal, care duc, respectiv aduc spre si
de la parea posterioara a trunchiului. <

ramurile -comunicante - fac legatura īntre trunchiul nervului spinal si
ganglionul vegetativ laterovertebral. Ele sunt traversate de axonii neuronilor
visceromotori, simpatici sau parasimpatici, si de dendritele protoneuronilor viscero-
senzitivi din ganglionul spinal. Axonii neuronilor visceromotori, dupa ce traverseaza
radacina anterioara si trunchiul nervos spinal, patrund īn ramura comunicanta, cu
care ajung la ganglionul vegetativ laterovertebral; la acest nivel unele fibre fac
sinapsa cu neuronii vegetativi postganglionari, iar altele trec fara sinapsa prin acesti
neuroni, pentru a ajunge direct la plexurile viscerale, unde are loc sinapsa cu fibrele
postganglionare (exemplu nn. splanhnici - simpatici si nn. parasimpatici sacrali).

ramura meningiala - asigura inervatia senzitiva a meningelor spinale.
Reflexele spinale. Alaturi de functia de conducere a maduvei spinarii, functia

reflexa joaca un rol esential īn activitatea acesteia.

Actul reflex constituie modalitatea de raspuns fiziologic la un stimul cārd actioneaza asupra unui cāmp receptor specific; substratul anatotaic al stratului reflex este reprezentat de arcul reflex. Acesta este format din trei componente:

calca aferenta, centripeta sau senzitiva - formata Ia rāndul ei din receptori
specifici si neuronul senzitiv din ganglionul spinal (protonetironul tuturor cailor
sensibilitatii).

centrul nervos - este format din mase neuronale (nuclei) la nivelul carora
ajiiiīj* informatiile senzitive, care sunt prelucrate apoi, astfel īncāt sa se genereze
un raspuns motor. Acesti centri nervosi pot fi asezati la nivelul unui singur mielomer
sau pot fi multisegmentari. De asemenea, ei pot fi somatici sau vegetativi.

calea eferenta - este formata din axonii neuronilor radiculari, somatomotori
(reflexe somatice) sau visceromotori (reflexe vegetative).

Reflexele somatice medulare - dupa numarul neuronilor si sinapselor arcului reflex pot fi monosinaptice sau polisinaptice.

- reflexele monosinaptice - sunt formate din numai doi neuroni, unul senzitiv si altul motor, efector (motoneuronul alfa). Exista deci o singura sinapsa, ceea ce determina o viteza foarte mare de raspuns. De asemenea, lipsa neuronilor de asociatie face ca aceste reflexe sa fie limitate strict si fara iradiere. Din aceasta categorie fac parte reflexele osteotendinqase (rotulian, ahilian, bicipital, tricipital). ..... - reflexele polisinaptice - sunt reflexe de aparare sau cutanare, formale din cel putin trei neuroni. Prezenta neuronilor intercalari, īntre neuronul senzitiv si cel motor, mareste durata de latenta (mai multe sinapse) si permite iradierea, ceea ce se traduce printr-un raspuns motor mai complex, cu implicarea unor regiuni mai īntinse. Acest reflex consta īn flexia unui membru, la aplicarea unui sistem nociv pe tegument.

Reflexele vegetative medulare. La nivelul cornului lateral al substantei cenusii, neuronii vegetativi se organizeaza īn centri sau nuclei vegetativi care pe toalfl lungimea maduvei sunt simpatici, iar la nivelul segmentelor medulare S2-S4 suni si parasimpatici (centrul parasimpatic pelvin sau sacral). La nivelul acestor centri vegetativi se īnchid o serie de reflexe din care amintim:

centrul ciliospinal - C8-T2
*j~?- centrul cardioaccelerator - T2-T5

centrur-brpnhodilatator - T2-T5

centrul abdomino-pelvin de control al tubului digestiv - T6-T12

centrii mictiunii si defecatiei - simpatici - L1-L5

- parasimpatici - S2-S4

- centrii reflexelor vasoconstrictoare, sudorale si pilomotorii - pe toata lungimea maduvei spinarii.

TRUNCHIUL CEREBRAL

Trunchiul cerebral se afla īn continuarea maduvei spinarii, se īntinde pāna Ha diencefal si prezinta importante functii reflexe si de coordonare a activitatii Junor organe vitale.

El este format din trei etaje care de jos īn sus sunt:

bulbul rahidian - care continua maduva spinarii deja. nivelul arcului poster
rior al atlasului;

puntea sau protuberanta;

mezenccfalul - format la rāndul lui din pedunculii cerebrali si lama
cvadrigcmina.

CONFIGURAŢIA EXTERNĂ

Cele trei etaje ale trunchiului cerebral sunt despartite prin doua santuri vizibile numai pe fata antcrolaterala:

santul bulbopontin - la limita dintre bulb si punte;

santul ponto-peduncular - la limita dintre punte si pedunculii cerebrali.
Fiecare etaj prezinta cāte patru fete: anterioara, 2 laterale si posterioara

(fig. 13.8 si 13.9).'

Bulbul rahidian - prezinta pe fata anterioara fisura mediana anterioara, īntrerupta inferior de decUsatia piramidala. Lateral de aceasta fisura se gasesc piramidele bulbare, delimitate lateral de santurile laterale anterioare, care le continua pe cele medulare. Pe fata laterala a bulbului se gaseste īntr-o pozitie superioara oliva bulbara, determinata de nucleul olivar. Fata posterioara prezinta jumatatea inferioara cu o configuratie asemanatoare fetei posterioare a maduvei si partea

Fig. 13.8. Fata anterioara a trunchiului cerebral. l. fisura mediana ventrala; 2. decusaliapirami­dala; 3. piramida bulbara; 4. n. XII; 5. n. XI; n. X; 7. n. IX; oliva bulbara; 9. n. VII; IO. n. VI; II. santbazilar; 12. n. V; 13. peduncul cere­bral; 14. trigon interpeduncular.

Fig. 13.9. Fata posterioara a trunchiului

cerebral.

/. fascicul Goli; 2. fasciculul Burdach 3. trigon bulbar; 4. trigon pontin; 5. pedun­culii cerebrali; 6. tuberculi cvadf.igeminl inferiori; 7. tuberculi cvadrigemeni superion

superioara dilatata de forma unei arii triunghiulare, cu vārful inferior, denumita trigonul bulbar. Acesta īmpreuna cu trigonul pontin de pe fata posterioara a puntii formeaza un spatiu romboidal - fosa romboida-^- care participa la delimitarea anterioara a ventriculului IV cerebral (cavitate situata pe fata posterioara a trunchiului cerebral, īntre acestea si cerebel, plina cu LCR). Tot pe acesta fata a bulbului, superolateral apar pedunculii cerebelosi inferiori, care fac legatura cu cerebelul.

Puntea sau protuberanta - prezinta, median, pe fata anterioara, santul bazilar, lateral de care se gasesc piramidele pontine. Fata laterala prezinta originea pedunculului cerebelos mijlociu, care se continua posterior, spre cerebel. Fata posterioara are forma triunghiulara, cu vārful superior, fiind denumita trigonul pontin al fosei romboide.

Mezencefalul - prezinta pe fata anterioara cei doi pedunculi cerebrali, cu o dispozitie divergenta superioara, astfel īncāt īntre ei se formeaza trigonul intcrpc-duncular. Fata posterioara prezinta lama cvadrigemina, formata fain patrii tuberculi cvadrigemeni, doi superiori si doi inferiori, despartiti printr-un sant cruciform. Inferior de lama cvadrigemina au originea pedunculii- cerebelosi superiori CU* prezinta un traiect inferolateral spre cerebel.

STRUCTURA TRUNCHIULUI CEREBRAL

La fel ca si maduva spinarii, trunchiul cerebral este format din substanta cenusie si substanta alba. Ca urmare a decusatiilor ascendente si descendente la nivelul trunchiului cerebral, substanta cenusie nu mai prezinta o dispozitie compacta, ca la 'nivelul' maduvei, ci este fragmentata īn mase nucleare multiple, īnconjurate de fascicule de substanta alba. Substanta alba ocupa, astfel, o pozitie periferica, la fel ca la nivelul maduvei si īn plus poate fi īntālnita īn pozitii centrale printre

nucleii substantei cenusii.

. .via) .

U.¹»; . ! ."ifi'iī,

-><.'' NUCLEIITRUNCmUEtHCEREBRAL

Dupa c'um'aminteam anterior, substanta cenusie a trunchiului cerebral este jjformata īn nuclei. O parte dintre acesti nuclei īsi pastreaza dispozitia segmentara, Ica la nivelul maduvei spinarii, si sunt denumiti din acest motiv nuclei segmentari Jsau de origine ai nervilor cranieni (sau nuclei echivalenti). O alta parte din nucleii unchiului cerebral intervin īn coordonarea miscarilor automate si involuntare, aflate sub dependenta sistemului motor extrapiramidal; acesti nuclei sunt proprii unchiului cerebral sau intersegmentari. īn sfārsit, un numar imens de mase nucleare lici, dispersate, constituie formatia reticulata a trunchiului cerebral, cu un rol important īn mentinerea tonusului cortical.

" ^Mf)TCucleii de origine ai nervilor cranieni, echivalenti nucleilor de origine ai fnervilor spinali, pot fi īmpartiti īn acelasi mod īn patru grupuri (fig. 13.10).

'L' T A}, t'

n,n! '" '. .>.; «t .i', au t m. i'

Fig. 13.10. Nucleii de origine ai nervi- /

lofcranieni.

/. nucleul ambiguu; 2. nucleul motor n. XII; 3. nucleul senzitiv n. V; 4. nucleul dorsal aln. X; 5. nucleul frāctului solitar; 6. nucleul motor n. 'VII; 7. nucleul motor n. VI; nucleul motor n. V; 9. nucleul motor n. IV;, 10. nucleul motor n. III; 11. nucleul autonom, accesqr.

a) nuclei somatomotori j

la nivelul bulbului

nucleul motor al n. XIL(hipoglos).

- nucleul ambiguu, de origine a nn. IX (glosofaringj.an), X (vag) ,si
XI (accesor). ,,r " ,,,".'

la nivelul puntii ;

nucleul motor al n. VII (facial) _{fli M} ,

nucleul motor al n. VI (abducens)

nucleul motor al n. V (trigemen) sau nucleul masticator

la nivelul mezencefalului - nucleul motor al n. IV (trohlear)

nucleul motor al n. III (oculomotor)

b) nuclei visceromotori - de remarcat este faptul ca toti acssti nuclei sunt
nuclei. vegetativi parasimpatici. . ^

la nivelul bulbului _lv

nucleul dorsal al n. X sau cardiopneumoenterjc,

nucleul salivator inferior al n. IX -j

la nivelul puntii ,

nucleul salivator superior al n. VII '.

nucleul lacrimo-muco-nazal al VII

.v -. l 'ftt ' ..^;!K.-.Vi!:;.'( itīl

la nivelul mezencefalului - nucleul acc.espr al n. III.

c) nuclei viscerosenzitivi - se gasesc doar la nivelul bulbului.si apartin
nn. IX si X.

^T                                . i^u j -''i v- -r i <

d) nuclei somatosenzitivi - nucleul tractului solitar - se gaseste la nivelul bulbului. La el ajung axonii neuronilor senzitivi din ganglionii nervilor VII (ganglio-nuligeniculat), IX si X. Partea superioara a nucleului, la care ajung fibrele nervilor amintiti, cu informatii gustative, se mai numeste si nucleu gustativ. ; xh ^! - nucleul senzitiv al n. trigemen - este īntins pe toata lungimea trunchiului cerebral! ^:Lā'el ajung axonii neuronilor senzitivi din ganglionul trigeminal.

Nucleii proprii ai trunchiului cerebral
a) - la nivelul bulbului;

'- nucleul olivar - este o masa nucleara ovalara dispusa īn partea anterolaterala a bulbului. La nivelul lui ajung aferente cu origine corticala si talamica si trimite eferente medulare prin fasciculele olivospinal si cerebeloase.

;b) - la nivelul puntii - nucleii pontini - sunt mase nucleare dispersate printre fibrele caii piramidale care coboara prin partea anterioara a puntii. Acesti nuclei primesc aferente corticale si trimit apoi eferente la cerebel.

c) - la nivelul mezencefalului - substanta neagra - este un nucleu mare, asezat īn partea ventrala a mezencefalului, posterior de pedunculul cerebral. Primiflf ā'ferente corticale si de la nivelul nufcleilor bazali ai emisferei cerebrale si trimiti eferente īn special medulare (fascicul nigrospinal). Substanta neagra intcrviiMĪfe controlul miscarilor asociate. Lezarea circuitului dintre nucleii bazalt si substMlp neagra duce la aparitia bolii Parkinson.

- nucleul rosu - este asezat posterior de substanta neagra. Datorita bogatei

vascularizatii si unui pigment specific prezinta culoarea rosie. Primeste uferente corticale, de la nivelul nucleilor bazali si cerebelului si trimite eferente la cerebel si maduva spinarii (fascicul rubrospinal).

Formatia reticulata a trunchiului cerebral- se īntinde de la nivelul bulbului
pāna la nivelul talamusului, fiind formata din numerosi nuclei, cuprinsi īntr-o retea
de fibre ascendente si descendente, somatice si vegetative care confera com­
plexitatea legaturilor acestui sistem. Multitudinea sinapselor care au loc īntre
neuronii formatiei reticulate explica si caracterul difuz al proiectiei ei. La nivelul
ci'au loc fenomene de convergenta a diferitelor mesaje, somatice si vegetative,
senzitive sau motorii, astfel īncāt acestea sa genereze o informatie generala care sa
mentina starea de tonus a scoartei cerebrale. Nueleii formatiei reticulate, dupa
asezarea lor īn trunchiul cerebral, au fost īmpartiti, īn trei grupuri:

nucleii reticulari centrali - stau la baza sistemului activator ascendent (SAA)
si fasciculelor reticulospinale. SAA, prin preluarea informatiilor transmise pe toate
caile ascendente specifice, pe care le proiecteaza cortical, are rol īn mentinerea
tonusului si starii de veghe ale scoartei cerebrale. Suprimarea activitatii SAA, prin
diverse mijloace, determina instalarea somnului.

- nucleii reticulari laterali si paramedian - care stau la baza circuitului in­hibitor cortico-reticulo-spinal.

nucleii reticulari mediani - care detin rolul esential īn coordonarea unor
'ctivitati. viscerale,, vitale, cum sunt respiratia si functia cardiaca.

SUBSTANŢA ALBĂ A TRUNCHIULUI CEREBRAL ^s '

Din punct de vedere functional, substanta alba a trunchiului cerebral poate fi sistcmati/atā īn fascicule care apartin uneia din urmatoarele cai:

caile de asociatie ale trunchiului cerebral - care nu parasesc de obicei
limitele acestuia. Aceste fascicule au rolul de a realiza legaturi īntre nucleii de
origine ai nervilor cranieni si nucleii proprii ai trunchiului.

- caile ascendente

a) - care tranziteaza trunchiul cerebral īn drum spre talamus. Aceste fascicule
continua fasciculele cu origine medulara si sunt reprezentate de:

lemniscul medial - format din axonii deutoneuronilor din nucleii Goli si
Burdach, dupa ce acestia decuseaza pe linia mediana. Reprezinta, deci, o continuare
a fasciculului Goli si Burdach, medulare (caile exteroceptiva tactila epicritica si
proprioceptiva constienta).

lemniscul spinal - format din cele doua fascicule spinotalamice anterior
si lateral (calea exteroceptiva tactila grosiera, protopatica si termoalgezica).

fasciculele spinocerebeloase:

direct - care paraseste bulbul rahidian, pentru a se angaja prin
pedunculul cerebelos inferior spre cerebel.

īncrucisat - care urca pāna la nivelul mezencefalului, de unde prin
pedunculul cerebelos superior ajunge la cerebel.

b) - cu origine īn trunchiul cerebral:

lemniscul lateral - format din deutoneuronii caii acustice, situati īn
nucleii cohleari, dupa decusatia acestora pe linia mediana.

lemniscul trigeminal - format din axonii deutoneuronilor din nucleul
senzitiv al nervului trigemen.

- caile descendente:

calea piramidala (cortico-spinala), tranziteaza trunchiul cerebral de sus
īn jos, pāna Iu 1/3 inferioara a bulbului unde cea mai mare parte a fibrelor se
īncnicisca/.ft la nivelul decusatiei piramidale, dupa care se continua cu fascicule pirami_:
i laic iliicct si īncrucisat, īn trunchiul cerebral, calea piramidala coboara prin pedunculii
rcrchi aii, piramidele pontine si piramidele bulbare. O parte din fibrele caii piramid
lac sinapsa īn nucleii motori de originp ai nn. cranieni (fibre corticonucleare). '

caile cxtrapiramidale - sunt reprezentate de o serie de fascicule i
oricine subcorticala si talamica care ajurig la nucleii extrapiramidali ai trunchiulE
cerebral si de fascicule cu origine īn acesti nuclei extrapiramidali ai trunchiului si
cu destinatie medulara (fasciculele nigrospinal, rubrospinal, olivospinal, vestibulo-
spinal, reticulospinal etc.).

'Tlii . ' . \Uf.

NERVII CRANIENI

este,aproximaUv,seg^emtai;a_3!,astfe^īn,cāt, de,l^ nivelul mezencefalului pftna la
limita inferioara a bulbului, trunchiul cerebral este parasit, succesiv, de ultimele
zejcejtere.ct^ ₁de_;neryi₍ctam^nit(ffl-XII)_i.. Dijmele dgu^pereclu' (I - ojf^ctiv si II - optic)
reprezinta, 4^ fapti prelungiri ale creierului.si,vor fī.de.scrise o data cu analizatorii
corespunzatori. .

Fiecare nerv cranian prezinta urmatoarele.., elemente discriptive: , - originea reala OR - este reprezentata de nucleii motori ai trunchiului, pentru fibrele motorii, si de ganglionii senzitivi, de pe traiectul nervilor, pentru fibrele senzitive, deci locul unde se afla corpul celular al neuronilor, care formeaza nervul.

originea aparenta OA - reprezinta locul prin care paraseste sau intra nervul
cranian īn trunchiul cerebral.

traiectul nervului (T)

teritoriile de inervatie (I), rnptorie, senzitiva, somatica sau vegetativa.

N.OCUtOlvlOŢORCmj ...-!"*-

,0"i(><j! ..' ' "..''] t~'l'}: .' 'f-V .'»'

OR - fibrele somatomotorii - īn nucleul motor al n. III din mezencefal.

- fibrele visceromotorii - īfi nucleul accesor al n. III, to't din mezencefal. OA - īn trigonul interpeduncular.

T - paraseste cutia craniana si ajunge īn orbita prin fisura orbitala superioara.

I - inerveaza muschii extrinseci ai globului ocular, si anume, drept superior,

drept medial, drept inferior, oblic inferior si m. ridicator al pleoapei superioare.

N. TROHLEAR (IV)

i ..',i',.-B l«i ,:ii---,... ".);%-Jf>!;-<:-..- i mi:.- -. . ..tt-iif!"

OR - īn nucleul motor al n. IV din mezencefal. '^{fi !}"-''.> <

OA - este singurul nerv cranian cu origine aparenta pe fāfa tbsterioara a

trunchiului cerebral^ sub tuberculii cvadrigemeni inferiori. <^!<^rit w-

rT - ca siprecedentul.                    .. .muiii'-i

l inerveaza,nvfobrie superional globului ocular. l? * . i

IpR - fiarele spmatomotorii - īn, nucleul motor al n.. V sau masticator din punte,        ]
,_;y -.fibrele somatosenzitive-īngangu'piiultrigemutajdc pe traiectul nervului, j
|OA -pe,fata,anteroiate.raia a puntii.,,.,, ?

!"T-intracranian se īmparte īn trei ramuri:

- n. oftaknic - care are traiect comun cu n. III, IV si VI spre orbiti,
i ī . - n. maxilar - care paraseste craniul prin gaura rotunda si ajunge In
|>terigopalatma, unde se īmparte īn ramuri. . _f

- n. mandibular - care iese din craniu prin gaura ovala si patrunde i i corpul mandibulei .unde se īmparte |n ramurile terminale^,^ _[( _.

ilomia si fiziologia omului - cd. 116

>ī - n. oftalmic este nerv senzitiv si inerveaza tegumentul etajului' superior al
fetef,^i!pāna la veriex! ^r<l .;

.^j''⁽ -n. maxilar este totnervsenzitiv^i men/eaza tegum'enmr^ al fetei, mucoasa nazala, mucoasa palatului dur si moale, ā'^jgirigiilor superioare, ā obrajilor; inerveaza de asemenea senzitiv dintii arcadei superioare.

- n. mandibular este o ramura mixta care prin fibrele motorii inerveaza mm. masticatori (pterigoidieni lateral si median, maseter si temporal), iar prin fibrele senzitive inerveaza tegumentul etajului inferior al fetei, pāna la marginea inferioara a mandibulei, mucoasa buzei inferioare, 'planseului bucal si a limbii; inerveaza, ca si n. maxilar, senzitiv, dintii arcadei superioare.

. N. ABDUCENS (VI) "'

OR - īn nucleul motor al nervului VI din punte.

OA - īn santul bulbo-pontin, deasupra piramidelor bulbare.

T - are acelasi traiect, ca si n. III si I V. _Jwn, _DĪ

I -inerveaza m, drept lateral al globului; ocular. ,,_v,

;-, iii- i

ⁿ 'N, FACIAL (VII)

OR - fibrele somatomotorii - īn nucleul motor al n. VII din punte.

fibrele visceromotorii - īn nucleul salivator superior si īn nucleul lacri­
mal din punte.

fibrele somatosenzitive, speciale, gustative - īn ganglionul geniculat,
de pe traiectul nervului.

OA - īn santul bulbopontin, desupra olivei bulbare.

T - are iniatial traiect intracranian pāna la nivelul meatului acustic intern prin care patrunde īn stānca temporalului; la acest nivel traverseaza canalul n. facial, sapat īn stānca si iese din craniu prin gaura stilom,astoidiana.~ Ajuns īn regiunea parotidiana si apoi a fetei, se īmparte īn ramuri.

I - fibrele somatomotorii inerveaza mm. mimicii, inclusiv m. pielos al gātului.

fibrele visceromotorii - inerveaza parasimpatic glandele salivare, sub-
mandibulara si sublinguala si glanda lacrimala.

fibrele somatosenzitive, speciale, gustative - preiau informatiile gusta­
tive de la nivelul mugurilor gustativi din cele 2/3' anterioare ale limbii. Aceasta
componenta senzitiva a n. facial mai este cunoscuta si sub denumirea de n. VII bis
sau intermediar.

N. ACUSTICOVESTIBULAR(VIII)

- va fi descris o data cu analizatorul acustico-vestibularul.

"'        ' '^:*>

> ^J" N.GLOSOFARINGIAN(IX)

:, -, . l

OR - fibrele somatomotorii,-īn partea superioara a nucleului ambiguu din bulb.

, ."".,- 'fibrele viscerornotQrii - īn nucleul salivator inferior, din bulb.

- fibrele spmatosenzitive speciale, gustative si viscerosenzitive - īn cei doi ganglioni senzitivi, superior si inferior de pe traiectul nervului.

OA - īn partea superioara a santului retroolivar, bulbar.

:.. Tiv iese din craniu, īmpreuna cu nn. X si XI si cu v. jugulara interna prin gaura jugulara, traverseaza regiunea laterofaringiana si ajunge pe peretele lateral al faringelui, īn care patrunde si se īmparte īn ramuri.

I - fibrele somatomotorii inerveaza mm. constrictor superior al faringelui, stiloglos si, stilofaringian.

fibrele visceromotorii inerveaza parasimpatic glanda parotida.

: - fibrele somatosenzitive speciale, gustative, preiau informatii de la mugurii gustativi din 1/3 posterioara a limbii si de la mucoasa faringiana.

fibrele viscerosenzitive - primesc informatii, īn special de la nivelul buro-
si,chemoEeceptorilor vasculari (sinusul carotic, glomusul carotic).

>r.-r. .. N. VAG (X)

OR - fibrele somatomotorii - īn partea mijlocie a nucleului ambiguu

fibrele visceromotorii - īn nucleul dorsal al n. X din bulb.

fibrele somatosenzitive speciale, gustative, precum si cele viscero­
senzitive - īn cei doi ganglioni senzitivi, superior si inferior de pe traiectul nervului.

OA - īn santul retroolivar, inferior de n. IX.

T - pāna la baza craniului, traiectul este comun cu al nn. IX si XI Traverseaza apoi regiunea gātului, laterofaringian si apoi lateroesofagian, īn unghiul diedru, deschis posterior, dintre aa. carotide interna si comuna (medial) si v. jugulara interna (lateral). Patrunde īn torace, unde traverseaza mediastinul- superior si posterior, pentru a se aseza de la nivelul vertebrei T7 pe peretele lateral al esofagului. La acest nivel se ramifica si formeaza cu n. vag de partea opusa plexul vegal perieso-fagian, Din acesta se formeaza doua trunchiuri vagale, anterior si posterior, care patrund īn abdomen īmpreuna cu esofagul, prin hiatusul esofagian al diafragmei, īn tot acest traiect nn. vagi dau ramuri care sfārsesc succesiv īn plexurile vegeta­tive din vecinatatea organelor toracice si abdominale.

I - fibrele somatomotorii - inerveaza mm. constrictori mijlociu si inferior al faringelui, mm. valului palatin si mm. intrinseci ai laringelui.

- fibrele visceromotorii - sunt fibre parasimpatice, preganglionare care ajung la urmatoarele plexuri vegetative:

plexurile cardiace
līiīv. - plexul bronhopulmonar

plexul celiac

O parte din fibrele nervilor vagi pot face.sinapsa īn ganglionii acestor plexuri cu fibrele postganglionare, iar restul fibrelor pot trece prin plexurile viscerale fara sinapsa si ajung īmpreuna cu prima categorie de fibre prin plexuri periarteriale la organele respective; aceasta ultima categorie de fibre vor face sinapsa cu fibrele postganglionare īn ganglionii rjlexurilor ifatrainuraie (cUm sunt plexurile submucos Mcissrier si musculaV ~'Aum>'a^!ch diri peretii tubuluīdigestiv)!"'

fibrele somatosehzitive speciale, gustative ^ preiau informatii gusta­
tive, īmpreuna cu n. IX din 1/3 posterioara a limbii.

fibrele viscerosenzitive - aduc informatii interoceptive din teritoriile
viscerale pe cale le inerveaza st de la nivelul baro- si chemoreeeptorilor vasculari:

N. ACCESOR (XI) ,

-j, ' ^r *'

OR - fibrele somatomotbrii - au origine dubla:

origine spinala'- la nivelul cornului anterior almaduvisi cervicale C1-C5

origine bulbara - īn partea inferioara a nucleului'ambiguu

A - īn santul retroolivar, inferior de n. X.

T - paraseste craniul īmpreuna cu nn. IX si X; ajuns la baza craniului se īmparte īn doua ramuri:

ramura interna se alatura n. X,

ramura externa are traiect lateral, pe fata interna a mm. sterno-
cleidomastoidian

- ramura interna participa la inervatia mm. laringelui, - ramura externa inerveaza mm. trapez si sternocleidomastoidian.

N. HIPOGLOS (XII) '

OR - fibrele sorhatomotorii - īn nucleul motor al n. XII din bulb

A - īn santul preolivar bulbar . sq.-;
'T - iese din craniu prin canalul^f'hipogl6sului;'<de la baza¹ -craniului pānai&

rādftcina Limbii, coboara prin spatiul laterofaringiany īncrucisānd lateral aa. carotide^

interna si externa. >/, ' ''>'',''* 'i ^; i^! ' i>!

- inerveaza mm. intrinseci ai limbita y.

^ll

FUNCŢIA REFLEXA A TRUNCHIULUI CEREBRAL

<,-';'.-nt:> :>;'0t-i;,_;. .ir;.:.: .;

Prin prezenta nucleilor echivalenti ai nn. cranieni, īn trunchiul cerebral este
posibila la acest nivel īnchiddfea' urior reflexe somatice si vegetative importante.
Vom prezenta succint toate aceste acte'-reflexe si arcurile lor reflexe. "^;

l) īn bulbul rahidian:      . -

deglutitia - timpul bucal - calea aferenta - nn. IX si X si calea eferenta
V, X, XI si XII.

timpul faringian - calea aferenta, nn. IX si X si calea eferenta prin n. X.

timpul esofagian - aferente si eferente prin n. X. ,,...

reflexul d<s sugere - aferente prin nn. V si IX si eferente prin nn. VII, IX si XII.

reflexul ide voma - aferente prin n. X si eferente prin nn; freriici (inerveaza
diafragma), intercostali- si X. . . * v ._

feflexe respiratorii - aferente prin n. X cafeodiice ijafotlhatiile la ardeii
formatiei reticulare de junde, prin fasciculele reticltlospinale, cpmenzile motorii
suijSf transmise rīuofeilor medulari de'origine ai nn. frenici si ingsreostali.

;.../ ^A/ reflexul de tilse - comuna cu precedenta. . -.$

V - reflexe baro- si chemoreceptoare - aferente prin nn. IX si X si eferente

prin n. X. , __ i--.--'" .".''

reflexul-sālivar al glandei parotide - aferente prin nn. VII, IX si X si eferente
prin n, IX.

īn punte: .

reflexul salivar al glandelor submandibulara si sublinguala - aferente prin
nn. VII, IX si X si eferente prin n. VII.

., r . - reflexul lacrimal - aferente prin n._; V si eferente prin n. VII.

reflexul palpebral (de clipire) - aferente prin n. V, si eferente prin n. VI I .

īn mezencefal:

reflexul pupilar - aferente prin n. optic si eferente ^primati III.

. GEREBELUL . ' -:, ...t

'D?;. ^: i 

J k

. GONFIGURAPE EXTERNĂ. >iio^!;

Cerebelul este alcatuit dintr-o formatiune mediala, denumita vermis, si doua
eriiisfeie cefebeloase (fig. 13.11; fig. 1 3. .! 2). īn ansamblu, cerebelului i se descriu
trei fete, superioara si inferioara, despartite-printr-un sant circumferential, si una
anterioara. .'>.

Fata superioara este despartita prin' cortul cerebelului (prelungire a durei mater) de lobii occipitali ai- emisferelor cerebrale. Fata inferioara este asezata īn fosele cerebeloase ale osului occipital, Fata anterioara este despartita prin cavitatea ve'ntricululuHV si fātā^;posterioara a trunchiului cerebral; īntre acestea ^: se' īntind cele trei perechi de pedunculi cerebelosi; superiori, mijlocii si inferiori.'

Suprafata eetebelului prezinta o serie de safituri si fisuri care participa la īmpartirea cerebelului īn lobi, lobuli si folii.

.

- substanta 'cenusie este asezata atāt l'a suprafata^'unde formeaza sfeiflartii
cerebeloasa, cāt si la interior, unde fbrrrieaza nucleii cerebelosi. ^;:
^-'^^^ubstfāhla'alba-^tt'dispu^-'siiĪT'^coarta^cerebeloāsa spre care trimite
prelungiri 'subtiri. ^{r; !} ' ^: ..">'."' ^K , .- ' . , ,_& : . .( .

Fig. 13.11. Configuratia externa a cerebelului.
/. vermis; 2. emisfera cerebeloasa; 3. fata
superioara; 4. fata inferioara.               

Fig. 13.12. Fata anterioara a cerebelului. /. vermis; 2. pedunculii cerebelosi.

Scoarta cerebeloasa este formata' dBh trei straturi celulare, ^;cu-'Structura si functii diferite: de la suprafata spre profunzime aceste straturi sunt: ^:

stratul molecular .

stratul intermediar sau al celulelor Purkinje

stratul granular.

Din punct de vedere functional, straturile molecular si granular sunt recep­toare, īn sensul ca primesc toate aferentele cerebelului, pentru a le trimite apoi prin prelungirile lor axonale celulelor din stratul intermediar, celulele Purkinje. Axonii acestor celule parasesc scoarta cerebeloasa si ajung la nucleii cerebelosi, constituind astfel singura legatura anatomica si functionala dintre scoarta si nucleii cerebelului; efectul celulelor Purkinje pe nucleii cerebelosi este inhibitor.

Nucleii cerebelului - sunt īn numar de patru perechi, care dinspre median
spre lateral sunt: ;

nucleul fastigial - este asezat la nivelul vermisului si apartine arhicerebelului

nucleul globos - lateral de precedentul

nucleii emboliformi - asezati īn deschiderea mediala a nucleului dintat.
Nucleii globos si emboliformi apartin paleocerebe.lului. ^

nucleul dintat - este cel mai mare, fiind asezat.īn cenji'ul emisferei
cerebeloase si apartine neocerebelului. .. _f '

Substanta alba, sau centrul alb al emisferei cerebelpase, este formata din fibre aferente si eferente, care sosesc sau parasesc scoarta cerebeloasa, la care se adauga fibrele de asociatie dintre cele doua emisfere cerebeloase.

CONEXIUNILE sI FUNCŢIILE CEREBELULUI

Din punct de vedere filogenetic si functional, cerebelul este format din trei parti:

arhicerebelul, paleocerebelul si neocerebeluj, Conexiunile acestora; aferente si eferente,

alcatuiesc trei pircuite. cerebeloase, care prezinta cai anatomigg si functii diferentiate:

1) - circuitul vestibulo-arhicerebelos ..i,_J(; ,. ,

- aferente - fibrele vestibulo^cerebeloas.e,^ origineānsnucleii yestibulari ai

trunchiului cerebral si care sosesc la cerebel prin pedunculii cerebelosi inferiori.

-, ,- eferente - fibrele cerebelovestibulare, care prin pcdunculii cerebelosi superiori si inferiori ajung la nucleii vestibulari. De la nivelul acestor nuclei pornesc apoi,fibre;nervoa£e la nucleii motori ai nervilor oculomotori si la coamele anterioare ale maduvei, prin fasciculele vestibulospinale.

Prin acest circuit cerebelul intervine īn mentinerea echilibrului si coordonarea miscarilor globilor oculari.

2) - circuitul spino-paleo-cerebelos

aferente:

fasciculul spinocerebelos direct - ajunge la cerebel prin pedunculii
cerebelosi inferiori;

fasciculul spinocerebelos īncrucisat - ajunge la cerebel prin pedunculii
cerebelosi superiori;

fibre tectocerebeloase - cu origine īn tuberculii cvadrigemeni, care
traverseaza pedunculii cerebelosi superiori pāna la cerebel;

fibre olivocerebeloase,- cu origine īn nucleii olivari bulbari si care prin
pedunculii cerebelosi inferiori ajung la cerebel;

colaterale ale cailor sensibilitatii exterāceptive si proprioceptive constiente.

eferente:

fibre cerebelorubrice, care traverseaza pedunculii cerebelosi superiori,
se īncruciseaza pe linia mediana si₍ajung la nucleul rosu din mezcnccfal, do la
acest'nivel pleaca apoi fasciculul rubrospinal, catre maduva spinarii;

fibre cerebeloreticulare, care prin pedunculii cerebelosi superiori ti
inferiori ajung la nucleii formatiei reticulate (lateral si paramedian), de unde pornesc
apoi fasciculele reticulospinale spre maduva spinarii.

Prin informatiile proprioceptive pe care le primeste, cerebelul elaboreaza īn cadrul acestui circuit raspunsuri care, proiectate motoneuronilor medulari, permit ajustarea tonusului muscular la necesitatile posturii si elaborarea miscarilor elementare ale corpului. 3. circuitul cortico-neocerebelos

aferente - fibrele cortico-ponto-cerebeloase; acestea pot fi disociate īn fi­
bre corticopontine, cu origine īn ariile neocortexulili si care fac sinapsa īn nucleii
poritirii cu fibrele pontocerebeloase, care dupa ce traverseaza pedunculii cerebelosi
mijlocii ajung la cerebel.

' - eferente - fibrele dento-talamice, cu originea īn nucleii dintati si care, dupa ce traverseaza pedunculii cerebelosi superiori se īncruciseaza pe linia mediana si ajung la nucleii extrapiramidali ai talamusului. Mai departe are loc proiectia axonilor acestor nuclei spre ariile motorii corticale 4 si 6, astfel īncāt este īnchis circuitul cortico-ponto-cerebelo-talamo-cortical. Prin acest circuit cerebelul intervine īn controlul miscarilor complexe, mai ales ale partilor distale ale membrelor.

DIENCEFALUL

.*Dicncefalul īmpreuna-ou emis ferele, ocupa cea mai mare parte a cutiei craniene, cu exceptia fosei cerebrale posterioare īn care se gasesc trunchiul cere­bral, sī cerebelul.ijCortul cerebelului, asezat īntre cerebel si lobii occipitali ai

emisferelor cerebrale; prezinte o margine ^anterioara concava care delimiteaza cu
pnrteii posterioara a corpului sfehoidului un Orificiu, dehurfiit'incizura tehtbiiāla;
acest orificiu este traversat de pedunculii cerebrali, care constituie astīeT^smguŢa
IcgrtUua ilinliv mtvcncefal si dienccfal. .".''. '

GONI KiURATIA EXTERNĂ A DIENCEFALULUI ^;

Dieneelaliil arc o forma complexa, neregulata, astfel īncāt descrierea Bipedului extcru» este dificila. Cu exceptia fetei inferioare a hipotalamusului, eirc ponte fi observatii In ba/.a cnccfalului, restul fetelor diencefalului sunt profunde |i Hcnpente de emisferele cerebrale. Medial si pe toata īntinderea diericefalului, Se delimitcn/.! cavitatea ventriculului III cerebral. 'Acesta comunica inferior prin apeductul cerebral Sylvius cu ventriculul IV, iar superior prin doua orificīi interventricularc, cu cc'i doi vcntriculi laterali, din baza emisferelor cerebrale.

Anatomic si functional, diencefahil este īmpartit īn urmatoarele parti: '^J

- talamusul - este o masa ovoidalā de substanta cenusie, cu axul lung
dispus antcro-posterior. Prezinta patru fete si doua extremitati:

fata mediana - este despartita prin santul hipotalamic de fata superioara a
hipotalamusului, īmpreuna cu care participa la formarea peretelui lateral &\
ventriculului III.

fata superioara - formeaza peretele inferior al ventriculului lateral.

fata laterala - este īnconjurata de substanta alba a emiseferei cerebrale
(capsula interna) si este despartita de aceasta prin nucleii bazali ai emisferei
cerebrale. ,

fata inferioara - corespunde anterior hipotalamusului si posterior sub-
talamusului.

extremitatea anterioara - se numeste tubercul talamic si este mai apropiat
de linia mediana.

extremitatea posterioara- sau pulvinar.                           t

. - hlpotalumusul - are forma unei pālnii cu baza mare orientata superior.
Prc/intA doufl fete, superioara si inferioara.

l'ntn inferioara - este vizibila la baza encefalului, īntre chiasma optica (an­
terior) $i fosa jnterpedunculara (posterior). Partea centrala a acestei fete este
prncinincntft si se numeste luber cinereum;&a se continua inferior cu .tija pituitara
pitii care hipotalamusul este ,legat de hipofiza. Hipofiza este asezata īn fosa
lupoli/.ura a seii turcesti sfenoidale. . _;

Posterior de tuhpr cinereumse gasesc doua formatiuni sferice, denumite corpii mimiilari.

fata superioara - participa la delimitarea cavitatii ventriculului III, pāna la
nivelul santului hipotalamic.

- metatalamusul - este format din cei doi corpi geniculati, medial si
lateral, asezati postero-lateral de pulvinarul talamic.

- epitalamusul - este format din epifiza^siitrigonul habenular,'-asezate
posterior de talamus. ..-..>.,. :,j;<, , i>

- subtalamusul-Teprezintao zona de trecere īntre mezencefal si diencefal.',

-oqui

- talamusul - este un centru senzitiv complex, īmpartit īn trei grupuri
n^cjleare: anterior,.medialsi lateral. ,, _;

. .,,, _f Grupul nuclear lateral este cel mai .complex; el include si cei dpi corpi genicu-lāp medial si lateral.

Functiile talamusului pot fi sistematizate astfel: .

functia de releu - sau statie obligatorie pentru toate caile senzitivo-sen-
zoriale, cu exceptia caii olfactive. Caile exteroceptiva si prbprioceptiva constienta
fac sinapsa cu neuronul al^! III-lea īn nucleii grupului lateral. Calea interoccptiva,
polisinaptica, poate prezenta si releu hipotalamic, dupa care sinapsa cu ultimul neu­
ron are loc tot īn nucleii grupului lateral talamic. Calea optica prezinta neuronul III īn
corpul geniculat lateral, iar calea.acustica vestibulara īn corpul geniculat mediul.

. i - functia.de asociatie, de coordonare senzitivo-motorie, devine secundarii, fiind preluata de emisferele cerebrale.

mentinerea tonusului cortical - prin formatia reticulata, care ajunge pilnil
la acest nivel.

- hipotalamusul - este format din numerosi nuclei dintre care unii privim A
capacitatea de neurosecretie: sinteza, transportul si eliberarea de ncurohormoni

Hipotalamusul este īmpartit īn trei regiuni nucleare:

regiunea supraoptica - formata din numerosi nuclei, dintre care nolAni
nucleii supraoptic (secreta vasopresina) si paraventricular (secreta oxitocina).

, - regiunea tuberala - formata din- nuclei la nivelul carora are loc secretia de factori activatori sau inhibitori ai secretiilor hormonale adenohipofizare. - regiunea mamilara - formata din nucleii mamilari. Hipotalamusul prezinta conexiuni complexe, care pot fi sistematizate astfel:

aferente - de la cortexul cerebral, nucleii bazali, talamus, cerebel, retina si
formatia reticulata.

eferente pot fi:

nervoase - corespunzatoare aferentelor

endocrine - hipotalamo-hippfizare. ,.

Acestea $n urma sunt prezentate de doua sisteme^ cu morfologie si functii
diferite! "<' '"i '-': ' > ' . -. .."" " - - ' '"

l - tractul supraoptico-hipofizar-este format din axonii neuronilor diri nucleii l snprabptic, si paraventricular. Acest tract strabate tija pituitara cu care ajunge la ; neurohipofiza, unde sunt depozitati cei doi hormoni, vasopresina si oxitocina. f- _ - sistemul port hipptalamo-hipofizar (descris īn 1931 de Gr. T. Popa si Unn IjFielding) - format din vene care parcurg tija,pituitara si care, īncep la nivelul [hipotalamusului prin capilare si sfārsesc la nivelul adenohipofizei tot prin capilare; 'acest sistem venos port transporta factorii activatori ,si inhi6itori, secretati de nucleii nipolālaniusului, care ajunsi la "nivelul sdenobipofizei moduleaza/īn functie''de neresitati, Secretia endocrina a acestora/''' ^" ' * '

* ' Ca urrnare ā conexiuiuTor pe' care^:le realizeaza hipotalamusul, functiile
Acestuia pot fi sistematizate astfel: -

! f rf neiiro'secretia -*- prin care. hipotalamusul intervine īn controlul direct al secrepei a nohipofizei si indirect īn secretia tuturor glandelor endocrine^ din .organism.

controlul activitatii sistemului! nervos autonom; partea interioara a hipo-
talamusului este formata din nuclei cu functie parasimpatica, iar partea posterioara
din nudei cu functie ^simpatica. ^;

termoreglare - hipotalamusul anterior este termolitic (vasodilatatie, sudo-
ratie), iar hipotalamusul posterior este termogenetic (vasbconstrictie, stimularea
metabolismului intermediar, tremor).

reglarea metabolismelqr intermediare; _t ^

reglarea metabolismuluj energetic; _:ff

reglarea importului de Alimente si apa; centrii foamei, si setei au localizare
hipotalamica; 'v

controlul periodicitatii-sau ritmului somn-veghe; ' f

coordonarea unor acte de comportament (alimentar, sexual, de conservare);

coordonarea functiei sexuale -prin controlul garnetogdnezei, ciclurilor
periodice si apetitului sexual. "

f * V , ^jfjfj -f,:;

EMISF$fcELE CEREBRALE

Emisferele cerebrale sunt doua formatiuni ovbidale cu axul lung'dispus antero-posterior, despartite incomplet prin fisura interemisferica,'īn care patrunde o' prelungire a durei mater cerebrale denumita coasa creierului. Emisferele cerebrale j sunt unite prin formatiuni comisurale.

CONFIGURAŢIA EXTERNĂ A EMISFERELOR CEREBRALE

Fiecare emisfera cerebrala prezinta trei fete (superolaterala,.mediala sil
inferioara), trei poli ( anterior-frontal, mijlociu-temporal si posterior-occipital) sjj
trei margini.

fata supero-laterala (fig. 13'.13) - prezinta trei santuri adānci:, lateral, i
trai si parietooccipital, care delimiteaza patru lobi: frontal, parietal, occipital si temp
ral. īn adāncimea santului lateral se gaseste al'V-lea lob al fetei supero-lateralej
numit lobul insulei. Bobii prezinta de asemenea santuri mai putin adānci, ca
delimiteaza īntre ele circumvolutiile sau girii emisferelor cerebrale. Dintre acesti
retinem, la nivelul lobului frontal., girii frontali si girul precentral, la nivelul lobu'
parietal, girul postcentral si la nivelul lobului temporal, girii, ternporali.

fata mediala (fig. 13.14) - prezinta īn partea inferioara cea mai ma
formatiune comisurala a emisferelor cerebrale, corpul calo& Acesta este īnconji
de santul corpului calos, girusul-cingular si santul tcingular. Fataanediala a lobul!
occipital prezinta santul calcarin. a

Fig. 13.13. Fata superolaterala a emisferei cere- . '.' ' ' brale. /. .sant central; 2. sant lateral; 3. girprecentral; 4.girppstce.ntral; 5. girifrontali; 6. giri temporali; 7_r giri parietali; 8. giri occipitali.

Fig. 13.14'. Fata mediana a emisferei cerebrale. /. corpul calos; 2. santul corpului ca/os; 3. sanjul cinguli; 4. santul perpendicular intern; 5. sanlul calcarin; 6.fornix; 7. fiipotalamux; 8. talamus; 9. inezencefat; 10. puntea; 11. bulbul rahidian; 12. cerebelul.

fata inferioara (fig. 13.15)-este īmpartita de santul lateral īn doua parti: '(" ._ anterioara - care reprezinta fata .orbitala a lobului frontal; īn partea mediala se gaseste santul olfactiv, īn care sunt asezate bulbul si tractul olfactiv si lateral girii orbitali.

- posterioara - temporooccipi- 1

tala, traversata de o serie de santuri anteroposterioare care delimiteaza giri. pintre_f acestia, cel mai medial este girul Darahipocampic.

STRUCTURA EMISFERELOR CEREBRALE

Emisferele cerebrale sunt formate In substanta cenusie si alba (fig. 13. 16). 1) - substanta cenusie - este di£-, usa ta, suprafata emisferelor cerebrale i nde formeaza scoarta cerebrala sau cor-i :xul, si Ja baza lor unde formeaza nucleu^, azali sau corpii striati.

_r - scoarta cerebrala - din punct ds^; -. , īdere, filogenetic si functional este de

neocortex - format din. sase rāturi celulare; ^:

arhicortexy- format din 1-3 stra­turi celulare si reprezentānd doar 1/10 din suprafata totala a cortexului.

Neocortexul "esje fofmat din sase
straturi care de la suprafata spre pro fun-
zirnesunt: V*

strat" superficial (molecular)

strat granular ..extern
- strat piramidal extern

strat granular intern

strat piramidal intern

strat fuziform sau multiform.
Din punct de vedere functional

straturile granulare sunt receptoare, senzi­tive, iar cele piramidale sunt efectorii sau motorii, īn stratul piramidal intern se gasesc celulele piramidale Betz ale caror axoni formeaza fibrele cortico-spinale si corticonucleare ale caii pirami­dale, īn functie de predominanta unora dintre aceste straturi, receptoare sau motorii, neocortexul poate fi heterotipic agranular (caracteristic ariilor motorii) sau heterotipic granular (caracteristic ariilor senzitive).

Arhicortexul are o structura rudimentara, cu trei straturi, care pot fi individuali

zate sau slab diferentiate si apartine functional sistemului limbic: structuri asezate ī:

jurul corpului calos, cu rol de integrare a informatiilor olfactive, Viscerale,' somaticeⁱ

- nuclcii bazali sau corpii striati - sunt mase nucleare mari situate īn baz

emisferei cerebrale denumite nucleul caudat si nucleul lenticular.

Nucleul caudat descrie un arc concav inferior īn jurul talamusului, de cai este despartit printr-o formatiune de substanta alba denumita capsula interna; ar forma unei virgule si i se descriu un cap, orientat anterior, corp si coada.

Nucleul lenticular csteasezat lateral de talamus si sub corpul nucleului cauda*
tiiiul despartit de acestia prin capsula interna; are forma unei pirarriide triunghiula-
cu \v.\tu inferioara si este īntpartit printr-o Iarna de substanta alba īntr-o parte exte^:n
denumita putamcn.si unaTOterrja, denumita globus palidus. Din punct de vede:
lilogcnetic si functional corpul striat este īmpartit īn neostriat '(nucleul' caudat
putamen) si paleostriat (globus palidus). ''"

Conexiunile corpului striat sunt complete -(cu¹ cortexul cerebral, talamus substanta neagra, nucleul^rosu, oliva bulbara).

Ncostriatul, prin conexiunile īn dublu seftspe care le īntretine cu aubstar
neagra, formeaza un circuit īnchis prin care are loc transportul de dopamhla dinsj .
substanta neagra spre neostriat; alterarea acestui circuit determina"apari'
tulburarilor motorii īntālnite īn boala Parkinson-. " ^I; .-

Paleostriatul este principalul centru subcortical de origine al cailor extrāpkamid

__o,.  2) - substanta alba a emisferelor cerebrale .^v , - Fibrele substantei albe a emisferelor cerebrale, s.untjistematizate īn trei grupuri: _& j - fibre cprnisurale care leaga īntre, .ele cele doua jsmisfere cerebrale si care sunt organizate īri patru formatiuni comisurale:

cprpul ,calps - cea mai mare comisura a emisferelor, este vizibil pe fata
mecjiala, fiind formait dintr-un genunchi (anterior), corp si splenius (posterior);

fornixul - este dispus sub corpul calos si are forma unui cleste, cu un
corp intermediar care se bifurca anterior īn doua co^unine si posterior īn doi stālpi;

comisura alba anterioara;.
-comisura alba posterioara;

- fibre de asociatie - care unesc ariile corticale ale aceleiasi emisfere cerebrale; dupa cum unesc arii corticale vecine sau mai īndepartate, aceste fibre pot fi lungi (fasciculele longitudinale)' sau scurte'; '

' - fibre de proiectie - care' sosesc sau parasesc cortexul cerebral. Toate aceste fibre formeaza īn centrul emisferei cerebrale coroana radiata din care se izoleaza inferior cāpsula^:aiba interna. Aceasta 'este cuprinsa īntre talamiis '(medial), nucleul caudal (superior) si nucleul lenticular (lateral):

PRINCIPALELE . LOC ALIZĂRI CORTIC ALE

īn urma observatiilor anatomice si experimentale s-a ajuns la delimitarea, pe suprafata emisferelor cerebrale, a unor arii corticale cu functii precise; acestea prezinta cito- si mieloarhitectonieay' caracteristice functiilor senzitivo-senzoriale, motorii de asociatie si vegetative. Numerotarea acestor arii corespunde clasificarii realizatS;de*©rOdmann'(pestei45 de arii corticale)-. ;*>

;;.,-.'/,'.. '.'.' .. ' ' ,;.'l'l'. :\.:spr "IO,- i'JIt- ' . .

', = ;.!' ARIILE:DE PROIEGpHEiSENZITiyOSENZORIALE

f'. . : . ' iUO: .U '! .'i*U '.'. .U,....'.. J.r.'.«- ...>.-'!:. j- . "

Proiectia cailor sensibilitatii (exteroceptiva si proprioceptiva constienta) si enzoriale (vizuala, acustica, olfactiva) are loc īn cel putin doua categorii de arii corticale:

aria primara - īn care are loc proiectia punctcu punct a suprafetei receptoare
-i corpului si īn care realizeaza integrarea primara a informatiei;

«,h-~ aria secundara- .maiputin īntinsa si īnicareinformatiei primare i se adauga aractere .particulare conforme cu experienta anterioara (denumita si arie psihica atorita implicatiilor psihice rezultate prin traducerea informatiei, īn urma analizei areiajezUltajparacterul de placut sau neplacut);

aria suplimentara sau a IlI-a arie de proiectie (gnozica) - īntālnita la unii
nalizatpjassi cu diferentele individuale cele mai mari, din punctul de vedere al

:;itinderii si complexitatii; la nivelul acestei arii are loc analiza fina a informatiei ire este comparata cu informatia de acelasi tip, actuale sau anterioare, astfel īncāt

vljse,pqata₁gtabilii asemanarile si deosebirile dintre acestea. 't  Dezvoltarea mai mare a ariilor secundare si suplimentare la om, cu diferentieri :<ljvi((iia.leimarc,ante, confera acestuia capacitatea unei analize mai fine a informatiilor.

£&jH^^^&.

- ariile somestezice - īn care are loc proiectia cailor sensibilitatii extero-
ceptive si proprioceptive constiente;

-aria primara-este localizata īn girul postcentral(cāmpŢarile'3, l, 2). La acest nivel are loc proiectia punct cu punct a suprafetei corpului īn cadrul uriei' suprafete care, prin extensie"are^c forma unei siluete cu capulinferior si bine reprezentat, māna de asemenea bine reprezentata īn partea mijlocie, iar trunchiul si membrul inferior slab reprezentate, comparabil cu dimensiunile lor reale^īn partea superioara a girului postcentral (homunculus senzitiv):

aria secundara - situata de-a lungul buzei superioare a santului lateral;

aria suplimentara - se suprapune ariei motorii suplimentare, de pe fata
mediala a emisferei cerebrale;

- ariile vizuale - aria primara (cāmpul 17), aria,secundara (cāmpul l 8J si
suplimentara (cāmpul 19); se gasesc pe fata mediala a lobului occipital, īn jurul
scizurii calcarine;

- ariile auditive - aria primara (cāmpul 41), aria secundara (cāmpul, 42),.
aria suplimentara (cāmpul 22) si girul temporal superior; ,. .. ,,

- aria vestibulara - nu are o localizare precisa; unii o localizeaza īn girul
temporal superior, īn jurul ariilor auditive, iar altii īn cāmpul 2 din lobul parietal;

- aria gustativa - cāmpul 43 īdin partea inferioara a girului postcentral;

- aria olfactiva - cāmpul 28 de pe fata mediala a lobului frontal.

ARIIbE MOTORII

- aria motorie primara -^corespunde cāmpului 4 din girul pr<ecentral. La
acest nivel are loc reprezentarea corpului īn cadrul unei suprafete care corespunde
unei siluete asemanatoare ariei somestezice primare (homunculus motor);

- aria motorie secundara - se suprapune ariei somestezice secundare;

- aria motorie suplimentara - este localizata pe fata mediala a lobului frontal.

ARIILE DE ASOCIAŢIE                               ;

īn jurul ariilor senzitivo-senzoriale si motorii, avānd o dispozitie strategica, se gasesc ariile de asociatie; acestea determina activitati psihomotorii^; si psihosenzitiVe prin integrarea functionala a ariilor motorii cu cele senzitive.

Structural, acest lucru presupune existenta fibrelor de asociatie lungi si scurte^ intra- si interemisferice.

Ariile de asociatie pot coordona acte senzitive sau motorii' bare au' fost īnvatate īn timpul vietii:

- arii de asociatie senzitive: ' .ocr;*. . . . -n

centrul īntelegerii cuvintelor vorbita-^:este localizat?n'-'cadrul ariilor'
auditive din girul temporal superior; ^;

centrul īntelegerii cuvintelor scrise - esfelocalizat īn cadrul ariilor vizuale.'

'Lezarea acestor centri duce la surditate verbala^-respectiv cecitate verbala, īn care individul aude si vede normal dar nu mai-īntelege cuvintele vorbite si scrisul, desi anterior;ayea aceste cunostinte, -arii de asociatie motorii:

- centrul motor al vorbirii;

-; centrul motor al scrisului; ambii centri se gasesc īn,;girul frontal inferior, acolo unde sunt repartizate,capul si māna īn cadrul homunculusului motor. De remarcataeste faptul ca acesti centri se gasesc numai pe emisfera dominanta (dreapta la stāngaci); Lezarea acestor centri determina afazie (nu poate vorbi desi aparatul fonator este integru), respectiv agrafie (nu poate scrie desi mobilitatea nu este afectata).

'' -. . ARII VEGETATIVE

Ariile vegetative, desi incomplet cunoscute, au putut fi localizate la nivelul fetelor supero-laterala si inferioara a lobului frontal (girii orbitali), lobul insulei si girului parahipbcampic. Aceste localizari formeaza asa-numitul creier visceral,

aflat īn conexiune cu talamusul, hipotalamusul si sistemul limbic.

= -. . . . s/ >: >

MENINGELE. CEREBRALE

Meningele cerebrale au aceeasi structura ca si cele spinale, existānd si particularitati proprii.

Dura mater - este formata din doua straturi, intern si extern. Cele doua straturi adera intim īn cea mai mare parte a durei mater, cu exceptia unor spatii prin care circula sāngele venos, denumite sinusurile durei mater. De_; asemenea, dura mater trimite o serie de prelungiri īntre segmente ale encefalului, avānd rol de septuri despartitoare:

*.". - coasa creierului - este un sept sagital care patrunde īntre cele doua emisfere cerebrale, pāna la fata superioara a corpului calos;

- cortul cerebelului - este o prelungire orizontala, care patrunde īntre fata superioara a cerebelului si lobii occipitali ai emisferelor cerebrale.

~ - coasa cerebelului - este un sept sagital, asezat īntre cele doua emisfere cerebeloase.

_f. Arahnoida - este o membrana subtire, avasculara, care trece ca o punte peste santurile de pe suprafata encefalului. La baza creierului, īntre arahnoida si pia mater se delimiteaza spatii, denumite, cisterne subarahnoidiene care, ca si restul |spatiului subarahnoidian, contin LCR.

Pia mater - este o membrana subtire,'care patrunde fa toate santurile de pe [ suprafata encefalului; pe fata ei externa-se afla vadele sanguine. La nivelul spatiilor l ventriculare (ventriciilii laterali I si II, HI si IV), pia mater fuzioneaza cu plexurile venoāse si formeaza plexurile coroide, care secreta LCR.

;>iu - Ventriculii cerebrali sunt patru eajvitati asezate īn .interiorul substantei nervoase a encefalului si care au fost notati de sus īn jos astfel (fig. 13.17):'

ventriculii I si II se gasesc īn
interiorul emisferelor cerebrale

ventriculul III - se gaseste la
nivelul diencefalului

ventriculul IV - se gaseste īntre
fataposterioara a trunchiului cerebral:

..si cerebel.

Ventriculii laterali comunica infe­rior prin cāte un orificiu interventricular -cu ventriculul III, iar acesta comunica prin apeductul cerebral cu ventriculul IV. Ventriculul IV se'Continua apoi inferior ciicanalul ependimar al maduvei spinarii. Acest sistem ventricular, īn care se gasest,e,LCR, prezinta trei comunicari cu spatiul, subarahnoidian al meningelor spinale si cerebrale, reprezentate de trei orificii situ-^ ate pe peretele posterior al ventriculului IV. īn acest mod, LCR poate trece din^ ventriculii cerebrali, unde este secretat de plexurile coroide, īn spatiul subarahnoidiaiī.

FIZIOLOGIA EMISFERELOR CEREBRALE

Filogenetic si structural scoarta cerebrala cuprinde doua teritorii deosebite:

arhicortcxul - cu o structura rudimentara la om, dar bine reprezentat la
celelalte mamifere, intra īn constitutia sistemului limbic sau rinencefaltilui: La nivelul
lui au loc procese psihice cmotionale,^!comportamentale si de membrare-īnvatare'.'

ncocorlcxiil lilogehetic de data mai recenta, bine dezvoltat la primate si cu¹
dir/.voltnrr maximii la om, reprezinta sediul proceselor psihice superioare: memoria,
iiivfttarca, (.'j'mdiica abstracta, creatia. . <-.

Studiul proceselor fi/.iologice care stau,la baza activitatii psihice^ cerebrale
' itgmtivc, volitive si afective a fost instituit de I.P. Pavlov; aces,ta demonstreaza, caj
.u tivitulcaeimsleieloi cerebrale este reflexa si ca la baza tuturor functiilor corticale
m i-tfic icllfxul conditionat. ,_y

av//oi// conditionat - semnifica raspunsul la un excitant, initial indiferent r < i, lunii iui), dupa ce acesta s-a suprapus periodic peste un sistem neconditionat (In un, dniciv), care determina īn mod natural un raspuns īnnascut.

l'cnti u l'inalixarca unui reflex conditionat sunt necesare urmatoarefetonditii: asocierea excitantului indiferent cu excitantul neconditionat;¹ ' ^J

procesiunea excitantului indiferent fata de cel neconditionat;

coincidenta sau presupunerea celor doi excitanti;

repetitia celor doi excitanti asociati; ">s >

izolarea subiectului astfel īncāt acesta sa fie privat de alti excitantrexterni;-*'

dominatia acelei conditii fiziologice favorabile reflexului pe care īl urmanm,
(de exemplu foamea, cānd urmanm crearea unui reflex conditionat .digestiv)^ _t,

Fiziologic, mecanismul de formare a reflexului conditionat poate fi īnteles prin capacitatea nevraxului de a proiecta cortical orice informatie externa sau interna, la niveluri restrānse'din cadfuPariilor corticale corespunzatoare stimulilor, unde se fomieaza, astfel, focarfi de excitatie. Focarul excitantului neconditionat este dominant (<Je ekemplu foamea) si prin extindere el poate atrage excitatia din focarul stimulului indiferent. Repetarea acestor stimuli asociati determina formarea unei cai preferentiale īntre cele doua focare, astfel īncāt dupa uri timp aplicarea stimulului indiferent (de exemplu lumina) poate ea singura sa declanseze reflexul digestiv salivator.

Faptul ca asocierea celor doi stimuli are loc la nivelul cortexului cerebral, care
reprezinta astfel substratul anatomic al reflexului conditionat, poate fi demonstrat
prin faptul ca un animal decorticalizat nu mai poate realiza reflexe conditionate,
pastrānd doar capacitatea de a raspunde prin reflexe neconditionate care se īnchid
la nivelul etajelorinferioare, subcorticale. <.miay;-.:                           

PROCESE CORTICAfcEiEPJNPAMENTALE :

. . .U.!'' l' i.'fKf ..-.'Tb; . ....".'. . ''"" .'.'^f.!J'.t}-.:lV

Activitatea'cortexului cerebral se caracterizeaza printr-o succesiune dinamica a doua procese fiziologice fundamentale, excitatia si inhibitia.

Excitatia este procesul activ al centrilor nervosi, prin care acestia sunt capabili sa determine o intensificare a functiilor organelor efectoare.

Inhibitia este tot un proces activ, care se traduce printr-o diminuare a functiilor organelor efectoare. Se remarca astfel ca, īn ambele procese, activitatea centrilor nervosi nu īnceteaza, numai ca sensul actiunii acestora asupra organelor efectorii este inversat:

īn urma experientelor efectuate; Pavlov considera ca, dupa cum agentul de­terminant actioneaza din interiorul sau din afara focarului de excitatie, inhibitia, poate fi de doua tipuri:

1) Inhibitie conditionata (interna) - este caracteristica cortexului cerebral si,
īn functie de mecanismul de producere, poate ft:

, - inhibitia de stingere - apare prin lipsa asocierii, celor doi,excitanti ce

'stau la baza reflexului conditionat; , .>,

inhibitia de diferentiere - apare prin asocierea excitantului neconditionat (hrana), unui excitant indiferent (lumina, sunet), īntotdeauna acelasi si bine reprezentat.

inhibitia de īntārziere - apare prin prelungirea timpului dintre aplicarea
excitantului indiferent si cel neconditionat; .>, .

inhibitia suplimentara - apare atunci cānd sunt aplicati excitanti repetati
sau puternici si traduce capacitatea de protectie a cortexului fata de actiuflea acestora.
^ 2) Inhibitia neconditionata (externa) - ieste-comuna cortexului cerebral si
lelorlalti centri subcorticali. Inhibitia neconditionata apare printr-un proces de
inductie negativa determinat de un stimul necunoscut, suplimentar, aplicat īn timpul
paborarii reflexului conditionat. .

ītre'cele^:'doua procese-fundamentale ale cortexului cerebral au loc īn aSneritaT^homerie de iradiere si inductie reciproca care permit adaptarea reflexa a activitatii acestuia la conditiile, mereu schimbatoare, oferite de mediul īnconjurator.

19 Anatomia si fiziologia omului - cd. 116

FIZIOLOGIA FORMAŢIEI RETICULATE

Formatia re.ticulata este. formata din mase nucleare multiple ,si fibre nervoase^ īntinse de ta nivelul bulbului pāna la nivelul hipotalamusului. Formatia reticulaj, primeste informatii motorii^, senzitive si vegetative, pe care, le prelucreaza, astfej īncāt acestea īsi pierd caracterul specific si se transforma īn informatie generat! difuza. Aceasta are doua posibilitati de proiectie:

ascendent - prin sistemul fibrelor reticulate activatoare, ascendente sāir
Sistemului Reticulat Activator'Ascendent (SRAA), care se distribuie difuz 's;
simetric pe cele doua emisfere cerebrale. Aceste eferente ascendente detin rolu
esential īn determinarea starii de veghe si īn somn;

descendent -'printr-un sistem reticulat descendent inhibitor, cu rol esentia
īn controlul tonusului muscular, posturii si functiei reflexe a madiivei spinarii.

Starea de veghe este starea functionala a cortexului cerebral, prin care acesta
este capabil sa receptioneze stimulii specifici, senzitivo-senzoriali, sa raspunda
reflex si voluntar la solicitarile externe si sa intervina īn mecanismele de integrare
īn legatura cu emotia, motivatia si vointav ;

Starea de veghe este īntretinuta de activitatea SRAA care, prin informatiile _t pe care le proiecteaza ascendent, determina tonusul cortical;>necesar instalarii acesteia. !

Somnul este un proces activ care se^prezinta sub doua stari alternative; \
succedate periodic: - : ' , . .* '

somnul de baza sau somnul superficial-ocupa 70-80% din durata somnului
total si se caracterizeaza prin pastrarea tonusului muscular al musculaturii cefei si
a reflexelor spinale; - . ,

somnul paradoxal sau profund - ocupa 20-30% din somnul total si se
caracterizeaza prin abolirea totala a tonusului muscular si activitatii reflexe, vise,
rotatii ale globilor oculari si modificari vegetative, (hipotensiune, bradicardie, respiratii
neregulate etc.).

īn declansarea somnului intervin doua mecanisme:

inhibarea SRAA care determina abolirea starii de veghe;

activarea unor centri nervosi, cu rol esential īn declansarea somnului profund.
Alternanta somn-veghe este unul din bioritmurile fundamentale ale activitatii

organismului (ritm nictemeral) si la baza declansarii acestor fenomene se gasesc atāt factori endogeni (centri nervosi ai formatiei reticulate), cāt si factori exogeni care actioneaza asupra centrilor formatiei reticulate.

ACTIVITATEA NERVOASĂ'SUPERldARĂ '

Gāndirea-este capacitatea omului, aflat īn stare de veghe,¹ de a elabora
raspunsuri constiente .la orice solicitare.

Constiinta reprezinta suma gāndurilor unui individ, ,ca rezultat al experientei
acumulate īn timpul vietii, j' ,:. -i

Memoria este capacitatea cortexului cerebral de fixare, recunoastere si,",
evocare a experientei umane. Memoriapoate fi de scjurfa durata sau de lunga durata
si se realizeaza prin acumularea de, acid ribonucleip |n, celula nervoasa sau prin
modificari biochimice la njtjelu^sinapgelQt. _ ^_w

i , ,«.

īnvatarea include memorarea si stocarea informatiilor. Rolul esential īn mecanjsrnele īnvatarii īl detine cortexul cerebral; īn mai mica masura participa si sistemul lunbic, talamusul, hipotalamusul si formatia reticulata.

Limbajul reprezinta caracteristica fundamentala care deosebeste omul de ammal si sistemul perfect de comunicare īntre oameni. Baza anatomica a limbajului include ani corticale senzitivo-senzoriale (optica si auditiva) si efectorii (centrii scrisului si vorbirii) perfectionate, a caror activitate este sinergica si bine adaptata elaboram unui raspuns motor verbal sau scris. De asemenea, limbajul reprezinta simbolul cel mai eficient folosit de cortexul cerebral īn realizarea activitatii nervoase superioare (īn memorare, īnvatare, gāndire).

SISTEMUL NERVOS VEGETATIV

Sistemul nervos vegetativ este format din totalitatea centrilor si cailor nervoase aflate īn relatie cu organele interne, a caror activitate o controleaza.

, Anatomic si functional sistemul nervos vegetativ este īmpartit īn doua coi 11| m inculc antagonice si complementare, respectiv sistem simpatic si sistem parasimpatic, īn acest mod cele mai multe organe interne primesc o inervatic vegetativa dubla, care are rolul de a modula activitatea acestora īn functie de necesitati sau de conditiile la care este supus la un moment dat organismul. Substratul anatomic al activitatii autonome, reflexe, a sistemului nervos vegetativ este reprezentat de arcul reflex vegetativ.^;Acesta, la fel ca si arcul reflex somatic, este format din calea aferenta, centrul nervos si calea eferenta.

CENTRII SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

Centrii nervosi vegetativi, din punct de vedere functional, sunt īmpartiti īn doua grupuri:

centri simpatici-se gasesc īn coamele laterale ale maduvei toracale si lombare:
centrul ciliospinal, centrul cardioaccelerator, centrul bronhodilatator, centrul
abdominopelyin, centrii mictiunii si defectiei etc.;

centri parasimpatici - sunt reprezentati de nucleii visceromotori parasimpatici,
de origine ai nervilor cranierii, din trunchiul cerebral (nucleul accesor al n. III,
nucleii lacrimal si salivator superior ai n. VII, nucleul salivator inferior al n. IX si
nucleul dorsal al n. vag) si īn maduva sacrala (S2-S4), unde se descrie nucleul para­
simpatic pelvin.

Toti acesti centri primesc informatii, prin caile aferente, din teritorii viscerale f corespunzatoare sau comenzi de la centri nervosi superiori, hipotalamici si corticali, l care le moduleaza activitatea. De asemenea, activitatea acestor centrii nervosi nu Lpstexibligatorie.pentru. functionalitatea viscerelor pe care le inerveaza, astfel īncāt |un vjscer denervat ;nu <īsi īntrerupe activitatea ci doar īsi pierde capacitatea de Jadaptare la conditiile mereu schimbatoare ale mediului.

Calea aferenta este formata din neuronul pseudounipolar din ganglionul spinal sau din ganglionii senzitivi de pe traiectul nervilor cranieni (nn. IX si X).

Dendritclc acestora se pun īn legatura cu interoreceptqrii din peretii organelor interne si au un traiect centripet spre ganglionii senzitivi spinali si cranieni, unde 8C glscsc corpurile celulare ale neuronilor. Axonii acestora patnind īn trunchiul cerebral, respectiv maduva spinarii, unde se pun īn legatura cu neuronii centrilor visccrosenzitivi sau cu neuronii intercalari care transmit apoi informatiile centrilor nervosi vegetativi.

Cdk'd eferenta a arcului reflex vegetativ este deosebita de cea a arcului reflex somatic, prin prezenta pe traiectul acesteia a ganglionului vegetativ simpatic sau parasimpatic, unde are loc sinapsa dintre fibra preganglionara, cu originea īn centrul nervos vegetativ si fibra postganglionara, care va ajunge la viscer. Dispozitia diferita a celor doua tipuri de ganglioni,,simpatici si parasimpatici, pe traiectul caii cfcrcnte impune studiul separat al acestora:

1) ganglionul simpatic - pentru majoritatea fibrelor simpatice preganglio-nare, cu originea īn coamele laterale toracale si lombare, este reprezentat de ganglionul paravertebral.

Ganglionii paravertebrali, uniti prin fibre interganglionare, formeaza lanturile simpatice paravertebrale, asezate de o parte si de alta a corpurilor vertebrale. Desi initial acesti ganglioni aveau dispozitie metamerica (cāte o pereche pentru fiecare segment medular), prin unirea unora dintre ei, se reduc la numar, astfel: exista 3 cervicali, 10-12 toracali, 4 lombari si 4 sacrali.

Ganglionii simpatici paravertebrali sunt legati anatomic de trunchiurile.nervi-
lor spinali prin ramurile comunicante: ,

ramura comunicanta alba - contine dendrita neuronului senzitiv pseudo­
unipolar din ganglionul spinal si axonul neuronului preganglionar, cu originea īn
centrii simpatici medulari;

. ramura comunicanta cenusie - contine axonul neuronului postganglionar cure. dupft sinapsa clin ganglionul laterovertebral, se reīntoarce īn trunchiul nervului spinal de unde, prin una din ramurile acestuia (ventrala sau dorsala), ajunge la viwle Hnnguinc din tegument, din muschii striati, la glandele sudoripare si la mm. nele/i de la ba/.a firelor de par.

O alta parte a fibrelor postganglionare parasesc ganglionii paravertebrali si tjuii|t In tunica musculara a viscerelor corespunzatoare, de obicei de-a lungul vase­lor sanguine. Astfel īn coarnele laterale medulare exista centri vegetativi ganglionari:

centrul ciliospinal C8-T2-sinapsa īn ganglionul cervical inferior jntre fibij
prc- si postganglionara; aceasta din urma ajunge de-a lungul vaselor sanguind
(aa. carotida comuna, interna si oftalmica) la mm. netezi ai irisului si corpului ciliaq

centrul cardioaccelerator T2-T5-sinapsa īn ganglionii cervicali superifl
mijlociu si inferior, īntre fibrele pre- si postganglionare; aceste fibre formeaza (
trei nervi cardiaci simpatici cervicali care ajung la nivelul plexurilor cardiace^,
apoi la inima;

centrii bfonhopulmonari - T2-T5-sīnapsa īn ganglionii- toracali T2-T5,
īntre fibrele pre- si postganglionare, care ajung apoi la nivelul plexurilor bronho-
pttlrhonare si .plamānilor;

.#.'.) i i*- 'centrii ābtiOrninO'-'p'elvini - T6-TH - prezinta o particularitate fata de celelalte cai eferente simpatice, si anume, ca neuronii preganglionari, cu originea īn acesti centri, au axonul mai lung decāt de obicei, axon care trece prin ganglionii laterovertebrali corespunzatori fara sinapsa si ajung pāna īn apropierea viscerelor; la acest nivel are loc sinapsa dintre fibra preganglionara si cea postganglionara īn gangli&nii simpatici ai plexului vegetativ simpatic celiac (ganglionii plexului sunt asezati īn jurul trunchiului arterial celiac).

Toate aceste fibre preganglionare cu origine T6-T12, care trec fara sinapsa prin ganglionii laterovertebrali corespunzatori si ajung la ganglionii plexului celic, formeaza nn. splanhm'ci.

Fibrele postganglionare ale plexului celiac ajung prin plexuri periarterialc la viscere abdominale: stomac, ficat, splina, pancreas, duoden, intestin subtire, cec cu apendice vermiform, colon ascendent si 2/3 drepte din colonul transvcrs:

centrii lombari simpatici - Ll-L2-sinapsa īn ganglionii simpatici lombari
si sacrali īntre fibrele pre- si postganglionare, acestea din urma ajungānd la restul
tubului digestiv, organele aparatului urinar si la organele genitale.

2) ganglionii parasimpatici - spre deosebire de cei simpatici se gasesc īntotdeauna īn apropierea organelor, fie īn plexurile previscerale, fie chiar īn plexurile intramurale (cum sunt plexurile submucos si mīenteric din peretii tubului digestiv). ". īn acest mod apare clara deosebirea dintre fibrele preganglionare simpatice (mai scurte) si parasimpatice (mai lungi), īntre fibrele postganglionare simpatice (mai lungi) si parasimpatice (mai scurte).

Fibrele parasimpatice preganglionare, cu originea īn centrii parasimpatici ai trunchiului cerebral, ajung pe calea nn. cranieni (III; VIIj'IX, X) la ganglionii para­simpatici din apropierea viscerelor respective (mm. irisului si corpului ciliar, glandele salivare) sau la ganglionii parasimpatici intramurali din cord, pulmoni si din plexurile sutjrnucOs sau mienteric ale tubului digestiv (stomac, duoden, intestin subtire, cec, Colon ascendent si 2/3 drepte din colon transvers)'. N. vag asigura de asemenea inervatia parasimpatiqa a ficatului, splinei, rinichiului si pancreasului.

Fibrele parasimpatice preganglionare, cu originea īn centrul parasimpatic pelyin S2-S4, ajung pe calea nn. pelvici la ganglionii plexului hipogastric inferior nde fac .sinapsa cu fibrele postganglionare; acestea inerveaza parasimpatic restul iibului digestiv, 'cailor urinare inferioare si aparatului genital.

Deosebiri īntre sistemele vegetative simpatic si parasimpatic:

locul sinapsei īntre fibra pre- si postganglionara - se suprapune cu dispozitia
|anglionilor vegetativi simpatici si parasimpatici descrisa anterior;

mediatorii chimici la nivelul sinapselor dintre fibrele pre- si postganglio-
are (īntotdeauna si la ambele sisteme este acetilcolina) si la nivelul sinapselor
erminale (adrenalina si noradrenalina pentru sistemul simpatic si acetilcolina pentru
iistemul parasijjipatic);

fiziologia diferita a celor doua sisteme.

FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

Sistemul nervos vegetativ coordoneaza activitatea organelor .interne si-stabileste,
parametrii īntre care pot functiona acestea, īn deplina concordanta:cu conditiile de
mediu la care organismul este supus., ...:,->.

Fiecare organ are inervatie vegetativa dubla, simpatica _;si parasimpatica. Activitatea celor doua sisteme se gaseste sub controlul superior al hipotalamusului; excitarea hipotalamusului anterior determina cresterea tonusului parasimpatic, iar a celui posterior determina o crestere ,.a tonusului simpatip. De asemenea scoarta cerebrala realizeaza o coordonare strānsa īntre reactiile vegetative, si activitatea psihosomatica. Proiectia corticala a informatiilor interqceptiye participa la īntretine­rea unui anumit tonus cortical care se rasfrānge apoi asupra activitatii psihice si comportamentale a individului, īn acelasi timp actele emotionale si motorii voluntare; sunt īnsotite de modificari ale activitatii organelor interne '(aparat cardiovascular, respirator, digestiv etc.)

FIZIOLOGIA SISTEMULUI SIMPATIC

.. :o <"/.:

Sistemul nervos simpatic se caracterizeaza printr-o activitate difuza, generali­zata asupra tuturor organelor interne, dar mai evidenta īn conditii de stress pentru organism; sistemul simpatic pregateste organismul pentru conditiile dificile oferite de mediu sau societate si mobilizeaza resursele de aparare.

Activitatea lui difuza, comparabila cu activitatea medulosuprarenalei, este determinata de sinapsa unei fibre preganglionare simpatice cu foarte multi neuroni postganglionari (peste 30).

FIZIOLOGIA SISTEMULUI PARASIMPATIC

Sistemul parasimpatic se caracterizeaza printr-o activitate permanenta, si īn conditii obisnuite de viata, dar limitata la un anumit teritoriu de inervatie; acest lucru se traduce anatomic prin sinapsa fibrei preganglionare parasimpatice, cu un numar mic de neuroni postganglionari.

īn continuare sunt prezentate, succint, efectele stimularii simpatice si para­simpatice:

Tabel (continuare)