Este separat de derm prin membrana bazala pe care sunt asezate celulele stratului bazal, de forma cilindrica, asezate paralel, asemanator elementelor unui gard (în palisada), cu nucleul la polul apical al celulei, adesea în mitoza, deoarece stratul bazal (germinativ) are rol în regenerarea epidermului. Celulele bazale sunt legate de membrana bazala prin hemidesmosomi, iar între ele si de celulele stratului spinos, prin desmosomi. Fixarea lor la jonctiunea dermo-epid 828v2115i ermica se realizeaza prin filamente de ancorare. Celulele bazale au o evolutie de circa o luna, timp în care ajung la suprafata pielii sub forma celulelor cornoase (de aici denumirea de keratinocit). În psoriazis turnoverul celulelor epidermice se reduce la aproximativ o saptamâna. Între keratinocitele stratului bazal se gasesc melanocite (celule dendritice cu rol în melanogeneza = formarea pigmentului melanic). Celulele dendritice intraepidermice fara potential de melanogeneza dar cu rol important în imunitatea pielii (celule prezentatoare de antigen), poarta denumirea de celule Langerhans
Stratul filamentos (spinos, corpul mucos al lui Malpighi) este format din 10-20 rânduri de celule care, spre suprafata devin din ce în ce mai turtite si care sunt caracterizate prin prezenta unor punti intercelulare (desmozomi) de aspect filamentos, de unde deriva si denumirea stratului. În interiorul celulelor se gasesc microfilamente (tonofilamente) cu rol în keratogeneza.
Stratul granulos este format din celule romboidale, cu marele ax orizontal si citoplasma încarcata cu granule de keratohialina.
Stratul lucidum (prezent în tegumentele palmoplantare) este format din celule turtite, dispuse paralel cu suprafata pielii, având nucleu picnotic si citoplasma bogata în lipide.
Ultima patura a epidermului este formata de stratul cornos, 4 -10 rânduri de celule lipsite de nucleu, cu citoplasma bogata în keratina (scleroproteina intens sulfurata) dispusa sub forma de filamente într-o matrice alcatuita din granule de keratohialina. Partea superficiala a stratului cornos este formata din celule cornoase care îsi pierd legatura intercelulara si se descuameaza continuu, formând stratul disjunct.
Partea superficiala a dermului poarta numele de corp papilar, deoarece la acest nivel tesutul conjunctiv al dermului prezinta invaginari spre epiderm (papilele dermice) care delimiteaza invaginari ale epidermului spre derm, denumite creste interpapilare. La nivelul papilelor dermice vasele sanguine ajung în vecinatatea membranei bazale. Epidermul nu prezinta vascularizatie proprie, fiind hranit de la nivelul vaselor dermice prin procesul de osmoza.
Statul profund al dermului poarta denumirea de corion si este format din tesut conjunctiv mai dens decât dermul papilar.
Ţesutul conjunctiv al dermului prezinta structura caracteristica oricarui tesut conjunctiv, fiind format din celule, fibre si substanta fundamentala.
Celulele tesutului conjunctiv sunt reprezentate de fibroblaste, histiocite, plasmocite, monocite, limfocite, mastocite, polimorfonucleare. Cresterea numarului elementelor celulare ale dermului are importanta în procesele inflamatorii întâlnite în majoritatea dermatozelor.
Fibrele conjunctive elaborate de fibroblaste sunt fibre de colagen, elastice si de reticulina:
- fibrele de colagen sunt excesiv reprezentate în dermatozele scleroase (cicatrici, sclerodermii).
- fibrele elastice sufera degenerari importante sub actiunea razelor solare (elastoze solare) si sub actiunea hormonala a glucocorticoizilor (vergeturi în sarcina, corticoterapie).
- fibrele de reticulina formeaza o retea fina care este grav alterata în procesele de tuberculoza (în sarcoidoza fibrele de reticulina sunt pastrate, fenomen important în diagnosticul diferential histopatologic al celor doua entitati).
Substanta fundamentala a tesutului conjunctiv al dermului este bogata în glicoproteine ce contin mucopolizaharide. În patologia cutanata asistam adesea la alterari ale substantei fundamentale dermice (degenerescenta fibrinoida în colagenoze, depuneri de calciu în calcinoze cutanate etc.)
Este format din lobuli de tesut adipos separati prin septe conjunctive, în care se gasesc vasele si nervii pielii.
Vascularizatia pielii este realizata de artere, vene si limfatice. Se descriu un plex vascular subpapilar si unul subdermic, interconectate prin numeroase ramuri perpendiculare pe suprafata pielii. Din plexul papilar pornesc vase spre papilele dermice.
Nervii pielii se clasifica în:
- senzitivi sunt ramuri dendritice ale neuronilor din ganglionul spinal, care formeaza terminatiile senzitive libere din epiderm sau corpusculii senzitivi din derm (Krause, Ruffini, Vater-Paccini etc.).
- motori inerveaza muschii striati (muschii pielosi ai fetei).
- vegetativi inerveaza vasele, glandele pielii si muschii erectori ai firelor de par.
Firul de par
Firul de par este format din tulpina (partea vizibila) si radacina (partea inclusa în grosimea pielii). Radacina prezinta portiunea profunda îngrosata - bulbul - care are în zona inferioara o excavatie numita papila firului de par ce contine celule germinative asemanatoare celor din stratul bazal al pielii, cu rol în cresterea parului. În papila patrund vase de sâge care asigura nutritia firului de par. Radacina firului de par este înconjurata de un sac conjunctivo-epitelial denumit foliculul pilos în care se deschide glanda sebacee. În unghiul obtuz format de suprafata pielii si radacina firului de par se gaseste muschiul erector al parului.
Deosebim trei tipuri de fire de par:
- lanugo peri lungi, fini, ce apar intrauterin, dispar la o luna dupa nastere
- vellus : peri scurti, subtiri, fara medulara, înlocuiesc perii lanugo
peri terminali lungi, grosi, cu medulara (pe scalp, axile, regiunea pubiana si zone androgen-dependente)
Unghiile
Sunt reprezentate de lamele cornoase care acopera fata dorsala a ultimelor falange ale degetelor. Unghia este formata din radacina si corpul unghial. Matricea unghiei se gaseste sub radacina si are rol în regenerarea unghiei. Unghia este asezata pe patul unghiei, fiind inconjurata de repliurile periunghiale.
Glandele pielii
Glandele sebacei sunt glande holocrine care secreta un material grasos în urma transformarii treptate a celelelor glandulare în sebum.
Glandele sudoripare sunt de doua feluri: eccrine si apocrine.
Glandele eccrine sunt merocrine, adica secretia lor provine din prelucrarea complexa a plasmei sanguine de catre celulele secretorii din glomerulii sudoripari. Se gasesc pe toata suprafata pielii, fiind foarte numeroase palmoplantar si în regiunea frontala. Canalul excretor al acestor glande se deschide la suprafata pielii prin porii sudoripari.
Glandele apocrine sunt holomerocrine, adica secretia lor rezulta atât din prelucrarea plasmei sanguine cât si din "topirea" zonei apicale a celulelor glomerulului sudoripar. Se gasesc în numar mare in regiunea axilara si inghino-perineala. Canalul lor excretor se varsa în foliculii pilosi adiacenti.
|
