Saintpaulia, violeta africana

Violeta africana, denumita stiintific "Saintpaulia", este una din cele mai populare plante cu flori pentru spatiile de interior, disponibila tot timpul anului. Denumita impropriu si "Violeta de Parma", ea este o planta iubita si apreciata de oameni de toate varstele si constituie un cadou cu succes garantat in orice ocazie.

Violetele se adapteaza usor in orice spatiu, sunt mici de statura si ne incanta cu florile lor ce apar la cateva luni.

Exista multe varietati de violete africane, de marime mica sau mare, cu flori intr-o singura culoare sau bicolore, cu floarea simpla sau batuta.

Lumina:
Sunt plante ce iubesc lumina, dar fara soare direct. Petiolul (codita frunzei) si culoarea intunecata a frunzei semnifica lumina prea scazuta. Soarele direct provoaca arsuri ale frunzelor. O fereastra orientata spre nord este cea mai buna locatie pentru violete. Pentru o crestere echilibrata, se recomanda rasucirea periodica cu 90 grade a ghiveciului.
Se adapteaza bine la lumina artificiala, in special la cea fluorescenta, cu conditia asigurarii unui iluminat suficient, pentru min. 15 ore pe zi.

Temperatura:
Violetele cresc bine la temperaturi cuprinse intre 16 si 22 grade celsius. In cazul amplasarii la fereastra, se va evita racirea peste noapte, iar atunci cand este necesar, se vor pune paravane din carton intre planta si geam. Daca temperatura este mai ridicata, trebuie crescuta si umiditatea atmosferica din jurul plantei.

Umiditate:
Umiditatea atmosferica ridicata este benefica violetelor. Pentru completarea umiditatii atmosferice, se poate amplasa ghiveciul pe o farfurioara cu pietris umed, dar fara a tine ghiveciul in strat de apa.

Sol:
Este necesar un substrat bine drenat, cu continut ridicat de substante organice, usor acid. Ghiveciul trebuie sa aiba orificii de drenare, iar planta trebuie pozitionata cu frunzisul deasupra ghiveciului, pentru evitarea ruperii frunzelor. Se replanteaza anual.

Udare:
Frecventa udarilor si cantitatea de apa utilizata variaza in functie de substratul folosit, de marimea ghiveciului, de drenaj si de conditiile mediului ambiant. Se va utiliza numai apa la temperatura camerei. Se uda alternativ, doua udari la rand in farfurioara, o udare pe sol in partea superioara.

Pentru udarea in farfurioara se umple farfurioara cu apa si se asteapta pina cand pamintul de la suprafata devine umed. Se indeparteaza apoi resul de apa din farfurioara. Intre doua udari se asteapta pana cand pamintul de la suprafata se usuca usor.

Udarea periodica pe sol in partea superioara este necesara pentru a evita acumularea sarurilor minerale la suprafata pamintului in concentratie prea mare. Se fertilizeaza lunar vara, deloc iarna. De evitat udarea frunzelor, chiar si stropirea lor accidentala: pete dizgratioase vor aparea in curand pe suprafata frunzei atinsa de apa!

Inmultire:
Se inmulteste prin prelevarea frunzelor mature (dar nu batrane), care se planteaza in substrat de propagare. Dupa cca. 4-6 saptamani apar radacinile, iar frunzele noi dupa inca 4-8 saptamani. Dupa ce frunzele noi cresc, se replanteaza in ghiveci mai mare.

Nu uitati: orice spatiu interior in care ne petrecem mai mult de o ora pe zi este necesar sa fie ambientat cu plante naturale decorative, pentru o calitate mai buna a aerului pe care il respiram si pentru o atmosfera mai buna a mediului in care stam.
Aceasta pentru ca plantele naturale purifica aerul de noxe (praf, emisii chimice din mobilier si mocheta), combat uscaciunea aerului, maresc randamentul in munca prin senzatia de confort pe care o induc.